Sunteți pe pagina 1din 37

ABORDAREA APRECIATIVĂ A

FILOSOFIEI.
CĂTRE O NOUĂ ABORDARE A
DISCURSULUI FILOSOFIC ÎN SPAŢIUL
EDUCAŢIONAL

Dr. Antonio SANDU


Centrul de Cercetări Socio - Umane Lumen
Criza institutionala a filosofiei in
sistemul educational romanesc.

 Problematizari si solutii pentru iesirea din


criza
Fundatia Colegiul European, Cluj, 23 aprilie
2010
 Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB Cluj
 Societatea Romana de Filosofie – Filiala Cluj
 Asociatia SACRI
Expunerea de faţă îşi propune să teoretizeze
dimensiunea construcţionistă a predării
filosofiei.
 Abordarea construcţionistă cuprinde o
dimensiune epistemică şi una pragmatică
accentul punându-se pe interdependenţa
dintre cunoaştere şi acţiune în sfera
socialului.
Abordarea construcţionistă în filosofie

 Se alunecă de la un nucleu dur al


conceptului de realitate ca obiectualitate
către o pluralitate de realităţi posibile care
prin intervenţia cercetătorului se ordonează
într-o serie unică de rezultate-consecinţe.
Reconstrucţia tabloului lumii este o
permanentă negociere a modelelor, corelate
cu noile date experimentale.
Construcţionismul ca metodă epistemică este creionat
de Burr prin următoarele aserţiuni fundamentale:
 - Natura antiesenţialistă a construcţionismului şi
înţelegerea critică asupra accesului la cunoaştere
(Burr 1995: 9). Cunoaşterea noastră este
dependentă de construcţiile pe care ne bazăm în a
interpreta realul şi utilizarea acestor construcţii
realizate în interacţiunile zilnice dintre indivizi (Burr
1995:4).
 Antirealismul. “Versiunea de realitate” în care
trăim este construită social şi cultural prin
interacţiune, neputând fi vorba despre un
fapt obiectiv ci mai ales de asumare a unui
model semnificativ (Burr 1995:6).
 Relativismul istoric şi cultural al cunoaşterii şi al
conceptului de adevăr (Burr, 1995:9). Toate formele
de cunoaştere, atât cea ştiinţifică cât şi cea comună,
deţine intrinsec o specificitate istorică şi culturală.
Adevărul însuşi variază istoric şi cultural ca şi
concept în funcţie de procesele interacţiunii sociale
prin care oamenii se află în relaţie. În consecinţă
transdisciplinaritatea sau interdisciplinaritatea este
astăzi posibilă şi eficientă întrucât globalizarea este
un construct al culturii contemporane.
 Limbajul este o formă de acţiune prin care lumea
primeşte constructe (Burr 1995:6).
 Modul în care înţelegem lumea vine nu de la
realitatea obiectivă cât de la alţi oameni atât din
trecut cât şi din prezent (Burr 1995:9).
 Limbajul nu este doar o simplă cale de exprimare ci
prin comunicare lumea primeşte constructe şi astfel
se constituie realitatea pentru noi. Limbajul este
aşadar o formă de acţiune.
Pedagogia construcţionistă

 Metodologia construcţionistă generează în planul


pedagogic o viziune conform căreia educaţia este un
proces colaborativ de creare a unor constructe
culturale asupra realităţii printr-un proces de
comunicare. Cu instrumentele limbajului fiecare
individ influenţează şi modelează răspunsurile
celorlalţi.
 În această accepţiune educaţia filosofică este un
proces de formare a abilităţilor interogative şi
interpretative asupra tuturor elementelor constitutive
ale consensului interpretativ acceptat ulterior sub
numele de “realitate”.
Filosofia şi hermeneutica realităţii

 Hermeneutica realităţii văzută ca o reflecţie de ordin


filosofic asupra cotidianului şi experienţelor pozitive
din cotidian se încadrează în tradiţia filosofică de
căutare a semnificaţiilor ultime ale realităţii. Discursul
apreciativ porneşte de la viziunea postmodernă
printr-o abordare constructivistă şi construcţionistă
conform căreia realitatea însăşi este o construcţie
socială generată prin succesive negocieri asupra
interpretărilor.
Ancheta apreciativă ca deconstrucţie a
negatiei

 În viziunea lui Gergen deconstrucţia realizată prin


Ancheta Apreciativă vizează renunţarea la
focalizarea asupra negativului, a problemei în
genere. Interogaţia ca şi conceptul de problemă
ambele pot fi înţelese în calitatea lor de constructe
culturale şi respectiv convenţii de limbaj. O convenţie
interpretativă diferită cum este cea realizată de
ancheta apreciativă aduce în lumina epistemică
cercetarea practicilor pozitive, transformative şi a
modului cum acestea pot proiecta o viziune
constructivă asupra dezvoltării sistemului studiat.
 Deconstrucţia negativului în Filosofie poate
urma calea întoarcerii către întemeiere, dar
ţinându-se cont de experienţa individuală,
într-o manieră fenomenologcă.
Ancheta Apreciativă

