Sunteți pe pagina 1din 132
Manual de grădinărit în școli ca unealtă de învățare în domeniul protecției și regenerării mediului
Manual de grădinărit în școli ca unealtă de învățare în domeniul protecției și regenerării mediului

Manual de grădinărit în școli ca unealtă de învățare în domeniul protecției și regenerării mediului

— dedicat cadrelor didactice pentru ciclul primar și gimnazial —

Manual de activități pentru copii ce vizează grădinăritul în școli ca unealtă de învățare în domeniul protecției și regenerării mediului elaborat în cadrul proiectului „Educație pentru sustenabilitate: Grădina ca o resursă pedagogică pentru o dezvoltare durabilă”

Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România și derulat în perioada aprilie 2015– aprilie 2016. Conținutul acestui manual nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2015. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorilor manualului. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org. Pentru informații oficiale despre Fondul ONG accesați www.fondong.fdsc.ro.

© 2016 Asociația Română de Permacultură Str. Septimiu Albini, Nr 135-137, Cluj Napoca, Cluj www.scoaladingradina.ro Toate drepturile rezervate.

Autori:

Adina SZTAHURA Cătălina BACI Tudor PETRUȚIU Radu CRĂCIUN Florin BACI Grafică și design: Andreea JURJ Fotografii: Dan TĂUȚAN Schițe: Adina SZTAHURA Corectură: Mugur BUTUZA

ISBN ���-���-�-�����-�

Dan TĂUȚAN Schițe: Adina SZTAHURA Corectură: Mugur BUTUZA ISBN ���-���-�-�����-�
Dan TĂUȚAN Schițe: Adina SZTAHURA Corectură: Mugur BUTUZA ISBN ���-���-�-�����-�
Dan TĂUȚAN Schițe: Adina SZTAHURA Corectură: Mugur BUTUZA ISBN ���-���-�-�����-�

cuprins

1. DE CE „ȘCOALA DIN GRĂDINĂ”?

 

5

2. MANUALUL CA UNEALTĂ DE LUCRU

 

8

3. ÎNAINTE DE A ÎNCEPE MUNCA ÎN GRĂDINĂ

12

3.1. Cum ne organizăm?

 

3.2. Cum începem o grădină?

 

3.3. Planul grădinii

 

3.4. Jurnalul grădinii

3.5. Unelte și alte materiale

3.6. Finanțarea grădinii

4. PLANTAREA ȘI ÎNTREȚINEREA GRĂDINII

 

27

4.1. Pregătirea solului

 

4.2. Plantele

 

4.3. Semințele

 

4.4. Când și unde semănăm?

 

4.5. Răsadurile

 

4.6. Pomii și arbuștii fructiferi

 

4.7. Cum se plantează pomii și arbuștii?

 

4.8. Întreținerea grădinii

 

5. RECOLTA ȘI SĂRBĂTOAREA RECOLTEI

 

58

5.1. Ce recoltăm?

 

5.2. Cum recoltăm?

 

5.3. Sărbătoarea recoltei

6. TIPURI DE GRĂDINI ÎN ȘCOALĂ

 

64

6.1. Grădina din sala de clasă

 

6.2. Grădina simplă din curtea școlii

 

6.3. Grădina complexă din curtea școlii

7. MODELE DE LECȚII ÎN GRĂDINĂ

 

91

8. EXEMPLE DE GRĂDINI ÎN ȘCOALĂ

100

ANEXE

110

BIBLIOGRAFIE

 

127

MUlȚUMIRI

Manualul de față a fost conceput și elaborat în cadrul proiectulului „Educație pentru sustenabilitate: Grădina ca o resursă pedagogică pentru o dezvoltare durabilă”, proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România și derulat în perioada aprilie 2015– aprilie 2016.

Mulțumim finanțatorilor pentru că au făcut posibilă realizarea acestui manual și a proiectului.

Mulțumim echipei de voluntari: Irma Băloi, Ana Maria Sescu, Raluca Crișan, Vlad Pop și Alexandru Țucudean.

Mulțumim colaboratorilor: Asociației Mai Bine, Verde Bun, Melcul Verde, Școlii PREMS, SOS Satele Copiilor București și Cisnădie, Gușterița Verde – Centrul de Educație Nonformală pentru Mediu, liceului Waldorf Timișoara, Programului de Artă Creativă HOPE, Asociației Életfa, Școlii Elf Cluj-Napoca, domnului Székely Jenö, pentru materialul săditor donat.

Mulțumim cadrelor didactice care au avut încredere în grădina educațională și copiilor care ne-au molipsit cu entuziasmul lor.

1. DE cE „ȘcOALA Din GrĂDinĂ”?

Grădinile educaționale sunt instrumente unice în procesele de învăța- re și dezvoltare ale copiilor. la nivel mondial, grădinăritul în școli este larg promovat și considerat o modalitate prin care copiii pot învăța despre hrana sănătoasă, natură și lucru în echipă. În ultimii ani, pe te- ritoriul țării noastre au fost înființate tot mai multe grădini în curtea școlii, ideile pornind din mai multe direcții: de la asociații, părinți sau ca inițiative ale profesorilor. Deși este o inițiativă tânără, credem că este binevenită și utilă în procesul educațional.

Echipa Asociației Române de Permacultură a început să desfășoare activități în natură cu copiii încă din anul 2010. Am susținut atelie- re pe teme ecologice, ne-am jucat și am grădinărit împreună cu copiii. De-a lungul anilor ne-am dat seama că este nevoie de o bază scrisă ca suport pentru activitățile legate de grădinile educaționale, care să ofe- re cunoștințe adecvate climei și structurii anului școlar din România. Dorim ca manualul de față să furnizeze informațiile necesare pentru folosirea grădinilor în procesul de învățare, precum și pentru imple- mentarea și menținerea lor. Alături de manual vă stă la dispoziție și site-ul www.scoaladingradina.ro, unde împărtășim experiențe din gră- dinile educaționale și putem urmări evoluția acestora.

Considerăm că metodele de învățare aplicate de sistemul de învăță- mânt actual pot fi îmbogățite cu metode practice prin intermediul con- ceptului Școala din grădină. Modul de învățare și experiențele unice

obținute prin intermediul lucrului în aceste grădini sunt foarte valo- roase, iar cunoștințele specifice se pot transmite mai ușor în mijlocul naturii și al grădinii decât în sala de clasă.

Grădina este un instrument folositor în educația copiilor. Cu ajuto- rul ei se pot dezvolta o multitudine de aptitudini și valori, dar mai ales grija față de mediu, prin înțelegerea, respectarea și conștientizarea im- portanței naturii în viețile noastre, ale tuturor. Materiile școlare sunt aplicate interactiv și interdisciplinar prin intermediul unor experien- țe practice. Copiii dobândesc deprinderi utile de viață, precum luarea deciziilor, întocmirea unui plan, urmărirea unui scop, colaborarea, res- ponsabilitatea, managementul resurselor naturale, deprinderi antre- prenoriale etc.

Îmi oferă ceea ce nicio altă sursă de informare n-o poate face…. adică CEEA CE
Îmi oferă ceea ce
nicio altă sursă
de informare
n-o poate face….
adică CEEA CE
POT ATINGE ÎN
TIMP CE ÎNVĂȚ.
Natura în sine este un profesor și grădina este o sursă de sănătate. Nouă ne
Natura în sine
este un profesor
și grădina este o
sursă de sănătate.
Nouă ne rămâne
numai curiozitatea
și pasiunea.
În grădină se poate face ”formarea„ pentru care de multe ori nu este timp, datorită
În grădină se poate
face ”formarea„
pentru care de
multe ori nu este
timp, datorită
curriculei bazate
pe ”informare„.

Școala din grădină oferă un cadru integrat de învățare. În primul rând, învățăm despre natură: procesele, ciclurile și elementele ei, dar și rolul lor. Cunoscând natura, devenim mai responsabili față de me- diu, protejându-l.

Pentru a învăța prac- tic, integrat despre natură și hrană. Pentru a înțelege/trăi RITMUL real
Pentru a învăța prac-
tic, integrat despre
natură și hrană.
Pentru a înțelege/trăi
RITMUL real al naturii/
vieții și a înțelege că
PROCESELE iau timp.

Despre Școala din gră- dină, de la cursurile de formare Grădina ca o resursă pedagogică.

În al doilea rând, învățăm despre hrană, nutriție și sănătate: împreu- nă cu copiii, creștem legume, fructe, ierburi comestibile, ajungem să le recunoaștem, să știm cum cresc și care sunt cele potrivite climei noastre, ca apoi să ne bucurăm de roadele grădinii și să învățăm să le

5

gătim. Avem câteva rețete simple după care ne preparăm gustări din ce

a crescut în grădină. Un copil care a crescut o ceapă cu mâna lui, o va mânca cu plăcere!

Prin intermediul educației ecologice evidente din grădină se însușesc

și elemente ale multor alte discipline, cum ar fi: matematica, fizica, chi- mia, artele, limbile străine și limba română, istoria, geografia și altele. Grădinile educaționale au și un rol social, căci datorită lor se constru- iesc comunități de mici grădinari, prin lucrul în echipă, copiii expe- rimentând anumite roluri în grup (de exemplu, să fie responsabili pe rând cu udatul, spre un beneficiu final comun). Grădinărind, copiii în- vață să aibă răbdare, văzând cu ochii lor cum dintr-o sămânță obținem

o ridiche pe care o mâncăm.

Un lucru inedit sunt lecțiile interdisciplinare care se pot aplica în Școala din grădină. De exemplu, cu ocazia unei activități de semănare a semințelor de roșii pentru a face răsaduri, vom povesti despre origi- nea roșiilor, de unde și când au fost aduse în Europa (istorie, geografie); despre faptul că în clima de la noi le protejăm întâi de frigul din primă- vară, semănându-le la început în interior (biologie); vom măsura pH-ul solului în care le plantăm și vom vorbi despre nutrienții necesari dez- voltării plantelor (chimie); și nu în ultimul rând vom face un calcul ma- tematic: de câte plante avem nevoie (în funcție de suprafața de plantare disponibilă, de distanța de plantare, adăugând inclusiv un procentaj de plante suplimetar). Se poate face chiar și o mică lecție de economie:

dacă achiziționăm cu 5 lei semințele, cu 10 lei pământul și estimăm că vom produce la fiecare plantă 2 kg de roșii, ce profit am putea obține dacă le-am vinde cu 5 lei / kg?

Așadar, echipa Asociației Române de Permacultură vă încurajează să învățați împreună cu noi în „Școala din Grădină”!

6

Române de Permacultură vă încurajează să învățați împreună cu noi în „Școala din Grădină” ! 6
Române de Permacultură vă încurajează să învățați împreună cu noi în „Școala din Grădină” ! 6
Române de Permacultură vă încurajează să învățați împreună cu noi în „Școala din Grădină” ! 6
Române de Permacultură vă încurajează să învățați împreună cu noi în „Școala din Grădină” ! 6
7
7
7
7
7

7

2. MAnuALuL cA insTruMEnT DE Lucru

cui se adresează? Manualul se adresează tuturor celor care doresc să desfășoare activi- tăți de educație ecologică împreună cu elevii din ciclurile primar, gim- nazial și liceal, unde se unesc cunoștințele deja acumulate, cu cele ce urmează a fi dobândite și cu activitățile practice ce vin să întregească paleta de experiențe.

ce conține manualul? Manualul conține și descrie pașii necesari pentru planificarea, imple- mentarea și întreținerea unei grădini în scop didactic, în funcție de ce- rințele propriilor grădini:

•  ghidează planificarea grădinii; •  ajută la organizarea și întreținerea grădinii; •  oferă exemple de activități și lecții în și despre grădină; •  exemplifică cum pot fi implicați copiii, părinții și voluntarii.

