Sunteți pe pagina 1din 20

REFERAT LA DISIPLINA

Informatica medicala si biostatistica


Ecografia pancreasului; patologie
Coordonator: Dr.MEDA TODOR
Student: Rada Andreea Denisa
Specializarea: RADIOLOGIE SI IMAGISTICA
ANUL I, GRUPA 2
Semestrul II

CUPRINS:
CAPITOLUL I
1.1 Introducere
CAPITOLUL II. Material si metoda
2.1 Ecografia abdominala
2.2 Pancreasul
2.3 Patologia pancreasului:
a) Pancreatita acuta
b) Pancreatita cronica
c) Cancerul pancreasului
d) Pseudochistul pancreatic
CAPITOLUL III.
3.1 Rezultate

CAPITOLUL IV.
4.1 Concluzii

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

CAPITOLUL I
1.1 Introducere
Ecografia medicala (ultrosonografia) este o metoda imagistica medicala de diagnostic bazata
pe ultrasunete, utilizata pentru a vizualiza multitudini de structuri (ex: muschi, tendoane, organe interene).
Ecografia permite determinarea dimensiunilor, estimarea structurii interne a organelor si conturarea unor
leziuni, pe baza imaginilor obtinute in timp real, fregventele in scopul diagnosticului fiind intre 2 si 18
Mhz. Ultrasunetele sunt unde sonore cu o fregveta mai mare decat limita superioara a auzului uman (>20
kH) care pot patrunde un mediu si pot fi utilizate pentru aplicarea energiei in mod tintit pe diferite organe
si tesuturi.
Ecografia este folositoare unor ramuri medicale:
a) Anestezie- perimite introducerea corecta a acului pentru injectarea anestezicelor locale;
b) Cardiologie- permite diagnosticarea unor afectiuni precum: insuficienta cardiaca (dilatarea
unor compartimente ale inimii), valvulopatii (functia deficitara a valvelor inimii);
c) Ginecologie- ecografia perimte vizualizarea, evaluarea uterului, ovarelor si afectiunile
acestora (ex: fibron uterin, ovar polichistic), iar in obstetrica ingaduie monitorizarea evoluarii
in limite normale a fatului si descoperirea malformatiilor congenitale.
d) Uroloogie - diagnosticarea afectiunilor ca: adenomul de prostata pe baza ecografiei.
e) Neurologie evaluarea fluxul sanguin in artere de importanta majora (ex: carotide) la
pacientii cu risc cardiovascular crescut.
Medicina de urgenta utilizeaza ecografia pentru a intari sau a elimina urgente medicale de tipul
hemoperitoneului sau tamponadei cardice.
Imaginile ecografice ale organelor interne permit dignosticarea unor boli:
hepatice (ex: cancer hepatic, ciroza, steatoza)
pancreatice (ex: chisturi, tumori, pancreatica cronica)
biliare (ex: colecistita, calciu biliar, colagiocarcinom)
renale (ex: tumori, calculi)
splenice
Ecografia poate fi utilizata in scop interventional:
ghidarea biopsiilor: prelevarea de tesut din diferite organe
injectarea unor substante cu scop therapeutic: antibiotice, citostatice
tratamentul unor tumori prin energie termica tintita: ultrasunetele de inalta energie
litotripsie: spargerea calculilor
tratamentul cataractei: facoemulsifiere;
Pancreasul este o ganda voluminoasa cu dubla secretie externa si interna, anexata duodenului.
Prin structura sa, pancreasul prezinta asemanari cu glandele salivare, motiv pentru care a fost numita
glanda salivara abdominala.
Asezare: se gaseste situata profund in cavitatea abdominal. Se intinde de la concvitatea
duodenului pana la splina.
- partea inferioara a capului si procesul uncinat in regiunea inframezocolica
- partea superioara a capului, corpul si coada in regiunea supramezocolica
Configuratia externa: are o forma neregulata, fiind alungit in sens transversal si turtit in sens
antero-posterior. Este aplicat pe peretele posterior al abdomenului. A fost comparat cu litera J sau cu un
ciocan. Cantareste aproximativ 80 g si are urmatoarele dimensiuni: lungimea (15-20 cm), inaltimea (4-5
cm) si grosimea (2 cm).

CAPITOLUL II
2.1 Ecografia abdominala
Ecografia este practicata de mai mult de 50 de ani si a ajuns una dintre cele mai vast utilizate
unelte diagnostice in medicina moderna. Din punct de vedere tehnologic este accesibila si portabila in
comparatie cu alte metode imagistice precum: tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara.
Ecografia este o metoda sigura, noninvaziva, intrucat nu aplica radiatii ionizate mutagene, care pot duce la
rupturi coozomiale si avantajeaza la aparitia cancerului.
In una din multele aplicatii alea ecografiei se numara si elastografia, metoda prin care se poate
studia densitatea unui tesut. Pentru acele aparate care sunt prevazute cu aceasta caracteristica, metoda
poate fi exploatata in orice tip de ecografie si este extreme de utila in diferentierea formatiunilor tumorale
beligne de cele maigne si in aplicarea gradului de fibroza.
La ora actuala exist prea putine sau chiar deloc ramuri al medicinii care sa nu folooseasca intrun fel, de examinare ecografia. Aceast lucru se intampla datorita evolutiei tehnologice ale aparaturii (atat
hardware-sondele cat si software), ceea ce a dus la generarea unor examinari:
1) speciale:
- examinari Doppler (HD, B Flow, Utrafast);
2) volumatice:
- 3D;
- 4D;
- sonoelastografia;
- ecografia cu substanta de contrast;
- ecoendoscopia.
Ecografia abdominala (generala) garanteaza evaluarea optima a starii de sanatate a oragnelor
interne in care nu se afla aer (exemplu: ficat, rinichi, ovare, prostate, vezica urinara), fiind printere cele
mai bune posibilitati de diagnosticare. Aceasta ecografie totala este recomandata oricarui pacient cu o
durere precisa sau vaga in traumatisme abdominale sau in maririle de volum ale abdomenului.
Ecografia abdominala necesita o pregatire oarecum speciala pentru a beneficia de o calitate cat
mai buna a imaginii, determinate de propagarea optima a ultrasunetului. Pentru aceasta ecografie la nivel
abdominal ar fi recomandat sa nu prezinte mult aer in tubul digestive, fiind indicat un repaus alimentar de
ore, precum si un consum de lichide inainte cu o ora de efectuare, pentru o vizibilitate buna asupra vezicii
urinare si structurilor invecinate. In cazul ecografiilor care presupun masurarea fluxului de sange teritoriul
port (abdominal) prin metoda Doppler, cum este cazul hepatitelor cronies au cirozelor hepatice, este
necesar un repaus alimentar de 6 ore.
Examinarea urologica variaza in functie de capacitatea vezicala si ritmul mictiunilor,
necesitand un consum de lichide de aroximativ 300 ml.
Examenul transrectal necesita o alimentatie restrictiva si admnistrarea de Fortrans in acea zi.
Exista si conditii speciae de efectuare cand este prevazut acordul parintilor sau al medicului
specialist, pentru examinarea copilului mic sau nou nascut, dupa administrarea indusa farmacologic de
adormire.
In general timpul stabilit este de 30 de minute dar depinde de fiecarui tip de ecografie care
difera in functie de:
- organul examinat;
- de cel care coordoneaza investigatia;
- pacient.
Indiferent de tipul de ecograf si de dotarile tehnice le acestuia, mai bine de jumatate din
examinari se fac in 2D, adica vizualizarea de sectiuni efectuate la diferite niveluri. Odata cu dezvoltarea
proceselor tehnologice, au fost create tipuri peciale de sonde si de software, care permit imagini
3

tridimensionale 3D sau 4D. Ecaografia 3D necesita miscarea automata a interiorului sondei, urmata de
formarea imaginii, in mod static, dupa terminarea achizitiei. A urmat ecografia 4D, care permite
vizualizarea imaginii in trei dimensiuni 3D, dar in timp real, timpul fiind a patra dimensiune. Acest tip
de ecografii au o utilizare limitata, ducand la detalii amanuntite fata de ecografia 2D (exemplu:
recunoasterea faciala si depistarea unor malformatii). Acele ecografe performante care au incorporate
sonde si software pentru a putea creea imagini 3D sau 4D sunt limitate la doar o parte din totalul de
examinari, iar imaginea 2D care este folofita in mare parte, find de calitate superioara.
Este indicat sa recurgem la o ecografie abdominala cand:
- doureri abdominale acute sau cornice;
- traumatisme abdominale (posibile rupturi si hemoragii);
- tulburari de ciclu menstrual;
- febra, din diferite cauze;
- scadere in greutate;
- existenta unor tumori;
- aparitia nor tumori;
- tulburari de transit;
- icter;
- tulburari de urinare;
- modificari ale urinii;
- sindrom inflamator din diverse cauze;
- existent unor adenopatii;
- suspiciunea de inbolnavire a unor organe: pancreas, ficat, rinichi, splina, uter, ovare, vezica
urinara, prostate;
O ecografie abdominala poate arata:
Evidentierea modificarilor de structura aparute in organele solide:
- Pancreas: ecografia constata modificarile pancreasului (marire, chist, pseudochiste, calcificarie,
calcului, tumori);
- Ficat: marire, omogenitate, structura, chist, tumori, cai biliare, calcificari;
- Rinichi: pietre, tumori, forma si marimea;
- Uter: tumori
- Ovare: chist, tumori, sarcina;
- Prostata: omogenitate, marime, tumori;
- Splina: marime tumori, chiste;
Depistarea unor modificari aparute in unele organe tubular
- Vezica biliara: tumori, pietre, dilatatii;
- Vezica urinara:tumori, pietre;
- Uretere: dilatare
- Apendice
Prezenta lichidului (ascita) :
- Cavitatea abdominala
- Pericard
- Pleura
Evaluarea diametrului- vasele sanguine si modificarile acestora (stenoza, anevrism) care au o
conotatie in diagnosticul bolilor (vena: cava inferioara, superioara, porta, suprahepatice, splenica).
Reguli inainte de ecografia abdominala:
1. Se recomanda de obicei efecuara pe nemancate, dar nu este neaparat obligatoriu acest lucru.
2. Pentru ecografia unor organe (pancreas, ficat, colecist, splina) cu o seara inainte nu se consuma
alimnte cu continut ridicat de grasimi.
3. A nu se urina inainte cu 4-5 ore.
4. Daca ai urinat, trebui sa consume 3-4 cani de lichid ininte de ecografie.
5. Cu 24 de ore inainte nu se consuma dulciuri, fruce, lapte iar cina sa fie usoara.
4

