STRATEGIA EUROPEAN A INTEGRRII

Integrarea european este un concept, o condiie a unitii continentului i o rezultant a efortului

de unificare. Acest proces de unificare a Europei nu a pornit de pe un loc gol, de la zero, ci a fost
construit, reconstruit pe alte baze. Europa a fost mereu un spaiu excepional i un mediu
excepional, care au permis mari strluciri, dar i mari tragedii. Cele mai mari descoperiri
tiinifice au fost fcute pe continentul european. Principiile democraiei i drepturilor omului au
fost inventate i aplicate, naintea tuturor, tot pe continentul european. Cele mai mari puteri ale
lumii s-au aflat aici i tot de aici au izvort, s-au exprimat i s-au consolidat marile valori ale
civilizaiei moderne, bazat pe cunoatere, inteligen, tehnologie i democraie. Dar tot pe acest
continent s-au ciocnit, continuu, pe toat scala de la deosebire, la opoziie, conflict i rzboi
mai marile sau mai micile interese. Cele mai mari i devastatoare rzboaie au avut loc tot pe
continentul european. Se spune adesea c rzboaiele n-au rezolvat mai nimic. Dimpotriv, ele ar fi
adncit i mai mult divizarea continentului. Dup fiecare rzboi, Europa s-a remprit n noi
tabere. Poate nu aceleai de dinainte de rzboi, dar nici prea departe de ele.
Dup cel de al doilea rzboi mondial, continentul european a fost fracturat n dou sisteme politice
ireconciliabile unul bazat pe o democraie liberal, cellalt bazat pe o democraie totalitar
ostile i cu glonul pe eav. Europa a intrat ntr-o echilibristic a terorii, fiind posibil declanarea
unui rzboi nuclear cu consecine incalculabile.
Totui, unificarea continentului a nceput n aceste condiii. Mai nti unificarea Vestului. Dei
Statele Unite nelegeau c uniunea economic a continentului va nsemna un concurent serios pe
piaa mondial, au sprijinit comunitatea european, mai bine chiar dect europenii nii.
Pragmatismul american i-a ajutat mult pe europeni. Germania i Frana, doi rivali n configurarea
strategic a spaiului european, i-au dat mna. Marii vizionari ai Europei Unite sperau c, ntr-o
zi, Europa, de la Oceanul Pacific la Ural, de la Oceanul Arctic la Mediterana, Marea Neagr i
Marea Caspic, va fi o singur entitate.
1. Conceptul integrare european1. n Europa au fost trasate, de-a lungul timpurilor, multe linii
de demarcaie i fractur: n 1500, n 1648, dup Westfalia, n 1918, dup primul rzboi mondial,
n 1945... Aceste linii nu au fost date uitrii, nu au fost aruncate la coul de gunoi al istoriei.
1

Potrivit dicionarului de neologisme, integrare nseamn: 1. aciunea de a (se) integra; integraie reuniune a mai
multor pri ntrun singur tot fuzionare a unor ntreprinderi economice; integrarea economic = proces de
intensificare a interdependenelor economice dintre diferite state ale lumii. 2. (mat.) determinarea integralei unei
funcii sau a soluiei unei ecuaii difereniale. 3. capacitate a sistemului nervos de a realiza interaciunea ntre diferite
pri ale organismului, ca i ntre acesta i mediul ambiant. (integra). A se integr// m ~z, intranz. - a intra ntr-un
ansamblu ca parte integrant; a se uni cu alte elemente formnd un corp integral; a se ncorpora .

Samuel P. Huntington, profesorului de relaii internaionale la Harvard, n lucrarea sa att de mult

comentat i controversat, Ciocnirea civilizaiilor, trasa o linie (ce pleac din Estul Mrii Baltice,
trece n zona vestic statele Baltice Letonia, Estonia, Lituania, las la Est, Belarusul, separ
Ucraina Subcarpatic, locuit de o minoritate maghiar catolic, de restul Ucrainei, separ
Transilvania de restul Romniei, Croaia de Serbia, partea din Bosnia i Heregovina locuit de
croai, de cea locuit de srbi i musulmani bosniaci) care desparte civilizaia occidental de cea
ortodox. Dincolo de acest mod simplist i tranant de a separa i opune civilizaiile, raionamentul
este dureros, dar se bazeaz pe o realitate impus de tragediile vremurilor trecute.
Europa dorete s treac peste aceste tragedii, limite, prejudeci i peste interesele care le-au
generat.
Frontiera-linie desparte i opune, dar poate uni i integra; ngrdete i izoleaz, dar poate elibera
i permite comunicarea; poate controla, filtra, limita, proteja, dar i uni, reuni i integra.
Acum europenii se feresc s vorbeasc prea mult despre frontierele lor (de aici nu rezult c un
astfel de subiect nu mai exist).
Integrarea european nu se reduce la filosofia i fizionomia frontierelor politice. Integrarea se
prezint ca o construcie din interiorul entitilor existente, nu pe principiul creuzetului n care
se pune totul i apoi se amestec, ci pe principiul sudrii unor entiti puternice, omogene,
stabile i cu numeroase resurse interioare care interopereaz i se asambleaz.
Integrarea este un proces foarte complex prin care statele edific o nou comunitate ce se dorete a
fi de tip unitar, monolitic. Integrarea european nu este o simpl alturare a prilor, ci o nou
construcie ce se realizeaz prin fuzionarea prilor.
Problema este dac prile rmn entiti sau doar componente ale unei alte entiti, cu alte cuvinte,
dac Europa Unit va fi o entitate de entiti sau pur i simplu o entitate.
Rspunsurile impart europenii.
Unii vd o Europ fr frontiere, fr state politice, adic o Europ a regiunilor, o Europ
federal.
Alii consider c btrnul nostru continent trebuie s devin o Europ a statelor, adic o entitate
de entiti.
Noiunea de integrare" provine din punct de vedere etimologic din cuvintele latinesti integro,
integrare, integratio-integrationis, utilizate cu sensul de a restabili, a ntregi, a completa, de a pune
la un loc mai multe pri ntr-un tot unitar.
n The Oxford English Dictionary este definit prin combinarea prilor ntr-un ntreg.
Macmillan English Dictionary precizeaz accepiunile:
2

procesul de a deveni membru cu drepturi depline ntr-un grup ori societate si de a deveni
implicat n activitile acestora;

procesul prin care se permite oamenilor indiferent de ras s utilizeze un loc, o instituie
sau organizaie;

procesul de combinare cu alte elemente ntr-o unitate mai larg sau ntr-un sistem unic.

Dictionaire des sciences economiques definete integrarea ca ncorporare a unui element strin
ntr-un ansamblu, coagularea unor elemente dispersate; ntotdeauna noiunea de integrare implic
unitate.
n accepiunea actual, integrarea nseamn ajustarea reciproc a elementelor constitutive ale unui
sistem, permindu-i acestuia s formeze un nou echilibru. Sistemul poate s preia caracteristicile
elementelor constitutive sau poate s-si formuleze propriile caracteristici, complet autonome.
Structura nou creat poate fi considerat drept integrat numai atunci cnd relaiile care se
stabilesc ntre elementele care o compun sunt stabile pe o perioad ndelungat si genereaz efecte
perceptibile la nivelul fiecrei uniti componente.
Ernest B. Haas si Leon N. Lindberg integrarea ca un proces mai degrab politic n cadrul cruia
actorii politici din diferite structuri naionale sunt convinsi s-si modifice speranele si activitile
politice, spre un nou centru, ale crui instituii posed ori pretind jurisdicie asupra statelor
naionale preexistente, iar naiunile, pn atunci doritoare si capabile s-si conduc independent
politica intern si cea extern, ncearc s ia mpreun anumite decizii sau s delege procesul lurii
deciziilor unor noi organe centrale.
R. Regul consider c integrarea poate fi realizat la nivelul ntreprinderilor, regiunilor economice,
a naiunilor si chiar a continentelor, fiecare nivel avnd obiective si forme de manifestare diferite.
n cazul integrrii ntre naiuni, obiectivele pot fi de ordin general, politic si militar, politicoeconomic, social.
n The Encyclopedia of the social sciencies din 1937, termenul integrare are sensul de integrare
industrial, adic un proces de combinare intrasectorial a firmelor industriale realizat prin
acorduri, carteluri, concerne, trusturi sau fuziuni. Integrarea internaional poate fi realizat prin
coordonarea politicilor economice naionale.
n documentaia Planului Marshall ( Programul de Reconstrucie European) ntocmit de trei
economisti americani (Charles P. Kindleberger, Harold Van B. Cleveland si Ben T. Moore) se
sublinia c programul de reconstrucie a Europei vizeaz crearea unei Europe puternice si
integrate economic.