Activitățile din grădină ajută la formarea de legături între aptitudinile practice și cele teoretice, în acest mod consolidând cunoștințele vizate de curricula școlară, dar aduce totodată un spor de îndemânări, de- prinderi și informații complementare importante pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și pentru o bună înțelegere a naturii.

Acest manual își propune să fie o unealtă inovativă și utilă pentru adulții implicați în educația copiilor, considerând grădina și mediul

8

înconjurător foarte buni ÎNVĂȚĂTORI, lăsând imaginația și creativitatea fiecăruia să-și pună amprenta asupra modului de organizare al grădi- nilor și al activităților propuse.

cum să folosiți acest manual? Manualul de față este compus din 9 capitole, menite a vă oferi o ima- gine de ansamblu despre începerea și întreținerea unei grădini, despre tipurile de grădini pe care le puteți realiza împreună cu elevii, cât și modele de lecții, pe care le puteți desfășura în grădină.

sugestii pentru utilizarea eficientă a manualului:

și modele de lecții, pe care le puteți desfășura în grădină. sugestii pentru utilizarea eficientă a
parcurgeţi manualul, luând notiţe de- spre ceea ce consideraţi relevant pentru grădina dumneavoastră. un astfel

parcurgeţi manualul, luând notiţe de- spre ceea ce consideraţi relevant pentru grădina dumneavoastră.

ce consideraţi relevant pentru grădina dumneavoastră. un astfel de proiect necesită un plan pentru o mai

un astfel de proiect necesită un plan pentru o mai bună desfășurare în timp. Astfel, pentru a stabili modul în care vă puteți organiza, vă va fi util capitolul 3 . capitolul 3.

în care vă puteți organiza, vă va fi util capitolul 3 . Grădinile pot fi de
în care vă puteți organiza, vă va fi util capitolul 3 . Grădinile pot fi de

Grădinile pot fi de mai multe tipuri, în funcție de resursele de care dispu- nem: mică, medie sau mare, iar pentru a vizualiza pașii și activitățile specifice fiecăreia, capitolul 6 este cel mai cu- prinzator.

fiecăreia, capitolul 6 este cel mai cu- prinzator. pregătirea solului, plantele de care avem nevoie,
fiecăreia, capitolul 6 este cel mai cu- prinzator. pregătirea solului, plantele de care avem nevoie,

pregătirea solului, plantele de care avem nevoie, semințele și modul în care vom în- treține grădina fac subiectul capitolului 4, astfel pornim la drum cunoscând volumul de muncă pe care îl presupune grădina pe care ne-am ales-o.

muncă pe care îl presupune grădina pe care ne-am ales-o. Dacă v-ar placea să înfrumusețați gră-

Dacă v-ar placea să înfrumusețați gră- dinile cu zone dedicate fluturilor, al- binelor, insectelor sau să știți mai multe despre mulci, compost și vermicompost și cum pot fi ele miniproiecte de studiu, am pregătit ghiduri despre: grădina de albine, fluturi, hotelul de insecte etc. ghiduri despre: grădina de albine, fluturi, hotelul de insecte etc.

despre: grădina de albine, fluturi, hotelul de insecte etc. Modelele de lecții pe care le găsiți
despre: grădina de albine, fluturi, hotelul de insecte etc. Modelele de lecții pe care le găsiți

Modelele de lecții pe care le găsiți în capitolul 7 sunt exemple de activități ce se pot desfășura în grădină și care îmbină armonios noțiuni din curricula școlară a mai multor materii.

10
10
10
10
10
10
10
10
10
10
11
11
11
11
11
11
11
11
11
11
11
11
11
11
11
11

3. ÎnAinTE DE A ÎncEpE MuncA În GrĂDinĂ

3.1. cum ne organizăm? Înființarea și întreținerea unei grădini educaționale presupune, pe lân- gă cunoștințe minime de grădinărit, aptitudini practice care implică munca cu oamenii, cum sunt cele legate de managementul voluntarilor sau implicarea activă a părinților.

Grădina are nevoie de un coordonator, dedicat și pasionat. Acesta își va forma o echipă care să-l ajute și chiar să-l suplinească atunci când este cazul. El poate fi un cadru didactic, un părinte sau un cetățean activ. Cunoaștem grădini în curtea școlii inițiate și coordonate atât de volun- tari, de membrii unui ONG, cât și de profesori sau de părinți.

Pentru început, coordonatorul va identifica câțiva pași concreți care îl vor ajuta să își formeze o viziune de ansamblu asupra a ceea ce se va realiza. Este nevoie, în prima fază, de un plan minimal în care să iden- tifice resursele pe care le are la dispoziție. Un alt aspect important care contribuie la succesul unei grădini constă în planificarea lucrărilor de care grădina are nevoie, a activităților ce se pot realiza cu ajutorul ei și a lecților ce pot fi îmbogățite prin intermediul ei .

O mână de ajutor suplimentară poate fi oferită și de persoane din afa- ra școlii, precum voluntari, organizații, părinți disponibili. O cale bună pentru a obține ajutor este prin diseminarea informației referitoare la intenția proiectului sau la lucrurile deja realizate, în ședințele cu

părinții, la cercurile pedagogice sau prin postări pe o pagină de sociali- zare media.

Dacă grădina va fi pe domeniul școlii, coordonatorul va cere aproba- rea conducerii unității de învățământ. Este bine să câștigăm susținerea direcțiunii încă de la început. Există câteva motive pentru care aceas- ta poate fi reticentă: școala nu are suficient teren, elevii nu au timp, nu dispun de fonduri pentru un astfel de proiect, nu văd rostul creșterii legumelor la școală, ș.a.m.d. Pentru aceste situații este bine să ne pre- gătim din timp, să prezentăm direcțiunii un plan clar, cu variante de locații în care s-ar putea amplasa grădina, cu exemple de activități și modul lor de desfășurare, timpul alocat, persoanele exterioare impli- cate, astfel încât conducerea școlii să înțeleagă atât modul de realizare, cât și beneficiile grădinii educaționale.

3.2. cum începem o grădină? Ca prim pas există câteva întrebări preliminare care au scopul de a clarifica direcția abordată și de a oferi o mai bună înțelegere a situației. Persoana care inițiază o astfel de grădină poate să facă o evaluare rapi- dă a situației în care se află. Analiza conține întrebări precum:

•  cât timp poate să-și aloce coordonatorul sau persoanele care se vor ocupa de aceste activități și care este frecvența lor? O estimare realistă va ajuta la elaborarea unui plan de succes. •  care sunt sursele de unde putem obține sprijin pentru această activi- tate? Sprijinul poate fi de mai multe feluri: tehnic (cunoștințe de grădină- rit, unelte de lucru, suport de lecții, etc), financiar, publicitate, voluntari. •  putem începe cu câteva experimente în clasă (cultivarea în ghive- ce), pentru a trezi interesul copiilor și avansa ulterior la o grădină mai mare? Cu siguranță curiozitatea copiilor va fi răsplătită odată ce plan- tele vor începe să se dezvolte. •  poate fi găzduită grădina în curtea școlii? Cât spațiu am avea la dis- pozitie? Dacă nu avem spațiu, putem să facem un parteneriat cu o altă

școală sau cu un ONG care ne-ar putea pune la dispoziție teren? •  cum vor fi integrate lecțiile și activitățile de grădinarit, ce beneficii vor rezulta de aici și cum vor fi comunicate aceste beneficii?

SFAT:

Este indicat să începeți cu lecții simple, iar pe parcursul acumulă- rii experienței să creșteți complexitatea activităților. De exemplu, o grădină poate începe în câteva jardiniere pe pervazul clasei și poate continua anul următor în curtea școlii.

clasei și poate continua anul următor în curtea școlii. coordonator suport plan teren / spațiu apă
clasei și poate continua anul următor în curtea școlii. coordonator suport plan teren / spațiu apă

coordonator

suport

plan

teren / spațiu

apă

implicare

întreținere

zonă verde

unealtă pedagogică

diversitate

plante

insecte

exemple practice

recoltă

lucru în echipă

3.3. planul grădinii Grădina are nevoie, în primul rând, de un plan întocmit de către coor- donatorul grădinii, proces în care pot fi implicați și copiii. Planul impli- că o schiță, dar și o parte scrisă.

Pentru schița grădinii măsurați locul la pas sau cu ruleta și desenați-l (pe foaie milimetrică, de matematică sau pe coală albă simplă). În partea scrisă notați ce plante vă propuneți să plantați. Pe schiță, desenați zo- nele de plantare cu dimensiuni.

lățimea unui strat semănat cu legume și verdețuri de primăvară este de aproximativ 1 m. Cărarea între straturi va fi minim de 50 cm, dar putem lăsa și mai mult, mai ales dacă cărările sunt înierbate. În interio- rul straturilor, distanța între rânduri și între plante pe rând se stabi- lește și se notează în partea scrisă, în funcție de nevoile plantelor alese (vezi capitolul 4 - Plante).

Puteți alege și forme curbe pentru straturi, cum este un cerc care se împar- te în sectoare (zonele de plantare), cărările fiind atunci raze de 20-30 cm.

cum este un cerc care se împar- te în sectoare (zonele de plantare), cărările fiind atunci
14
15

Vă recomandăm să implicați și elevii încă din etapa de planificare, în- tr-un mod interactiv.

ExEMPlU:

Vă prezentăm în continuare un exemplu de lecție pe care am susți- nut-o cu o clasă pregătitoare, înainte de a începe să plantăm grădina.

la început am pus copiilor câteva întrebări introductive, de exemplu:

„De ce să plantăm o grădină în curtea școlii?” „Ce plante vreți să crească în grădina voastră?” „Care dintre voi a mai grădinărit? Cu cine?”

Apoi am îndemnat pe fiecare copil să spună leguma și fructul lui preferat și am făcut o listă de plante pe care ne-am dorit să le inclu- dem în grădină. Apoi, am analizat dacă putem sau nu să le cultivăm. Dacă au fost propuse plante care nu cresc în clima noastră, cum sunt bananele, am profitat de ocazie pentru a discuta de ce nu se po- trivesc grădinii noastre și locul de unde provin ele.

În prealabil, am desenat conturul grădinii pe o coală de hârtie, cu straturile împărțite și am pregătit imagini imprimate sau decupate cu diferite legume.

Împreună cu copiii am lipit pe planșă legumele, așa cum ne-am dorit să le plantăm.

Planul astfel elaborat se poate afișa pe un perete al clasei, sau afa- ră, pe un panou, lângă straturile plantate. În acest din urmă caz, se vor adăuga date despre clasa care a realizat grădina, o poză de grup și se va proteja panoul de ploaie pentru a rezista până la finele sezonului.

3.4. Jurnalul grădinii

Pentru o mai bună monitorizare a grădinii este obligatoriu ca unele date să fie cunoscute cu precizie, cum ar fi: ultima dată când au fost udate plantele, cât timp a trecut de când s-a semănat, cât au crescut plantele într-o săptămână, perioada în care au crescut plantele până la recoltare, ce activități s-au desfășurat etc. Așadar vom avea nevoie de un jurnal al grădinii unde să notăm toate aceste date pe care altfel nu am reuși să ni le amintim exact, iar pe unele nu ni le-am aminti deloc.