2.2 Pancreasul
Este o glanda voluminoasa anexata tubului digestive, fiind, in acelas timp si o glanda
endocrina de importanta majora, avand un rol insemnat in digestive si metabolism.
Anatomia pancreasului
Pancreasul este un organ retroperitoneal, situate profund in partea superioara a abdomenului,
posterior de stomac, unde se prelungeste intre ansa duodenala, dispusa circumferential in jurul extremitatii
sale drepte, si splina, in vecinatatea careia ajunge la extremitatea stanga. Fata aterioara a pancreasului
corespunde vertebrelor L1 si L2, intrand la peretele abdominal posterior cu ajutorul faciei colaescenta
retroduodenopancreatica. In aceasta pozitie duodenul il ajuta sa se fixeze fiind interemdiat de canalele
pancreatice exterioare, peritoneul, vase si nervi, la care se adauga si presa abdominala.
Regiunea pancreatica se preconizeazas la suprafata corpului superios si inferior prin doua
planuri orizontale care trec prin extremitatea anterioara a coastelor 8 si desupra ombilicului lla 3 cm.
La dreapta este delimitate de un plan sagital dus la 3 cm in dreapta liniei mediene a corpului, iar in partea
stanga, plan sagital corespunzator proiectiei trece la 2 cmmedial de linia medio-claviculara stanga.
De la dreapta la stanga, pancreasul are o directive usor ascendant, in sens transversal este
alungit si antero-posterior turtit. Dimensiunile variaza in functie de sex, la barbate fiind mai voluminous,
dupa varsta de 50 de ani descreste progresiv. Lungimea variaza intre 15 si 20 cm, la nivelul extremitatii
drepte latimea maxima masoara 4-5 cm. Culoarea pancreasului devine rosi in tmpul activitatii, iar in mod
normal el fiind roz-cenusiu. Are o textura relative ferma, dar mai ales elasticitatea determinand oragnele
invecinate sa isi lase aprenta pe el.
Configuratia exterioara a pancreasului
Extremitatea dreapta este reprezentat de regiunea cefalica care raspunde epigastrului, mai
voluminoasa sau capul pancreasului, care se continuacu corpul, orientat oblic in sus si catre stannga, prin
interemdiul colului. Corpul se prelungeste cu coada pancreasului pana in apropierea pedunculului splenic,
nivel la care se proiecteaza in hipocondriul stang.
Capul pancreasului prezinta doua fete si o circumferinta, careia duodenul ii imprima un sant,
nivel la care pancreasul se muleaza pe duoden, aderenta dintre cele doua organe fiin mediate prin tracturi
conjunctive, vase si nervi. Inferior, capul se prelungeste cu procesul uncinat care se poate prelungi pana la
flancul drept al aortei. Intre acesta si restul capului se formeaza incizura pancreasului, prin care trec vasele
mezenterice superioare.
Colul pancreasului este o portiune ingusta care face legatura dintre capul si corpul
pancreasului, fiind cuprinsa intre incizura duodenala, cranial si incizura vaselor mezenterice superioare,
distal.
Corpul pancreasului are o forma prismatic triunghiulara prezentand astfel trei fete si trei
margini:
- fata anterioara predomina in vecinatatea capului tuberozitatea omentala, despartirea de tuberculul
omental al ficatului prin omentul mic, iar catre partea stanga se distinge impresiunea gastrica ce
evidentiaza raportul cu stomacul;
- fata posterioara trece santul arterei si venei splenice;
- fata inferioara priveste catre organele din etajul submezocolonic;
- marginile corpului: superioara, anterioara si inferioara se formeaza prin intalnirea fetelor;
Coada pancreasului poate avea diferite dimensiuni si forme, continuand fara o limita neta de
separare corpului.
Structura pancreasului
Periferia glandei este constituita dintr-o capsula conjunctiva, subtire, mai putin dezvoltata, care
se prelungeste in interiorul organului printr-o retea de spte conjunctivo-vasculare, slab dezvoltate,
organizate sub forma unei strome, care delimiteaza incomplete lobii si lobulii pancreatici.
Aproximativ 97-99% din volumul grandei este reprezentat de acinii pancreatici, care pe
ansamblu alcatuiesc pancreasul exocrin. Acinii sunt asemanaori cu cei din glanda parotida, au forma
5

sferica sau ovoida, iar in structura lor se gasesc celule serozigomatice. Acestea sunt dispuse pe o
membrana bazala, iar la polul apical prezinta granule de zimogen. In interiorul acinilor se gasesc celule
centro-acinoase, ce constituie segmental incipient al canalelor intercalare, care se unesc formand canalele
colectoare, de la nivel interlobulat si apoi interlobar. Acestea din urma conflueaza rezultand ductele
pancreatice principale Wirsung si accesor Sntorini.
Canalul Wirsung traverseaza glanda de la coada la cap, pastrand distantele egale intre marginile
superioare si inferioare pe tot traiectul sau, mai aproape insa de fata posterioara. La nivelul capului, se
incovoiaza catre inferior, posterior si la dreapta pentru a se alatura ductului coledoc, impreuna cu care
perforeaza tunicile peretelui duodenului descedent, deschizandu-se in ampula hepatopancreatica a lui
Vater, ce predomina pe suprafata interioara sub forma papilei duodenale mari. In portiunea terminala,
inainte de a se deschide in ampula, canalul pancreatic afiseaza un sficter format din condensarea fibrelor
muscular netede de la acest nivel.
Din locul unde canalul Wirsung se incurbeaza inferior, se desprinde canalul Santorini, care va
strabate capul pancreasului, indreptanduse catre duoden, unde se deschide la nivlul papilei duodenale
mici, fiid situata cu 3 cm deasupra papilei mari. Calibrul canalului accesor se dinueaza pe masura ce
ajunge la duode, dilatandu-se insa, cand canalul principal este obstructurat, pentru a asigura descarcarea
sucului pancreatic in duoden.
Pancreasul endocrin este reprezentat de o multitudine de buchete celulare, dispersate difuz in
tesutul exocrin, denummite insule Langerhans. Acestea constituie doar 1-3 % din volumul pancreasului
fiind mai numeroase la nivelul cozii. In medie insulele Langerhans se gasesc in jur de 1 milion, cu limite
minime de 200.000 si maxime de 2.000.000. Acestea sunt alcatuite din cordoan celulare conectate intre ele
prin capilare,, iar catre periferie, sunt inconjurate de o retea reticulo-capilara. Fiecare insula este alcatuita
din aproximativ 200 celule, mai importannte deosebindu-se celulele A, secretoare de glucagon si celulele
B, secretoare de insulina.
Vascularizatia si inervatia pancreasului
Vascularizatia arteriala este asigurata de trunchiul celiac, de la care pancreasul primeste
ramuri prin artera hepatica comuna si artera splenica, si de artera mezenterica superioara.
Arterele supraduodenale superioare corespund classic arterelor pancreaticoduodenale suprioare
si sunt ramuri ale arterei gastroduodenale. Acesta din urma se desprinde din artea hepatica comuna, iar de
la origine trce inapoia bulbului duodenal pentru ca, la nivelul marginii inferioare a acestuia sau uneori pe
fata anterioara a capului pancreatic, sa emita ramurile sale terminale, artera gastroepiploica dreapta si
fregvent o artera supraduodenala superioara. Acest ram supraduodenal superior deschide pe fata
anterioara a capului pancreasului, iar la nivelul fluxurii inferioare a duodenului trece pe sub marginea
inferioara a capului pancreasului, anastomozandu-se cu ramul anterior din artera pancreaticoduodenala
inferioara, pentrua constituii astfel arcada pancreaticoduodenala anterioara. Din concavitatea acesteia
pleaca ramuri duodenale.
Arterele retroduodenale provin di artera gastroduodenala, din care se desprid posterior de
duodenul superior. Din acestea ramura cu calibru mai mare va tece pe fata psterioara a capului pancreatic,
unde prezinta raporturi stranse cu canalul coledoc. Initial se interpune intre capul pancreasului, situate
anterior, si coledoc, situate posterior. Ulterior, deschide pe fancul drept al coledocului, pe care il
incruciseaza mai inferior, pe fata lui posterioara, anastomozandu-se cu ramul posterior din artera
pancreaticoduodenala inferioara, impreuna cu care alcatuieste arcada posterioara a capului pancreasului,
din care pleaca ramuri duodenale si pancreatice.
Arterele pancreaticoduodenale inferioare se formeaza din artera mezenterica superioara, din
portiunea retropancreatica a acestuia sau de la nivelul marginii inferioare a corpului pancreatic. Aceste
artere, in numar de doua (anterioara si posterioara) pot avea originea separate sau, ma fregvent, pot lua
nastere dintr-un truchi comun. Ambele participa la formarea arcadelor vasculare ale capului pancreasulu,
prin anastomoza cu ramurile arteriale precedent descries.
Artera pancreatica dorsala se desprinde din artera splenica, aprope de emergent acesteia din
trunchiul celiac. Tind pe fata posterioara a corpului pancreasului si trece posterior de vena splenica, dand
ramuri colaterale mici pe fata posterioara a glandei. Se termina ulterior prin doua ramuri drepte, una care
6

ascensioneaza catre lateral pe fata aanterioara a capului pancreasului, anastomozandu-se cu arcada


