Sunteți pe pagina 1din 15

Principiile urbanismului inteligent

Principiile Urbanismului Inteligent (Principles of Intelligent Urbanism PIU) este o teorie a planificrii
urbane compus dintr-un set de zece axiome destinat realizrii planurilor de urbanism.
Aceste axiome urmresc s concilieze i integreze diverse preocupri ale planificrii urbane.
Aceste axiome se refer la un mediu durabil, conservarea tradiiei, tehnologia intermediar,
infrastructuri eficiente, "placemaking", acces social, dezvoltare orientat pe tranzit, integrare
regional, scara uman, i integritate instituional.
Termenul a fost inventat de ctre Prof. Christopher Charles Benninger.
PIU a evoluat de la principiile planificrii urbane formulate de Congresul Internaional de Arhitectur
Modern (CIAM), la abordrile designului urban dezvoltate Departamentul de Dezvoltare Urban de la
Harvard sub coordonarea lui Josep Lluis Sert i preocuprile enunate de Team Ten.
Cel mai evident, aceste principii, sunt prezente n planurile pregtite de Christopher Charles
Benninger i numeroii si colegi n contextul asiatic (Benninger 2001). Ei au creat elementele de planificare a
curiculei la coala de Proiectare,Ahmedabad, pe care Benninger a fondat-o n 1971. Aceste principii au format
baza pentru noul planul urbanistic al oraului Thimphu, capitala Bhutanului.
Axiome
Primul principiu: n echilibru cu natura
Al 2-lea principiu: n echilibru cu tradiia
Al 3-lea principiu: Tehnologia intermediar
Al 4-lea principiu: Convivialitatea
o 1.4.1 Un spaiu al persoanei
o 1.4.2 Un spaiu al prieteniilor
o 1.4.3 Un spaiu al familiilor
o 1.4.4Un spaiu al vecintilor
o 1.4.5Un spaiu al comunitilor
o 1.4.6Un spaiu al domeniului urban
Al 5-lea principiu: Eficiena
Al 6-lea principiu: Scara uman
Al 7-lea principiu: Matricea oportunitilor
Al 8-lea principiu: Integrarea regional
Al 9-lea principiu: Mobilitatea
Al 10-lea principiu: Integritatea instituional

Axiome
Primul principiu: n echilibru cu natura
Potrivit susintorilor Urbanismului Inteligent echilibrul cu natura reliefieaz distinc ia clar dintre
utilizarea resurselor i exploatarea lor. Acest principiu se concentreaz pe pragurile dincolo de
care defririle, eroziunea solului, epuizarea apei, colmatarea i inundaiile se determin una pe alta n
dezvoltarea urban, salvnd sau distrugnd sistemele de susinere a vieii.
Principiul
promoveaz
evalurile
de
mediu
pentru
identificarea
zonelor
fragile, ecosistemele i habitatele ameninate care pot fi mbuntite prin conservare, controlul densitii,
planificarea utilizrii teritoriului i proiectarea spaiilor deschise (McHarg: 1975). Acest principiu promoveaz
analiza consumului de energie pe ciclul de via al cldirilor i analiza emisiilor poluante.
Acest principiu statueaz c exist un nivel al intensitii locuirii omeneti n care resursele consumate
vor fi nlocuite prin completare de ctre ciclurile naturale ale anotimpurilor, crend astfel un echilibru de mediu.
Este parte a acestui principiu afirmaia c att timp ct natura poate renvia an de an, att timp ct biomasa
poate supravieui n propriulecosistem, att timp ct motivele de reproducere a speciilor de faun i avifauna
sunt sigure, att timp ct nu exist nici o eroziune i biomasa se menine, natura este doar utilizat (nu
exploatat).
La baza acestui principiu st presupunerea c exist o grani fragil care este traversat atunci
cnd fauna, care eco-fertilizeaz flora, care susine solul, care susine dealurile, nu mai este acolo. Eroziunea,