Observarea grădinii pe parcursul unui sezon se poate face prin foto- grafii și notițe care să fie trecute în jurnal, acest lucru permițând o mai bună înțelegere a întregului proces. Jurnalul ne va permite și să vedem dacă și unde am greșit și să îmbunătățim situația. Vom avea în acest fel și o privire de ansamblu și vom putea lua decizii pentru a adapta grădina.

3.5. unelte și alte materiale

Uneltele sunt o parte importantă din recuzita grădinii. Câteva unelte mici, precum plantatoare, săpăligi și stropitori, sunt suficiente pentru activitățile din gradină. Ocazional, vom avea nevoie și de câteva unelte mai mari precum hârleț, sapă și greblă care, dacă nu le aveți în recuzită, pot fi împrumutate pentru momentele în care acestea sunt necesare.

SFAT:

Încercați să cumpărați cât mai puține unelte și să le împrumutați de la vecini, prieteni, cunoștințe pe cele de care aveți nevoie. Asigu- rați-vă că cele pe care le cumpărați sunt rezistente și utile în grădină.

Uneltele și materialele de grădinărit se pot înscrie în câteva categorii mari:

1. unelte de pregătit grădina

2. unelte de plantat

3. unelte de întreținere a grădinii

4. unelte de udat

5. unelte de recoltat

1
1

1. Uneltele de pregătit grădina sunt acele unelte cu care prelucram

solul pentru a-l mărunți, afâna, curața de resturi vegetale, pregăti sub formă de straturi și a-l face gata pentru semănat și/sau plantat. Printre aceste unelte se numără: hârleț, motosapă, furcă de săpat, lopată, gre- blă, mănuși etc.

Hârlețul este unealta clasică cu care se sapă grădina, încă din toam- nă, pentru ca pământul să înmagazineze mai multă apă, pentru a grăbi descompunerea materiei organice și mărunțirea solului. Hârlețul taie solul în plan vertical până la o adâncime de 20-25 cm. Cu hârlețul se sapă de la stânga la dreapta și spre înapoi, din partea cea mai îndepăr- tată spre partea cea mai apropiată a grădinii. Se pune vârful hârlețului

în fața piciorului drept și se apasă pe acesta cu putere până când intră

adânc în pământ. Se trage de coadă spre spate și pământul care este pe fața hârlețului se răstoarnă spre stânga. Se continuă până la capă-

tul rândului și se revine în poziția inițială pentru a începe un rând nou.

O metodă de creștere a fertilității solului care se realizează cu ajutorul

hârlețului este aceea de săpat dublu, când solul se sapă până la două adâncimi de hârleț, pământul cel mai de jos ajungând deasupra.

2
2

17

1. Unelte pentru

grădină

2. Hârleț

3. Furcă de săpat

4. Greblă

Motosapa este un utilaj de grădină de mici dimensiuni dotat cu un set de sape rotative din metal care mărunțesc pământul și îl pregătesc pentru cultivat. Forța de lucru a motosapei este dată de motorul pu- ternic care învârte frezele în sol și îl mișcă înainte. lucrează solul la o adâncime de 15-20 cm. Motocultorul se pornește cu ajutorul unui de- maror – se trage de o sfoară – și este condus cu ajutorul unui ghidon.

Furca de săpat (eng. broadfork) este o unealtă specială de săpat solul afânat. Spre deosebire de furca normală, are dinții mai lați și două cozi de care se apucă cu ambele mâini și se înfinge în pământ. Se apasă pe bara orizontală cu putere până când intră adânc în pământ. Se trage de cozi spre spate până când dinții ies din pământ. Cu furca de săpat se lucrează tot de la stânga la dreapta și spre înapoi, ca și cu hârlețul.

3
3

lopata este folosită la înființarea grădinii atunci când se delimitează straturile și se fac cărările printre acestea. Cu lopata se lucrează spre înainte. Se ține cu ambele mâini de coadă și se înfinge într-un unghi de 45º cu putere în sol, ajutându-vă, dacă este cazul, de piciorul drept. Se depozitează pământul dislocat de o parte și de alta a cărării.

18

Grebla se folosește la mărunțirea și nivelarea solului, precum și la adu- narea resturilor vegetale de pe pământul proaspăt săpat. Se apucă cu ambele mâini și se așază pe sol. Cu mișcări uniforme înainte și înapoi se mărunțește / nivelează / adună resturile vegetale. Cu grebla se lu- crează spre înapoi.

4
4

Mănușile de grădinărit sunt cel mai folosit echipament de protecție în grădină și sunt realizate din material textil, în unele cazuri fiind acoperite cu un material cauciucat. Ele asigură protecția mâinilor îm- potriva zgârieturilor și a bătăturilor provocate de unelte. De aseme- nea, împiedică uscarea și crăparea pielii ce au loc în contactul direct și repetat cu solul.

SFAT:

Vă încurajăm să nu folosiți mănușile tot timpul, ci să vă băgați

mâinile în sol pentru a-i simți textura și umezeala. Cu timpul, acest lucru vă va ajuta să puteți evalua sănătatea solului din grădină doar privindu-l și atingându-l.

Alte echipamente de protecție în grădină sunt eșarfele, pălăriile, bati- curile pentru protecția împotriva radiației solare; ochelarii de protec- ție, când se lucrează cu motounelte; salopetele de lucru din material textil împotriva prafului; cizmele de cauciuc pentru perioadele cu vre- me umedă.

Pentru munca în grădină vă recomandăm o ținută de lucru lejeră care să vă permită atât adulților, cât și copiilor, flexibilitate la lucrările din grădină. Este de preferat sa purtați o ținută din materiale textile natu- rale, care să permită corpului să respire, în special în perioadele calde ale verii. De asemenea, deoarece lucrați în mediul ambiant exterior, vă recomandăm să vă echipați adecvat pentru temperatura și condițiile meteo de afară. Încălțămintea pentru lucrul în grădină trebuie sa fie solidă, dar nu greoaie și, pe cât se poate, să vă protejeze împotriva pra- fului și a umezelii.

2. Uneltele de plantat sunt acele unelte folosite pentru a crea

adânciturile în sol în care se așază răsadurile sau semințele. la re- alizarea plantării sau a însămânțării se poate folosi un țăruș ascu- țit cu care se realizează aceste adâncituri, în funcție de adâncimea indicată pentru fiecare tip de răsad sau sămânță. Mai importan- tă decât realizarea adânciturilor este respectarea adâncimii de plantare și distanța dintre plante. Pentru aceasta recomandăm, în special la început, până vă obișnuiți să aproximați mai precis distanțe de ordinul centimetrilor, utilizarea unei rulete simple. Se marchează pe țărușul ascuțit adâncimea de plantare pentru fiecare tip de răsad sau sămânță, ușurându-se astfel munca și crescând precizia ei.

5
5

5. Dispozitiv de

semănat

Plantatorul conic este forma ergonomică și comercială a țărușului ascu- țit de plantat. Este format dintr-un mâner de plastic și un corp de metal

6
6

19

6. Plantator conic

7. Țăruși și sfoară

ascuțit care se introduce în sol pentru a face o adâncitură. În această adâncitură se pune apoi răsadul și se acoperă rădăcina cu pământ.

Plantatorul de bulbi și răsaduri este folosit la plantarea bulbilor de flori, a legumelor bulboase cum sunt ceapa, usturoiul, arpagicul, și a răsadu- rilor. El este format dintr-un mâner de plastic și un corp metalic tubu- lar. Acest corp metalic tubular se introduce în sol la adâncimea optimă de germinare specifică plantei și se deschide prin acționarea unei clape- te de pe mâner, scoțând solul din adâncitura astfel creată. În această adâncitură se pun bulbii sau răsadurile, acoperindu-le bine cu pământ.

Țărușii și sfoara sunt necesari pentru marcarea straturilor și a rândurilor de plantare. Se măsoară de la marginea parcelei sau a stratului anterior aceeași distanță specifică pentru tipul de legumă care se plantează/seamă- nă la ambele capete ale stratului și se fixează țărușii în aceste puncte. Între țăruși se leagă sfoara pentru a marca un rând. Se realizează semănarea sau plantarea de-a lungul sforii, respectând distanța dintre plante. Apoi, se deplasează ambii țăruși la următoarea distanță specifică tipului de legume plantat/semănat și se repetă operațiunile anterioare, care se repetă apoi până la terminarea parcelei. Plantarea a două tipuri de legume împreu- nă pe același strat se face cu două sfori de ghidaj, câte una pentru fiecare tip de legumă. Plantarea cu ghidaj realizează utilizarea cea mai eficientă a spațiului de plantare și mărește semnificativ viteza de lucru.

3. Uneltele de întreținere a grădinii se folosesc pentru a aduna pă-

mântul în jurul plantelor pe măsură ce cresc, pentru a sparge suprafața solului dacă a devenit prea tare sau uscat, pentru a îndepărta plantele nedorite, pentru a conduce și ajuta creșterea plantelor și pentru a le proteja de dăunători, gridină, averse de ploaie sau caldură prea puter- nică. Printre uneltele de întreținere a grădinii se numără: sapa, săpă- liga, grebla, prășitorul, afânătorul stelat, aracii, ața de legat, folia de protecție, plasa de protecție.

20

7
7
8
8
9
9

Sapa este folosită la tăierea buruienilor și spargerea crustei. Cu sapa se lucrează de la stânga la dreapta și spre înainte. Se ține cu ambele mâini

de coadă și, prin ridicarea și lăsarea vârfului de metal, se înfinge cu pu- tere în sol. Se trage pământul dislocat în spate.

Săpăliga este o versiune de mai mici dimenisuni a sapei, are doi dinți pe partea opusă zonei de tăiere și se folosește pentru a aduna pămân- tul în jurul plantelor pe măsură ce cresc, pentru a sparge suprafața pă- mântului dintre rândurile de plante, dacă a devenit prea tare sau uscat, și pentru a îndepărta plantele nedorite de pe strat. Cu dinții de pe par- tea opusă se afânează solul și se plivește printre rânduri. Se apucă cu ambele mâini și se așază pe sol. Cu săpăliga se lucrează spre înainte. Se ține cu ambele mâini de coadă și, prin ridicarea și lăsarea vârfului de metal, se înfinge cu putere în sol. Se trage pământul dislocat în spate.

8. Set unelte întreți-

nere pentru copii

9. Unealtă pentru

tăiat buruieni

10
10
11
11

Prășitorul este format din trei dinți ascuțiți dispuși în triunghi și este utilizat pentru sfărâmarea ușoară a bulgărilor de pământ. De asemenea, zgârie solul, spărgând crusta uscată de la suprafață. Cu el se îndepăr- tează și plantele nedorite dintre rânduri. Se apucă cu ambele mâini și se așază pe sol. Cu mișcări uniforme înainte și înapoi se sparge solul și se trag afară buruienile din strat. Cu prășitorul se lucrează spre înainte.

21

10. și 11. Săpăligă

12. Prășitor

12
12

Afânătorul stelat este format dintr-un ax orizontal pe care se învîrt un set de 3-4 cuțite acuțite în formă de stea. Cu acesta se afânează solul, spărgând crusta uscată de la suprafață, sau se îndepărtează plantele nedorite dintre rânduri. Se apucă cu ambele mâini și se așază pe sol.

13. Afânător stelat

13
13

22

Cu mișcări uniforme înainte și înapoi se sparge solul și se trag afară buruienile din strat. Cu afânătorul stelat se lucrează spre înainte.