Dac definiiile date integrrii n general nu difer n esen unele de altele, cele care se refer la
integrarea economic au diferite forme, nu de puine ori contradictorii.
F. Perroux a considerat integrarea economic un proces, un ansamblu de realizri dinamice. El
distinge integrarea vertical si integrarea orizontal .
J. Tinbergen defineste integrarea drept crearea unei structuri economice internaionale mai
eficiente prin abolirea obstacolelor n funcionarea optim si cu introducerea deliberat a tuturor
elementelor necesare coordonrii sau unificrii.
G. Myrdal si G. R. Denton se refer la virtuile integrrii si anume realizarea vechiului ideal de
egalitate a posibilitilor, de a maximiza bunstarea, de a diminua discriminrile.
John Weiller defineste integrarea intrastatal din perspectiva intensitii relaiilor:

integrare de gradul nti n care structurile produciei si schimburile sunt ordonate de o

for mai mult sau mai puin spontan, determinat de legea pieii concureniale;

integrare de gradul al doilea apare atunci cnd instituiile interguvernamentale si

autoritile supranaionale joac un rol major n dezvoltarea si orientarea schimburilor
economice si politice dintre parteneri,

integrare de gradul al treilea, echivalent al integrrii totale, funcionarea de la sine a

ansamblului, pe baza dezvoltrilor instituionale acumulate n cadrul etapelor anterioare.

Mecanismul integrrii economice include: spaiu economic comun, pia comun, circulaia liber
a factorilor de producie, eficien i bunstare, uniune vamal, politici comune n domeniul
economic, monetar, financiar si social.
Procesul integrrii cuprinde:

un ansamblu de politici economice comune;

libertatea de miscare a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor;

armonizarea legislaiilor naionale;

instituii comune crora rile participante le transfer unele competene.

Putem reine urmtoarea accepie a integrrii europene : efortul de apropiere ntre rile i
popoarele Uniunii Europene, statele membre pun n comun resurse naionale i iau numeroase
decizii mpreun.
Alte concepte derivate si conexe mbogesc cmpului semantic al integrrii, adugndu-i noi
dimensiuni:
un sistem de guvernmnt n care mai multe state formeaz o unitate, dar rmn
independente n privina treburilor interne. Mai multe ri (Germania, Australia, Canada, SUA,
Elveia .a.) au o structur federal, n care anumite domenii (politica extern, de exemplu) snt
Federalism:

tratate la nivel federal, n timp ce altele snt la nivel de stat. Modelele variaz de la o ar la alta.
Uniunea European nu e fondat pe un asemenea model. Ea nu este o federaie, ci o form n care
statele membre rmn naiuni independente i suverane, dar pun n comun suveranitatea n domenii
care i intereseaz pe toi.
apropierea diferitelor legislaii naionale, cu scopul de a suprima barierele nationale care
ngrdesc libera circulaie a persoanelor, bunurilor, serviciilor i capitalurilor.
Armonizare:

deciziile UE trebuie luate ct mai aproape de cetean. UE nu intr n aciune dect

atunci cnd aciunea sa e mai eficient dect cea ntreprins la nivel naional, regional sau local.
Subsidiaritate:

Europenii nu s-au neles niciodat pe deplin. Totdeauna au existat interese, orgolii i realiti care
au meninut mereu linii peste care nu se putea trece, zone delicate, zone riscante i zone
conflictuale. Armonie deplin nu a existat niciodat i nu exist nici acum.
Dup ncheierea celui de al doilea rzboi mondial, existau dou mari temeri pentru Europa:
ameninarea sovietic i frica de renatere a pericolului german. De aceea, la 4 martie 1947,
francezul Georges Bidault i britanicul Ernest Bevin au ncheiat, la Dunkerque, un tratat de
alian n cazul unei agresiuni germane.
Anul urmtor, situaia internaional s-a agravat (lovitura de la Praga din februarie 1948). De
aceea, n 1948, s-a ncheiat, la Bruxelles, un nou tratat al Franei cu Belgia, Olanda, i
Luxemburg, prin care prile se obligau s-i acorde n mod automat asisten, n urmtorii 50 ani,
n caz de agresiune n Europa.
Aceste tratate erau ndreptate mpotriva Germaniei, dar i a oricrui alt agresor, implicit mpotriva
URSS. Tratatul prevedea crearea unui Consiliu Consultativ i ncuraja membrii s colaboreze i n
domeniile economic, social i cultural. Tratatul a dat natere Uniunii Occidentale.
Aceasta avea unele structuri militare, care, n decembrie 1950, au fost ncorporate n Organizaia
Tratatului Atlanticului de Nord. Apoi la tratat au aderat Germania i Italia. Printr-un acord semnat
la Paris n octombrie 1954, s-a creat Uniunea Europei Occidentale.
La 22 februarie 1963, preedintele francez Charles de Gaulle i cancelarul german Konrad
Adenauer au semnat, la Palatul Elyse, un tratat (Tratatul de la Elyse) care prevedea cooperarea
ntre Frana i Germania n ceea ce privete politica extern, securitatea i aprarea (efii de state i
de guverne, minitrii i efii statelor majore din cele dou ri urmau s se ntlneasc periodic).
Apoi cooperarea a vizat educaia, tineretul, fiecare din cele dou ri se angaja s introduc, n
sistemul de nvmnt, limba celeilalte, s organizeze schimburi ntre tineri, o colaborare n
domeniul tiinific.
5

Acest tratat nu a fost privit de toat lumea cu entuziasm, pe de o parte, datorit perspectivei unei
relaii privilegiate ntre Frana i Germania n detrimentul Statelor Unite i, pe de alta, din cauza
refuzului lui de Gaulle de a accepta aderarea Marii Britanii la tratat.
Tratatul de la Elise a nsemnat nceputul unei noi ere n istoria Europei: se constituia entitatea de
baz a Uniunii Europene, se punea capt unei rivaliti seculare, se creau bazele integrrii
europene.
Actul unic European. n 1985 a fost semnat acordul ntre statele membre ale CEE (Comunitii
Economice Europene) : Belgia, Danemarca, Frana, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda,
Republica Federal a Germaniei, Regatul Unit prin care se prevedea realizarea unei piee unice,
libera circulaie a mrfurilor, persoanelor, serviciilor i capitalului.
Tratatul de la Maastricht, la 7 februarie 1992, semnat de cele 12 state ale Comunitii Europene.
Tratatul nu a fost ratificat de Parlamentul Danemarcei, ceea ce a dus la dezbateri politice privind
problema european, teama de supranaionalitate .
Competenele economice ale Uniunii Europene au fost lrgite i consolidate (este vorba de 17
domenii, ntre care agricultura, transporturile, mediul cultura, dar i politica economic i
monetar).
Tratatul de la Lisabona
Publicat: 10 Iulie 2008
Tratatul in sine are 287 de pagini si multi oameni politici si jurnalisti vorbesc despre continutul lui fara sa aiba o idee
clara despre acesta. Europarlamentarul Nicodim Bulzesc a imprumutat de la colegul sau german Elmar Brok un
rezumat al Tratatului, care puncteaza schimbarile prevazute. Brok a fost unul din cei trei consultanti juridici care au
participat la elaborarea textului tratatului.
Schimbarile pe care le aduce Tratatul de la Lisabona:
1.Un articol la inceputul TUE defineste clar valorile care stau la baza Uniunii. Un altul stabileste obiectivele Uniunii.
2.Carta drepturilor fundamentale capata forta juridica si are aceeasi valoare juridica ca si tratatele, desi textul acesteia
nu va fi inclus in tratate.
3.Proiectul de tratat prevede un nou temei juridic pentru aderarea Uniunii la Conventia europeana privind drepturilor
omului. Consiliul va decide in unanimitate, cu acordul Parlamentului European si aprobarea statelor membre.
4.Desi dispozitiile referitoare la cetatenie vor fi cuprinse in TFUE (Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene),
conceptul de cetatenie europeana si-a reluat locul bine meritat si acum, in urma insistentei reprezentantilor PE, este
prevazut, dupa cum urmeaza, la articolul 8 din TUE: "Orice persoana care are cetatenia unui stat membru are cetatenia
Uniunii. Cetatenia Uniunii se adauga cetateniei nationale si nu o inlocuieste pe aceasta."
5.Este consolidata democratia participativa, in special prin dreptul cetatenilor la initiativa, care permite unui numar de
cel putin un milion de cetateni dintr-un numar semnificativ de state membre sa solicite Comisiei sa ia o initiativa intrun anumit domeniu.