anterioara sau direct cu artera gastroduodenala, si una care trce posterior de vena mezenterica superioara,
urmand a patrunde in procesul unicat, unde se anastomozeaza cu arcada posterioara. De asemenea, pe
langa cele doua ramuri drepte se distinge si o ramura stanga, omologata sub denumirea de artera
pancreatica inferioara. In cazuri rare, din artera pancreatica dorsal poate lua nastere artera colica medie.
Artera pancreatica inferioara de la origine se orienteaza catre marginea inferioara a corpului
pancreatic, in lungul careia se pozitioneaza posterior pana la nivelul cozii pancreasului unde se
anastomozeaza cu artera acestei portiuni. In traiectul sau, emite numeroase ramuri destinate corpului si
corzii pancreasului si se anastomozeaza prin intermediul acestora cu alte ramuri pancreatice, provenite in
special din artera splenica. Originea arterei pancreatice inferioare poate varia, identificandu-se cazuri in
care acestea luase nastere independent din artera splenica, artera hepatica comuna, direct din trunchiul
celiac sau din artera mezenterica superioara. Prin ligaturarea acestei artere se otine necroza unui segment
din corps au coada pancreasului.
Artera pancreatica mare este distribuita in partea stanga a corpului pancreasului avand calibrul
mai mare comparative cu artera splenica, din care ia nastere la nivelul unde cele doua treimi drepte ale
pancreasului se unesc cu treima stanga. Un traiect descendent are artera pancreatica mare pe fata
postreioara a corpului, unde la jumatatea distantei ditre marginea inferioare si cea superioara a
pancreasului se desprind trei ramuri dreapta, mijlocie si stanga, care se anastomozeaza cu artera
pancreatica inferioara.
Artera cozii pancreasului vine din ramura terminala a arterei splenice, de la nivelul hilului
splinei. Avand un traiect recurent, patrunde in coada pancreasului indreptandu-se catre marginea inferioara
unde se imbina cu artera pacreatica inferioara.
Arterele care patrund in interiorul glandei se vor ramifica la nivelul septurilor conjunctivovasculare in ramuri interlobare, ce vor traversa tesutul conjunctin dintre acini, dand nastere arterelor si
retelei capilare periacinare. Din sistemul arterial intrapancreatic, se desprind ramurile arteriolare destinate
retelei capilare a peretelui ductelor excretoarii. In insulele Langerhans patrund cate una sau doua arteriole,
din care se vor dezvolta capilare de calibru mai mare decat in restul glandei, favorizand trecerea in sange a
hormonilor pancreatici.
Venele se aduna in retele pararalele si oarecum identice cu cele dezvoltate in artere, avandin
general aceeasi dispozitie cu cele pe care le acompaniaza.
Venele pancreaticoduodenale sunt corespondentele arterelor pancreaticoduodenale inferioare si
supraduodenale superioare. Din arcadele venoaseale corpului pancreasului, sangele ajunge in vena
gastroepiploica stanga, care se varsa in vena mezenterica superioara, dupa ce primeste ca affluent vena
colica dreapta. Din arcada venoasa anterioara a capului pancreatic, sangele este drenat in vena
pancreaticoduodenla inferioara, atribuita venei mezenterice superioare, iar din arcada venoasa posterioara
a capului pancreatic, sangele va fi colectat de vena porta si artera pancreaticoduodenala inferioara,
realizandu-se o legatura colaterala intre venele porta si mzenterica superioara.
Venele pancreatice dreneaza sangele de la nivelul corpului si cozii pancreasului in vena
splenica, iar uneori pot constitui arcada venoasa marginala superioara.
Circulatia limfatica este formata la nivelul septurilor interlobulare, unde vasele se aduna sub
forma retelei limfatice perilobulare, din care se despprind colectoare de calibru crescator ce vor determina
vasele aferente ale ganglionilor pancreaticolienali, mezenterici superiori, pilorici si celiac. Intre limfaticele
pancreasului si ganglionii hepatici, gastric stangi sau alte gurpe ganglionare invecinate se formeaza
legaturi ce deteremina ca regiunea pancreatica sa devina o zona de convergenta a marilor crente limfatic,
pancreasul fiind relative fregvent sediul metastazelor in unele afectiuni canceroase de la acest nivel.
Inrevatia pancreasului este detereminata de nervul celiac, de la care sosesc fibre parasimpatice
si simpatico prin medierea urmatoarelor plexuri: hepatic, mesenteric superior si parietal splenic. Pe alea
trunciului vegetal sosesc fibre parasimpatice pentru toate segmentele pancreasului. Cu un effect excitator
fibrele parasimpatice actioneaza asupra insulelor pancreatice si acinilor glandular, iar fibrele simpatico
sunt responsabile cu inervatia vasomotorie. In tesutul conjunctiv al pancreasului se gasesc terminatii
nervoase libere si corpusculi Vater-Pacini, ceea ce include si capsula acestuia, atribuindu-i zona
7

reflexogena. In general, afectiunile pancreasului sunt insotit de durere severa datorita multimii de receptori
de la acest nivel. Nervii splanhnii, insotesc sensibilitatea dureroasa catre ganglionii simpatico-toracici
laterovertebrali 6-11, de unde prin ramulrile comunicante stimuli durerosi sosesc in nervii spinali toracici,
care vor face sinapsa in maduva spinarii cu cel de-al doilea neuron. Existenta fibrelor sensitive care
succeda calea nervilor frenici, justifica de ce durerile pot iriga in regiunile scapulare.
Raporturile pancreasului
Capul pancreasului este delimitat in concavitatea duodenului, de care adera diferit prin
tracturi conjunctive solide, in functie de portiunile acestuia. La nivelul duodenului superior, aderenta
propriu-zisa lipseste, iar aplicarea circumferintei capului pancreasului se face direct pe acesta. La nivelul
duodenului descendent, circunferinta se ingroasa, determinand strangularea si suspendarea tranzitului
intestinal avand tendita de a-l imbraca, uneori complet. Conturul capului pancreatic se subtiaza si in
portiunea orizontala a duodenului, ascunzand doar fata anterioara a acestuia.
Fata anterioara impreua cu elementele vasculare, vasele epiploice drepte, vasele mezenterice
superioare si inconstant vasele pancreaticoduodenale, care trec peste procesul uncinat, este imbracat de
peritoneul parietal posterior si incucisata de radacina mezocolonului transvers. Acesta o imparte intr-o
portiune supramezocolica, concordant vestibulului bursei omentale si o portiune submezocolica,
concordant cavitatii peritoneale mari. Fata anterioara fiind acoperita in partea supramezocolica de
portiunea pilorica a stomacului, iar in partea submezocolica vine in contact cu ansele intestinale si colonul
transvers.
Fata posterioara este orientate oblic catre peretele postero-medial al duodenului descendent,
este aplicat canaul coledoc, prin intermediul faciei de coalescenta retroduodenopancreatica Treitaz,
explicand propagarea inflamatei prin continuitatea de la segmentul biliar la pancreas. Fata posterioara mai
vine in raport cu arcadele vasculare pancreaticoduodenale, vena cava inferioara, portiunea terminala a
venei renale stangi si pediculul renal drept. Tumorile care apar la acest nivel pot comprima vena cava
inferioara, care clinic se manifesta prin edeme ale membrelor inferioare. Catre partea stanga se afla
pilierul drept al diafragmei.
Colul pancreasului este delimitat superior, de o incizura in care se afla artera hepatica si
duodenul din care se desprinde artera gastroduodenala, iar inferior de o incizura strabatuta de vasele
mezenterice superioare.Tot de la acest nivel se formeaza artea coliaca mijlocie, extreme de importanta in
interventiile de pancreas deoarece leazarea acesteia poate genera necroza colonului transvers. Anterior,
coul vine in raport cu fata posterioara a stomacului, cu potiunea sa pilorica, de care este separate prin
vestibulul bursei omentale, iar posterior se gaseste originea venei porte, trunchiul acestuia ascensioneaza
ulterior catre pediculul hepatic. Din punct de vedere clinic, compresiunea venei porte printr-o tumora
pancreatica la nivelul acesta poate conduce la ascita.
Corpul pancreasului este proiectat in general pe vertebra L1, prezentand trei fete si trei
margini.
Fata anterioara este captusita de pertoneul parietal al bursei omentale, prin care loc legatura cu
fata posterioara a stomacului.
Fata posterioara este acoperita de fascia de coalescenta retroduodenopancreatica Treitz, prin
aceasta stabilindu-se raporturi de la da dreapta la stanga cu aorta si originea arterei mezenterice
superioare, ambele fiind acoperite de plexul celiac, vena renala stanga, aflata posterior de rinichiul stang,
vasele splenice care care strabat acesta fata in santurile corespunzatoare si grupul limfodonulilor
pancreaticosplenici. Vena mezenterica inferioara impreuna cu vena splenica constitue un trunchi venos
comun splenomezenteric, care impreuna cu vena mezenterica superioara participa la formarea venei porte.
Aceasta fata posterioara mai vine in contact cu pilierul stang al diafragmei si cu partea inferioara a glandei
suprarenale stangi.
Fata inferioara este invelita de peritoneu, prezentand de la dreapta la stanga, usoare amprente
date de flexura duodenojejunala, ansele jejunale superioare si colonul transvers.
Marginea superioara este parcursa de traiectul sinuos al arterei splenice, care strabate intr-o
oarecare masura si fata posterioara a pancreasului. Trunchiul celiac care este tangent la marginea
8