Aracii, trellisurile și spalierele sunt construcții ușoare din lemn sau din alte materiale folosite la ridicare plantelor cățărătoare de la sol. Cu ajutorul aței de legat legume (roșii, castraveți, fasole, dovlecei, mază- re etc.) sunt ridicate pe acestea, oferindu-le astfel posibilitatea să se dezvolte și să prindă rod bogat. Acestea pot avea cele mai originale de- signuri și aduc un plus de culoare și atractivitate în grădină. Ele pot fi realizate sub forma de cort, umbrelă sau poartă și constituie locuri de odihnă și de umbrire în grădină în zilele călduroase. legumele cățără- toare se leagă individual, în linie sau grupat în funcție de forma struc- turii pe care sunt legate. Ele se leagă pe măsură ce cresc.

Folia de protecție este o țesătura ușoară și permeabilă, ce se întinde primăvara devreme și toamna târziu peste straturi pentru a le proteja de temperaturi scăzute și creează un microclimat ce ajută la dezvolta- rea lor în timpul primăverii. Se întinde cât mai uniform pe toată supra- fața protejată.

Plasa de protecție este o țesătura ușoară și permeabilă cu diferite utilizări și denumiri ce se întinde în timpul verii peste straturi. Plasa de protecție asigură umbrirea necesară protejării de lumina puterni- că a legumelor sensibile precum ardeiul capia, ardeiul gras, gogoșarii, țelina. Plasa se folosește și contra păsărilor peste legumele predis- puse la atacul acestora. O altă utilizare a plaselor în timpul verii este împotriva grindinii. Se întinde cât mai uniform pe toată suprafața protejată.

4. Uneltele de udat sunt folosite în grădină pentru a uda plantele.

Uneltele folosite la udatul grădinii sunt gălețile de udat, stropitoarele, furtunul de grădină, sistemul de picurare.

Gălețile de udat sunt cel mai simplu mod de a uda legumele. Se va fo- losi o cană sau un ibric care ajută la dozarea apei după necesarul fiecă- rei plante.

Stropitoarele sunt recipiente din plastic sau din metal cu un mâner și o țeavă dotată la capăt cu o sită prin care se împrăștie apa. Se utilizează prin înclinarea ușoară a țevii de udare spre rădăcina plantei până când apa începe să curgă și păstrarea în această poziție pentru o perioadă de timp. la achiziția stropitorii se stabilește debitul acesteia prin măsura- rea într-un recipient gradat a cantității de apă ce curge într-o perioadă de 10 secunde, de exemplu. Aceasta ajută la o udare rațională a plan- telor prin numărarea secundelor în care apa curge din stropitoare la rădăcina fiecărei plante. Pentru a fi eficientă, acestă metodă de udare necesită o sursă de apă în imediata apropiere.

14
14

SFAT:

Nu cheltuiți bani pe uneltele de stropit. Dacă bugetul este unul limi- tat puteți confecționa împreună cu copiii unelte de udat din peturi de 2 litri, cărora le găuriți capacul în mai multe locuri cu ajutorul unui burghiu subțire.

Furtunul de grădină este cea mai des utilizată unealtă de udare, având totuși marele dezavantaj ca încurajează o udare greșită, pe frunze- le plantelor și nu la rădăcina acestora. Pentru utilizarea furtunului în grădină este necesară o sursă de apă ce are o presiune minimă. Cea mai simplă soluție este conectarea la rețeaua de apă a celei mai apropi- ate clădiri. Dacă aceasta nu dispune de sistem de apă, se poate reali- za un sistem de colectare a apei pluviale ce constă în utilizarea unuia sau a mai multor recipiente din plastic, cu volum mare (1 metru cub, de exemplu) în care se colectează apa de pe acoperișul clădirilor din jur. Aceste recipiente trebuie poziționate la cel puțin 1,5 metri deasu- pra nivelului grădinii, pentru a asigura presiunea necesară funcționării furtunului. Furtunul de grădină se utilizează prin udarea la rădăcina fiecărei plantei pentru o perioadă de timp predeterminată.

14. Stropitoare

Sistemul de picurare este modalitatea cea mai eficientă de udare a grădinii și constă într-un sistem de furtunuri perforate ce sunt întinse pe sol pe lângă plante, astfel încât fiecare plantă să fie udată prin unul dintre orificiile furtunurilor. Acest sistem necesită de asemenea o sur- să de apă ce poate fi realizată prin colectarea apei pluviale. Deoarece acest sistem de udare implică atât costuri de achiziție, cât și de instala- re, este necesară bugetarea lui separată în planificarea grădinii.

5. Uneltele de recoltat sunt specifice părții legumei recoltate. Cea mai

bună unealtă de recoltat părțile aeriene ale legumelor este mâna, care poate prinde cu delicatețe, dar și cu forță frunzele, fructele sau se- mințele plantelor. Dacă totuși vreți să folosiți unelte pentru recoltare,

23

15. Găleată de

recoltat

16. lădițe de

depozitare

acestea sunt cuțite de mici dimensiuni, foarfeci și seceri care de- tașează părțile aeriene de restul plantei. Pentru un gust și o valoare nutritivă maximă, recoltarea legumelor din grădină se realizează la maturitatea lor deplină, atunci când sunt coapte, au o culoare inten- să, o aromă și un luciu puternic. Pentru recoltarea părților subtera- ne, cum sunt rădăcinile și bulbii, se folosesc sape, hârlețe sau chiar pluguri speciale, cum este cazul cartofului. Recoltarea în grădină se realizează treptat pe masură ce fiecare legumă s-a copt. Strângerea și depozitarea recoltei se realizează în găleți, coșuri sau lădițe. Este de preferat ca acestea să fie din materiale naturale ce nu adună condens și permit legumelor să respire în continuare, în special dacă nu sunt consumate imediat după recoltare.

15
15

24

16
16

3.6. Finanțarea grădinii În primul an, înființarea grădinii implică o mică investiție. În cazul în care solul unde urmează să fie amplasată grădina are în componență moloz la adâncime mică, este indicat să fie construite straturi înălțate cu pământ fertil din surse externe. Această activitate implică, de regulă, costul cel mai ridicat de înființare a grădinii. la acestea se vor adăuga:

câteva unelte, semințe, arbuști fructiferi sau pomi.

SFAT:

Conturați un buget și nu depășiți costurile planificate. Utilizați crea-

tiv resurse locale, regenerabile și reciclabile.

ExEMPlU:

O profesoară de liceu a avut o idee care a funcționat bine pentru

a finanța construirea unui solar în curtea școlii. Împreună cu ele-

vii de liceu, au plantat în ghivece bulbi de flori de primăvară, iar

ghivecele înflorite le-au vândut cu ocazia unui târg de 8 martie. Au strâns 800 de lei, mai mult decât era necesar, și au construit sola- rul. Aceeași profesoară cu spirit practic a înființat o pepinieră de arbori decorativi. Copiii au făcut o plimbare în parc (sau în grădi- na botanică) de unde au cules semințe de arbori, castane, ghinde și au semănat semințele pe o parcelă, în curtea școlii. Mulți puieți au crescut, iar în 2-3 ani vor fi potriviți pentru transplantat sau pen- tru vânzare.

Resursele materiale pentru înființarea sau întreținerea unei grădini pot fi obținute cu sprijinul părinților, al voluntarilor sau prin donații. Sugerăm să începeți simplu cu o grădină mică de 2-3 straturi, iar cu timpul să o extindeți.

sau prin donații. Sugerăm să începeți simplu cu o grădină mică de 2-3 straturi, iar cu

Finanțarea unei grădini educaționale se poate face printr-o multitudi- ne de metode, important este să cerem ajutorul și să fim creativi. Țineți cont că investiția este mai mare în primul an, dar în anii următori va fi nevoie doar de semințe pentru a continua.

În cazul în care doriți să extindeți grădina – de exemplu, să-i adăugați un sistem de colectare a apei și de udare prin picurare, un compostor, mai mulți pomi și plante perene –, vă recomandăm ca, pe baza schițelor și planurilor pe care le aveți, să realizați un proiect de dezvoltare a gră-

dinii. Acesta va fi folosit pentru activități de strângere de fonduri sau pentru a aplica la programe cu finanțare nerambursabilă.

va fi folosit pentru activități de strângere de fonduri sau pentru a aplica la programe cu
va fi folosit pentru activități de strângere de fonduri sau pentru a aplica la programe cu
va fi folosit pentru activități de strângere de fonduri sau pentru a aplica la programe cu
va fi folosit pentru activități de strângere de fonduri sau pentru a aplica la programe cu
fi folosit pentru activități de strângere de fonduri sau pentru a aplica la programe cu finanțare

25

4. pLAnTArEA Și ÎnTrEȚinErEA GrĂDinii

4.1. pregătirea solului locul de desfășurare al activităților poate să fie clasa, grădina sau natura. Putem începe cu câteva jardiniere sau ghivece pe pervaz, iar în cazul în care avem o curte, putem construi câteva straturi. Jardini- erele sau straturile au nevoie de o bună pregătire pentru ca legumele să crească.

Un sol fertil este punctul de pornire pentru a crește plante sănătoase și a obține un mediu sustenabil. Acesta trebuie să fie bogat în humus, adică în materie organică rezultată din descompunerea diferitelor for- me de viață.

Este de dorit ca solul să nu conțină plante care să concureze pentru resurse cu legumele, de aceea se curăță staturile prin săpare sau prin mulcire. În cazul în care solul se va săpa, trebuie avută în vedere și mă- runțirea acestuia, astfel încât semințele să poată intra în contact direct cu solul și să absoarbă apa necesară pentru germinație.

În cazul în care solul este mulcit, stratul de materie organică trebuie să fie unul cu o grosime de aproximativ 10 cm, astfel încât iarba să nu ajungă la lumină. Solul va rămâne descoperit în momentul în care se va face însămânțarea sau se vor planta răsadurile pentru a permite le- gumelor să crească, după care acesta se poate acoperi din nou cu mulci (vezi Ghid Mulci).

se poate acoperi din nou cu mulci (vezi Ghid Mulci ). Momentul ideal pentru pregătirea solului

Momentul ideal pentru pregătirea solului este toamna, deoarece pe parcursul iernii datorită procesului de îngheț-dezgheț, solul se mă- runțește. Practic, prelucrarea solului din grădină este necesară după recoltarea legumelor sau înaintea unui nou sezon de cultivare. De exemplu, la finalul sezonului de primăvară pentru o școală care intră în vacanță peste vară, pregătirea solului se va face în toamna anului școlar anterior pentru cultivarea de primăvară sau înainte de semă- nare/plantare primăvara. Iar dacă dorim să mai avem încă un se- zon scurt de cultivare la începutul anului școlar din toamnă, putem

pregăti solul și atunci pentru cultivarea plantelor ce rezistă peste iarnă, precum ceapa, usturoiul, spanacul, salata. De asemenea, toamna târziu se pot însămânța legume precum ceapa, usturoiul, salata, care pot trece cu bine peste iarnă în straturi. În caz contrar, se poate aș- tepta până în primăvară, cu mențiunea că va fi mai greu de mărunțit solul în acea perioadă.

că va fi mai greu de mărunțit solul în acea perioadă. Când straturile sunt delimitate astfel

Când straturile sunt delimitate astfel încât nu se pășește direct pe ele, ca în cazul straturilor înălțate, ele se vor acoperi cu mulci pentru a menține materia organică pe strat, acest lucru având mai multe avan- taje (vezi Ghid Mulci).