6.Codecizia este extinsa in mod semnificativ (asa cum era prevazut de Constitutie) si devine procedura legislativa
obisnuita. Prin urmare, Parlamentul European devine un legiuitor aflat pe picior de egalitate cu Consiliul pentru 95%
din legislatia comunitara. Implicarea Parlamentului creste legitimitatea democratica a legislatiei europene.
7.Noua procedura bugetara asigura paritate deplina intre Parlament si Consiliu in aprobarea bugetului general (nu se
mai face distinctie intre cheltuielile obligatorii si cheltuielile neobligatorii) si a cadrului financiar multianual, care
capata statut juridic obligatoriu.
8.Votul cu majoritate calificata devine regula generala in Consiliu. Definitia acestuia ca majoritate dubla a 55% din
state, reprezentand 65% din populatia Uniunii, este aceeasi ca si in Constitutie (fiind nevoie de un numar minim de 4
state membre pentru a constitui o minoritate de blocaj), desi nu va intra in vigoare pana in 2014. Acesta va face
totodata obiectul unei perioade de tranzitie de 3 ani, pana in 2017, timp in care o decizie va putea fi blocata in
conformitate cu dispozitiile de votare prevazute in Tratatul de la Nisa. Mai mult, un nou mecanism bazat pe
"compromisul de la Ioannina" prevede ca o minoritate de state membre poate solicita o reexaminare a unei propuneri
legislative, inainte de adoptarea acesteia. Potrivit unei declaratii anexate la noul tratat, o decizie a Consiliului va acorda
statut legal acestui mecanism.
9.Mai mult, va fi mai usor decat in prezent sa se recurga la cooperarea consolidata. Parlamentul trebuie sa isi dea
acordul in acest sens.
10.Un nou Presedinte permanent al Consiliului European (ales pentru o perioada de doi ani si jumatate de catre sefii de
stat si de guvern) va prezida si va dirija activitatea acestuia. Acesta va asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor
Consiliului European, in incercarea de a facilita coeziunea si consensul in cadrul acestuia si va prezenta Parlamentului
European un raport dupa fiecare dintre reuniunile Consiliului.
11.CIG a cazut de acord cu privire la noua componenta a Parlamentului, pe baza propunerii facute de Parlament,
suplimentand-o cu un loc. Acest loc va fi atribuit Italiei. Ca urmare, Parlamentul se va compune din 750 de deputati,
plus Presedintele.
12.Presedintele Comisiei va fi ales de catre Parlamentul European, cu majoritatea membrilor care il compun.
Candidatul va fi propus Parlamentului European de catre Consiliul European, care il va nominaliza cu majoritate
calificata, luand in considerare rezultatele alegerilor pentru Parlamentului European si dupa organizarea consultarilor
necesare. Parlamentul va vota, de asemenea, pentru investitura intregii Comisii, inclusiv a Inaltului reprezentant pentru
afaceri externe, care va avea, de asemenea, si functia de vicepresedinte al Comisiei.
13.Pentru a asigura eficienta Comisiei, numarul membrilor acesteia va fi redus: dupa 2014, Comisia se va compune
dintr-un numar de comisari care vor reprezenta doua treimi din numarul de state membre. Pentru a garanta egalitatea
intre statele membre, este introdus un sistem de rotatie care sa asigure ca fiecare stat membru este reprezentat in doua
colegii din trei. De la intrarea in vigoare a Tratatului de reforma, pana in 2014, Comisia se va compune dintr-un
membru pentru fiecare stat membru (inclusiv vicepresedintele/Inaltul reprezentant).
14.Crearea unui post de Inalt reprezentant pentru afaceri externe cu dublu rol, care, pe de o parte, va prezida Consiliul
pentru afaceri externe, iar, pe de alta parte, va fi unul dintre vicepresedintii Comisiei, va garanta coerenta intregii
politici externe a Uniunii. Acesta va fi numit de catre Consiliul European, cu acordul Presedintelui Comisiei. In
calitate de vicepresedinte al Comisiei, acesta va face obiectul votului de investitura a intregii Comisii a Parlamentului.
15.Progresul inregistrat in domeniul politicii externe si de securitate comune a fost mentinut in intregime, inclusiv
progresul fragil inregistrat in cresterea eficientei procesului decizional si crearea unui Serviciu european pentru actiune
externa care il va asista pe Inaltul reprezentant in garantarea coerentei intregii actiuni externe a Uniunii.
16.In domeniul apararii, statele membre care au capacitatile si dorinta necesare pot dezvolta o cooperare structurata,
care poate conduce la un sistem comun de aparare. Se introduce o clauza de solidaritate: daca un stat membru este
victima unei agresiuni militare pe teritoriul sau, celelalte state membre il ajuta si ii ofera asistenta prin toate mijlocele
care le stau la dispozitie.
17.Spatiul de libertate, securitate si justitie intra in sfera de aplicare a dreptului comunitar, iar codecizia si majoritatea

calificata sunt extinse, desi initiativele din partea statelor membre raman posibile in anumite cazuri. Integrarea in sfera
legislatiei comunitare este combinata cu anumite proceduri de "franare de urgenta", care sa permita statelor membre sa
adreseze anumite probleme Consiliului European, atunci cand sunt in joc interesele lor vitale in acest domeniu. In
aceste cazuri, se faciliteaza cooperarea consolidata. Sunt prevazute exceptii pentru Regatul Unit si Irlanda
(mecanismele de opt-in/opt-out) in protocoale specifice.
18.Jurisdictia Curtii de Justitie este extinsa pentru a acoperi toate activitatile Uniunii, cu exceptia politicii externe si de
securitate comune (dar incluzand controlul masurilor care restrang drepturile cetatenilor).
19.Se acorda personalitate juridica unica Uniunii, iar structura pe piloni dispare, astfel incat politicile comune in
domeniul libertatii, securitatii si justitiei sa intre in domeniul de aplicare al dreptului comunitar. Politica externa si de
securitate comuna este, cu toate acestea, abordata in TUE (in timp ce alte sectoare ale actiunii externe ale UE sunt
abordate in TFUE) si continua sa fie reglementata de proceduri decizionale specifice.
20.Este introdusa o repartizare exacta si clara a competentelor, insotita de o clauza de flexibilitate, similara celei
existente in prezent, dar in care Parlamentul trebuie sa isi dea acum acordul.
21.Pe langa asa-numita procedura "cartonasul galben"(yellow card) (in cazul in care o treime din parlamentele
nationale resping o propunere legislativa, Comisia o va reexamina), a fost introdus un nou mecanism menit sa permita
parlamentelor nationale sa controleze aplicarea principiului subsidiaritatii: daca o majoritate simpla de parlamente
nationale adopta un aviz in care se afirma ca o propunere legislativa nu respecta principiul subsidiaritatii si fie
Consiliul, fie Parlamentul sunt de acord cu respectivele parlamente nationale, propunerea este respinsa.
22.Se introduc noile temeiuri juridice pentru energie (consolidat), brevete, turism, sport, spatiu si cooperare
administrativa, iar politica de mediu a fost completata cu o referinta la schimbarile climatice.
23.O noua clauza "sociala" orizontala garanteaza ca, in definirea si aplicarea politicilor sale, Uniunea va lua in
considerare cerinte precum promovarea unui "nivel ridicat de ocupare a fortei de munca", "protectia sociala adecvata",
"lupta impotriva excluderii sociale" si un "nivel ridicat de educatie, formare si protectie a sanatatii umane".
24.Un temei juridic specific recunoaste caracteristicile specifice ale serviciilor de interes economic general. Un
protocol vine in completarea preocuparilor Uniunii in acest domeniu.
25.Ierarhizarea normelor este pastrata prin distinctia care se face intre actele legislative, actele delegate si actele de
punere in aplicare, desi termenii de "lege" si "lege-cadru" au fost abandonati in favoarea pastrarii terminologiei actuale
(directive, regulamente si decizii). Parlamentul si Consiliul vor avea competente egale in ceea ce priveste definirea
modalitatilor de control al actelor delegate si al celor de punere in aplicare (comitologie).
26.Parlamentul European joaca un rol consolidat in procedura de revizuire a tratatului. Acesta are dreptul la initiativa,
face parte din conventia care sta la baza noii proceduri obisnuite de revizuire, iar acordul sau este necesar in cazul in
care Consiliul doreste sa nu convoace o conventie in cazul unor modificari minore.
27.Procedurile simplificate de modificare a tratatelor introduse de Constitutie cu privire la politici si proceduri sunt
pastrate:
- Partea din TFUE privind politicile si actiunile interne poate fi modificata prin decizia unanima a Consiliului
European, cu acordul statelor membre (PE este consultat);
- O alta procedura simplificata permite trecerea de la unanimitate la majoritate calificata in Consiliu sau de la
procedura legislativa speciala la procedura legislativa obisnuita (codecizie) prin decizia unanima a Consiliului, cu
acordul PE. Daca un parlament national obiecteaza, decizia nu poate fi adoptata. In acest caz, poate fi aplicata numai
revizuirea obisnuita a tratatului.
In sfarsit, TUE va contine o clauza de retragere, in care sunt definite modalitatile si procedura prin care un stat
membru poate parasi Uniunea Europeana. Si in acest caz este nevoie de acordul Parlamentului European.