superioara care se prelungeste si pe fata posterioara, ale carei pulsate pot fi simtite si prin palpare in partea
inferioara a epigastrului pe linia mediana, la persoanele slabe.
Marginea anterioara coincide insertiei mezocolonului trasvers.
Marginea inferioara serveste peretelui abdominal posterior.
Coada pancreasului este situata la nivelul vertebrei T12 reprezentand unica component mobile
a glandei, deoarece este alocata ligamentului frenicolineal. Impreuna cu vasele splenice, care trec pe fata
anterioara, poate ajunge in contact cu partea inferioara a splinei, sa poate ramana la o distant de 1-3 cm de
splina.
Fiziologia pancreasului
O dezvoltare a mecanismelor in urma carora rezulta o mare cantitate de combustibil metabolic
reprezinta o adaptare importanta in evolutia organismelor complexe. Aceste procese implicate in utilizarea
conbustibilului pretinde un grad ridicat de reglementare si coordonare, iar pancreasul fiind alcatuit din
doua grupari functional diferite de celule, are un rol vital in initierea acestor fenomene.
Pancreasul exocrin
Acinii si ductele pancreatice formeaza in totalitate o glanga digestive fundamental pentru
precesele de digestive si absortie. Produsul de secretie al pancreasului exocrin este reprezentat de sucul
pancreatic, care ajunge la nivelul acinilor pancreatici prin ductele pancreatice direct in duoden, unde
substantele din compozitia sa vor participa la desfasurarea proceselor de digestive. Sucul pancreatic este
secretat intrerup, in functie de perioadele alimentare, iar secretia sa este initiate la 2-3 minute de la debutul
digestiei, este descrisa o curba ascendenta ce atinge apogeul dupa 2-3 ore si ulterior o curba descendenta
care ajunge la 0 in 7-8 ore. Timpul de evolutie, debitul si concentratia enzimatica a secretiei pancreatice
exocrine sint infulentate de tipul de alimentatie. In stari de carenta, inanitie si avitaminoze s-a depistat
scaderea semnificativa a secretiei, iar in supraalimentare s-a notificat cresterea sa.
Sucul pancreatic este un lichid transparent, eliberat in cantitate de 1-2 L in 24 de ore. Contine
aproximativ 98.6% apa iar in restul reziduu uscat, alcatuit din sustante organice si substante anorganice.
Componenta hidroelectrolitica este formata de celulele epiteliale de la periferia canaliculelor
scurte, iar in mod pasiv apa excretandu-se cu o intensitate influentata de trecerea aciva a ionilor, motiv
pentru care sucul pancreatic la inceput este hiperton in raport cu plasma, iar pe masura ce ajunge in amula
lui Vater devine iozoton. Principalii cationic prezenti in sucul pancreatic sunt sodiul si potasiul, avand
concetratii similar cu celedin plasma, iar concentratiile principalilor bicarbonate, anioni si clar, difera in
functie de intensitatea stimulului secretor. Bicarbonatul imprima alcalinitatea sucului pancreatic, de pH =
8-8,5, ce ajuta la neutralizarea acidului gastric in duoden, garantand un mediu optim pentru activarea
enzimelor pacreatice digestive.
Activarea enzimatica a sucului pancreatic se exercita asupra principiilor alimentare, glucide,
proteine si lipide. Cantitatea de enzime pancreatice,secretata ca raspuns unei ingestii alimenatre de
dimensiunea unui pranz, este cu aproximativ 90% in exces, in raport cu necesitata efectuarii unnei digestii
normale, iar simptomele de malabsortie pot aparea in conditiile in care secretia este de dimineata mai
putin sau pana la 10% pri valoarea nomala.
Enzimele proteolitice sunt responsabile de hidrolizarea proteinelor pana la stadiul terminal de
oligopeptide.
In conditii fiziologice sucul pancreatic pur este inactiv fata de substantele proteice, fiind nevoie
de degradarea tripsinogenului, care va avea o reactie autocatalitica favorizata de ionii de calciu. Procesul
de scindare a proteinelor fiind continuat de tripsina, initiate la etajul digestive superior in prezenta sucului
gastric, fiind mai eficace daca substantele proteice care ajung la acest nivel au fost supuse la aciunea
pepsinei.
Tripsina activeaza prin ruperea segventiala a mai multor legaturi peptideice,
chimotripsinogenul, care este precursorul inactiv, produs de celulele pancreatice glandulare al
chimotripsinei. Chimotripsina are proprietatea de a coagula laptele, fiind implicat si in scindarea
proteinelor alaturi de tripsin, amestecul dintre aceste doua enzime ducand mai departe procfeul de dgestie,
mai departe de cat orice enzima care ar fi actionat separat, rezultand diferenta dintre sediul lor de actiune.
9

Craboxipeptidaza rezulta din activarea precarboxipeptidazei, de catre tripsina, in prezenta


zincului. Aceasta scurtand polipetidele cu un aminoacid.
Colagenaza este acivata de tripsina si scindeaza legaturile peptidice ale colagenului de la
nivelul glicinei, prolinei si hidroxipolinei.
Elastaza provine din activarea proelastazei de catre tripsina si enterokinaza. Aceasta enzima
actioneaza mai ales asupra legaturilor peptidice ale glicinei, serinei si alaninei.
Proteazele sunt secretate sub forma de precursori inactive, fiind activati doar in duoden,
pancresul este protejat de autodigestie. De asemenea tesutul glandular pancreatic are capacitatea de a
neutraliza
enzimele proprii prin intermediul unei antienzime, numita antitripsina, ce previne
supraincacarea activarii tripsinei la acest nivel. In aceslasi timp, antitripsina mentine inactivitatea altor
enzime proteolitice care pot fi activate de catre tripsina. Inhibitor de tripsina poate fi identificat , in
situatile patologice, cand sucul pancreatic e in cantitati crescute datorita leziunior grave sau canaliculelor
pancreaticce obstructionate. Asadar se activeaza secretiile enzimatice care vor digera pancreasul in dar
cateva ore.
Amilaza pancreatica este o enzima glicolitica, fiind similara amilazei salivare, cu un grad mai
inalt de eficacitate decat aceasta, avand capaitatea de a digera in 30 de minute cantitati mai mari de 20.000
ori decat greutatea sa. Ionul de clor este present la activarea enzimei, care necesita un mediu optim de pH
cuprin intre 6,5 si 7,2.
Lipaza pancreatica este cea mai activa enzima lipolitica digestive. Proprietatea sa de a separa
prin hidroliza acizii grasi de glicerol solicita prezenta ionilor de calciu si magneziu si un mediu de pH
intre 7 si 8. Sarurile biliare favorizeaza indirect acivitatea lipazei, datorita proprietatii de emulsionare a
grasimilor, prin care se mareste suprafata de contact dintre enzima si substrat. In lipsa lipazei pancreatice
apare steatoreea, grasimile trecand nedigerate in materiile fecale.
Colesterolaza, in prezenta sarurilor biliare, descompune colesterolul alimentar esterificat in
colesterol liber si acid gras, iar lecitinaza actioneza asupra fosfoaminolipidelor, pe care le scindeaza in
glicerofofat de colina si acizi grasi.
Reglarea secretiei pancreasului exocrine
Activitatea secretorie a pancreasului exocrine este adjustata la calitatea si cantitatea
continutului intestinal. Secretia pancreasului exocrine este subordonata unui complex neurhomonal, iar pe
durata desfasurarii acesteia se pot remarca urmatoarele faze: cefalica, gastric si intestinala.
Pe parcursul desfasurarii fazei cefalice, reglarea secretiei se desfasoara preponderent pe cale
nervoasa si poate incepe cu vederea , mirosul si anticiparea alimentelor, insa principalul simt decalnsator
este reprezentat de deglutitie. Fibrele simpatie si nervul splenic au actiuni inhibitorii iar fibrele
parasimpatice din nervul vag stimuleaza secretia. Efectul reglarii nervoase din cadrul etapei cefalice este
potentat de o component umorala, reprezentata de gastrita. Aceasta stimulare a secretiei de gastrita este
realizata pe cale vegetala , iar in urma actionarii acesteia se activeaza secretia acida a stomacului, care
odata ajunsa in duoden va intensifica secretia de suc pancreatic concomitant cunecesitatea bicarbonatului
in vederea neutralizarii mediului acid.
In faza gastric incepe odata cu patruderea alimentelor in stomac, care determina distensia
peretelui gastric si implicit declansarea refluxului vago-vagal, prin intermediul careia se stimuleaza
secretia sucului pancreatic bogat in enzime, mentiuta si intensificata ulterior prin stimularea eliberarii de
gastrina. Dupa distensia antrala, efectul stimulator are loc in conditiile vagotomiei, demonstrand
contributia pe care o are acest hormone in reglarea secretiei.
Faza intestinala are loc dupa ce se desfasoara evacuarea gastric, chimul gastric acid
determinand la nivelul duodenului prin mechanism dublu, hormonal, in principal si nervos, secundar,
stimularea secretiei de suc pancreatic. Prin efectuarea acestei etape se realizeaza aproximativ 80% din
raspunsul secretor pancreatic, repezentativ gradului de aciditate si compozitiei chimului gastric. Faza
intestinala joaca, de asemenea, un rol important in mentinerea descarcarii enzimatice, pe masura ce
distensia stomacului diminueaza. Cand efectul de tamponare a alimentelor se pierde, pH duodeului scade,
la o valoare mai mica decat 4, descarcandu-se secretia care va stimuli productia de suc pancreatic bogat in
bicarbonat.
10

Asupra pancreasului exocrine care are un efect stimulator, actioneaza colecistochinina,peptidul