colmatarea reelelor de drenare i inundaiile sunt rezultatul utilizrii resurselor naturale peste un nivel de la
care nu mai este cale de ntoarcere (point of no return) i de la care capacitatea natural de refacere
a ecosistemului este
depit.
Din
acel
punct
degradare
se
accelereaz
i
amplific. Despdurirea,deertificarea, eroziunea, inundaiile, incendiile i alunecrile de teren sunt toate n
cretere.
Principiul afirm ca fiind strigtoare la cer "actele mpotriva naturii" printre care se numr tierea de
arborilor de pe versanii colinelor, carierele amenajate pe pante, evacuarea apelor uzate i
a deeurilor industriale n sistemul natural de drenaj, pavarea i asfaltarea excesiv, construciile pe pante
abrupte. Aceast teorie urbanistic susine c echilibrul ecologic urban poate fi meninut atunci cnd zonele
fragile sunt rezervate, cnd se urmrete conservarea ecosistemelor iar incintele cu intensitate a locuirii
sczut sunt n mod deliberat identificate.
Astfel, acest principiu opereaz n interiorul echilibrului natural, avnd ca obiectiv protejarea i
conservarea acele elemente ecologice care permit regenerarea mediului. Prin urmare, primul principiu al
Urbanismului Inteligent afirm c urbanizarea trebuie s fie n echilibru cu natura.
Al 2-lea principiu: n echilibru cu tradiia
Al 3-lea principiu: Tehnologia intermediar[modificare | modificare surs]
Al 4-lea principiu: Convivialitatea[modificare | modificare surs]
Un spaiu al persoanei[modificare | modificare surs]
Un spaiu al prieteniilor[modificare | modificare surs]
Un spaiu al familiilor[modificare | modificare surs]
Un spaiu al vecintilor[modificare | modificare surs]
Un spaiu al comunitilor[modificare | modificare surs]
Un spaiu al domeniului urban[modificare | modificare surs]
Al 5-lea principiu: Eficiena[modificare | modificare surs]
Al 6-lea principiu: Scara uman[modificare | modificare surs]
Al 7-lea principiu: Matricea oportunitilor[modificare | modificare surs]
Al 8-lea principiu: Integrarea regional[modificare | modificare surs]
Al 9-lea principiu: Mobilitatea ...[modificare | modificare surs]
Al 10-lea principiu: Integritatea instituional[modificare | modificare surs]

Materialitatea ca instrument strategic in abordarea sustenabilitatii


Mar 2, 2015
141 views
5 Likes

0 Comments

Share on LinkedIn

Share on Facebook

Share on Twitter
Materialitatea este un principiu esential in managementul sustenabilitatii. Conform acestui principiu,
companiile trebuie sa-si defineasca aspectele materiale (relevante) care reflecta impactul economic,
de mediu si social, in intreg lantul de valori.
Materialitatea este un principiu de baza atat in raportarea financiara cat si in raportarea nefinanciara.
Definirea aspectelor materiale (relevante) permite companiilor sa-si fixeze obiectivele de
sustenabilitate/CSR, sa-si masoare performantele cu privire la impactul de sustenabilitate/CSR si sa
comunice eficient cu stakeholderii (partile interesate) despre managementul sustenabilitatii.
Principiul Materialitatii conform Liniilor Directoare GRI G4 (Global Reporting Initiative)