2. Conceptul de cetenie european2

Principalele elemente care in de cetenia european stabilite prin Tratat se refer la: dreptul de
sejur n oricare stat al UE, dreptul de vot i dreptul de protecie, pe teritoriul unui stat care nu este
membru al UE din partea ambasadei sau consulatului oricrui stat membru al UE. Este cetean al
UE orice persoan care are naionalitatea unui stat membru. Cetenia Uniunii Europene
completeaz cetenia national, nu o nlocuiete. Definirea naionalitii este o prerogativ
exclusiv a statelor membre. UE nu are competen aici. Statele decid cine este cetean i cine nu.
Statele membre apr drepturile fundamentale i valorile democratice inscrise n Declaratia
Universal a Drepturilor Omului (1948), Convenia European a Drepturlior Omului (1950),
Carta Social European (1961), Carta Comunitar a Drepturilor Sociale Fundamentale ale
Muncitorilor (1989). Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene regrupeaz n ase
capitole (Demnitatea, Liberti, Egalitatea, Solidaritatea, Cetenia i Justiia), 54 articole ce
definesc valorile fundamentale ale UE, drepturile civile, politice, economice i sociale ale
ceteanului european.
Cum se poate institui o cetenie european, cnd nu exist un popor sau o naiune european care
s fie ca baz ? Snt reglementri care dau consisten acestei idei, care prevd : dreptul de
circulaie i de sejur, drepturi politice: dreptul de vot la alegeri municipale i europene, dreptul de
petiie, garanii juridice: protecie diplomatic i consular, recursul la un mediator3.
LEurope est vous, citoyens
2

Unii au credina c exist un nod dur, solid, identitatea naional, esenial pentru integrarea reuit a noilor
venii. Integrarea este posibil atunci cnd noii venii i membrii comunitii de primire pricep i ader la
elementele care compun nodul. Cei care nu satisfac aceste exigene nu pot obine statutul de cetean i nu-i
acord ocaziile de a participa la viaa societii. Alii au credina c nodul poate evolua graie participrii
cetenilor existeni n comunitatea de primire i a noilor venii la discuia continu privind construcia
identitii naionale. Nodul este constituit istoric i cotidian din valori comune, limba comun, caracteristici
etnice i culturale comune, sau, n forma extrem, a unei omogeniti rasiale sau religioase. Noii venii
accept nodul i elementele i se conformeaz pentru a obine cetenia (adic demonstreeaz c au
competene lingvistice, cunosc istoria i structura politic a societii de primire). Partizanii primei concepii
se tem c diversitatea alimentat de imigraie pune n cauz identitatea national stabil i e o ameninare
pentru valorile fundamentale ale societii de primire. Partizanii celeilalte concepii vd costrucia identitii
ca un proces continuu prin contribuia noilor venii i a cetenilor existeni deja, ncurajnd sentimentul unei
cetenii mprtite, bazate pe responsabilitate reciproc i pe valori comune, care acioneaz ca un nod
dinamic ce ine laolalt originile culturale i etnice diverse, coeziunea social rennoit, participarea tuturor la
viaa social, cultural, politic i economic a societii.

http://ec.europa.eu/youreurope/nav/fr/citizens/working/qualification-recognition/general-system/index_fr.html

Este un site care ofer informaii practice asupra drepturilor i oportunitilor n UE, ca i sfaturi privind modul de
exercitare a acestora n practic (despre conditiile de via, munc, studii etc.).

Ghiduri generale privind UE

Fie cu informaii practice la nivel comunitar i naional (peste 80 de fie)
Adrese utile
Legturi utile
Servicii pentru ceteni etc.

Site-uri
Travailler en Europe
Enseignement et tudes
Vivre en Europe
Voyager en Europe
Protection des consommateurs
Citoyennet europenne et protection diplomatique
Dati clic pe unul din ele i aveti, de exemplu :
Travailler en Europe:
Libre circulation des travailleurs
Trouver un emploi
Fiscalit
Scurit sociale
Travailleurs transfrontaliers
Reconnaissance des diplmes
Fonction Publique
Formalits accomplir l'arrive ou au dpart d'un pays
Clic pe Reconnaissance des diplmes
Vous souhaitez exercer une profession, titre indpendant ou salari, dans un autre tat membre que celui o vous
avez obtenu vos qualifications professionnelles ? Pour faciliter votre dmarche, deux systmes de reconnaissance des
qualifications professionnelles ont t instaurs au niveau europen: un systme gnral de reconnaissance des
diplmes et un systme de reconnaissance automatique des diplmes pour un nombre limit de professions.
Les liens ci-dessous vous fourniront des informations spcifiques concernant les deux rgimes mentionns et certaines
professions, ainsi que des renseignements sur le droit national en vigueur.
Systme gnral
Professions paramdicales
Enseignants
Ingnieurs
Avocats
Mdecins gnralistes et spcialistes
Pharmaciens
Dentistes
Sages-femmes
Vtrinaires
Infirmiers responsables de soins gnraux
Architectes
Chercheurs

10

Clic pe:

Systme gnral etc.

SYSTME GNRAL DE RECONNAISSANCE DES DIPLMES

1) Notion de Systme gnral
Par Systme gnral (ci-aprs SG) il faut entendre le SG de reconnaissance des diplmes tel qu'instaur par la directive
89/48/CEE et complt par la directive 92/51/CEE, modifies par la Directive 2001/19/CE (L'une ou l'autre directive
est applicable selon le niveau d'tudes attest par le diplme).
Depuis lentre en vigueur de la directive 1999/42/CE, des professions artisanales et commerciales ainsi que certains
services sont galement partiellement couverts par le systme gnral, avec toutefois certaines rgles spcifiques. Les
professions concernes sont celles mentionnes lannexe A de la directive.
2) Systme de reconnaissance professionnelle
Le SG est un systme de reconnaissance professionnelle des diplmes et non pas un systme de reconnaissance
acadmique. Il ne vise pas la reconnaissance des titres acadmiques aux fins de poursuivre des tudes dans un Etat
membre (ci-aprs EM).
Il a pour but de permettre aux personnes qualifies pour exercer une profession dans un EM, qui veulent exercer la
mme profession dans un autre EM (l'Etat d'accueil), d'obtenir dans cet Etat, dans la mesure o la profession y est
rglemente, la reconnaissance de leurs qualifications.
Le SG a vocation s'appliquer si les conditions suivantes sont remplies:
1) vous avez la nationalit d'un EM;
2) vous tes pleinement qualifi pour exercer une profession dtermine dans l'Etat membre d'origine (ci-aprs
l'EMO);
MCANISME DE RECONNAISSANCE POUR L'ENSEMBLE DES PROFESSIONS COUVERTES PAR LE SG
1) Principes:
a) Systme de reconnaissance professionnelle
La reconnaissance vise le diplme ou certificat ou titre ou ensemble de titres qui sanctionne une formation
professionnelle complte, c'est--dire, qui vous permet d'exercer la profession en cause dans votre tat de provenance.
En principe, votre diplme, certificat ou titre, doit tre reconnu comme tel.
b) Systme de reconnaissance individuelle
Il n'y a pas une liste de diplmes susceptibles d'tre reconnus automatiquement au niveau europen, puisque la
reconnaissance opre par rapport la profession pour laquelle le diplme donne accs dans l'EMA. Par consquent,
vous devez adresser une demande de reconnaissance l'autorit comptente dans l'EMA. Cette autorit devra examiner
individuellement votre cas.
2) Procdure de reconnaissance des diplmes, certificats et autres titres
a) Elments pris en compte par les autorits nationales lors de l'examen de votre demande

11

L'autorit nationale comptente vrifiera:

que la profession rglemente que vous souhaitez exercer dans l'tat d'accueil est la mme que celle pour
laquelle vous tes pleinement qualifi dans votre tat de provenance;
que la dure et le contenu de votre formation ne prsentent pas de diffrences substantielles par rapport la
dure et au contenu de la formation requise dans l'tat d'accueil.