4.2. plantele Plantele sunt organisme vii reprezentate de arbori, arbuști, ieburi, fe- rigi, alge verzi și mușchi. Acestea trăiesc prin absorbția apei și a sub- stanțelor anorganice prin rădăcini și prin sintetizarea nutrienților cu

ajutorul frunzelor prin procesul de fotosinteză, folosind clorofila, ele- ment care le conferă culoarea verde.

Plantele sunt sursa principală de oxigen a planetei Pământ, repre- zentând baza majorității ecosistemelor. Se estimează că pe glob sunt aproximativ 300.000 de specii de plante. Grânele, legumele și fructele reprezintă sursa principală de hrană pentru oameni și au fost selectate de aceștia de milenii. De asemenea, acestea au fost folosite și cu scop medicinal sau ornamental.

Selectarea plantelor folositoare oamenilor a dus la dezvoltarea agri- culturii. Aceasta are mai multe forme și dimensiuni, de la cea de subzistență la agricultura practicată pe scară largă, fiecare având avan- tajele și dezvantajele ei.

legumele sunt plante de interes culinar, care au una sau mai multe păr- ți consumate în mod uzual ca hrană. Acestea se împart în 3 categorii:

1. Plantele anuale – care au un ciclu de viață de doar un an, pornind

de la sămânță, iar pe parcursul unui an se dezvoltă, formează flori și se- mințe, după care se ofilesc și lasă loc semințelor să continue acest ciclu în următorul an. În acestă categorie sunt: tomatele, ardeii, vinetele, ri- dichi, broccoli, conopida, mazărea, dovleacul, coriandrul, busuiocul ș.a.;

2. Plantele bienale – care au un ciclu de viață de doi ani. Acestea por-

nesc de la sămânță, în primul an cresc și se dezvoltă, înmagazinează nutrienți, iar în al doilea an înfloresc, florile formează semințe, după care plantele se ofilesc. În această categorie sunt: morcovul, păstârna- cul, varza, ceapa, sfecla, gulia, prazul, pătrunjelul ș.a.;

3. Plantele perene – care au un ciclu de viață îndelungat, desfășurat

pe parcursul mai multor ani. În acestă categorie sunt: arborii și arbuștii

fructiferi, sparanghelul, rubarba, hreanul, topinamburul, anghinarea, tarhonul, leușteanul, ceapa și usturoiul de tuns ș.a.

ȘTIAȚI CĂ:

…unele plante, precum tomatele și ardeii, sunt crescute și recu- noscute ca plante anuale, deși acestea sunt de fapt plante perene? Aceasta se datorează faptului că ele provin dintr-un climat cald (specific Americii Centrale), nefiind adaptate iernilor reci și lungi.

Plantele se înmulțesc în general prin semințe, dar în cazul plantelor perene acestea se pot înmulți și prin alte metode. Aceste metode sunt:

marcotajul, drajonarea, butășirea, altoirea, despărțirea tufei ș.a.

Buruienile Buruienile sunt plantele care nu sunt dorite în grădină deoarece stân- jenesc sau chiar inhibă creșterea și dezvoltarea plantelor care sunt cul- tivate. Pe măsură ce cresc, buruienile umbresc plantele cultivate, reduc din spațiul disponibil, utilizează nutrienți și consumă cantități con- siderabile de apă. Sunt considerate inamici ai grădinii și grădinarilor, îngreunând procesul de creștere a plantelor. Dar în esență și buruienile sunt plante. Pe lângă aparentele daune pe care le pot provoca, acestea au un rol pozitiv, și anume de a restabili și repara solul care a fost de- ranjat și degradat prin săpare sau alte lucrări.

Se poate observa pe șantiere, unde s-a lucrat cu solul în mod invaziv, că singurele plante care se dezvoltă sunt cele cunoscute ca buruieni. Acestea au proprietatea de a se instala pe solurile cele mai sărace și destructurate, fapt ce reprezintă primul pas în repararea solului re- spectiv și restabilirea lui ca un sol utilizabil. Există o varietate mare de buruieni, unele care cresc înalte și fac rădăcini adânci, altele care cresc la nivelul solului și dezvoltă o întreagă rețea de rădăcini superfi- ciale. Cele înalte ajută la fixarea solului pe adâncime, iar cele cu rețea

de rădăcini superficiale stabilizează solul de suprafață. Privite în acest context, buruienile sunt plante vindecătoare de sol, având un rol pozi- tiv și chiar important.

Această proprietate a buruienilor este și un indicator al faptului că agricultura este practicată în mod invaziv și nefast. Săparea excesivă a solului duce la degradarea structurii lui, la pierderea nutrienților prin levigație și la formarea crustei la suprafața solului. Pentru a scăpa de buruieni se practică erbicidarea excesivă pe bază de substanțe de sinteză (chimice) care la rândul lor ajung în pânza freatică, dăunând și mai mult.

Așadar, primul lucru pe care trebuie să-l facă grădinarii este să ajute la formarea unui sol cât mai sănătos și mai stabil. Acest lucru va reduce incidența buruienilor la un minim.

Alături de formarea unui sol sănătos se recomandă:

•  înlăturarea manuală a buruienilor – plivirea. Dacă sunt înlăturate îna- inte de înflorire, acestea pot fi puse la compost. Se pot pune și cele cu se- mințe, dar compostul trebuie să fie termofil (vezi Ghid Compostare), astfel se riscă totuși reapariția unora dintre ele după folosirea compostului;

•  mulcirea solului (vezi Ghid mulcire);

•  folosirea unor răsaduri viguroase și sănătoase. Acestea vor fi mai  puțin stânjenite de competiția prezentată de buruieni.

Buruienile cele mai des întâlnite sunt: ciocul-berzei, șopârlița, mușta- rul sălbatic, turița, troscotul, trișca urcătoare, mohorul, loboda, știrul, neghina, nemțișorul, albăstrița, obsiga de câmp, măselarița, sulfina albă, măzărica păroasă, păpădia, rugul, brândușa de toamnă, volbura, susaiul, pirul târâtor, costreiul, urzica ș.a.

1. Mătrăgună

2. Pir

3. Păpădie

4. �tir

1
1
2
2

30

3
3
4
4

O bună parte dintre aceste buruieni sunt și plante medicinale (sulfina,

păpădia, volbura ș.a.) și chiar comestibile (urzica, loboda, păpădia ș.a.).

Așadar, o privire holistică asupra buruienilor poate ajuta la formarea

unui sol sănătos, la buna creștere a plantelor cultivate, la diversifica- rea hranei și la obținerea unor plante medicinale. Înțelegerea acestor lucruri poate ajuta copiii să realizeze că diversitatea este un fenomen pozitiv și important. Unele comportamente și atitudini ale plantelor pot fi corelate și cu societatea umană, astfel se subliniază importan-

ța perceperii din mai multe puncte de vedere și nu etichetarea pe baza

unui singur criteriu.

4.3. semințele Semințele sunt organele plantelor responsabile cu reproducerea aces- tora și sunt rezultate în urma polenizării florilor. Felul în care acestea sunt dispuse pe plantă este un criteriu de bază în clasificarea științi- fică a plantelor. Astfel, cele care au semințele în interiorul fructelor formează încrengătura Magnoliophyta sau Angiospermele, aici fiind încadrate majoritatea plantelor. Semințele libere definesc încrengătura Pinophyta sau Gimnospermele, aici fiind incluse coniferele sau răși- noasele, reprezentate de plante precum molidul, bradul, pinul ș.a.

În principiu, semințele sunt mici plăntuțe închise într-o teacă de pro-

tecție. O sămânță tipică este formată din 3 componente: embrion (plăn- tuța), endosperm (rezerva de nutrienți) și teaca (stratul de protecție).

(rezerva de nutrienți) și teaca (stratul de protecție). embrion teaca endosperm Semințele au forme, texturi, culori

embrion

teaca

endosperm

Semințele au forme, texturi, culori și mărimi foarte variate. Acestea pot fi de dimensiuni care nu ne permit să le vedem cu ochiul liber, ca în cazul anumitor orhidee, iar altele sunt foarte mari, cum sunt nucile de cocos.

5
5
6
6

31

5. Fetica de Grădină

6. Bob

ȘTIAȚI CĂ:

…cea mai mică sămânță cunoscută este produsă de orhideea Gomesa crispa din pădurea Amazonului? Aceasta nu este vizibilă cu ochiul liber deoarece are dimensiunea de 85 micrometri. Greutatea ei este de 0,81 micrograme.

Cea mai mare sămânță cunoscută aparține unui palmier din Insulele Seychelles, care poartă denumirea de lodoicea maldivica și ajunge la lungimea de 30 cm și greutatea de 18 kg.

Semințele sunt călătoare. Fără a avea mijloace proprii de locomoție, acestea au structuri care le permit să ajungă în noi locuri. Pentru a face acest lucru, semințele se folosesc de vânt (păpădie), sau se agață de bla- na animalelor (scaieți), sau sunt mâncate și eliminate la locul lor final (fructele de pădure), ori sunt purtate de păsări (nuci), unele sunt duse de apă (arin), iar altele se deplasează datorită gravitației, acestea fiind grele se rostogolesc spre diferite locații (nucile de cocos).

Oamenii sunt un alt factor care le ajută să călătorească. Plantele care s-au dovedit a fi pe placul oamenilor au fost alese de aceștia spre a fi înmulțite în mod intenționat. Se poate spune că semințele care au ales acest mijloc de transport au ajuns în toate colțurile lumii. În această categorie se încadrează legumele, plantele aromatice, cele cu fructe co- mestibile și variile plante ornamentale apreciate.

Odată ce semințele au fost dispersate, în mod natural sau cu ajutorul oamenilor, acestea rămân într-o stare latentă până când întâlnesc toa- te condițiile potrivite începerii vegetației. Germinarea se produce, în general, când semințele au suficientă apă, căldură și oxigen. De obicei, acestea nu au nevoie de lumină pentru acest proces, protejarea de ra- zele soarelui a semințelor cu un strat de sol fiind indicată.

7
7

7.

teacă

Clopoței mov cu

Pe lângă capacitatea de a se transforma în noi plante, semințele au un rol important în alimentație. Unele semințe se consumă direct, altele prin prelucrarea în făină, melasă, ulei, alcool sau alte produse comes- tibile. Unele exemple sunt: grâu, orez, porumb, sorg, ovăz, arahide, soia, linte, mazăre, fasole, nuci și floarea-soarelui.

8
8

33

8. Ceapă și usturoi

9. Porumb

9
9

Semințele sunt esențiale pentru succesul grădinarilor și fermierilor. Ele furnizează o bogăție de informații genetice care așteaptă să se ma- terializeze într-o mare diversitate de legume delicioase, atunci când întâlnesc condițiile prielnice, totul cu ajutorul aerului, apei, a solului și a luminii. Pe parcursul istoriei omenirii, obținerea și păstrarea se- mințelor a fost un obicei bine înrădăcinat și foarte important pentru fiecare om, căci erau necesare supraviețuirii, acestea reprezentând atât sursa viitoarelor recolte de cereale și legume, cât și o sursă de hrană în sine. Grânele și păstăioasele au reprezentat alimentația de bază încă din vremuri îndepărtate, motiv pentru care erau cultivate în cantități mari. Atunci când le recoltau, grădinarii alegeau cele mai bune semințe pentru a le cultiva mai târziu, iar restul le foloseau pentru hrană. Agri- cultura a reprezentat o ocupație de bază a strămoșilor noștri pe întreg globul, iar diferențele de climă și sol de la un loc la altul, dar și dintre tehnicile agricole practicate au condus la formarea unei diversități im- presionante a soiurilor cultivate. Odată cu industrializarea agriculturii, această diversitate s-a redus drastic.