eliminate de gastrina, bombezina, neurotensina sau polipeptidul vasoativ intestinal. De partea opusa,
substantele cu effect inhibitor , in gupul carora se poate insrie polipeptidul pancreatic, peptidul YY,
neuropeptidul Y sau somatostatina.
Exista o stransa corelatie intre pancreasul exocrine si endocrine. Sangele ajunge in
compartimentul exocrin dup ace in preliminar a traversat insulele Langerhans, la nivelul carora se incarca
cu insulin si glucagon, care vor pune stapanire pe actvitatea celulelor acinate si sinteza de enzime.
Glucagonul exercita un efect inhibitor asupra raspunsului secretor al glandei exocrine, iar insulin
stimuleaza secretia amilazelor pancreatice.
Pancreasul endocrin
Pe langa activitatea exocrina, necesara digestiei intestinale, pancreasul indeplineste si un rol
endocrine important, prin medierea insulelor Langerhans, raspandite in intreg parenchimul galndei. In
zona centrala a fiecarei insule sunt dispuse celule care produc insulina, care eprezinta intre 60 si 80% din
totalul celulelor. La periferie sunt dispuse celule secretoare de glucagon, in proportie de 15-20%, celue
specializate in secretia de somatostatina 5-10% si celule secretoare de polipeptide pancreatice, intre 1520%.
Insulina este un polipeptid alcatuit din 51 aminoacizi, organizati pe doua lanturi peptidice unite
prin doua punti disulfidice. Este sintetizata prin intermediul proinsuliei, la nivelul celulelor B. Insulina
este implicata in metabolismul glucidic, lipidic si proteic, actionand in principal la nivelul ficatului,
tesutului adipos si fibrei muscular. Stimuleaza captrea glucozei de catre celulele organismului, avand un
efect hierglicemiat. In acest timp intensifica glicogeneza si inhiba gluconeogeneza, stimuland sinteza
lipogeneza, avand efect inhibitor asupra lipolizei si creste sinteza proteica.
Concentratia de sange este reprezentata de excitatorul fiziologic al insulinosecretoare. Astfel o
crestere a glicemiei stimuleaza secretia si declanseaza insulina in sange in doua faze. In porima faza se
secreta insulin in abundenta, la primele 3-5 minute dupa instalarea hierglicemiei declanseaza prima etapa,
de aproximativ 7-10 ori mai multa decat in secretia bazala. In urmatoarele 5-10 minute se inregistreaza o
scadere, producandu-se cea de-a doua faza, mai ampla si de lunga durata. In general, secretia de insulina
este proportional cu glicemia, reducand-se imediat ce valoare a acesteia se va normaliza. Insulinosecretia
este reglata prin intermediul unui mechanism secundar, neuro-reflex, declansat de variatiile glicemiei care
stimuleaza receptorii specializati din sistemul vascular. Astfel, impulsurile ajung la centrii glicoreglatori
din hipotalamus, d eund epornesc comenzi pre centrii parasimpatici care vor stimuli secretia de insulin.
Pe langa glucoza, aminoacizi si acizi grasi, precum arginina si lizina care detin proprietati
insulinosecretoare, iar alti hormone care influenteaza insulinosecretia sunt noradrenalina si adernalina care
au efect inhibitor si secretin, gastrina, colecistochinina, au effect stimulator moderat.
Glucagonul este un peptid format dintr-un singur lant de 29 aminoacizi, fiind secretat de
celulele A. El reprezint cel de-al doilea hormon pancreatic al carei activitate intervine in echilibrul
glicemiei. In comparative cu insulin, acesta actoneaza in sens hiperglicemiant, avand un effect de 30-50 de
ori mai puternic decat al adrenalinei, stimuland tot odata glicogenoliza hepatica si gluconeogeneza. Tot
odata relaxeaza si dilate fibra muscular neteda, precum cea a stomacului, duodenului sau sfincterului
Oddi, iar la nivelul tesutului adipos are effect lipolitic.
Factorul de control principal si de reglare a secretiei de glucagon este reprezentat de concetratia
de glucoza din sange, a carei valoare scazuta are efect glucagonosecretor. Un comportament asemanator il
au si unii aminoacizi, precum alanina si arginina, care dupa un pranz hiperproteic pot stimuli secretia de
alfa-insulina de glucagon. Catecolaminele pot avea effect stimulator, acest lucru fiind dovedit de cresterea
secretiei de glucagon de pana la 4-5 ori mai mult in perioadele de efort fizic sau stres. Colecistochinina si
gastrina cresc, iar secretia, alaturi de insulina si hiperglicemie inhiba eliberarea de glucagon. La fel ca la
insulina, comonenta umorala este completata de cea nervoasa in mecanismul de autoreglare. Simpaticul
are un rol stimulator, iar parasimpaticul inhibitor, ambele fibre fiind subordinate centrilor glicoreglatori
hipotalamici.
Somatostatina este un polipeptid alcatuit din 14 aminoacizi, sintetizat de celulele D si avand o
durata de viata in sangele circulat de aprroximativ doua miniute. Secretia este stimulate ata de principalii
11

nutrient care se administreaza oral sau intravenous, cat si de cresterea concentratiilor unor hormone
gastrointestinali, precum si secretina sau pancreozimina, descarcati sub influenta alientelor ingerate. In
mod normal, somatostatina are propritati inhibitorii, suprimand eliminarea unor hormone precum insulina,
secretina, gastrina, peptidul vasoactiv intestinal, polipeptidul pancreatic si glucagonul. Are un effect
inhibitor asupra motilitatii intestinale, gastrice si biliare.
Polipeptidul pancreatic este alcatuit din 36 de aminoacizi, fiind secretat de catre celulele PP,
care predomina la nivelul capului pancreasului si porcesului uncinat. Acesta actionand asupra pancreasului
exocrin, inhiband secretia de bicarbonate, atat in conditii bazale cat si sub actiunea secretinei. Activitatea
polipeptidului pancreatic este dublata de cresterea motilitatii gastrice si intestinale. Alimentele cu un
continut crescut de proteine, stimularea colinergica si hipoglicemia sunt potentiali stimulatori ai secretiei
de polipeptid pancreatic. Peptidul vasoactiv intestinal, secretina, polipeptidul inhibitor gastric si
bombezina au influente stimulatoare.
Semne si simptome asociate afectiunilor pancreatice
Analizand la modul general, datorita celor doua structuri ale pancreasului , endocrin si exocrin,
afectiunile care pot aparea la nivelul acestiua pot fi studiate separat cu anumite metiuni precum ca in unele
situatii patologice ambele compartimente pot fi afectate.
Sisteme associate tulburarilor pancreasului exocrine
Aceste simptome pot fi reprezentate in manifestarile clinice ale hipopancreatismului exocrine,
cu alte cuvinte poate fi un sindorm dyspeptic pancreatic revelator pentru existent insuficientei totale sau
partiale a secretiei pancreatice. Sindormul respective aparand in urma unor afectiuni pancreatice primitive,
care pot actiona difuz sau extins pancreasul, sau in afectiuni insotite, ca ciroze hepatice, hepatite cornice,
colcistopatii si suferinte cornice duodenale. In fazele precoce semnele clinice sunt inconstant neavand
caracteristici precise. Cea mai fregvent constata este anorexia, alaturi de simptome precum greata,
varsaturi, ameteli si regurgitatii, tulburarea tranzitului intestinal poate complete siptomatologia. In anumite
cazuri mai rare s-a constatat sialoreea, pacientii acuzand gust puternic metalic continuu sau intermitent. In
fazele avansate, apar simptomele caracteristice, precum scaderea ponerana, diareea, cu subnutrtie si
anemie consecutiva. In cazuri exceptionale, pe parcursul sindroamelr pancreatice cornice au fost depistate
si luate in evidenta melanodermia si mai fregvent tulburari trofice ale pielii, simtomele care trec pe plan
secundar alaturi de pruritul si urticaria semnalate in unele cazuri de pancreatita cronica.
In antiteza cu sindromul Indus de insuficienta partial sau totala a pancreasului exocrin, se afla
si sindromul de hiperfunctie, formulat clinic hiperpancreatismul exocrine, mai putin evident, insa constatat
clinic, functional si provocat experimental. Simptomul acestuia a fost remacrcat in unele cazuri de ulcer
duodenal, in faze incipiente ale tuberculozei pancreatice si in diareile micotice. Acest sindrom are
urmatoarele semne care includ hiperorexie, scaderea greutatii avand o semnificatie minima, hipoglicemie
reflexa a insulinosecretiei.
Simptome asociate tulburarilor pancreasului endocrine
Se datoreaza tulburarii functiei insulare, cele mai importante fiind grupate in trei categorii:
hipoinsulinism, hiperinsuilinism si disinsulinism.
Hipoinsulinismul este alocat sindromului diabetului pancreatic cu diferite grade, cu urmatoarele
semne: hiperglicemie constanta, glicozurie, tulburari de insuficienta pancreatica externa si tulburari
metabolice generale.
Hiperinsulinismul ne indruma la manifestarea sindromului hipoglicemic, sub diferite aspect
expermintat clinic, de la forme usoare, cu diferite aspect de tulburari discrete care dispar in genereal dupa
ingetia unei doze usoare de zahar, pana la forme grave, care pot ajunge la starea de coma. Sindromul clinic
al hipoglicemiei include senzatia de foame imperioasa, astenie muscular si nervoasa, migrene, tulburari
vizuale, agitatie, transpiratie. In situatiile grave apar stari sincopale, tremor, convulsii si coma. Survenirea
crizelor hipoglicemice apar in special dimineata, cand se sare peste micul dejun sau in effort fizic si
intelectual.
Disinsulinismul, prezinta o stare inconsecventa a aparatului insular, care se poate manifesta
clinic prin stari alternative morbid din grupul sindroamelor de hipoinsulinism si hiperinsulinism. Astfel,
12

pacientii se pot confrunta cu socuri hipoglicemice dar si cu alte manifestari ce evoca epuizarea functiei
insulare.
Simptome asociate pancreasului si rapoartele cu organele invecinate
Expersia morfopatologiei pancreasului si a rapoartelor sale cu diferite structure anatomice din
vecinatate precum ansa duodenala, stomac, coledoc si canal piloric, ramificatii nervoase si formatiuni
vasculare.
In seminologia clinica a pancreasului un element important il constituie sindromul dureros.
Durerea nu este corelata in mod deosebit cu orarul meselor, insa poate fi declansata dupa pranzul abundant
in grasimi insotite de ingestia de bauturi alcoolice. Atingand repede intenstitatea maxima, dupa ce
presiunea in platou timp de cateva ore sau zile, sub forma variabila de la o simpla presiune epigastrica
pana la o veritabila criza solara. Este localizata profund, de multe ori in epigastru, iar iradierile catre spate
si in umar fiind fregven intalnite. De asemenea, sediul principal poate fi in hipocondrul stang, cu iradiere
in regiunea lombara stanga, iar in situatii mai rare, in hipocondrul drept, stimuland criza biliara.
Icereul care apare in afectiunile pancreatice este de tip obstructive. Poate fi intens, cu evolutie
progresiva asociat de prurit si decolorarea fecalelor sau mai putin intens, cu evolutie regresiva, insotind
puseele dureroase.
Tulburarile de transit intestinal sunt datorate afectiunilor tumorale ale pancreasului, care pot
obstructura caile digestive, conducand in general la stenoza incompleta.
Ascita s edemele pot aparea odata cu evolutia malignitilor pancreatice cu generalizarea
peritoneala, prin compresiunea venei porte sau a venei cave inferioare.