Si les professions sont les mmes et si les formations sont globalement similaires, l'autorit comptente doit
reconnatre comme telles vos qualifications. Si on dmontre qu'il existe des diffrences substantielles entre les
professions ou bien dans la dure ou dans le contenu des formations, un refus de la reconnaissance (pour autant que les
autres conditions sont runies) n'est pas justifi, mais l'autorit comptente du pays d'accueil peut, toutefois, vous
appliquer des mesures de compensation (les types de mesures et les cas d'application de celles-ci sont exposs cidessous au point 3)
Lors de l'examen de votre demande, l'autorit comptente est tenue de vrifier si votre ventuelle exprience
professionnelle est de nature couvrir, en tout ou en partie, les connaissances manquantes (conformment l'article
premier, point 3 de la Directive 2001/19/CE).
b) Dlai pour l'examen de la demande et les voies de recours contre la dcision nationale.
L'autorit comptente a 4 mois pour traiter votre demande et prendre une dcision: soit elle reconnat comme telles vos
qualifications, soit elle subordonne la reconnaissance une mesure de compensation, soit elle rejette votre demande.
La dcision (de rejet ou d'imposer une mesure de compensation) doit tre motive et susceptible d'un recours
juridictionnel.
En l'absence de dcision dans le dlai de 4 mois, vous pouvez intenter un recours, selon les procdures en vigueur dans
l'tat d'accueil, pour non-respect du dlai prvu selon le cas, dans l'article 8 de la directive 89/48, dans l'article 12 de la
directive 92/51 ou dans larticle 3 de la directive 1999/42/CE.
c) Prcisions sur les comptences des institutions europennes.
Les institutions communautaires n'ont pas le pouvoir d'annuler une dcision administrative prise par une autorit
nationale votre gard. Seules des instances nationales comptentes peuvent annuler une dcision de rejet de votre
demande. Les arrts de la Cour de justice CE se limitent dclarer le manquement d'un tat, en raison de la mauvaise
application du droit communautaire ou de l'existence d'une lgislation nationale incompatible avec le droit
communautaire. Il appartient aux autorits de l'tat concern de modifier les dcisions individuelles prises suivant une
pratique ou lgislation condamnes par la Cour.
3) Mesures de compensation
Suite l'examen de vos qualifications professionnelles par rapport celles exiges dans l'EMA, les autorits nationales
peuvent vous imposer l'une des mesures de compensation ci-dessous mentionnes, en fonction de votre situation
individuelle:
a) exigence d'une exprience professionnelle dans les cas suivants:
Pour les professions autres que les professions artisanales et commerciales et pour les services couverts par la
Directive 1999/42 - en cas de diffrences d'au moins un an dans la dure de la formation, l'autorit comptente peut
exiger que vous possdiez une exprience professionnelle dont la dure peut varier de 1 4 ans.
Si vous avez acquis votre diplme dans un pays non membre de l'Union, si ce diplme a dj t reconnu dans un tat
membre et si dans cet tat membre, vous avez exerc la profession en cause, selon le cas pendant 2 ou 3 ans, ce
diplme pourra tre reconnu dans l'tat d'accueil.

12

b) stage d'adaptation ou preuve d'aptitude

Pour toutes les professions couvertes par le systme gnral, en cas de diffrences substantielles entre les professions
ou dans le contenu des formations, les autorits de l'EMA peuvent vous imposer un stage d'adaptation ou une preuve
d'aptitude. Le choix entre le stage et lpreuve vous revient en principe. Toutefois, lautorit comptente peut vous
imposer lune ou lautre de ces mesures lorsque la profession que vous souhaitez exercer implique une connaissance
prcise du droit national et la fourniture de conseils et/ou dassistance concernant le droit national ou lorsque vous
souhaitez exercer une profession artisanale, industrielle ou commerciale titre indpendant ou en tant que dirigeant
dentreprise et que cette profession exige la connaissance et lapplication de rgles nationales spcifiques. Dans tous
les cas, l'autorit comptente ne peut vous imposer qu'une seule mesure de compensation. En outre, elle doit prendre
en compte, le cas chant, l'exprience professionnelle que vous avez ventuellement acquise dans votre tat de
provenance ou dans tout autre tat membre. Cette exprience pourra rduire ou supprimer la mesure de compensation
envisage.
IV. MCANISME DE RECONNAISSANCE DE L'EXPRIENCE PROFESSIONNELLE
PROFESSIONS ARTISANALES ET COMMERCIALES ET POUR CERTAINS SERVICES

POUR

DES

Ce mcanisme est prvu pour les seules professions artisanales et commerciales et pour les services viss par la
directive 1999/42/CE.
Les Etats membres sont tenus daccepter comme preuve suffisante des connaissances et aptitudes exiges sur son
territoire lexercice pralable de lactivit concerne pendant une dure dtermine dans un autre Etat membre en
qualit dindpendant ou de dirigeant dentreprise. Cette dure varie dune profession lautre. Elle peut par ailleurs
tre rduite ou remplace en fonction de votre formation pralable ou de votre exprience professionnelle additionnelle
titre salari.
En vertu de l'article 3 de la directive 1999/42/CE, les personnes qui ne remplissent pas les conditions dexprience
professionnelle peuvent demander la reconnaissance de leurs diplmes, certificats et autres titres selon les mcanismes
gnraux dcrits ci-dessus.
SYSTME DE RECONNAISSANCE AUTOMATIQUE DES DIPLMES POUR CERTAINES PROFESSIONS
I. PRINCIPES
Pour les professions couvertes par ce systme (mis en place par l'adoption d'une srie de directives sectorielles), le
droit de s'tablir dans un pays de l'Union titre d'indpendant comme titre de salari s'obtient sur la base de la
reconnaissance automatique de votre diplme dlivr par un Etat membre.
Il est noter que la reconnaissance de votre diplme n'est obligatoire et automatique que si vous possdez un diplme
obtenu dans un tat membre et qui figure dans l'annexe de la directive SLIM (2001/19/CE de 31.07.2001). En rgle
gnrale, un diplme rcent donnant accs la profession dans votre tat membre d'origine sera reconnu mais, en cas
de doute, il est conseill de consulter l'association professionnelle nationale.
En cas de doute justifi, l'tat membre d'accueil peut exiger des autorits comptentes de l'tat membre d'origine ou
provenance, une confirmation de l'authenticit du diplme, ainsi que la confirmation du fait que le bnficiaire a
rempli toutes les conditions minimales de formation prvues par les directives.
En cas de simple prestation de services, les directives ont tabli des procdures simplifies en ce qui concerne
l'autorisation et l'inscription requises.
II. CHAMPS DAPPLICATION DU SYSTME
7 professions rglementes sont couvertes par des directives sectorielles: mdecin (gnraliste ou spcialiste), infirmier
en soins gnraux, sage-femme, vtrinaire, praticien de l'art dentaire, pharmacien et architecte (pour des informations

13

spcifiques concernant chaque profession, voir la fiche correspondante).

Dans ces cas, le systme a vocation s'appliquer si les conditions suivantes sont remplies:
1) vous avez la nationalit d'un Etat membre;
2) vous tes en possession d'un des diplmes qui donne droit d'exercer une des professions couvertes par les directives
sectorielles;
3) vous souhaitez exercer la mme profession dans l'Etat membre d'accueil.
III. DROITS ACQUIS
Dans certains cas particuliers, notamment en cas de formation ancienne acquise dans certains tats membres avant la
mise en application des directives ou de dnomination diffrente du diplme, ou bien en cas de formation acquise
avant l'entre en vigueur des directives dans les nouveaux Etats membres, les formation ainsi attestes pourront
bnficier de la reconnaissance mais certaines conditions.
IV. CAS DE FORMATION OBTENUE DANS UN PAYS TIERS
En cas de formation obtenue en dehors de l'Union, diffrentes situations sont possibles:
1) la premire reconnaissance dans l'Union d'une telle qualification n'est pas prvue par la directive et relve des seuls
Etats membres qui doivent toutefois vrifier le respect des exigences minimales communautaires de formation;
2) les diplmes obtenus en dehors de l'Union qui ont dj t reconnus dans un Etat membre doivent quant eux tre
examins par les Etats membres, ainsi que toute la formation et/ou exprience professionnelle de l'intress et cela
qu'elle ait t acquise l'intrieur ou l'extrieur de l'Union.
3) dans le cas o une partie, mme prpondrante, de la formation acquise en dehors de la Communaut est reconnue
et sanctionne par un Etat membre par le diplme numr l'annexe de la directive, ce diplme bnficie alors de la
reconnaissance automatique prvue par la directive.
4) Les diplmes dlivrs par les Etats tiers mentionns ci-dessous, dont faisaient partie certains Etats membres
galement mentionns ci-dessous, pourront, s'ils sont assimils aux diplmes nationaux de ces Etats membres,
bnficier de la reconnaissance sous certaines conditions. Les Etats membres concerns sont les suivants:

Estonie, Lettonie et Lituanie pour les diplmes dlivrs par l'ex-URSS;

Rpublique Tchque et Slovaquie pour les diplmes dlivrs par l'ex-Tchcoslovaquie;
Slovnie pour les diplmes dlivrs par l'ex-Yougoslavie.

V. PROCDURE DE RECONNAISSANCE
1) Dlais de traitement et voies de recours
L'autorit comptente a 3 mois pour traiter votre demande et prendre une dcision:
La dcision de rejet doit tre motive et susceptible d'un recours juridictionnel.
En l'absence de dcision dans le dlai de 3 mois, vous pouvez intenter un recours, selon les procdures en vigueur dans
l'tat d'accueil, pour non-respect du dlai.
2) Prcisions sur les comptences des institutions europennes

14

Les institutions communautaires n'ont pas le pouvoir d'annuler une dcision administrative prise par une autorit
nationale votre gard. Seules des instances nationales comptentes peuvent annuler une dcision de rejet de votre
demande. Les arrts de la Cour de justice CE se limitent dclarer le manquement d'un tat, en raison de la mauvaise
application du droit communautaire ou de l'existence d'une lgislation nationale incompatible avec le droit
communautaire. Il appartient aux autorits de l'tat concern de modifier les dcisions individuelles prises suivant une
pratique ou lgislation condamne par la Cour.