Materialitatea este elementul de baza al celei de a patra generatii a standardului GRI (Global
Reporting Initiative), lansat in luna Mai, 2013, in Amsterdam. Standardul GRI este cel mai important
standard international de raportare a sustenabilitatii/CSR la nivel mondial.
Aplicarea Principiului Materialitatii presupune ca raportul de sustenabilitate/CSR va face referire in
primul rand la acele Aspecte care sunt materiale, adica sunt importante pentru dezvoltarea
sustenabila a companiei.
Acestea sunt definite ca aspecte care:
Reflecta impactul semnificativ al organizatiei din punct de vedere economic, de mediu si
social;
Influenteaza in mare masura evaluarile si deciziile stakeholderilor (partilor interesate);
Acest principiu va trebui aplicat in combinatie cu celelalte trei principii de definire a aspectelor
materiale: Principiul Contextul Sustenabilitatii , Principiul Incluziunea Stakeholderilor (Stakeholders
Inclusiveness) si Principiul Integralitatii (Completeness).
Conform standardului GRI G4, la finalul procesului de materialitate companiile vor defini urmatoarele
elemente:
Aspectele materiale (Material Aspects);
Unde are loc impactul, pentru fiecare aspect material in parte(Aspect Boundary);
Nivelul de acoperire, pentru fiecare aspect material in parte(Indicators and Disclosure on
Management Approach);
Cu aceste instrumente, companiile vor gestiona mai bine riscurile si oportunitatile ce tin de
dezvoltarea sustenabila.
Prin acest focus pe aspectele materiale, expertii GRI atrag atentia asupra faptului ca standardul
G4 nu este un check list de indicatori de sustenabilitate/CSR. Bineinteles, companiile pot folosi
indicatorii pentru documentarea procesului de definire a aspectelor materiale. Totusi, raportul ar
trebui sa faca referire in primul rand la acele aspecte care trec de pragul semnificatiei si devin
relevante pentru companie sau pentru stakeholderii sai.
Tocmai acest focus pe aspectele materiale va permite companiilor sa controleze in mod strategic
impactul asupra dezvoltarii sustenabile, sa-si indeplineasca obiectivele de sustenabilitate si sa
castige increderea stakeholderilor.
Procesul de definire a aspectelor materiale
Definirea aspectelor materiale (Material Aspects) si descrierea locului unde are loc impactul (Aspect
Boundary) este un proces in trei pasi (conform G4):
Identificare: Raportarea la contextul sustenabilitatii si la asteptarile si interesele stakeholderilor
pentru identificarea elementelor de care depinde dezvoltarea sustenabila a companiei.
Prioritizare: Definirea aspectelor relevante (Material Aspects) conform Principiului Materialitatii si
Principiului Incluziunea Stakeholderilor.
Validare: Aplicarea Principiului Integralitatii (Completeness) si a Principiului Stakeholder
Inclusiveness pentru validarea aspectelor materiale identificate.
Cum sunt implicati stakeholderii in definirea Aspectelor Materiale
GRI G4 recomanda companiilor sa tina cont de elemente precum:
Perceptia stakeholderilor cu privire la impactul companiei asupra grupului lor;
Perceptia stakeholderilor cu privire la dependenta acestora fata de organizatie;
Locatia geografica a stakeholderilor si semnificatia aspectului material pentru acea regiune;
Diversitatea stakeholderilor;
Asteptarile stakeholderilor cu privire la actiunile companiei pentru anumite Aspecte;
Asteptarile stakeholderilor privind transparenta pentru anumite Aspecte;

In plus, companiile vor trebui sa prioritizeze stakeholderii , mai exact sa analizeze in ce masura
acestia au legatura cu compania si cu aspectele relevante ce tin de dezvoltarea durabila.
Urmatorul pas recomandat de G4 este prioritizarea aspectelor materiale pentru companie.
Scopul acestei analize este acela de a prioritiza acele aspecte care pot influenta pozitiv sau negativ
abilitatea unei companii de a-si atinge obiectivele si de a-si pune in aplicare strategia.
Analiza ar trebui sa tina cont, printre altele, de urmatoarele elemente:
Probabilitatea unui impact;
Gravitatea unui impact;
Probabilitatea existentei de riscuri sau oportunitati asociate unui Aspect;
Cat de critic este impactul pentru performanta pe termen lung a companiei;
Oportunitatea de a castiga un avantaj competitiv;
Un element critic in definirea Aspectelor materiale este definirea pragului de semnificatie, mai exact
a criteriilor care fac un Aspect sa fie relevant. O definire clara a acestor criterii creste nivelul de
receptivitate, si deci de incredere, in randul stakeholderilor.
Reprezentarea vizuala a Aspectelor Materiale este cunoscuta sub numele deMateriality Matrix.
Avantajele aplicarii principiului materialitatii
Definirea corecta a Aspectelor materiale este utila pentru companii atat din punct de vedere al
abordarii eficiente a impactului social si de mediu cat si din punct de vedere al unei comunicari
eficiente cu stakeholderii.
Cele mai importante avantaje pentru companii si stakeholderi:
Un control eficient al elementelor esentiale ce tin de sustenabilitate/CSR;
Claritatea comunicarii si un nivel ridicat de receptivitate in randul stakeholderilor;
Posibilitatea stabilirea indicatorilor de sustenabilitate pentru fiecare Aspect material, ceea ce
permite urmarirea progresului in timp si comunicarea catre publicul interesat;
Colaborarea cu stakeholderii si existenta unui dialog deschis care sa urmareasca abordarea
eficienta a sustenabilitatii si care sa tina cont de interesele tuturor partilor interesate.