34

Salvarea semințelor tradiționale a devenit în prezent o necesitate, acestea având un rol esențial în conservarea și o nouă îmbogățire a agrobiodiversității. Funcțiile sociale și ecologice se întrepătrund în acest context, importanța agriculturii având un impact fundamental atât asupra ecosistemelor, cât și asupra societăților. În prezent, numă- rul speciilor de plante cultivate s-a redus de la circa 10.000 de specii și soiuri la doar 150. Această eroziune genetică a dus la pierderea multor soiuri și varietăți vechi, adaptate locurilor în care erau cultivate, pentru a fi cultivate doar câteva soiuri moderne, folosite pe scară largă, indife- rent de specificul local.

Această nefericită tranziție la agricultura industrializată este susți- nută prin practicarea unei agriculturi bazate pe utilizarea produselor de sinteză (chimice) pentru fertilizare și pentru combaterea dăună- torilor, a sistemelor de irigare la scară mare și a combustibililor fosili care să susțină mecanizarea. S-a dovedit, pe parcursul istoriei recente, că practica agriculturii industriale duce la poluarea mediului, aceas- tă activitate fiind recunoscută ca cel mai mare factor poluator pe glob. Acest fapt se reflectă și în starea de sănătate a societății umane, în va- rietatea crescândă de boli.

În ciuda apariției soiurilor moderne, în continuare există multe comu- nități în care producția agricolă este asigurată de soiurile tradiționa- le, acestea fiind mult mai bine adaptate locurilor respective, având o rezistență ridicată la factorii de stres specifici, o stabilitate mai mare și, automat, un randament mai bun.

Agricultura țărănească este motorul principal în conservarea agro- biodiversității. Prin folosirea semințelor obținute an de an, se men- țin varietățile adaptate locului respectiv, dar acest fapt ajută și la adaptarea la schimbările și evoluția climatică și socială, astfel cres- când diversitatea.

Semințele tradiționale și cele obținute în sisteme organice de cultiva- re în general nu sunt potrivite pentru cultivarea în sistem industri- al, acest fapt fiind un mare avantaj, deoarece duce la dezvoltarea unei economii locale mai stabile, produsele fiind consumate și comerciali- zate în apropierea locului de producție. Astfel, comunitățile sunt susți- nute prin localizarea comerțului, formând o legătură mai strânsă între producător și consumator, fapt care atrage după sine un mediu mai curat și o societate mai sănătoasă.

10
10
11
11

Cum păstrăm semințele plantelor anuale și bienale? Recomandăm ca în fiecare grădină să nu se culeagă câteva plante din fiecare specie și soi pentru a se păstra semințe ale acestora care să fie semănate anul următor. Dacă lăsăm pe teren plantele anuale, după ce acestea și-au încheiat ciclul de viață, se vor putea recolta semințe- le acestora. Perioada de recoltare a semințelor variază de la o plantă la alta și în funcție de momentul în care acestea au fost semănate, dar este un moment ușor de urmărit, deoarece tulpina floriferă se trans- formă și capătă un aspect ofilit.

Sunt câteva aspecte de luat în considerare atunci când se dorește păs- trarea semințelor:

•  semințele se recoltează în zile uscate, lipsite de precipitații și umi- ditate, preferabil la 2 sau 3 zile de la ultima ploaie. Este important ca semințele să fie uscate pentru a preveni putrezirea sau germinarea acestora, ceea ce ar duce la moartea timpurie a plăntuțelor;

•  odată culese, acestea se usucă și se păstrează într-un mediu uscat și  ferit de lumină, la o temperatură mică, de până la 15 grade.

4.4. când și unde semănăm? Perioadele de însămânțare diferă de la o specie la alta și de la un soi la altul. Semănatul se efectuează în funcție de amplasamentul în care vreți să însămânțați. Printre aceste locații se numără: solarii, sere, ră- sadnițe îngropate, răsadnițe amplasate pe platforme de gunoi calde (melegare) sau semicalde, pe paturi germinative, la rece sau la cald, pe cuburi nutritive, în ghivece, jardiniere sau direct în grădină. Pentru o mai bună planificare a semănatului și plantatului, consultați tabelul de mai jos.

35

10. Cimbru

11. Semințe atacate

de dăunători

TAbEL 1:

Tabel

însămânţare

priMĂvArA vArA TOAMnA iArnA LEGuME ian. Feb. Mar. Apr. Mai iun. iul. Aug. sept. Oct.
priMĂvArA
vArA
TOAMnA
iArnA
LEGuME
ian.
Feb.
Mar.
Apr.
Mai
iun.
iul.
Aug.
sept.
Oct.
noi.
Dec.
Anghinare
Sparanghel
Vinete
Bob
Fasole oloaga
Fasole cataratoare
Sfecla rosie
Brocoli
Varza chinezeasca
Varza timpurie
LEGEnDĂ:
Însămânţare interioară
Însămânţare exterioară
Transplantare
recoltare
Folie protectoare

36

priMĂvArA vArA TOAMnA iArnA LEGuME ian. Feb. Mar. Apr. Mai iun. iul. Aug. sept. Oct.
priMĂvArA
vArA
TOAMnA
iArnA
LEGuME
ian.
Feb.
Mar.
Apr.
Mai
iun.
iul.
Aug.
sept.
Oct.
noi.
Dec.
Varza de vară
și de toamnă
Varza creață
și de iarnă
Morcovi
Conopidă
Țelină
Dovlecei
Castravete
Usturoi
Gulie
Sfeclă de pețiol
LEGEnDĂ:
Însămânţare interioară
Însămânţare exterioară
Transplantare
recoltare
Folie protectoare
priMĂvArA vArA TOAMnA iArnA LEGuME ian. Feb. Mar. Apr. Mai iun. iul. Aug. sept. Oct.
priMĂvArA
vArA
TOAMnA
iArnA
LEGuME
ian.
Feb.
Mar.
Apr.
Mai
iun.
iul.
Aug.
sept.
Oct.
noi.
Dec.
Praz
Salata
Bame
Ceapa pentru bulbi
Ceapa verde
Pastarnac
Mazare
Ardei
Cartofi
Dovleac
LEGEnDĂ:
Însămânţare interioară
Însămânţare exterioară
Transplantare
recoltare
Folie protectoare
priMĂvArA vArA TOAMnA iArnA LEGuME ian. Feb. Mar. Apr. Mai iun. iul. Aug. sept. Oct.
priMĂvArA
vArA
TOAMnA
iArnA
LEGuME
ian.
Feb.
Mar.
Apr.
Mai
iun.
iul.
Aug.
sept.
Oct.
noi.
Dec.
Ridichi
Spanac
Ridiche neagra
Porumb
Tomate
Nap
LEGEnDĂ:
Însămânţare interioară
Însămânţare exterioară
Transplantare
recoltare
Folie protectoare
priMĂvArA vArA TOAMnA iArnA FrucTE ian. Feb. Mar. Apr. Mai iun. iul. Aug. sept. Oct.
priMĂvArA
vArA
TOAMnA
iArnA
FrucTE
ian.
Feb.
Mar.
Apr.
Mai
iun.
iul.
Aug.
sept.
Oct.
noi.
Dec.
Mar
Mur
Coacaz
Afin
Agris
Struguri
Pepene verde
Capsune
Zmeur
Prun
LEGEnDĂ:
Însămânţare interioară
Însămânţare exterioară
Transplantare
recoltare
pLAnTE priMĂvArA vArA TOAMnA iArnA ArOMATicE ian. Feb. Mar. Apr. Mai iun. iul. Aug. sept.
pLAnTE
priMĂvArA
vArA
TOAMnA
iArnA
ArOMATicE
ian.
Feb.
Mar.
Apr.
Mai
iun.
iul.
Aug.
sept.
Oct.
noi.
Dec.
Busuoic
Roiniță
Hasmațuchi
Ceapa de tuns
Coriandru
Marar
Fenicul
Măghiran
Mint
Pătrunjel
LEGEnDĂ:
Însămânţare interioară
Însămânţare exterioară
Transplantare
recoltare
Folie protectoare
pLAnTE priMĂvArA vArA TOAMnA iArnA ArOMATicE ian. Feb. Mar. Apr. Mai iun. iul. Aug. sept.
pLAnTE
priMĂvArA
vArA
TOAMnA
iArnA
ArOMATicE
ian.
Feb.
Mar.
Apr.
Mai
iun.
iul.
Aug.
sept.
Oct.
noi.
Dec.
Rozmarin
Salvie
Măcriș
Tarhon
Cimbru
Șovârf
LEGEnDĂ:
Însămânţare interioară
Însămânţare exterioară
Transplantare
recoltare
Folie protectoare

Semănatul direct în grădină:

Primavara Primavara devreme, când în sol se realizează temperaturi de până la 6°-7°C, se pot semăna: usturoiul, mazăre, morcov, pătrunjel, mărar, păs- târnac, ridichi de lună, ceapă din sămânță sau arpagic.

Când temperatura solului este de 7°-10°C, se pot planta alte legume cu cerințe scăzute față de căldură ca sfecla roșie, salata, ridichile de vară, varza pentru cultura timpurie, cartofii.

Primavara mai târziu, după ce a trecut pericolul brumelor și tempera- turile solului sunt cuprinse între 10°-14°C, se pot planta roșiile, ardeii, vinetele, castraveții timpurii, pepenii, dovleceii, fasolea.

Vara la începutul verii (iunie-iulie) se plantează legumele care urmează să fie recoltate în toamnă: varza, conopida, morcovii, castraveții și fasolea pentru toamnă, ridichi de iarnă.

la sfârșitul verii, în luna august, se pot semăna salată, spanac și ridichi de lună pentru consum de toamnă sau plante care au rolul de a acoperi solul, care nu necesită îngrijire deosebită, cum ar fi trifoiul, muștarul.

Toamna la începutul toamnei (septembrie-octombrie) se seamănă salata, spa- nac, ceapă și usturoi verde pentru consumul timpuriu de primavară.

la sfârșitul lunii noiembrie, se pot semăna pătrunjelul, păstârnacul, ceapa ce iernează sub formă de sămânță.

Adâncimea de semănat se apreciază după mărimea semințelor.

Semințele mici (salată, ceapă, pătrunjel) se seamană la 1-2 cm adânci- me, cele mijlocii (ardei, spanac, castraveți) la 2-3 cm, iar cele mari (pe- peni, mazăre, fasole) la 3-5 cm.

De regulă, calculul adâncimii de semănare se face după formula:

3 × mărimea seminței.

fasole) la 3-5 cm. De regulă, calculul adâncimii de semănare se face după formula: 3 ×

4.5. răsadurile Unele plante cultivate, cum sunt roșile, ardeii, vinetele ș.a., provin din zone cu climat mai cald decât cel al României și au nevoie de tempera- turi mai ridicate pentru perioade de timp îndelungate. Acestea produc rod și dacă sunt semănate direct în grădină după ce a trecut ultimul îngheț din primăvară. Pentru a produce mai abundent însă, acestea se vor planta din răsad.

Răsadul este o plantă crescută din sămânță în medii încălzite, proces care se inițiază cu 40-60 de zile înainte de ultimul îngheț. Acesta se plantează în grădină după ce temperatura solului la 10-15 cm adânci- me a depășit 10°C și a fost depășit momentul ultimului îngheț.