3. Conceptul de subsidiaritate
Tratatul afirm principiul subsidiaritii. Aceasta nseamn c se asigur luarea unei decizii ct
mai apropiate de cetean, verificnd ca respectiva aciune ce urmeaz s fie ntreprins la nivel
comunitar s se justifice n raport cu posibilitile pe care le ofer cadrul naional, regional sau
local. Spre exemplu, Comisia nu este abilitat s impun o politic pe tema nvmntului, dar ea
intervine n alte domenii, cum ar fi poluarea transfrontalier.
4. Crearea unor noi instituii
Pe msur ce gradul de integrare a crescut, competenele UE s-au lrgit, ceea ce a impus crearea de
noi instituii. ntre acestea:

Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt,

Agenia European pentru Mediu, situat n Danemarca,

Serviciul european de informaii judiciare Europol, cu locaia n Olanda,

Serviciul european pe linie de aprare i securitate, Comitetul Militar i Statul Major Militar European
(SMME),

Comitet al Regiunilor, care asigur participarea entitilor regionale la elaborarea legislaiei i la

construcia european.

5. Integrare, individualizare, coalizare, divizare

Anne-Ccile Robert noteaz, n Le monde diplomatique c Uniunea European este o organizaie
adult, dar imatur, incapabil s discute n profunzime viitorul su (ce fel de proiect comun
pentru o organizaie din ce n ce mai compozit?), care prefer s se piard n meandrele
mecanismelor instituionale (cte voci pentru fiecare ar n Consiliul de Minitri?) sau n fuga
nainte (extinderea masiv cu zece noi state, n timp ce instituiile nu au fost reformate n
profunzime). Consultarea reprezentanilor naionali i a cetenilor se situeaz totdeauna sub
semnul unei ameninri. Europenii se supun unui slogan discutabil: Acest tratat nu este bun, dar
trebuie adoptat, altfel Europa nu va supravieui.

15

Arhitectura Uniunii Europene se caracterizeaz prin pai mai mari i mai mruni, prin
compromisuri i concilieri, prin noi proiecte (nu totdeauna agreabile i acceptabile). Uniunea
European nu-i poate aplica o terapie de oc, pentru simplul motiv c nimeni nu vrea s treac cu
buretele peste mileniile de istorie, peste memoria colectiv, peste valorile continentului.
Dimpotriv, fiecare pas trebuie raportat la tot ce ine de valorile continentului, de judecile i chiar
de prejudecile oamenilor, de interese, de perspective, de cerinele momentului i ale situaiei
strategice. Popoarele sunt, uneori, reticente la nnoiri sau la impuneri. Uniunea European nu se
nate fornd lucrurile. Dac se ntmpl acest lucru, reacia este negativ (a se vedea referendumul
negativ din Danemarca, cel francez i olandez privind constituia european) etc. Uniunea
European ncearc s gseasc o linie de mijloc. Ea nu dorete s creeze suspiciuni cu privire la
entitile naionale, nici s foreze nota n ceea ce privete suveranitatea, dar nici nu poate renuna
la elementele de baz pe care se poate construi unitatea real a continentului. Snt unii care spun
mai bine cu o Europ divizat dect cu una dominat... i acetia trebuie ascultai pe msur ce
se deruleaz complexul i complicatul proces al construciei europene.
Europa trebuie s aib un cuvnt de spus n marile probleme cu care se confrunt planeta, nu se
poate preface c nu vede aceste lucruri i nici nu poate tri n afara lor. Ar trebui o viziune comun
i unitar n aceste mari probleme. Dar, pentru aceasta, ea trebuie s se reconstruiasc n interiorul
ei, s devin cu adevrat o entitate care are un cuvnt de spus. Puterea Europei Unite nu se
construiete i nu se manifest prin for sau prin impunerea cu fora, ci printr-un complicat
mecanism democratic i comunitar. Acesta este motivul pentru care textele Constituiei Europene
au provocat att de multe discuii, inclusiv respingerea textului prezentat n 2003.
Marile probleme cu care se confrunt toate societile occidentale (omajul, securitatea social
etc.) nu-i gsesc rspunsuri i soluii adecvate n rile membre, iar acest lucru nu poate fi trecut
cu vederea.
Europa se muleaz pe realitatea unei mondializri liberale, dar accept greu politica i strategia
american de a interveni prin for. Imediat dup declanarea aciunii militare din Irak, din 2003,
Europa s-a artat mprit: pe de o parte diplomaiile german, francez i belgian i, de cealalt
parte, Marea Britanie care a urmat SUA. Tendinele divergente ngreuneaz punerea n oper a
filosofiei lui Jean Monnet: pe de o parte cea comunitar, care se dorete a fi din ce n ce mai

16

unitar pe continent, pe de alta fora politic naional care, deocamdat, nu-i poate ceda
prerogativele comuniunii4.
6. Determinri, imperative, perturbri
Strategia european de integrare nu este un document care trebuie aplicat, ci un complex de
concepii i aciuni ce pune n oper decizii politice stabilite prin tratate ale Uniunii Europene.
Aceast strategie vizeaz absolut toate aspectele de la cele teoretice i metodologice la cele
practice, aplicative i se bazeaz pe mecanisme procesuale flexibile i adaptabile la condiiile
concrete, fr a se scpa nici o clip din vedere obiectivul esenial al integrrii europene:
realizarea unitii economice, politice, sociale, culturale, informaionale, de securitate i aprare
a continentului, creterea rolului Europei n lume i asigurarea funcionrii eficiente a
mecanismelor civilizaionale europene.
Nimeni nu are cum spune: aceasta este strategia european de integrare i de la ea nu se abate
nimeni!, fiindc integrarea european nu este urmarea unei voine unice, a vreunui dictat, ci o
construcie din politici i voine naionale i comunitare, realiti, necesiti i tendine, judeci i
prejudeci ale unei Europe strvechi i avanpost al civilizaiei moderne, adic o for care se
construiete i se reconstruiete n fiecare zi.
Ca orice strategie dinamic i complex, ea are trei dimensiuni, fiind:
- strategie de integrare a forelor;
- strategie genetic (de generare a mijloacelor);
- strategie operaional european.
Strategia de integrare a forelor const n conceperea i aplicarea unor principii de constituire a
structurilor economice, politice, sociale, informaionale i militare care s asigure integrarea
continentului. Ea se desfoar pe dou paliere:
- conceperea i realizarea unor structuri noi, deja integrate i integrante (organisme, instituii, ramuri
economice, bnci etc.);
- reconfigurarea structurilor (economice, politice, sociale, educaionale, informaionale, culturale, militare
etc.) existente potrivit principiilor i noilor exigene ale integrrii europene.

Integrarea i suveranitatea par a fi dou concepte ireconciliabile. Btlia pentru constituirea

actualelor state politice dureaz de mii de ani, iar rezultatele ei nu pot fi neglijate. Ea a fost plin,
de-a lungul istoriei, de evenimente dramatice i de tragedii, iar rezultatele de imperfeciuni i
4