SmartUrbanism
Smart Urbanism requires cities to commit themselves with integrated, sustainable and participative
urban growth. The way worldwide cities evolve will guide the future of society not only in the urban
development field, but also in their economic, ecological and civic engagement aspects.
Nowadays, the main challenges we face require that cities renew their strategies to achieve better
living conditions in urban areas, so that they can offer their citizens equitable and inclusive places to
develop their daily life. The increasing of urban population worldwide will threaten urban planners and
governors with phenomena such as the new urban management system that Megacities will need,
slum upgrading and inclusive development patterns that guarantee the integration of the former rural
citizens in the urban life.
In the consolidated urban regions, like Europe, cities will have to define how they evolve to achieve:

Sustainable development: focusing on strategic planning for their regions, paying attention to
the viability of their development strategies and avoiding the construction of infrastructure with
no real demand.

Inclusive growth: in order to reach all parts of society and not letting that urban development
attaches social exclusion via gentrification processes or physical delimitation of ghettos.

Physical planning can help to create cities in which people of diverse social positionsand
cultures live together on an equal footing.

Housing accessibility: as a fundamental factor of quality of life in a city. Urbanism should


enable the mechanisms that assure an affordable source of housing possibilities to all parts of
society, taking it into account when physical planning is thought.

Public participation and empowerment: bottom-up initiatives may coincide withand


complement top-down initiatives. Both parts may take advantage of the new Information and
Communication Technologies services that would help them communicate before any city
planning choice is made.
ICT, Big Data analyses and new GIS systems can provide useful tools to support smarter choices
regarding urban growth. Urban planners, designers, citizens and governors should take advantage of
the new possibilities they offer to achieve a much more connected and cooperative urbanism.

UPMsPlatformforExperimentationonSmartGrids
October 28, 2015

UPM has deployed a platform for the experimentation on smart grids. The platform, located on
Montegancedo Campus, consists of several elements (generators, consumers, converters and
energy storage devices), interconnected by two buses (one AC bus and one DC bus) forming a smart
nanogrid. The system can operate alone or connected to the low-voltage network.

The system is fully monitored and provides a graphical user interface for displaying the status of the
different elements in real time, even remotely.

For further details, please download the brochure (in spanish).

DefinitionofSustainabilityIndicatorsforSmartCities
May 08, 2015

Jose Mara Lapuerta

Prof. Jos Mara Lapuerta, coordinator of the Urban Developing and Planning Area of the initiative
City of the Future, has recently directed a project for the SpanishMinistry of Delelopment (Ministerio
de Fomento) on the Current international scene on the definition of sustainability indicators for urban
design of new cities and regeneration of existing urban areas.

The main outcomes of the project can be found in the following document (in Spanish).

Europe needs 'smart urbanism' not 'smart cities'


Written by Maarten Hajer on 28 May 2014 in Feature
EU municipalities are 'well positioned' to become 'livable, pleasant cities that last', argues Maarten
Hajer.