SFAT:

Pentru a afla momentul ultimului îngheț în zona în care faceți gră- dina, consultați o carte de specialitate sau căutați pe internet, aceste date sunt ușor accesibile.

Cum se pregătesc răsadurile? Răsadurile se pot forma în mai multe modalități, în funcție de resurse- le dumneavoastră și de abordarea pe care o doriți. Semănarea pentru obținerea răsadurilor se poate face în:

•  pahare de plastic reciclate; •  tăvițe cu alveole speciale pentru răsaduri; •  răsadnițe – construcții speciale pentru formarea de răsaduri. Aces- tea sunt un strat înălțat care are la bază un strat de bălegar proaspăt de 10-20 cm acoperit cu un strat de 15-20 cm de sol fertil (mraniță, preferabil). Stratul se va acoperi cu un geam sau o folie pentru a forma un microclimat mai cald, până vor răsări plăntuțele. După ce au răsărit e nevoie să le protejăm cu o structură joasă pe care vom întinde o folie, (sau două geamuri rezemate unul de altul în formă de V). •  solarii sau sere.

de altul în formă de V). •  solarii sau sere. În fiecare pahar sau alveolă se pun câte

În fiecare pahar sau alveolă se pun câte două semințe la adâncimea po- trivită. Pe pahare se notează specia și soiul plantei semănate. Pe măsură ce cresc, plantele subdezvoltate se înlătură sau se mută în alt recipient.

soiul plantei semănate. Pe măsură ce cresc, plantele subdezvoltate se înlătură sau se mută în alt

În răsadnițe și în solarii sau sere se formează șanțuri superficiale, paralele, la distanțe de 5 cm între acestea și se seamănă la 2 cm între semințe pe rând. la capătul fiecărui rând se notează ce specie și soi a fost semănat.

rând se notează ce specie și soi a fost semănat. Indiferent de modalitatea aleasă pentru a

Indiferent de modalitatea aleasă pentru a forma răsadurile trebuie avute în vedere două aspecte importante:

•  să aibă lumină multă – ghivecele și tăvițele trebuie puse lângă gea- muri orientate spre S sau S-V, care au parte de lumină aproape toată ziua; iar răsadnițele să fie puse în zone însorite, fără obiecte sau arbori care să le umbrească; •  să aibă un sol nutritiv – acesta poate fi format din 50% mra-

niță, 25% pământ de țelină și 25% nisip. În loc de mraniță și / sau 

pământ de țelină poate fi folosit compost sau vermicompost (vezi

Ghidurile despre Vermicompost și Compost). pH-ul este bine să fie unul neutru.

Cum se plantează răsadurile? Când răsadurile au ajuns la maturitatea de plantare, în general după 45-60 de zile, atunci când plantele au format 5 frunze normale (fără cotiledoane – primele două frunzulițe care apar la germinarea semin- ței), acestea se plantează la locul lor definitiv.

Pentru a asigura o bună instalare a răsadului, se va planta diminea- ța devreme sau seara, nu în mijlocul zilei când soarele poate fi prea puternic, doar dacă este înnorat. Este important să fie o sursă de apă la îndemână.

Pașii plantării răsadurilor sunt următorii:

•  se sapă o groapă puțin mai mare decât rădăcina acestuia sau decât  paharul în care a crescut; •  se udă bine groapa – acest lucru va asigura o mai bună aderare a ră- dăcinii la solul din grădină; •  se pune rădăcina în groapă și se tasează solul, astfel încât să nu ră- mână aer în groapă (acesta poate duce la putrezirea rădăcinii). Aveți grijă la tasare să nu răniți rădăcinile sau tulpina plantei. Răsadul se pune astfel încât nivelul solului să nu depășească baza tulpinii, excep- ție fac tomatele, care pot fi puse mai adânc, acestea dezvoltând rădă- cini adventive din tulpină; •  în jurul răsadului se formează un mic baraj circular din pământ care  va ajuta la stagnarea apei; •  se udă abundent; •  se mulcește în jurul răsadului, dar se va avea grijă să se păstre- ze o distanță de 1-2 cm până la tulpină, în cazul contactului direct a mulciului cu tulpina există riscul de mucegăire a acesteia (vezi Ghid Mulci).

4.6. pomii și arbuștii fructiferi

Plantele perene sunt acele plante care trăiesc mai mult de 2 ani. În această categorie se încadrează pomii fructiferi, arbuștii fructiferi și o gamă variată de plante ierboase, precum: sparanghelul, rubarba, căpșu- nul, hreanul, leușteanul, tarhonul ș.a.

Plantele care vor fi alese pentru plantare vor fi prevăzute în planul grădinii. Dacă le achiziționați este important să vă asigurați că puieții sunt sănătoși. În cazul pomilor și arbuștilor fructiferi este recoman- dat să alegeți pomi cu rădăcinile bine dezvoltate și intacte, fără urme de răni, cu muguri bine formați și cu ramuri bine lignificate. În caz că o parte din rădăcini sunt rupte, rănite sau mucegăite acestea se vor înlă- tura înainte de plantare.

Plantarea pomilor și arbuștilor fructiferi se face de obicei toamna, îna- intea venirii înghețurilor, când temperatura în sol nu scade sub 5°C, astfel vor porni în vegetație primăvara devreme. Se pot planta și pri- măvara timpuriu, în lunile martie-aprilie, dar aceștia vor pierde un an de dezvoltare față de cei plantați toamna, deoarece rădăcinile se dez- voltă mai bine peste iarnă.

Dacă plantați mai mulți pomi și arbuști recomandăm să marcați cu araci, picheți sau țăruși locul lor, proces cunoscut sub denumirea de pichetare. De asemenea, este important să aveți toate materialele ne- cesare plantării la îndemână. Plantarea arborilor și arbuștilor se face în general în grupuri de 2 oameni.

Materialele de care aveți nevoie sunt: hârleț, găleată, foarfecă pentru pomi, mulci, apă, bălegar și pământ (acesta poate să fie cel din gropile săpate); și opțional: tutori de lemn, sfoară, plasă de sârmă, micorize, în- grășământ organic.

4.7. cum se plantează pomii și arbuștii?

organic. 4.7. cum se plantează pomii și arbuștii? • 

•  Se fasonează rădăcinile, adică se taie cu foarfeca rădăcinile rupte,  nesănătoase și cele care sunt foarte lungi. Tăieturile trebuie să fie para- lele cu pământul. •  În găleată se pregătește o mixtură de apă, balegă proaspătă de vacă  și pământ, în proporții egale. •  Se sapă gropile pentru pomi. Dimensiunile acestora variază în func- ție de pomi și de sol, dar în general sunt de 40×40×40 cm la arbuști fructiferi și de 60×60×60 cm la pomi, iar în cazul unui sol tasat și/sau argilos se adaugă 20 cm la aceste proporții. •  Se mocirlesc rădăcinile, adică se înmoaie în mixtura mai sus men- ționată. Acest proces este important deoarece asigură o mai bună prindere a solului pe rădăcini, conferă o umiditate potrivită și ajută la vindecarea rănilor.

•  Adâncimea la care se plantează se deduce după punctul de altoire al  pomului, acesta trebuie să fie la 2-3 cm deasupra solului. •  În cazul în care groapa este mai adâncă, se formează o movilă de pă- mânt la baza gropii, astfel încât pomul să ajungă la adâncimea corec- tă. Rădăcinile trebuie să stea confortabil pe movilă, evitând forțarea și îndoirea acestora. De asemenea, pomul se pune cu punctul de altoi- re orientat înspre nord, pentru evitarea arsurii acestuia. Opțional, dar recomandat, pe movilă puteți pune o pastilă sau praf de micoriză (o ciupercă sau bacterie care formează simbioză cu rădăcina pomilor și se poate achiziționa din magazinele de specialitate). •  O persoană va ține pomul în poziție verticală, iar a doua persoană va  adăuga pământ în groapă și îl va tasa ferm, acest proces trebuie repetat pe parcursul umplerii, nu doar la finalul umplerii cu pământ a gropii. Tasați cu atenție, astfel încât rădăcinile să nu fie rănite.

cu atenție, astfel încât rădăcinile să nu fie rănite. • 

•  În cazul în care pomul este mai firav, se va înfige în sol un tuto- re de lemn, la 10-15 cm distanță de pom, și se va lega cu o sfoară, dar fără a strânge prea tare pentru a nu strangula pomul; iar dacă în zona plantării există rozătoare este recomandat să îi protejați cu o plasă de sârmă (aceasta se pune ca un cilindru în jurul tulpinii până la înălți- mea de 50 cm). •  După ce a fost plantat pomul, se formează un mic dig circular în ju- rul tulpinii și se udă abundent. Recomandăm minim 5 litri de apă/pom. •  La final se mulcește cu materialele de care dispuneți, dar cu atenție  să nu stea mulciul lipit de tulpină. •  Opțional, dacă pământul este sărac, adăugați compost, mraniță  sau gunoi de grajd maturat (minim 3 ani) la suprafața solului, înainte de mulcire.

SFAT:

Nu plantați prea adânc sau prea superficial, rădăciniile vor avea de suferit. Nu adăugați bălegar proaspăt sau orice alt îngrășământ cu mult azot (N) în groapa de plantare, acestea duc la putrezirea rădăcinii.

Activități și materii adiacente •  Istorie și geografie – de unde provin diferite plante  (exemple: roșiile, porumbul, fasolea din Mexic, au fost aduse odată cu colonizarea Americii; mărul din Kazahstan etc.)

•  Latină – denumirea încrengăturilor, a speciilor  (de exemplu, Gymnospermae, gymno = gol; spermae = sămânță)

•  Limbi străine – cum se numesc plantele, părțile acestora și procese  în limba studiată.

4.8. Întreținerea grădinii

Îngrijirea și adaptarea periodică a grădinii sunt activități care vă fa- miliarizează cu rutina de zi cu zi și vă încurajează latura creativă prin adaptarea continuă la nivelul de experiență acumulat.

Activitățile principale care fac parte din această categorie sunt:

•  plivitul – se face periodic și are rolul de a elimina concurența plan- telor nedorite și de a păstra straturile curate și aerisite;

nedorite și de a păstra straturile curate și aerisite; •  udatul – foarte important mai ales

•  udatul – foarte important mai ales în perioadele în care lipsa pre- cipitațiilor cumulată cu temperaturi ridicate poate duce la deshidra- tarea solului. lipsa apei din sol se poate observa în momentul în care

legumele sunt lipsite de vlagă. Udatul e bine să fie făcut „la rădăcină” pentru a evita stropirea frunzelor, deoarece picăturile de apă acționea- ză precum o lupă, provocând arsuri sau creează un mediu propice dez- voltării ciupercilor pe suprafața frunzelor. legumele din grădină se udă dimineața, în timpul primăverii și al toamnei și seara, în timpul verii. Se udă plantele de aproape, cu apă la temperatura mediului ambiant;

de aproape, cu apă la temperatura mediului ambiant; •  mulcitul ajută la menținerea umidității și a

•  mulcitul ajută la menținerea umidității și a unei temperaturi relativ constante a solului prin încetinirea evaporării apei și protecția împo- triva razelor directe ale soarelui. Dacă acest strat de mulci are în jur de 10 cm, împiedică apariția altor plante nedorite și contribuie la fertiliza- rea solului prin descompunerea acestuia;

SFAT:

În stratul de mulci se ascund melcii și limacșii, ce trebuie îndepăr- tați deoarece mănâncă o mulțime de plante de grădină precum sala- ta, căpșunile, ridichile și, în special, legumele proaspăt răsărite.