http://www.monde-diplomatique.fr/cahier/europe/

17

prejudeci. De multe ori, n constituirea i, mai ales, n extinderea statelor politice au predominat
fora i voina celor puternici. Fora i voina celor puternici domin i astzi lumea. S-au schimbat
(sau sunt pe cale de a se schimba) unele lucruri n ceea ce privete filosofia i fizionomia forei i
puterii. Crete ponderea determinrilor democratice n defavoarea celor totalitare i dictatoriale.
7. Dimensiuni ale integrrii europene
Integrarea economic
Obiectivul esenial este s realizeze un progres economic i social echilibrat i durabil. Suportul l
constituie Uniunea Economic i Monetar (UEM). Chiar dac, n momentul de fa, nu toate rile
membre au aderat la moneda unic, s-a propus s se ajung, prin etape succesive, la o moned
unic i o Banc Central European, independent fa de guverne, condus de un guvernator
numit pentru o perioad de opt ani. rile care doreau s se integreze n UEM erau obligate s
ndeplineasc urmtoarele criterii de convergen: deficit bugetar mai mic de 3% din PIB, limitarea
datoriei publice la 60% i reducerea inflaiei.
Agenda Lisabona
Sefii de stat si de guvern reuniti in martie 2000 la Consiliul European de la Lisabona au adoptat Agenda Lisabona (sau
Strategia de la Lisabona), menita sa transforme, pana in 2010, Uniunea Europeana in "cea mai dinamica si competitiva
economie din lume bazata pe cunoastere".
Procesul de globalizare, creand relatii de interdependenta tot mai stranse intre economiile tarilor de peste tot din lume,
precum si revolutia tehnologica din anii 90, incluzand internetul si noile tehnologii informationale si de comunicare, a
dus la revolutionarea inclusiv a economiei europene si a vietii cotidiene a cetatenilor europeni. Cu toate acestea, la
inceputul anului 2000, din punct de vedere al competitivitatii, economia europena prezenta decalaje importante in
special fata de economia Statelor Unite ale Americii. Ca urmare, sefii de stat si de guvern reuniti in martie 2000 la
Consiliul European de la Lisabona au adoptat Agenda Lisabona (sau Strategia de la Lisabona), menita sa transforme,
pana in 2010, Uniunea Europeana in cea mai dinamica si competitiva economie din lume bazata pe cunoastere,
capabila de o crestere economica durabila, generatoare de noi locuri de munca, mai bune, si caracterizata printr-o mai
mare coeziune sociala .
Prin Strategia de la Lisabona s-a stabilit obiectivul de a obtine o crestere economica de 3% pe an si de a crea 20 de
milioane de noi locuri de munca pana in 2010. De asemenea, Agenda Lisabona stabilea o serie de obiective specifice
in domenii precum inovarea, intreprinderile, liberalizarea diverselor piete si protectia mediului.
Obiectivele stabilite in 2000 erau ambitioase si acopereau o intreaga serie de domenii. In ceea ce priveste ocuparea
fortei de munca se urmarea atingerea unei rate a ocuparii de 70% si cresterea numarului de femei si de persoane in
varsta care sa activeze pe piata muncii. Pentru a incuraja inovarea, obiectivul era de a creste numarul gospodariilor
care sa aiba acces la internet, precum si cresterea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare. In domeniul
intreprinderilor, statele membre trebuiau sa ia mai multe masuri pentru a sprijini intreprinderile mici, inclusiv
reducerea birocratiei cu care se confruntau in desfasurarea activitatii. Mai mult, se urmarea crestera concurentei pe
piata telecomunicatiilor si liberalizarea pietelor de gaz si de electricitate. Pentru protectia mediului, obiectivele
includeau reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.
La jumatatea perioadei de implementare a Strategiei Lisabona, in unele tari europene situatia economica si sociala
parea sa se inrautateasca, in loc sa se imbunatateasca. Spre exemplu in Germania si in Franta somajul ajunsese la

18

aproximativ 10%, iar cresterea economica europeana se situa sub 2% comparativ cu SUA ce cunostea o crestere de
peste
3%.
Pe de alta parte, nu trebuie negat faptul ca in anumite domenii, in aceeasi perioada, s-au inregistrat anumite progrese,
asa cum s-a intamplat cu liberalizarea pietelor de electricitate, de telecomunicatii si de servicii finanicare.
Pentru a evalua rezultatele implementarii Strategiei de la Lisabona, in primavara anului 2004, Consiliul European l-a
insarcinat pe fostul prim-ministru al Olandei, Wim Kok, sa conduca un grup de experti si sa redacteze un raport, cu
scopul
de
a
da
un
nou
impuls
Strategiei
de
la
Lisabona.
Una dintre principalele concluzii ale Raportul Kok, prezentat la Consiliul European din toamna anului 2004, a fost ca
rezultatele obtinute au fost dezamagitoare din cauza agendei prea incarcate, lipsei de coordonare si a prioritatilor
conflictuale. Mai mult, Raportul sugereaza ca vina principala este a statelor membre care nu au avut suficienta vointa
politica de a pune in aplicare reformele necesare atingerii obiectivelor Agendei Lisabona.
Ca urmare a acestui raport, Comisia Europeana a hotarat relansarea Strategiei Lisabona (redenumind-o Strategia
Lisabona pentru crestere si locuri de munca) in anul 2005, urmand ca accentul sa fie pus mai degraba pe actiunile ce
trebuie puse in aplicare decat pe obiectivele ce trebuie atinse. De aceea, anul 2010 si obiectivele privind atingerea unei
anumite rate a ocuparii nu mai sunt considerate a fi prioritati, considerandu-se ca prioritare trebuie sa fie actiunile ce
trebuie luate pentru a inregistra crestere economica durabila si crearea de noi locuri de munca.
Comisia Europeana si statele membre au hotarat ca noua strategie, structurata in cicluri de trei ani, sa aiba ca
fundament un parteneriat strans intre ele, iar implementarea ei sa se bazeze pe Programul Comunitar de la Lisabona
(lansat in iulie 2005) si pe programe nationale de reforma, actualizate in fiecare an.
In primul raport anual privind progresele inregistrate (prezentat in ianuarie 2006), Comisia a definit patru domenii
principale in care era nevoie de mai multa actiune: pe langa investitii mai mari in educatie si cercetare, mai mult sprijin
pentru IMM si pentru crearea de noi locuri de munca, Comisia a considerat ca definirea unei politici comune in
domeniul energiei trebuie sa fie parte a Strategiei de la Lisabona.
Al doilea raport (din decembrie 2006) intitulat Un an de rezultate concluzioneaza ca Comisia Europeana a asigurat
75% din masurile pe care le considera ca fiind parte din Strategie Lisabona, precum adoptarea Directivei privind
serviciile, agrearea Programului Cadru 7, precum si progresele inregistrate in ceea ce priveste serviciile financiare. Pe
lista de lucruri neterminate se inscriu portabilitatea intracomunitara a pensiilor, liberalizarea incompleta a energiei si
a transporturilor, precum si reforma sistemului european privind proprietatea intelectuala. Din nou, Comisia numeste
patru domenii prioritare de actiune: investitii in cunoastere si inovare, reducerea presiunii administrative pentru IMM,
modernisarea pietei muncii si energia si schimbarile climatice.
In decembrie 2007, la trei ani de la relansarea Strategiei Lisabona, raportul strategic al Comisiei concluzioneaza ca
politicile definite de Strategia Lisabona dau, in sfarsit, rezultate. Cu toate acestea raportul subliniaza ca nu toate
statele au intreprins reforme cu aceeasi determinare si ca reforme in anumite domenii (deschiderea pietelor de energie
si de servicii) au fost implementate mai lent. Raportul, prezentat la Consiliul de primavara din 13-14 martie 2008,
considera ca, pentru urmatorul ciclu de trei ani, reformele trebuie sa continue a fi implementate atat la nivel national
cat si comunitar. De asemenea stabileste si o serie de noi initiative politice in cele patru domenii prioritare identificate
in primavara anului 2006: investitii in oameni si modernizarea pietei muncii, mediul de afaceri, cunoastere si energie si
mediu.

Integrarea politic
ansa de a aborda eficient secolul XXI este ca europenii s fie mpreun, nu divizai. Este un lucru
exprimat la Congresul de la Viena din 1815 (i poate mai nainte). Decizia realizrii unitii
europene este una de esen politic. Summit-urile de la Maastricht i Amsterdam au creat toate
instituiile politice parlament, consiliu, comisie etc. specifice i necesare integrrii politice.
19

Integrarea informaional
Integrarea informaional o ia naintea integrrii economice i politice i se constituie, deopotriv,
ntr-o resurs i ntr-un instrument al integrrii. Reelele Internet, tehnologia informaiei (IT) i
nalta tehnologie au schimbat complet configuraia informaional a Uniunii Europene. Integrarea
informaional este o important condiie a construirii societii de tip informaional.
Integrarea de securitate. Spaiul Schengen
Un pilon important al integrrii europene l reprezint justiia i afacerile interne, cum ar fi:
chestiunile frontaliere, azilul, imigraia, criminalitatea transfrontalier, terorismul, toxicomania,
cooperarea judiciar n materie civil, penal, n domeniul vmilor. La 14 iunie 1985 au fost
semnate la Schengen (Luxemburg), de ctre Austria, Belgia, Frana, Germania, Grecia, Italia,
Luxemburg, Olanda, Portugalia i Spania, acorduri prin care se renuna la controlul frontierelor
comune ntre rile participante, asigurndu-se libera circulaie a persoanelor rezidente sau
acceptate s ptrund n unul dintre statele semnatare. Aceste acorduri au fost completate cu o
convenie, semnat n 1990, care a intrat n vigoare ncepnd cu martie 1995. Pe 25 martie 2001,
au semnat aceste acorduri Danemarca, Finlanda i Suedia. Norvegia i Islanda, care nu sunt
membre ale UE dispun, de asemenea, de un acord de liber circulaie cu vecinii lor nordici
(Uniunea Paapoartelor Nordice). n virtutea tratatului de la Amsterdam, au
posibilitatea s adere la spaiul Schengen i celelalte state membre (unele din noile state mebre
deja au devenit i membre ale spaiului Schengen). n tratate este introdus i aa numita clauz de
salvgardare, ceea ce nseamn c atunci cnd ordinea public sau securitatea naional o cer, o
parte contractant poate decide ca, pe o perioad limitat, s treac la controlul frontierelor
naionale, adaptat la situaie.
Integrarea militar
n perioada 1950-1952 a fost elaborat un proiect numit Comunitatea European de Aprare,
potrivit cruia urma s se constituie i s se instituie o Armat European, cu instituii
supranaionale i un buget comun (s se permit renarmarea Germaniei de Vest, datorit faptului
c ameninarea sovietic devenea din ce n ce mai puternic, contingentele germane s fie integrate
n armata european etc.). n 1952, Belgia, Frana, Germania de Vest, Italia, Luxemburg i Olanda
au semnat un tratat pentru constituirea Armatei Europene. Toate rile au ratificat acest tratat, mai
puin Frana (trebuia s se treac peste sensibiliti i prejudeci i s se dea voie Germaniei s-i
20