Everywhere we hear the discourse of 'smart cities'. It promises an era of innovative urban planning,
driven by smart urban technologies that will make cities safer, cleaner and, above all, more efficient.
Efficiency seems uncontroversial, but does it make for great cities? I would argue for a 'smart
urbanism' instead of uncritically adopting 'smart cities'.
This smart urbanism needs, first and foremost, to find solutions for what modern 20th century
urbanism forgot to take into account: the 'metabolism' of cities - the variety of flows that connect city
life to nature; from water to waste, from energy to food and from people to materials. What are we
taking in? What are we putting out? And how efficient are we in doing it?
But cities and urbanism are always, crucially, about citizens. Being smart about cities requires us to
connect directly to the concerns and feelings of people in cities. Historically, people have always
moved to cities to improve their lives. Currently, we see yet another wave of urbanisation. Smart
urbanism is a strategic orientation to work on the creation of livable, pleasant cities that last.

"Being smart about cities requires us to connect directly to the concerns and feelings of people in
cities"
In a global perspective European cities are very well positioned. We have a culture of building
relatively dense, well connected cities. Partly due to our common history as medieval walled cities,
our cities have a scale and degree of density that allows us to achieve high quality urban
environments while using far fewer resources. High quality public domains, with lush parks and lively
squares, friendly river banks, active pavements and well protected bicycle lanes and pedestrian
crossings are assets which make European cities stand out globally.
The challenge for strategic planning is to build on this heritage, while at the same time enhancing the
resilience of our cities. This requires, first of all, that jobs are and remain literally within reach. This
requires planning: the economic success of metropolitan cities like London or Paris comes with a
reordering of the housing market, driving out low and middle income households. This can be seen in
the extent of increasing commute lengths for nurses, policemen and teachers already. A housing and
transport strategy is required to keep our cities together in this respect. Second, if we want to reach a
clean economy by 2050 we need to produce our welfare with approximately a tenth of the fossil fuels
we use now. We can certainly do this, but it calls for a big effort to insulate our homes and reduce the
inputs and emissions from vehicles. Third, in the 21st century, cities are not going to be planned from
above. The future is for networked governance, involving stakeholders of various sorts.
Cities have to learn faster and jointly identify strategies that work. New urban data are going to be of
tremendous importance to help understand how to best develop our living cities. That is what smart
urbanism is going to be about: avoiding innovation 'top down' and opting to embed technology in
social innovations.
About the author
Maarten Hajer is director general of PBL Netherlands environmental assessment agency and
professor of public policy at the university of Amsterdam

Kelvin Campbell
From Wikipedia, the free encyclopedia

[hide]This article has multiple issues. Please help improve it or discuss these is
the talk page. (Learn how and when to remove these template messages)
The topic of this article may not meet Wikipedia's notability guideline for biographies
This biographical article relies too much on references to primary sources. (April 20
Kelvin Campbell (born 1952) is a South Africa-born architect and urban designer, with a professional
interest in complex urban problems, from those of informal settlements through to urban renewal of
the city. Campbell is the Chair of Smart Urbanism, an open-source urban research and development
organisation; a Fellow in the Built Environment with the Royal Commission for the Exhibition of 1851;
and an Honorary Professor at CASA (Centre for Advanced Spatial Analysis) at The Bartlett,
University College of London [1]He is a writer and publisher of books and articles on the subject of
urbanism, including the UK governments first policy document on urban design in the planning
system.[citation needed] In 2013 Campbell was awarded the Lifetime Achievement Award by the Urban
Design Group for his contribution to urban design.[2]
Contents