2.3 Patologia pancreasului


O varietate de forme clinice si etiologice, precum si o gama larga de modificari
morfopatologice se contopesc pentru a constitui domeniul afectiunilor pancreatice. In cadrul acestui
domeniu se disting forme complexe, mixte anatomopatologice si diferite din punct de vedere etiologic,
care se remarca prin sindroame clinice simileare. Pe de alta parte pot exista forme clinice mai attenuate,
care evolueaza discret in absenta unui substrat hipopatologic, evidentiat in urma examenului functional al
pancreasului. In general cauzele si mecanisemele patologice ale acestor varietati anatomoclinice sunt
aceleasi, iar tulburarile interpretate ca fiind pur functionale pot reprezenta in realitate expresia unor leziuni
mai dificil de remarcat in stadiul lor initial.
a) Pancreatita acuta
Este inflamatia acuta a pancreasului, exprimata ca raspuns monomorf la numeroase cauze, care
determina la final revarsarea enzimelor pancreatice active in parenchimul glandei, circulatia sistemica si
zonele adiacente.
Statistic vorbind, pancreatita acuta se manifesta mai rar la copii si mai des la adultii intre 30 si
70 de ani, da varsta media raportata find de 55 ani. In genera femeile sunt mai afectate intre 50 si 60 de
ani, iar barbatii intre 30 si 40 de ani, indicand fregventa mai crescuta in radul femeilor.
Litiaza biliara se presupune ca este principalul factor predispus pentru manifestarea pancreatitei
acute. Fiind cel mai des mentionata in statisticile europene, ocupand pozitia secunda in statisticile
americane dupa etilism. Incidenta pancreatitei acute asociata cu litiaza biliara ajunge in unele regiuni pana
la 70%, in medie fiind appreciate intre 40 si 50%. Riscul de afectiune pancreatica este cu atat mai mare cu
cat leziunile biliare sunt situate mai distal.
In succedentul pacientilor cu pancreatita acuta, etilsmul cupa a 2-a pozitie, cu o fregventa ce
oscileaza intre 11 si 70% in functie de zona geografica. Asupra pancreasului, alcoolul poate actiona prin
declansarea dramei pancreatice, mai ales in intoxicatie acuta cu necroza hemoragica repetitive, semnalata
in 25% din cazuri, sau prin dezvoltarea unei fibroze pancreatice, de regula in cazuri cornice de consum.

13

Patogeneza este determinata de anumiti factori alergenici, iar hiperparatiroidismul reprezinta, o


conditie clinica optima, in care pancreatita clinica s-a semnalat de pana la 20 de ori mai fregvent decat
cazul populatiei genereale.
Fregventa cazurilor de pancreatita in hiperlipidemiile familiare primare sau in cele determinate
de utilizarea contraceprivelor atribuie hiperlipemiei un rol important in etiologia bolii. S-a constatat
fregventa pancreatitei acute prin asocierea cu factori vasculari, precum si infarctul miocardic,
ateroscleroza sitemica, boala tomboembolica sau polarterita nodoasa. Pancreatita acuta reprezinta o
necoza aseptic, cu un potential de suprainfeectie, dand o importanta factorilor infectiosi in etiologia bolii,
prin faptul ca germenii pot invada glanda prin contiguitate, pe cale canaliculara, limfatica su hematogena.
Veninul scorpioului Tityus trinitatis detremina cresterea concentratiei enzimatice din sucul pancreatic si
hipertonia sfincterului Oddi, favorizand manifestarea pancreatitei acute, care mai poate fi decalnsata si de
vennul de sarpe prin activarea complemenutlui seric. Sunt suspectate o gama larga de medicamente care ar
conduce la manifestarea pancreatitei acute, printe acestea numarandu-se cortizonicele, paracetamolul,
heroina, diureticele tiazidice, meprobamatul, barbituricele, contraceptivele, izoniazida, antcoagulantele,
salazopirina si imunosupresoarele. In 1-1,3% din totalitatea cateterismelor endoscopice de papilla se
obtine opacifierea parenchimatoasa cu risc ridicat de pancreatita acuta repetitive. In 1,7-3,4% din cazuri,
pancreasul ramane divizat in perioada fetala, situatie ce in aproximativ jumatate din cazuri a evoluat
pancreatita acuta, favorizata de calibrul disproportionat de mic al sistemului de canale care asigura
drenajul sucului pancreatic din portiunea mai voluminoasa a glandei.
Obstructia canalelor pancreatice este un alt factor important, declansarea pancreatitei acute
fiind demonstrata experimental prin ligaturarea canalelor pancreatice secundare. Asadar, unii paraziti,
tumorile, fibroza oddiana sau papilele stenozate pot fi incriminate de determinarea pancreatitei acute prin
obstructie. In cadrul afectiunilor duodenale, sindromul de ansa oarba, stenoza duodenala si diverticuluii
juxtamedulari pot conduce la imunitatea rapida micribiana ce favorizeaza aparitia pancreaitei acute.
Pancreatita acuta se inregistreaza in 1-2% din totalitatea traumatismelor abdominal, care pot
ataca pancreasul in mod nepenetrant, in cursul acceidentelor rutiere, sau penetrant, prin injunghiere sau
impuscare. Aceste traumatisme sunt responsabile de aparitia hematomului si a rupturii tesuturilor, care va
determina prin sucul pancreatic necroza in urmatoarele 16 ore.
Sarcina poate fi considerate un factor etiologic, pancreatita acuta manifestandu-se de obicei in
ultimul trimestru sau in primele 15 zile dupa nastere. In 17% din cazuri nou-nascutul este mor, iar exitusul
pacientei apare in 24% din cazuri. Factorul canalicular, impreuna cu compresiunea exercitata de uterul
gravid, litiaza biliara din sarcina, dar mai ales cresterea semnificativa a inhibitorilor enzimatici din
pancreas si descresterea spontana a acestora dua nastere sunt responsabili de pancreatita acuta a gravidei.
Diabetul zaharat, implica fregven asocierea stazei veziculare cu litiaza biliara si hiperlipemia,
hipotermia, nefropatiile, asociata in general cu o intoxicatie etilica sau medicamentoasa sunt factor ice
favorizeaza manifestarea pancreatitei acute.
Pancreatita ereditara este rara, se transmite auosomal domiant, manifestandu-se sub forma unei
pancreatite acute datorita existentei congenital a unor stricture pe canalul Wirsung.
Clinic pancreatita acuta evolueaza ascendant in primele 72 de ore, dupa care se declina pentru
ca in 7-8 sa se remita. Simtomul predominant al apncreatitei acute este reprezentant de durerea
abdominala, foarte rar fiind absenta sau doar minima. Apare rapid si atinge intensitatea maxima in 30 de
minute putand tine pana la 6 ore, dupa care este mentinuta constant chiar si cateva zile. In unele cazuri
severitatea sa genereaza aparitia apatiei, cianozei si starea de soc. Sediul initial al dureri este in epigastru
si regiunea periombilicara, cu iradieri, transfixat in spate si mai rara catre torace, umar sau fancuri.
Fregvent poate fi resimtita in unul din hipocondre, avand o denumire caracteristica de durere in bara.
Dupa cateva zile pot migra catre abdomenul inferior, datorita necrozei grase locale induse de scurgerea
sucului pancreatic. In timpul crizelor, pacientii sunt agitate, cautand o pozitie antalogica respired
superficial. Durerea poate fi intensificata in pozitie supine, iar in felxia trunchiului, in pozitie secunda sau
in felxia coloanei lombare in decubit lateral stang se remarca o oarecare ameliorare. Varsaturile sunt
prezente in 80% din cazuri , au character incoeribil, persita cel putin 24 de ore ne calmand durerea. La
examenul fizic se remarca, distensia si sensibiliatea zonei abdominal in regiunea epigastrica, uneori
14

insotita de parare muscular, care se poate depista prin palparea usoara a regiunii. In 5% din totalul
pancreatitei acute necrotizante si hemoragice din spatial retroperitoneal. Prezenta unei ascite pancreatice
mici este semnalata in aproximativ 40% din pancreatitele acute hemoragice, iar dezvoltarea unei scite
voluminoase arata de obicei constituirea unui pseudochist. La examinarea torecelui se indetifica sindormul
pleural, la 30% din cazuri, la bazahemitoracelui stang. Axietatea si transpiratiile sun manifestari cunoscute
la pancreatita acuta, la care se mai adauga febra moderata, la 70-85% din cazuri, care poate creste in
cateva ore la 38,5 grade C. Daca febra persista sau reapare se ia in calcul o suprainfectei a zonelor
necrotice. Pacientii cu aceasta boala se confrunta cu tahicarie, iar aproape jumatate din cazuri au si
hipotensiune arteiala. Nodulii cutanati eritomatosi sunt rari, numai in 1% din cazuri, apar datorita necrozei
grase subcutanate. Sunt durerosi si pot fi evidentiati atat in pancreatita cronica cat si in cancerul de
pancreas, sub denumirea de paniculita lobulara asociata cu afectiuni pancreatice. Se pot asocial cu
genunchi, coare, artrita la glezne, degete, datorita necrozei subcutanate din vecinatatea sinovialei
articulare.
Forme clinice ale pancreatitei acute
Pancreatita edematoasa este o forma benigna, caracterizata prin hipertorfia gandei.
Manifestarile clinice sunt de o severitate minima, cu evolutie spre vindecare in doar 3-4 zile, timp in care
poate trece neobservata.
In forma nedureroasa, doar in 5% din cazuri, pacientii prezinta ileus paralitic si mai rar o masa
tumorala localizata la nivelul mezogastrului si hipocondriului stang. Evolutia aceste boli este gravata de
un prognostic nevaforabil chiar daca durerea absenteaza.
Tabloul clinic din forma supraacuta de pancreatita in cae predomina stare de soc si toxemica,
exitusul survenind in majoritatea cazurilor.
Inflamatia acuta a pancreasului a fost semnalata si in febra tifoidia, oreion, scarlatina, tifos
exantematic, pneumonie, hepatita endemic si boala reumatismala acuta.
b) Pancreatita cronica
Este inflamatia pancreasului asociata cu fibroza, cu caracter stabil si evolutiv, care favorizeaza
atrofierea progresiva a tesutului glandular concomitant cu pierderea treptata a functiilor pancreatice.
Este intalnita mai des la sexul masculine, varsta medie de debut este intre 33 si 38 de ani, in
Romania, la barbate apare intre 40 si 50 de ani, iar la femei intre 34 si 42 de ani. Etilismul este principala
cauza a pancreatitei cornice. Se considera ca persoanele devin afectate daca ar consuma zilnic, timp de 612 de ani, o cantitate minima de 140-175 g de alcool. Nu este obligatoriu ca alcoolicii cronici sa dezvolte
pancreatita cronica, punandu-se accentual pe alimentatie. Cel de-al doilea factor etiologic fiind
malnutritia, incriminate in statele dezvoltate. Cea mai cunoscuta forma de cauza nutritionala este
pancreatita tropicala, in care se constata aportul deficitar sever de proteine, asociat unui factor ereditar si
ingestiei de produsi toxici, continuti de unele plante uutilizate in scop alimentar.
Pancreatita cronica poate aparea si pe fondul hiperparatiroidismului, in care mutatiile de calciu
favorizeaza formarea calculilor pancreatici, care vor ostructura sistemul canalicul, iar in
hiperlipoproteinemii, dobandirea bolii este avantajata de cresterea concentratiilor de proteine din sucul
pancreatic, care va determina abundenta acestora si formarea dopurilor proteice.
Tabloul clinic al pancreatitetor cornice este dominat de durere, poate avea caracater permanent
sau intermintent, cu exacerbari postalimentare, motiv pentru care, persoanele afectate tin dieta, care le
poate accentua scaderea in greutate. Durerea se localizeaza in epigastru cu iradieri catre unul din
hipocondre, in functie de topografia leziunilor. Astfel, daca leziunea se gaseste la nivelul capului
pancreatic apare durerea in regiunea ombilicala, in jumatatea dreapta a epigastrului si in hipocondrul
drept, iar in cazul leziunilor cozii, durerea se resimte in jumatatea stanga a epigastrului si in hipocondrul
stang. Fregvent apar si iradier catre posterior, in regiunea corespunzatoare vertebrelor T10 si T12 si
interscapular. Durerea se intensifica in accese, care pot dura pana la 2-3 zile. Periodicitatea acestora se
poate scurta progresiv, crizele devenind persistente, sau se pot diminua in intensitate odata cu instalarea
fibrozei. Abuzul de alcool sau mesele consistente in grasimi pot declansa crizele dureroase, care sunt
precedate de obicei de greturi si varsaturi. Pentru a calma durerea, pacientii sunt in cautarea pozitiilor
antalgice si recurg la analgezice, in doze mari care ii pun in pericol de intoxicare. Slabirea ponderala apare
15

