Floare-albastr

- Iar te-ai cufundat n stele

i n nori i-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita ncalte,
Sufletul vie ii mele.
n zadar r uri n soare
Gr m de ti-n a ta g ndire
i c mpiile asire
i ntunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urc -n cer v rful lor mare Nu c ta n dep rtare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi p rul.
Ah! ea spuse adev rul;
Eu am r s, n-am zis nimica.
- Hai n codrul cu verdea ,
Und-izvoare pl ng n vale,
St nca st s se pr vale
n pr pastia m rea .
Acolo-n ochi de p dure,
L ng balta cea senin
i sub trestia cea lin
Vom edea n foi de mure.
i mi-i spune-atunci pove ti
i minciuni cu-a ta guri ,
Eu pe-un fir de romani
Voi cerca de m iube ti.
i de-a soarelui c ldur
Voi fi ro ie ca m rul,
Mi-oi desface de-aur p rul,
S - i astup cu d nsul gura.
De mi-i da o s rutare,
Nime-n lume n-a s-o tie,

C ci va fi sub p l rie -apoi cine treab are!

C nd prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de var ,
Mi-i inea de subsuoar ,
Te-oi inea de dup g t.
Pe c rare-n bol i de frunze,
Apuc nd spre sat n vale,
Ne-om da s rut ri pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
i sosind l-al por ii prag,
Vom vorbi-n ntunecime:
Grija noastr n-aib-o nime,
Cui ce-i pas c -mi e ti drag?
nc-o gur - i dispare...
Ca un st lp eu stam n lun !
Ce frumoas , ce nebun
E albastra-mi, dulce floare!
..............
i te-ai dus, dulce minune,
-a murit iubirea noastr Floare-albastr ! floare-albastr !...