[hide]
1Early life and education
2Career
3Publications and Articles
4References
5External links
Early life and education[edit]
Campbell was born in 1952 in Durban, South Africa.[citation needed] He graduated in 1978 as an architect
at the University of the Witwatersrand, where he was an art director of the student magazine. [citation
needed]
It was here that he first became exposed to the related issues of social inequality and urban
change. In 1986 he came to the United Kingdom, where he furthered his studies in architecture at
the University of Westminster in London. He later become a Visiting Professor in Urban Design at
Westminster.
Career[edit]
Campbells early career began at the National Building Research Institute in South Africa and as part
of a UN-sponsored programme in South America. He went on to work for theUrban Foundation, a
social change organisation, and other public and private development sectors in South Africa. This
included working at Cape Town City Councils Planning and Design Unit on a number of large
housing projects.[citation needed]
Campbell moved to London in 1986 to work on major urban regeneration projects. After a short stint
working with a housing practice, he headed the housing and renewal consultancy arm of an
international construction company. In 1989 he founded Urban Initiatives, an interdisciplinary urban
design, development and transportation planning practice. He continues to act as a consultant
director to the Urban Initiatives Studio[3] providing an advisory and mentoring role to the practice.
In 2010, Campbell established Smart Urbanism,[citation needed] an organisation committed to research and
development of new theory and practice in the planning, design and delivery of viable cities, towns
and neighbourhoods. Campbell is currently working on a research project at CASA (Centre for
Advanced Spatial Analysis) at The Bartlett, University College of London, through his two-year
Fellowship in the Built Environment with the Royal Commission 1851. [4] The subject of this project is
Massive Small: The Tools for Smart Urbanism in an Increasingly Complex, Informal, Upside Down
and Local World, which seeks to reconcile the conflicts and potentials between top-down and
bottom-up processes in urban planning in order to create the conditions for a viable human habitat.
[5]
Campbell teaches on the Masters Course in Sustainable Urban Development at Oxford University
and lectures regularly at other universities and institutions.
Publications and Articles[edit]
Campbell is a writer and publisher of books and articles on the subject of urbanism, including:

By Design, Urban Design in the Planning System: Towards Better Design by Kelvin Campbell
and Rob Cowan (Thomas Telford Publishing, 2000)[6]
(This guide is based on work by a team of consultants led by Kelvin Campbell of Urban Initiatives and
Rob Cowan. The project team was drawn from Urban Initiatives and specialist advice was provided
by Paul Murrain, John Punter, Jim Redwood, Les Sparks and Kim Wilkie.)

Re:Urbanism: Challenge to the Urban Summit by Kelvin Campbell and Rob Cowan (Urban
Exchange, 2006)[7]

Massive Small: The Operating System for Smart Urbanism by Kelvin Campbell [8]
Urban Exchange, a collaboration between Kelvin Campbell and Rob Cowan, operates as the
publishing arm of Urban Initiatives and now, Smart Urbanism.

http://www.smart-urbanism.org/

Fenomenul de decdere urban este un proces prin care o zon metropolitan, o localitate
urban sau o anumit parte a acesteia decade ntr-o stare deplorabil de nefolosire, nelocuire i
neglijen. Semne tipice sunt pierderea de popula ie, deteriorarea construc iilor i a cilor de
acces, precum i creterea criminalitii.

