Sunteți pe pagina 1din 3

Neculai Isac

Constructia personajului in specia povestirii presupune schematism, simplitate a


procedeelor, tipicitate. Totusi, ambii eroi ai celei de a patra povestiri a ciclului Hanu
Ancutei, de Mihail Sadoveanu, Fntna dintre plopi, se dovedesc personaje
rotunde, evolutive, complexitatea rezultand din constructia caracterelor in lumini si
umbre, cu calitati si defecte care-i fac nu doar umani, ci chiar purtatori de mesaj
moralizator inalt. In ciuda dozei de realism, eroii amintesc de caracterul exceptional
al personajelor romantice, cu destin schimbator, tragic.
Esentiale in conturarea portretului fizic si moral al protaginistului, Neculai Isac,
sunt tehnicile narative, specificul spectaculos-romantic al actiunii, perspectiva
narativa subiectiva a speciei, conflictul bazat pe rasturnari neasteptate de
situatie si suspans atent regizate, modalitatile de constructie a personajului
epic: aici, predominant prin mijloace de caracterizare directa, dar si
prin
caracterizare indirecta din fapte, gesturi, vorbe/limbaj, relatiile cu ceilalti.
Beneficiind de avantajul oferit de tehnica insertiei (povestirii in povestire),
personajul este portretizat in doua ipostaze diferite. Mai nti, la varsta maturitatii,
din perspectiva naratorului anonim al planului-rama (umbra sadoveniana), imaginea
sa trezind interesul ascultatorilor, caci e invaluit intr-o taina ce trezeste respect prin
detaliul ochiului stins/pierdut : Era om ajuns la carunte, dar se tinea drept si
sprinten pe cal. () arata nca frumuseta si barbatie, desi ochiul drept stns si
nchis i dadea ceva trist si straniu. Apoi, la varsta tineretii aventuroase, prin
carcacterizarea realizata direct de comisul Ionita si prin autocaracterizare. In planul
ramei, perspectiva narativa sustine implicarea admirativa din partea
supranatorului : A fost un om cum nu erau multi n tara Moldovei. Prezena
naratorului in diegeza are darul sa sporeasca impresia de veridicitate dupa o scurta
impregnare de ireal baladesc n incipit: pe leahul (=drumul) Romanului, luneca
spre noi un clre nvluit in lumin si in pulbere, parca venind de demult, de pe
departate trmuri. Personajul-narator al povestirii inserate/evocate isi
permite implicarea prin autoironie si atitudine critica, distantandu-se de el cel din
trecut : Eram un om buiac si ticalos. Calul meu sta hojma cu saua pe dnsul si
batrnii mei nu-mi vedeau obrazul cu saptamnile. Desi cunoaste deznodamantul,
relateaza prin ochii tanarului de altadata care nu a intuit capcana in care va fi atras.
Deci, folosind o viziune din interior, necreditabila pentru ca nu cunoaste
gandurile ascunse ale tiganilor si rolul tigancusei Marga in complotul ce i se
pregatea, doza de ambiguitate asupra personajelor crete, revelaiile fiind
cutremurtoare. Refuzul omniscientei devine calea de a obtine efectul unui
conflict intens manifestat si imprevizibil pentru cititor, in aceeasi masura in
care a fost pentru erou, in ciuda anticiparilor facute in planul-ram : Am avut o
ntmplare nprasnic... si Dumnezeu m-a ntors prin locurile acelei dureri. Astfel,
se va putea contura indirect o trasatura de caracter a tanarului lipsa de prevedere,
imaturitatea de a se expune la pericole a aventurierului mereu ndrgostit

Descrierea vestimentara releva statutul social, iar cea de fizionomie,


pe cel moral (clisee de constructie in proza sadoveniana ca in mai toata proza
clasic-realista); acestea acumuleaz noi detalii prin dialogul de sporirea interesului
dintre personajul care l valideaz epic i hangia Ancua: capitan de mazli, de la
Balabanesti, din tinutul Tutovei. Astfel, conditia sociala, este aceea de mic boier,
dedusa din formula de adresare folosita de comisul Ionita i din nsemne/detalii
precum: Purta ciubote cu turetci inalte, nasturi de argint, blni cu guler de jder.
Iar caracterul drz de gospodar cu socoteal i firea nenfricat i se citete din
trsturile chipului : Obrazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita, cu nas
vulturesc si sprncene ntunecoase. Inelepciunea acumulat e tot direct subliat :
se uit acum linistit la noi si grieste aezat, cu blndee. Tinereea i-a stat sub
zodia vredniciei, dar i a nestatorniciei , dup cum i amintete comisul Ioni cu
nostalgie, Voinic si frumos - si rau. Batea drumurile, cautndu-si dragostele; se suia
la manastiri si cobora la podgorii. si pentru o muiere care-i era draga, si punea
totdeauna viata. Asa om a fost. -a avut ibovnice catra toate zarile. S-adulmeca pe
drumuri fara hodina si fara astmpar...
Tot astfel se mrturisete i eroul,
apreciindu-i realist calitile i slbiciunile (patima mea) : Om nevrednic nu pot sa
spun c-am fost. Aveam oi si imauri si neguam toamna vinuri; dar mi erau dragi
ochii negri, si pentru ei calcam multe hotare.
Abil povestitor, cci tie s regizeze prin variate tehnici efectul povetii lui din
tineree*, Neculai Isac btrnul reconstituie poetic statutul psihologic al eroului
de cu douzeci i cinci de ani n urm n momentul-intrig al ntmplrii : victim
uoar, prin starea melancolic/pierdut n reverii: ma aflam n mare mhnire, caci
dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara. / nici vinul nu-mi placea, nici
pe lautari nu-i sufeream. Umblam bezmetic si singur ca un cuc. / M-am trezit ntr-un
trziu privindu-m
ntr-o revarsare de apa ca-ntr-o oglinda, si m-am spariat de
mine, ca de o vedenie.
Determinarea indicilor de spaiu i timp este o
modalitate de a da credibilitate/veridicitate secvenei i de a face uor saltul n
trecut, strecurnd dj detalii ce pot deveni simbolice/anticipatoare n relaie cu
finalul povetii: ntr-o toamna ca asta, duceam vinuri la tinutul Sucevei. / Era ntr-o
smbata, pe la toaca. Cnd am ajuns la malul Moldovei, () au nceput clopotele la
biserica de la Tupilati. Invazia brusc a dragostei la prima vedere pentru tnra
igncu Marga care-i iese n cale cu liota de igani ce trece apa Moldovei e redat
printr-o comparaie sugestiv: Am simit n mine ceva fierbinte: parc a fi nghiit
o butur tare. Generos din fire, tnrul d un btrnului igan Hasaneche i i
arunc i feticanei unul n poal, fascinat de frumuseea ei primitiv.
Aciunea evolueaz simplu, prin nlniurea secvenelor epice: vezi eseu la
tem i viziune + oprire la scena ntlnirii finale pentru a semnala brbia/vitejia
cu care face fa iganilor care-l iau pe nepregtite, reuind s-i salveze
viaa, dei pierde un ochi ca tribut pentru lipsa lui de prevedere.
Conluzii asupra semnificaiilor finalului, de unde se poate nate opinia