lent, urmarind evolutia boli, frecventa crizelor si perioadele de acalmie. In medie se inregistreaza, o
scadere donderala de 10-15 kg in 1-2 ani. Diabetul este present la majoritatea persoanelor afectate ca
expresie a diminuarii tolerantei la glucoza, iar in aproximativ 75% din cazuri s-au raportat greturi,
varsaturi si balonari. In faze avansate apar tulbulari de malabsorbtie, manifestate prin scaune steaoreice,
prezente in 33% din cazuri. Icterul poate sugera pancreatita cronica, daca evolueaza regresiv, dupa un
puseu dureros abdominal neacompaniat de frison si febra. La examenul fizic se constata sensibilitatea
abdominala la nivelul hipocondrului stang, prin palparea profunda, iar in 33% din cazuri se perece o masa
tumorala care determina un pseudochist.
Pancreatitele cornice, in special cele dureroase, altereaza nutritia pancreasului si antreneaza
implicatii psihice si sociale majore, datorita caracterului incoeribil spre care acestea avanseaza. In ordinea
fregventei, complicatiile pancreatitei cornice sut chistele si pseudochistele pancreaticdee, supuratiile
pancreatice, diabetul zaharat, hipoglicemia, hemoragile digestive, ascita recurenta, stenoza colonului
transvers si fibroza retroperitoneala.
In general, orice pancreatita cronica ajunsa in staii avansate are o finalitate tragic. Prognosticul
este infuentat de severitatea complicatiilor si de forma clinica in care evolueaza boala, avand un character
nefavorabil mai ales in pancreatitele recurente si calcifiante.
Forme clinice ale pancreatitei cornice
Pancreatita cronica dureroasa nu pare a fi corelata cu abuzul de alcool, apare la varste mai
inainte si este repartizata aproximativ egal pe sexe. Evolueaza progresiv cu dureri intense si permanente,
ajunge rapid la casexie si poate avea un sfarsit letal.
Pancreatita cronica recurenta se traduce prin manifestarea repetata a acceselor dureroase,
similar celor din pacreatita acuta. Intre episoadele acute se inregistreaza perioade de relative remisiune, cu
discomfort epigastric, accentuat dupa consumul de alcool sau postalimentar, ceea ce conduce la abordarea
unor diete necorespunzatoare si scadere ponderala progresiva. In fazele tardive, se instaleaza diabetul,
malabsorbia cu steatoree si calcificarea pancreasului, iar uneori pot sa apara hemoragii digestive.
Pancreatita cronica nedureroasa este o forma clinica mai dificil de diagnosticat, se manifesta in
special la personaele cu varsta inaintata, cu slabire ponderala progresiva, steatoree si uneori diabet.
Pancreatita cronica clacificata este expresia calcifierilor parenchimatoase, apare in 25-50% din
toalul ancreatitelor cornice, de regula in jurul varstei de 40 de ani, fregvent prin asociere cu ciroza
hepatica. Tabloul clinic este dominat de durere, insuficienta pancreatica, manifestata prin steatoree si
diabet, si mai rar, icter prelungit, hemoragie digestive superioara, tumora abdominala, obstructive piloroduodenala.
c) Cancerul pancreatic
Este reprezentat in peste 90% din cazuri de un adenocarcinom ductal, iar in rest tumorile au
punctual de plecare de la nivelul componentelor insulo-celulare. 80% din cancere sunt diagnosticate intre
60-80 de ani, rareori fiind intalnite inainte de 50 de ani. Datorita faptului ca patogeneza cancerului
pancreatic ramane inca neelucidata, conditiile implicate in etiologia acestuia sunt considerate drept
potentialifactori de risc. Singura legatura demonstrate a fost cea cu fumatul, aproximativ 30% din totalul
cancerul pancreatice fiind atribuite acestui factor. In raport cu nefumatorii, cancerul pancreatic este de 2,5
ori mai des intalnit la persoanele care fumeaza intre 20 si 30 de tigari pe zi, riscul crescand de pana la 5 ori
pentru cei care fumeaza peste 40 de tigari pe zi. In cazul renuntarii la fumat, incidenta scade pana la
nivelul corespunzator al nefumatorilor dupa cel putin 10 ani.
Pancreatita cronica este asociata cu risc crescut de cancer pancreatic, din aceasta categorie
facand parte si diabetul zaharat, rrtilosmul sau consumul de cafea. Alimentatia vegetarian pare a exercita o
actiune protectoare asupra pancreasului, spre deosebire de excesul de grasimi, carne, proteine animale, oua
si lapte, care expune consumatorul la un risc crescut de cancer pancreatic.
Din totalitatea cancerelor pancreatice, 70% sunt localizate la nivelul capului, 20% la nivelul
copului pancreasului si doar 10% la nivelul cozii.
In momentul diagnosticarii, 90% dintre pacienti acuza scaderea ponderala, durere abdominala,
iar cancerul se afla dj in faza de invazie ganglionara si metastatica.
16

Durerea survine in aproximativ 75% din totalitatea cancerelor de cap pancreatic si in 90% din
cancerele de corp si coada. Se localizeaza in epigastru si iradiaza in unul din hipocondre in functie de
sediul carcinomului. Este descrisa ca o durere surda, dezagreabila, progresiva, cu intensitate crescuta in
decubit dorsal si noaptea, cand poate trezi pacientul din somn. Durerea se poate ameliora in pozitie
sezanda, uneori in decubit lateral sau in pozitie genupectorala, iar agravarea sa este determinate de ingestia
de alimente.
Scaderea ponderala cu peste 10 % din greutatea corporala apare la 90-100% dintre pacienti si
este pus ape seama anorexiei, insotita uneori cu o oarecare aversiune fata de carne. Gustul metalic
contrbuie la pierderea apetitului, pacientii alimentandu-se ulterior doar conform unui automatism, la orele
obijnuite de masa. Scaderea ponderala este potentata de malabsorbtia, manifestata in 75% din cazuri fata
de grasimi si in 50% din cazuri fata de proteine. Constipatita, datorita ingestiei defectuoase de alimente,
greata si varsaturi, prezente in 33% din cazuri, sunt alte simptome ale cancerului pancreatic ce participa la
scaderea in greutate. Diareea si scaunele steatoeice sunt semnalate in fazele tardive.
Icterul este present in 80% din totalul cancerelor de cap pancreatic, survenind procese de tip
obstructiv, datorat compresiei exercitate asupra coledocului de catre tumora sau invazia tesutului tumoral.
Se instaleaza lent si progresiv, colorand urina si decolorand fecale. Pruritul este constatat fregvent, iar
starile febrile sunt ocazionale. In cancerele sorpului si cozii pancreatice, icterul se manifesta doar in 10 %
din cazuri si reprezinta un semn tardiv, cauzat de compresia adenopatiei din hilul ficatului sau
metastazelor hepatice.
Diabetul este rareori notificat, insa se constata, variabul intre 6-50% din cazuri, o tolerant
dimnuata la glucoza. Hepatomegalia insoteste aproximativ 80% din cancerele de cap pancreatic si 33% in
cancerele de corp si coada, datorandu-se de obicei metastazelor, care pot deterimina chiar triplarea
volumului ficatului. Splenomegalia este secundara invaziei canceroase a venei porte sau metastazelor
peritoneale si poate fi acompaniata de edeme periferice. O masa tumorala dura este palpabila in 13% din
cancerele capului pancreatic si in 23% din cancerele de corp si coada, iar daca se invecineaza direct cu
aorta, tumora se poate evidential similar unei mese pulsatile. Aproximativ 33% din pacienti cu cancer al
cozii pacreatice se confrunta cu labilitate emotional, iar unii dintre ei sufera tulburar de personalitate.
Destul de fregvent se intalneste depresia, potentata de presimtirea unei faze metastatice, inoperable, si
hemoragia digestive, manifestata prin hematemeza sau melena. Se remarca si sindromul anemic,
consecutiv deficitului nutritv si pierderii oculte de sange, iar in rare cazri apar paniculita, poliartralgiea si
artrita.
Dupa diagnosticare, supravietuirea medie, in lipsa rezectiei este cuprinsa intre 3 si 8 luni.
Conform unnor statistici, la nivel global doar 1-15% din totalul cancerelor sut operabile, cu mentiunea ca
doar tumorile capului pancreatic pot fi rezecate, din care doar 10% din pacienti reusesc sa supravietuiasca
cel putin 5 ani.
d) Pseudochistul pancreatic
Pseudochistul pancreatic este una dintre cele mai fregvente complicatii ale pancreatitei acute si
cornice, ale carui diagnostic si tratament a bneficiat in ultimul timp de aportul noilor tehnici imagistice de
diagnostic si tratament, ceea ce a modificat atitudinea terapeutica in pseudochistul pancreatic.
Doua tipuri de tratament: tratamentul medical conservator si tratamentul interventional.
Tratamentul medical conservator reprezinta o metoda de sine statatoare in cadrul terapiei PP
sau constituie o metoda de pregatire si adjuvant al tratamentului interventional al PP.
Tratamentul interventional- acest grup de pacienti a cuprins cazurile PP cpmplicat sau
symptomatic ce au necesitat o modalitate de tratament invaziv. Obiectivele tratamentului interventional
sunt reprezentate de evacuarea continutului PP si desfiintarea cavitatii acestuia, de regula prin drenaj
extern sau intern intr-un lumen digestive.Acest tratamet prezinta cresterea in dimendiuni pe parcursul
monitorizarii.