URBANISMUL SOCIAL SI ORASUL VIITORULUI


Termenul de oras al viitorului face trimitere in primul rand la un oras in care problemele actuale
si-ar gasi rezolvare: existenta unor spatii sigure, placute, a unui mediu ospitalier si agreabil,
insumand totalul activitatilor, valorilor si aspiratiilor legate de locuinta si prelungirilor sale.
Calitatea spatiilor urba 454f58e ne se bazeaza pe un echilibru instabil intre spontaneitate si
regularitate, pe o combinatie intre controlul public si initiativa privata, care se poate dovedi corecta
sau gresita, stimulanta sau paralizanta.
Conceptul de "dezvoltare urbana durabila": "o dezvoltare care raspunde nevoilor prezente, fara
sa compromita capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi si aspiratii" - raportul
Brundtland, 1987. Obiective generale: cladiri ecologice care sa faca economie de energie,
incurajarea unui transport mecanizat( construirea unor zone in care sa se poata ajunge pe jos sau cu
bicicleta, dezvoltarea unui sistem de transport public in detrimentul folosirii automobilelor individuale,
a unor centre de activitate in jurul nodurilor de transport public. Problema: transformarea acestor
obiective in contexte reale.
Alte probleme cu care se confrunta urbanismul in ziua de azi: cresterea numarului de locuinte, nu
atat datorata cresterii populatiei cat a impartirii acesteia in familii din ce in ce mai mici, ideea ca
circulatia informatiei va elimina in cele din urma nevoia de orase: invatamant, comert, medicina la
disanta - atata vreme cat ar exista conexiunea informationala necesara, interventia nejustificat de
mare a politicului in sfera de activitate a urbanistilor si arhitectilor.
Urbanismul viitorului este prins intre (cel putin) trei directii distincte: cea a dezvoltarii tehnologice,
cea sociala si cea politica. Conlucrarea acestor directii este esentiala pentru crearea unui mediu
social prielnic.
Conceptul: "low-rise - high-density", locuirea intermediara, o cooperare intre urbanisti, arhitecti si
sociologi ar fi o posibila varianta pentru un orasul viitorului.
Constientizarea nevoilor si tendintelor fundamentale ale omului, constientizarea mediului
inconjurator: reducerea poluarii, evitarea consumarii de resurse nereciclabile; constientizarea
importantei vecinatatilor si promovarea acestora (crearea unui mediu cu utilitate polivalenta, dar si o
asociere diversificata pe varste, rase, venituri ale locuitorilor), ar fi cateva dintre imperativele
urbanismului modern.
Cercetari efectuate in Franta, Anglia, Germania, arata ca nevoile sociologice privind orasul
viitorului sunt legate de: realizarea orasului ca spatiu social in care sa se inscrie viata sociala si
asigurarea unei plenitudini a vietii bazata pe o corespunzatoare ierarhie a valorilor umane. Orasul ar
urma astfel sa faciliteze o sociabilitate optima a omului, realizata prin contacte, schimburi,
concurenta, control. Fr. Choay propune o analiza a constantelor si avariabilelor in dezvoltarea
oraselor.
In prezent ne confruntam cu o dezintegrare a asezarilor si o tendinta spre fenomenul de "oras
mondial"- invadarea orasului in teritoriu, prin trimiterea in avangarda a semnalelor (benzinarii,
moteluri) - intr-un fel se ajunge la ,dezurbanizare' prin aceasta foame de spatiu. Intrebarea: se va

continua aceasta directie sau se vor concretiza (mai mult sau mai putin fidel) proiecte utopice "urbanism
science-fiction"
(Fr.
Choay): orasele vericale P.
Maymont,orasul-pod J.
Fitzgibbon, asezarea tridimensionala - Y. Friedman, Marina City - K. Kikutake? Si daca da, acest
lucru se va intampla acum, sau dupa ce intreg teritoriul ca fi deja urbanizat ?

Universitatea Tehnic a Moldovei


Facultatea de Urbanism i Arhitectur
Catedra de Arhitectur
COMPOZIIE URBAN
Seminar
An univ. 2010-2011, Anul V, gr. Arh-061-062-063-066-061 sr;

Motto:
Dac dorim s clarificm conceptul de spaiu urban, fr s impunem
criteriul estetic, suntem silii s-l acceptm ca suma tuturor tipurilor de
spaii dintre cldirile unui ora,sau din alte aezri umane. Acest spaiu
este delimitat geometric de o varietate de elevaii. Doar o lizibilitate clara
a caracteristicilor geometrice i a calitilor estetice ne permit s
percepem contient spaiul extern ca spaiu urban.
Rob Krier, Urban Space, Rizzoli International Publications 1979.
In conformitate cu particularitatile programului educational pentru anul de studiu 2010-2011
activitatea
practica la disciplina Compozitie urbana are ca scop: constituirea capacitatilor individuale de
analiz urban,
intelegerea orasului ca alcatuire complexa, functional-configurativa, insusirea abilitatii de concepere a
imaginii
urbane ca suport al procesului de creatie arhitectural-urbanistica.
Activitatile practice se vor desfasura sub forma unor dezbateri de idei, insotite de indrumari si
corecturi
individuale ce vor viza modalitati de formulare, structurare si expunere a unor subiecte considerate
actuale si de
esenta in limitele disciplinei studiate. Din aceasta perspectiva, utilizarea literaturii de specialitate este
decisiva atat
pentru constituirea si confirmarea unor rationamente proprii cat si in vederea intretinerii unor
conversatii
substantiale si coerente in cadrul seminariilor. Astfel, una dintre preocuparile sistematice la seminarii
este
orientata spre extinderea orizontului semantic prin utilizarea constanta si echilibrata a termenilor si
notiunilor de
specialitate.
Efectul aplicarii consecvente a cunostintelor obtinute in colectiv cat si in urma studiului individual in
corespondenta cu utilizarea publicatiilor de specialitate va capata forma unui referat
structurat si prezentat potrivit
metodologiei anexate.
Bibliografie
1