 A aprecia =1. a valoriza, acţiunea de


recunoaştere a aspectelor pozitive în
oameni, lumea înconjurătoare; afirmarea
punctelor tari trecute şi prezente,
identificarea potenţialităţilor, perceperea
acelor lucruri care dau viaţă (sănătate,
vitalitate, excelenţă) sistemelor vii; 2. a creşte
valoarea, Sinonime: a valoriza, a onora, a
preţui (Cooperrider, D. & Whitney, D., 1999).
 Cooperrider reuneşte principiile Construcţionismului
social cu cele ale cercetării acţiune. Investigaţia
apreciativă este în viziunea lui Gergen o formă
deconstructivă aplicată pe de-o parte cercetării
sociale căreia îi arată intrinseca corelaţie cu
practicile naratologice şi pe de altă parte intervenţiei
sociale pe care o deconstruieşte până la nivelul
opţiunii interpretative asupra focalizării pe factorul
stresant, incongruient problematic al realităţii sociale,
sau asupra celui generativ, constructiv apreciativ a
aceleiaşi realităţi sociale.
Ciclul 4 D

Destiny Descovery

Design Dream
Etapa Discovery

 Este faza de identificare a“poveştilor” pozitive şi


răspândirea lor în organizaţie. Punctul de plecare al
anchetei este selectarea temelor afirmative/pozitive;
pornind de la ipoteza că organizaţia evoluează în
direcţia pe care o studiază, alegerea temelor de
cercetare este semnificativă şi strategică; temele
sunt stabilite în termeni afirmativi şi trebuie să fie
legate de domeniul în care organizaţia vrea să
evolueze şi, deci, unde ele pot fi amplificate. Van der
Haar consideră că în această etapă se realizează
aprecierea asupra ceea ce dă viaţă
Etapa Dream

 Van der Haar subliniază importanţa gândirii


alternative a depăşirii limitelor - “ieşirea din cutie” -
prin crearea unor viziuni apreciative asupra viitorului
pe baza istoricului organizaţiei şi a prezentului (Haar
2002:54). Rezultatele interviurilor apreciative de la
faza anterioară sunt utilizate într-o nouă serie de
interviuri individuale sau de grup pentru a se crea o
zonă de convergenţă sau de transparenţă
comunicaţională
Design

 Sunt folosite datele culese din primele două


etape: odată ce sistemul are o imagine
coerentă despre ceea ce vrea să devină, el
are nevoie de o nouă arhitectură socială. În
această etapă se proiectează infrastructura
şi sistemul de management necesar pentru a
sprijini viziunea sistemului. Ea reprezintă un
proces de reinventare a organizaţiei
(Cojocaru, 2005: 53).
Destiny

 Este faza de implementare a planurilor de


susţinere, menţinere, ajustare, dezvoltare a
ceea ce a fost proiectat. Această etapă mai
poartă şi denumirea de Delivery . Este o
etapă de creare a unor reţele şi structuri
facilitante a unor legături menită să dezvolte
potenţialul co-creator (Carter, 2007:57)
Pedagogia apreciativă – o nouă
perspectivă asupra educaţiei

 Didactica apreciativă foloseşte o metodologie de tip


învăţare prin descoperire colaborativă. Cursantul
este privit ca partener educaţional al profesorului.
 Parteneriatul educaţional are în vedere nu atât
transmiterea unui sistem de informaţii (conţinut de
cunoştinţe), ci formarea unor competenţe
comunicaţionale şi atitudinale atât la nivelul elevului
cât şi al cadrului didactic.
 Putem vorbi de o apropiere între analiza
naratologică a elementelor de succes din
experienţa indivizilor sau grupurilor, şi
tehnica maieutică prin care Socrate urmărea
prin serii succesive de întrebări legate de
experienţa interlocutorului referitoare la fapte
bune, lucruri sau fiinţe frumoase să acceadă
la Ideea de Bine, Ideea de Frumos etc.
Pedagogia apreciativă – o nouă
perspectivă asupra educaţiei

 Modelul pedagogiei apreciative are două


dimensiuni fundamentale:
1. dimensiunea social-construcţionistă a
educaţiei
2. educaţia centrată pe succes şi apreciere.
Principiile educaţionale apreciative

 Centrarea pe experienţa proprie a celui


educat şi a formatorului / cadrul didactic, cu
precădere pe elementul pozitiv al
experienţei,
 Centrarea pe succese şi strategii de
învingător,
 Relaţia de parteneriat educaţional.
De la deconstrucţie la construcţionism
apreciativ în predarea filosofiei

 Appreciative Inquiry se doreşte o deconstrucţie a


viziunilor problematizatoare asupra realităţii.
Filosofia însăşi este prin esenţa ei un discurs
problematizator. Deconstrucţia problematizării în
viziunea noastră nu aneantizează preocupările
filosofice ci le relativizează la experienţa individului
care se întoarce interogativ asupra propriilor
experienţe a surselor şi semnificaţiilor acestora.
 Destinul filosofiei mai ales în facultăţile din afara profilului este
de a pune la dispoziţia studenţilor modalităţi de înţelegere şi
instrumente interpretative cu privire la procesul de negociere a
interpretărilor la principiile care-i stau la bază şi la decriptarea
semnificaţiilor ascunse de chiar procesul de interpretare.
 Aplicaţiile sunt propuse pentru studenţii de la specialităţile
juridice şi social politice. În contextul construcţionist
postmodern temele de filosofare sunt pretexte ale construcţiilor
discursive sau ale deconstrucţiei structurilor prefigurate ale
gândirii prin demersuri interogative asupra sensurilor acestora
în lumea contemporană.
Educaţia este o sărbătoare