constituie o armat). n octombrie 1954, la sugestiile lui Jean Monnet, s-a propus un plan de
constituire a unei armate europene sub comandamentul unui ministru european al aprrii, care s
dispun de un buget comun. Toate rile, inclusiv Germania, urmau s trimit uniti care s fie
integrate n aceast armat. Armata European urma s aib 40 de divizii, fiecare cu un efectiv de
13.000 de oameni de aceeai naionalitate. Dar dup ce ameninrile asupra Europei Occidentale sau diminuat, renarmarea Germaniei nu mai prea justificat.
Problema constituirii unei armate europene nu a fost ns complet abandonat, ci doar reformulat
i repus n ali termeni dup ncheierea rzboiului rece. Politica extern de securitate comun,
(devenit dup Summit-ul de la Nisa, politica european de securitate i aprare - PESA) prevedea
crearea unui corp de armat (Eurocorpul) la care au participat Belgia, Frana, Germania i Spania,
care urma s fie un fel de model al viitoarei armate europene. Ulterior, a fost creat Fora de
Reacie Rapid European care urma s aib 13 grupuri tactice, fiecare cu 1.500 de oameni,
operaionale n 15 zile.
n 2004, la Bruxelles, minitrii europeni ai aprrii au decis ca, pn n 2007, s se constituie o
capacitate de intervenie militar eficace n cazul unor crize emergente, o for credibil, coerent
i cu posibilitate de desfurare rapid.
Berlin plus reprezint un pachet de acorduri ntre NATO i UE:

acord de securitate;

acord de asigurare a accesului UE la posibilitile de planificare ale NATO pentru operaii de gestionare a
crizelor (CMO);

disponibilitatea NATO de a sprijini CMO ale UE;

proceduri de angajare, supraveghere, retur i apel la NATO;

aranjamente de consultare NATO n contextul CMO

sprijin reciproc.

n septembrie 2001, Parlamentul european a elaborat o rezoluie asupra stabilirii unei politici
europene comune n materie de securitate i de aprare Politica European de Securitate i
Aprare (PESA). Cu prilejul evenimentelor din Kosovo, s-a constatat c Uniunea European nu
are capacitatea de a rezolva crize de mare amploare i, ca atare, ulterior, s-au cutat unele soluii
adecvate. n acest sens, unele state membre au luat msuri de restructurare a forelor armate i de
dotare cu echipamente adecvate, chiar comune. S-a afirmat c o politic european comun n
materie de securitate i aprare (PESA) nu constituie un scop n sine, ci un instrument n serviciul
politicii externe a UE i care nu poate fi utilizat dect pentru scopuri precise, stabilite cu claritate
de Consiliu, n legtur cu Comisia i cu susinerea Parlamentului European. S-a mai subliniat c
21

PESA nu putea fi eficace dect dac era condus de o autoritate desemnat n mod clar, capabil
s coordoneze ansamblul de mijloace disponibile, att civile, ct i militare.
Crizele trebuie soluionate mai nti prin mijloace civile, fr a se exclude, totui, recurgerea la
fora armat, cnd diplomaia a atins limitele, cu condiia ca utilizarea ei s se fac n acord cu
principiile fondatoare ale UE, Constituiile statelor membre, cu principiile Cartei ONU. S-a afirmat
necesitatea de a elabora principiile i bazele juridice care s autorizeze intervenia, care s prevad
care snt funciunile naltului Reprezentant pentru PESA, ale comisarului responsabil cu relaiile
externe (care trebuiau s fuzioneze ntr-un vicepreedinte al Comisiei special numit n acest scop).
Europa nu putea ncredina la infinit americanilor sarcina securitii i aprrii continentului, n
condiiile n care Europa Unit este la fel de puternic din punct de vedere economic i financiar ca
Statele Unite.
Kln, 3-4 iunie 1999. Atunci s-a trecut la prima etap n ceea ce privete ndeplinirea obiectivelor
politicii externe de securitate comun (PESC) i la definirea progresiv a unei politici de aprare
comun.
Helsinki, 9-10 decembrie 1999 s-a propus s fie create noi structuri politice i militare.
Feira, 19-20 iunie 2000 - conferin de angajare a capacitilor, fiecare stat a venit cu oferta sa. n
materie de poliie civil statele s-au angajat s furnizeze n jur de 5.000 de poliiti pentru misiuni
internaionale. Au fost create :
- Comitetul Politic de Securitate (COPS), compus din reprezentani permaneni cu rang de ambasadori care
are competena de a trata ansamblul problemelor PESA.
- Comitetul Militar se compune din efii de state majore ale armatelor, reprezentani prin delegaii lor
permaneni.
- Statul Major are competene militare n folosul PESA.

Integrarea cultural
Cultura este definit ca sistem de valori ce sunt respectate de ctre membrii unei societi. Fr o
dimensiune cultural consistent i permanent, nu poate exista integrare sau, oricum, aceasta nu
poate fi durabil. De aceea, proiectul Constituiei Europene se bazeaz pe un sistem de valori, de
obiective, de drepturi fundamentale comune i pe o nou concepie de aciune democratic, pe
solidaritate, toleran, coeziune social, msuri mpotriva excluderii i discriminrii.
Parlamentul european insist asupra necesitii (i obligaiei) de a se constitui o baz cultural
comun i un spaiu civil european. Este nevoie de o cultur european comun, bazat, pe noile
valori comune, ct i pe patrimoniul cultural comun. Lrgirea continu a UE face ca n
22

comunitatea european s intre ri cu istorii, tradiii i culturi diferite 5. Atracia european const
nu numai n puterea pieei i n performana economic, ci i n patrimoniul cultural, n modalitatea
n care se nva i se renva mereu cum s se gereze diversitatea cultural. Trsturile eseniale
ale umanismului european sunt respectul de sine i fa de cellalt, primatul principiului
cooperrii i solidaritatea. Europa rmne esenialmente o societate a cunoaterii (definit la
Lisabona). Nou cultur a democraiei ine de urmtoarele paradigme:
- paradigma educaional, cu latura ei de formare permanent;
- paradigma valorizrii resurselor, ndeosebi n spaiul creativ al comunicaiei culturale i sociale;
- paradigma mediaiei i crearea noilor standarde culturale ndeosebi n spaiul umanitii i excluderii
sociale.

n acest sens, dup modelul instituiilor economice i politice europene (Parlament, Consiliu,
Comisie, Comitet al Regiunilor), trebuie create instituii europene specifice domeniului cultural, o
reea cultural instituional i transfrontalier, cu noduri regionale i naionale, pentru a se
valorifica tot ce exist n domeniul cultural. Agenia European de la Bilbao i Fundaia de la
Dublin identific i dezvolt schimburile culturale, snt cap de pod pentru un observator cultural
european.
Conferina A soul for Europe desfurat la Berlin, 26-27 noiembrie 2004, a avut ca principal
subiect politica cultural european.
8. Integrarea european i integrarea euro-atlantic
Exist un parteneriat strategic ntre SUA i UE. Integrarea euro-atlantic este, n esena ei, cel
puin pn n acest moment, o integrare de securitate. Ea continu Tratatul de la Washington din
1949, dar vremurile s-au schimbat. Au nceput parteneriatele strategice dintre marii actori, dar
procesul de reaezare complet a relaiilor internaionale pe principii democratice va mai dura.
9. Strategia extinderii europene
Extinderea european nu este un rezultat al ofensivei frontierei europene, ci un proces care rezult
din voina i trebuina de unitate a continentului. Integrarea european se realizeaz prin creterea
performanelor i a standardelor, astfel nct s se previn crearea premiselor unei noi diviziuni
europene. Extinderea nu nseamn doar primirea de noi state, ci reconstrucia continu a spaiului
european, creterea gradului de securitate economic, politic, social i militar, crearea de noi
dimensiuni ale entitii civilizaionale europene. Construcia european se realizeaz concomitent
5

http://www.esc.eu.int

23

cu reconstrucia unei vecinti bazate pe parteneriate i ncredere, pe securizarea frontierelor,

controlul migraiei etc.

24