Obligatorie pentru cursul si seminariile de Compozitie Urbana


1. BELL Simon, Elements of Visual Design in The Landscape, Second Edition, Spon Press, 2004;*
2. CANTACUZINO George Matei, Introducere la Studiul Arhitecturii, Colectia Spatii Imaginate, Ed.
Paideia, Bucuresti, 2002;*
3. CULLEN Gordon, The Concise Townscape, The Ar
chitectural Press, London, 1971;
4.
., ., ,
, , 1971;

5. ., , , ;
6. .., .., ,
-, , 2007;*
7. LEGATES Richard and STOUT Frederic, The City Reader, Second Edition, Routledge,St.
Edmundsbury Press, Suffolk, 2002;*
8. , , , , 1982;
9. MARSHALL Stephen, Streets and Patterns, Spon Press, 2005;*
10. READ Stephen and PINILLA Camilo, Visualizing the Invisible: towards an urban space, The
Spacelab Book Series, Techne Press,
Amsterdam, The Netherlands, 2006;*
11. SITTE Camillo, Arta Construirii Oraselor: Urbanismul Dupa Principiile Sale Artistice, Ed. Tehnica,
Bucuresti 1992;
12. SOUTHWORTH Michael, BEN-JOSEPH Eran, Streets and The Shaping of Towns and Cities,
Island Press, 2003;*
13.
., , , , 1990;
14. ., , , , 1991;*
15. ., , , , 1984;
Recomandata
1. CHOAY Francoise, Urbanismul, Utopii si Realitati, Colectia Spatii Imaginate, Ed. Paideia,
Bucuresti, 2002;*
2. GOSLING David and FOSTER Norman, Gordo
n Cullen: Visions of Urban Design, Academy Editions, London, 1996;
3. HALL Peter, Orasele de Maine: O Istorie Intelectuala a Urbanismului in Secolul XX, Ed. All
Educational, Bucuresti, 1999;
4. Machedon Florin, Proiectul Uban ca Iterfa intre Om, Societate i Tehnologie, Ed.Univ. Ion Mincu,
Bu

Titular : Conf.dr. arh. Tiberiu FLORESCU


Catedra : PROIECTARE URBANA SI PEISAGISTICA
Obiective : intelegerea problematicii complexe a dinamicii formei urbane, insusirea mecanismelor teoretice de intelegere,
interpretare si gestionare crizei urbane in raport cu evolutia orasului contemporan.
Titlul cursurilor :
1.

Form si fenomen urban. Definiia strii de criz. Aspecte generale privind criza urban.

2.

Structura urbana si aparitia starii de criza. Cauze si consecinte.

3.

Fenomen urban, continuitate si discontinuitate de form urban.

4.

Riscurile urbane i discontinuitatea de form urban. Aspecte generale ale raportului intre forma urbana
si context.

5.

Riscurile si starea de criza. Vulnerabilitate urban.

6.

Analiza de risc n mediul urban . Identificarea riscurilor si strategiile urbane.

7.

Identitate urbana si consecintele starii de criz.

8.

Aspecte arhitectural-urbanistice ale crizei urbane actuale in Europa.

9.

Aspecte arhitectural-urbanistice ale crizei urbane actuale in Statele Unite.

10. Criza oraselor romanesti in contextul actual.

11. Aspecte teoretice privind gestionarea situatiilor de criza. Gestionarea strilor de criz ca proces

complex. Etape si actiuni.


12. Elemente de prospectiva si prognoza urbana.
13. Instrumente si mijloace arhitectural-urbanistice pentru prevenirea starilor de criza. Elemente teoretice.
14. Reglementari urbanistice actuale cu implicatie in managementul starilor de criza.