CAPITOLUL III
3.1 Rezultate
17

Ecografia medicala (ultrosonografia) este o metoda imagistica medicala de diagnostic bazata


pe ultrasunete, utilizata pentru a vizualiza multitudini de structuri (ex: muschi, tendoane, organe interene).
Ecografia permite determinarea dimensiunilor, estimarea structurii interne a organelor si conturarea unor
leziuni, pe baza imaginilor obtinute in timp real, fregventele in scopul diagnosticului fiind intre 2 si 18
Mhz. Ultrasunetele sunt unde sonore cu o fregveta mai mare decat limita superioara a auzului uman (>20
kH) care pot patrunde un mediu si pot fi utilizate pentru aplicarea energiei in mod tintit pe diferite organe
si tesuturi.
Pancreasul este un organ ce este localizat in partea stanga a cavitatii abdominal (hipocondrul
stang), sub stomac, in potcoava duodenala. Este o glanda anexata tubului digestiv, avand atat o functi
exocrine (producand sucul pancreatic, ce participa la digestie), cat si una endocrina (secretand doi
hormoni antagonisti, insulina care este un hormone hipoglicemiat, si glucagonul care este un hormone
hiperglicemiat).
Pancreatitele sunt boli caracterizate histologic prin inflamatia pancreasului. In functie de
evolutie, pancreatita poate fi acuta sau cronica.
In pancreatita acuta, imbolnavirea pancreasului, indifferent de cauza, face ca enzimele
pancreatice sa se activeze in interiorul organului, iar o parte sa iasa in afara locului unde sunt produse si
stocate, sis a isi produca efectul de digestie a tesuturilor in care s-au revarsat. Substanetele rezultate din
acest proces de digestie se reabsorb in sange si duc la tulburarea functionarii inimii, ficatului sau
plamanilor, iar rin iritarea tesutului nervos din abdomen genereaza dureri doarte mari. In pancreatita
cronica, distrugerea unor zone de tesut pancreatic, scade cantitatea de enzime si uneori si hormone,
digestia nu se mai produce complet, iar substantele nutritive se pierd prin materiile fecale, ducand la
denutritia organismului. Lipsa hormonilor pancreatici poate genera diabetul zaharat.
Cateva cauze ale pancreatitei acute:
- Alcoolismul (peste 50% din cazuri);
- Litiaza biliara (pietrele la fiere);
- Obezitatea;
- Traumatisme abdominal in zona pancreasului;
- Ulcerul gastric perforat in pancreas;
- Medicamente (anticonceptionale, diuretice, cortizon, metronidazol, etc.);
- Cresterea trigliceridelor in sange;
Cateva cauze ale pancreatitei cornice:
- Episoade repetate de pancreatita acuta;
- Alcoholism (peste 70% din cazuri);
- Hiperparatoroidism;
- Litiaza biliara;
- Litiaza pancreatica;
- Malformatii pancreatice;
- Tulburari autoimmune;
Cancerul pancreatic este reprezentat in peste 90% din cazuri de un adenocarcinom ductal, iar
in rest tumorile au punctual de plecare de la nivelul componentelor insulo-celulare. 80% din cancere sunt
diagnosticate intre 60-80 de ani, rareori fiind intalnite inainte de 50 de ani. Datorita faptului ca patogeneza
cancerului pancreatic ramane inca neelucidata, conditiile implicate in etiologia acestuia sunt considerate
drept potentialifactori de risc. Singura legatura demonstrate a fost cea cu fumatul, aproximativ 30% din
totalul cancerul pancreatice fiind atribuite acestui factor. In raport cu nefumatorii, cancerul pancreatic este
de 2,5 ori mai des intalnit la persoanele care fumeaza intre 20 si 30 de tigari pe zi, riscul crescand de pana
la 5 ori pentru cei care fumeaza peste 40 de tigari pe zi. In cazul renuntarii la fumat, incidenta scade pana
la nivelul corespunzator al nefumatorilor dupa cel putin 10 ani.

CAPITOLUL IV
4.1 Concluzii
18

Ecografia (ultosonografia) este o metode de diagnostic noninvazva, bazata pe ultrasunete fiind


utilizata pentru a vizualiza diferite structure, folosind o fregventa intre 2 si 18 Mhz.
Se foloseste in:
1. Cardiologie- diagnosticarea unor afectiunii (insuficienta cardiac, valvulopatii)
2. Neurologie- evaluarea fluxului sanguine in artere de importanta majora
3. Anestezie- permite introducerea corecta a acului pt. injectarea anesteziilor
4. Ginecologie- evaluarea uterului, ovarelor, evaluarea fatului
5. Urologie- diagnosticarea afectiunilor (adenom de prostate)
Ecografia abdominala (generala) ofera evaluarea optima a starii de sanatatea organelor interne in
care nu se afla aer (ficat, rinichi, ovar, etc.).
Necesita o pregatire speciala pentru a beneficia de o calitate cat mai buna a imaginii.
1. Un repaus alimentar cu 6 ore inainte de consult
2. Consumul de lichide
3. Nu se consuma alimente cu continut ridicat de grasimi
Indifferent de tipul de ecograf, mai bine de jumatate din examinari se fac 2D, adica vizualizarea
de sectiuni efectuat la diferite niveluri. Au fost create tipuri speciale de softwere si sonde care
permit imagini tridimensionale 3D si 4D. Ecografia 3D necesita miscarea automata a interiorului
sondei, urmata de formarea imaginii, in mod static, dupa terminarea achizitiei. A urmat ecografia
4D, care permite vizualizarea imaginii in trei dimensiuni, dar in timp real, timpul fiind a 4-a
dimensiune. 3D si 4D ajuta la recunoasterea faciala.
Pancreasul este o glanda voluminoasa cu dubla secretie (externa si interna) anexata duodenului.
Este alcatuit din cap, gat, corp si coada.
Inervatia prin filete nervoase simpatice si parasimpatice care vin pe traiectul vaselor din plexul
celiac.
Pancreasul este o glanda mixta cu secretie endocrina si exocrina. Component endocrina a
pancreasului, insulele Langerhans, este raspandita difuz in testul exocrine, care este alcatuit din
acini galndulari ce secreta sucul pancreatic. Acesta este condus prin ductul pancreatic principal
Wirsung si cel ascensor, Sanorini, ambele varsandu-se in portiunea descendenta a duodenului.
Ductul principal se alatura ductului coledoc si se deschid impreuna in ampula hepatopancreatica
Vater,care se deschide la nivelul papilei duodenale mari.
Pancreatita acuta constituie inflamatia acuta a pancreasului, manifesata ca raspuns la diferite
cauze, ce determina la final revarsarea enzimelor pancreatice activate in parenchimul gladei,
zonele adiacente si circulatia sistemica.
Pseudochistul pancreatic este una dintre cele mai fregvente complicatii ale pancreatitei acute si
cornice, ale carui diagnostic si tratament a beeficiat de aportul noilor tehnici imagistice de
diagnostic si tratament.
Pseudochistl pancreatic are doua obtiuni terapeutice: terapia conservatoire si drenajul.
Pancreatia cronica este inflamatia pancreasului asociata cu fibroza de cancer stabil si evolutiv, ce
favorizeaza atrofierea progresiva a tesutului glandular concomitant cu pierderea treptata a
functiilor pancreatice.
Cancerul pancreatic apare atunci cand celulele din pancreas incep sa se multiplice fara control si
formeaza un neoplasm. Aceste celule au abilitatea maligna de a invada alte parti ale corpului.

CAPITOLUL V
5.1 Bibliografie
19

1. http://www.med-as.ro/servicii-pacienti/articole/ecografia-o-metoda-diagnostica-utila
2. http://www.despreboli.ro/analize-si-explorari-medicale/2010/ecografia-abdominala-3897/
3. https://ro-ro.facebook.com/notes/fungroup-romania/ecografia-abdominala-cand-este-indicata-cene-arata-cum-se-realizeaza/250708994940477/
4. http://www.eurosanity.ro/oferta/6/Ecografie-abdominala-generala-(abdomen-superior-+-abdomeninferior)
5. http://anatomie.romedic.ro/pancreasul
6. http://anatomie.romedic.ro/patologia-pancreasului
7. http://www.umfcv.ro/files/p/s/Pseudochistul_de_pancreas_Actualitati_de_diagnostic_si_tratament
%20(1).pdf
8. https://en.wikipedia.org/wiki/Pancreatic_cancer

20