 Educaţia, ca formă a acţiunii sociale este


privită ca un prilej de bucurie, fiindu-i
asociată o stare de optimism şi încredere în
capacitatea fiecăruia de a descoperi
semnificaţia diverselor “conveţii de limbaj” ce
urmează a fi transferate în competenţe
cognitive, comportamentale, sau pragmatice.
Model de predare apreciativă a
filosofiei

 Propunem un model de construcţie a unei serii de


“seminarii apreciative” pornind de la tema filosofică
“Libertatea” utilizând pentru aceasta etapele
modelului 4D prezentat anterior.
 Vom expune şi o serie de tehnici şi metode
educaţionale, şi modalitatea de abordare a acestora
specifică pedagogiei apreciative.
 Menţionăm că modelul propus în exemplul nostru se
adresează studenţilor de la alte profiluri dcât cel de
Filosofie, dar poate fi adaptat atât pentru studenţii de
la acestă specialitate, cât şi pentru elevii de liceu.
Seminarii apreciative
 Seminariile apreciative constituie o nouă practică educaţională
care porneşte de la identificarea pozitivului şi a resurselor reciproc
transformatoare atât ale studenţilor cât şi a cadrelor didactice
prin stimularea creativităţii colaborative.

Educaţia nu este doar un simplu „act de descoperire” pe care o


realizează studentul ghidat fiind de cadrul didactic. Ea poate fi
privită ca o cercetare (inquiry) şi-n acelaşi timp o „sărbătoare a
descoperirii” (research as celebration).
 Stimularea potenţialului interogativ al studentului se poate
realiza pornind de la principiul construcţionist (Gergen) conform
căruia un sistem evoluează în direcţia în care sunt formulate
întrebările în cadrul său.
 Construcţia unor seminarii apreciative porneşte de la
identificarea potenţialului creativ şi cotransformator al
cursanţilor şi mai puţin a cunoştinţelor relevante pe care aceştia
le posedă.
 Identificarea pozitivului în cunoaştere ia forma valorizării
experienţelor de succes în învăţarea colaborativă, a
momentelor în care cursanţii au avut succes în învăţare şi a
strategiilor care au determinat acest succes.
 În aceste condiţii actul educaţional este
un proces de „împuternicire”
(empowerment) a tuturor celor implicaţi.
 Acest proces vizează transferul
strategiilor de succes pe care cursanţii
şi cadrele didactice le-au identificat în
 diverse situaţii de învăţare către noul
context formativ.
Descovery (Descoperirea libertăţii)

 Se urmăreşte evidenţierea experienţei


libertăţii (în manieră fenomenologică).
 Se poate avea în vedere experienţa libertăţii
interioare, libertăţii politice, de expresie etc.
 Discursul este centrat pe valoarea pozitivă a
libertăţii ca experienţă umană, în ultimă
instanţă a libertăţii pentru sine.
Dream (Visul – libertatea ca
posibilitate)

 Se are în vedere distincţia necesitate şi


libertate.
 Se urmăreşte construirea unor strategii de
evaluare a posibilului, şi de construcţie a
viitorului. Se analizează impactul deciziilor
asupra liniilor posibile de viitor.
Design (Construcţie)

 Se vor analiza construcţiile teoretice asupra


libertăţii, şi modalităţile prin care studenţii pot
ajunge sa-şi constriască propria viziune
asupra libertăţii.
Destiny (Destinul libertăţii)

 Etapa Destiny vizează implementarea viziunii


construite anterior asupra libertăţii în propria
viaţă, şi în propriile relaţii sociale, inclusiv
prin asumarea răspunderii pentru
consecinţele propriilor acţiuni.
Tehnici educaţionale apreciative

Brainstorming – Libertatea
Metoda brainstorming-ului sau metoda
„asaltului de idei”, a lui Alex. Osborn,
presupune – ne precizează Mioara Burlacu,
principiul amânării evaluării critice a ideilor
noi, asigurarea şi menţinerea unei atmosfere
propice producerii „în asalt” a cât mai multor
idei originale, neobişnuite.
Metoda poveştii de succes

Poveşti de succes – “Eu sunt o fiinţă liberă”


Metoda poveştilor de succes are la bază teoria
învăţării sociale propusă de Albert Bandura
ca învăţarea observaţională.
Interviul apreciativ

 Interviu apreciativ
Interviul apreciativ este un instrument
operaţional în cadrul anchetei apreciative
(appreciative inquiry), şi preluat în pedagogia
apreciativă sub o formă intenţional non-
directivă cu focalizare asupra elementelor
afirmative din discursul studentului.