•  la roșii, castraveți și fasole se va pune un par sau alt  suport sau se vor planta

•  la roșii, castraveți și fasole se va pune un par sau alt suport sau se vor planta lângă o altă plantă mai înaltă, exemplu: fasolea care poate se poate cățăra pe porumb;

•  copilitul constă în îndepartarea lăstarilor crescuți la subsuoara frun- zelor de tomate, aceștia numindu-se și copili. lăstarii se vor rupe cu mâna sau se vor taia cu foarfeca, în momen- tul în care ating o lungime de 5 cm, altfel plantele vor pierde o mare parte din substanțele acumulate. În cazul în care nu se efectuează copilitul roșii- lor, plantele se vor dezvolta sub formă de tufe foarte dese, ceea ce va duce la întârzierea coacerii fructelor;

dese, ceea ce va duce la întârzierea coacerii fructelor; •  cârnitul se referă la îndepărtarea vârfurilor

•  cârnitul se referă la îndepărtarea vârfurilor plantelor (la roșii și cas- traveți) pentru a le opri creșterea în lungime. Prin această operațiune se asigură grăbirea creșterii și maturizării fructelor existente pe plantă;

•  fertilitatea solului se menține prin aplicarea îngrășămintelor orga- nice, precum vermicompostul sau compostul, care conțin o mulțime de compuși organici necesari plantelor. Aceste tipuri de îngrășământ se pot obține în cadrul grădinii, pentru aceasta va rugăm să consultați ghidurile despre Compost și Vermicompost.

Un plus de fertilitate a solului îl aduc și anumite bacterii al căror rol este de a fixa azotul atmosferic, unele specii formând simbioze cu ră- dăcinile unor plante, iar altele viețuind doar în sol. Pentru a încuraja fixarea azotului putem însămânța plante din familia leguminoaselor (Fabaceae), precum fasolea, trifoiul, salcâmul, ale căror rădăcini for- mează simbioze cu bacterii din genul Rhizobium și au capacitatea de a fixa azotul atmosferic și a-l pune la dispoziția plantelor. Azotul este unul din cele mai importante elemente necesare pentru creșterea or- ganismelor vii.

•  combaterea dăunătorilor

– păduchele de frunze se poate combate cu buburuze, insecte din ge-

nul Chrysopa, larve de muște Syrphus pyrastri, urechelnița de grădină și unele varietăți de ploșniță;

– gândacul de Colorado se poate combate dacă între rânduri avem us-

turoi, garoafe de India, urzică, fasole și hrean;

– limacși și melcii se pot combate cu broaște, cenușă sau bere răsufla- tă care se va pune într-un recipient îngropat în sol.

Amestecurile prezentate în continuare se vor dilua cu apă în care se va adăuga 100 ml de lapte și se va utiliza repede (durată de utilizare: câte- va săptămâni a soluției concentrate).

  SFAT:
 

SFAT:

Puteți prepara un macerat de urzică cu care să stropiți plantele, pentru a le menține sănătoase. Zeama de urzică conține azot și ajută plantele să se dezvolte și să fie rezistente la boli. Pentru a o pregăti este nevoie de: 1 kg de urzică, se pot pune și tulpinile, nefiind nevoie să culegeți frunzele de pe ele, o găleată de 15 litri cu capac, o foarfecă cu toarte lungi, 10 litri de apă,

un cîntar pentru a cântări urzica și o sită. Când culegeți urzica, purtați mănuși de piele și haine care să vă protejeze, pantaloni lungi și cămașă cu mânecă lungă și folosiți o foarfecă cu toarte lungi (cum e cea de tuns gardul viu). Mărunțiți urzica cu foarfeca (direct în găleată, nu e nevoie

o țineți în mână) și adăugați apa. lăsați la macerat între o săptămâ-

•  insecticid:

nă și două săptămâni, cu capacul pus, dar nu etanș, amestecând zilnic. Dacă există posibilitatea, amplasați găleata la soare. În timpul fermen- tației, amestecul va mirosi urât, dar când fermentația se va opri, mace- ratul nu va mai mirosi așa de urât, ci doar ca un ceai cu miros puternic. Veți observa că nu mai face bulbuci, ca atunci când fermentează, frun- zele au dispărut aproape de tot, rămânând doar tulpinile și zeama, care are o culoare verde închis. Atunci preparatul e gata pentru a fi folosit. Va fi nevoie de o găleată de 10 litri, de o sticlă de un litru pentru măsu- ră, de o strecurătoare și de stropitori. Umpleți găleata de 10 litri cu apă, adăugați un litru de zeamă de urzică, strecurând-o și amestecați bine. Zeama astfel diluată o veți folosi la udatul plantelor, atât pe frunze, cât

piper: infuzie pentru o jumătate de oră cu 30 g piper în 500 ml apă

clocotită după care se strecoară;

ardei iute: macerat 5 g în 20 ml apă, pentru 24 de ore, după care se dilu-

ează 5 ml macerat obținut în 1,3 l de apă, nu se aplică pe plantele tinere;

apă cu săpun: detergent de vase 8 ml se diluează într-un litru de apă și 60 ml alcool;

busuioc: infuzie o jumătate de oră cu 15 g busuioc tocat mare în 0,5 litri de apă.

și

la rădăcină cu ajutorul stropitorilor cu rozetă. Nu toate legumele o

•  fungicid:

preferă. Nu se va da la ceapă, usturoi, fasole, mazăre. În schimb dovlece-

usturoi: infuzie pentru o jumătate de oră cu 15 g usturoi în 500 ml apă clocotită după care se strecoară;

ii,

roșiile, ardeii, vinetele, castraveții, varza, guliile se bucură de ea.

urzică: se prepară un macerat cu 100 g de urzici la 1 litru apă, timp de 3 zile într-un recipient acoperit și se folosește diluat 1:10;

O

frunze și tulpină, în aceleași cantități. Zeama de tătăneasă se dă la toate plantele și conține minerale care de obicei se găsesc în canti- tate mică în sol (fosfor și potasiu). Este de culoare închisă și are un miros metalic. Puteți face și un amestec din ambele plante.

zeamă similară se prepară și din tătăneasă. Folosiți planta cu

coada-calului: infuzia se prepară utilizând 20-30 g de plantă usca-

tă, peste care se toarnă 1 litru de apă fiartă. Amestecul se ține acoperit până la răcire la temperatura mediului.

TAbEL 2:

Lucrări în grădină

 

AcTiviTĂȚi

 

Planificarea grădinii

În lunile de iarnă se poate începe grădina prin demararea discuțiilor legate de aceasta. Tot aunci e indicat să realizăm un plan cât mai realist.

iarna

Pregătirea activităților

Tot acum putem să plănuim în avans câteva lecții pentru sezonul de primăvară, având în minte și timpul alocat pentru această activitate.

Pregătirea răsadurilor

Dacă alegem să plantăm în grădină și plante care au o perioadă lun- gă de vegetație precum roșiile sau ardeii, este necesar să pregătim răsaduri începând cu mijlocul lunii februarie.

 

Înființarea grădinii

Săpat straturile

De îndată ce vremea ne va permite să începem să pregătim grădina, vom săpa straturile și mărunți solul pentru a putea însămânța.

primă-

 

Semănarea straturilor

În funcție de perioada în care este posibil să avem ultimul îngheț al primăverii, care diferă de la regiune la regiune, putem semăna legu- mele și plantele aromatice. Puteți consulta tabelul de însămânțare de la subcapitolul 4.8

vara

Întreținerea grădinii

Plivit

Plantele au nevoie de spațiu pentru a crește, de aceea este nevoie să le oferim o mână de ajutor și a le favoriza creșterea.

 

Udat

 

Combaterea dăunătorilor

 

Recoltare

   

Plivit

vara

Întreținerea grădinii

Udat

Combaterea dăunătorilor

   

Recoltare

 

Fertilizarea solului

Înființarea grădinii de toamnă

Săpat straturile

 

Semănarea straturilor

Toamna

Întreținerea grădinii

Plivit

 

Udat

   

Combaterea dăunătorilor

 

Recoltare

Plantarea pomilor și a arbuștilor fructiferi

 

52

Denumire

Denumire

Adânci-

Temp min. în sol pt. germinare

perioada de

perioada de vegetație - zile**

Distanța între plante pe rând - cm

Distanța

Tip

regiunea de origine

latină

mea de

germinare

între

plantă

semănat

- zile

 

rânduri

- cm

- cm

 

Capsicum

60-80 (după

America Centrală și de Sud

Ardei

annuum

1-2/T

14°C

10

transplantare)

30

40-60

anuală

Broccoli

Brassica ol.

2

10-12°C

7-8

50-60 (după

15-20

25-30

anuală

Cipru

Italica

transplantare)

 

Ocimum

Busuioc

basilicum

1-2

10-12°C

14-30

60-70

15-20

25-30

anuală

India și China

 

Cucumis

India răsăriteană, Indonezia și sudul Chinei

Castraveți

sativus

1,5-2,5

12°C

3-6

50-70

20 - 25

60-80

anuală

 

bianuală /

Ceapă

Allium cepa

2-3

3-4°C

12

40-60

3-5

10-15

trianuală /

Asia Centrală și de Sud-Vest

 

perenă

Cartofi

Solanum

America de Sud: Peru, Columbia și Ecuator

timpurii

tuberosum

5-8

6-7°C

18-25

70-90

20-25

60-70

anuală

 

Satureja

Cimbru

hortensis

1-2

10-12°C

90-120

10-15

20-30

anuală

sudul Europei

 

Coriandrum

Coriandru

sativum

1-2

7-8°C

90-120

3-5

10-15

anuală

zona Iranului

Conopidă

Brassica ol.

1-2

10-12°C

7-8

60-100 (după

30-40

40-50

anuală

Cipru

Botrytis

transplantare)

Cresonul

lepidium

0,5-1

3-7°C

2-3

21-30

3-5

10-15

anuală

Orientul Mijlociu

de grădină

sativum

TAbEL 3:

Distanțe semă- nare și plante anuale-bianuale

T = transplantat (transplantare = procesul prin care răsadul este mutat în grădină)

* este de preferat să le cultivați fie prin despărțirea tufei, fie prin producerea de răsad

** prima valoare este pentru soiurile timpurii și cea de doua pentru cele tardive distanțele de plantare au fost puțin micșorate, ținând cont de faptul că semănarea în grădiniile noastre nu dispune de spațiul unei culturii mari

53

Denumire

Denumire

Adânci-

Temp min. în sol pt. germinare

perioada de

perioada de vegetație - zile**

Distanța între plante pe rând - cm

Distanța

Tip

regiunea de origine

latină

mea de

germinare

între

plantă

semănat

- zile

 

rânduri

- cm

- cm

 

Cucurbita

America Centrală și de Nord

Dovlecei

pepo

2,5-3

12°C

8-10

40-50

40-45

60-70

anuală

 

Cucurbita

Dovleac

maxima

3-4

10-12°C

8-10

100-120

120-150

120-150

anuală

America de Nord

 

Phaseolus

America Centrală și de Sud

Fasole pitică

vulgaris con-

3-4

10-12°C

8-12

70-80

4-5

30-40

anuală

var. nanus

 

Phaseolus

America Centrală și de Sud

Fasole

cățărătoare

vulgaris con-

var. vulgaris

3-4

10-12°C

8-12

70-80

20-25

50 - 60

anuală

Fenicul de

Foeniculum

Florența

vulgare

1-1,5

10-12°C

10-12

70-90

20-25

40-50

anuală

sudul Europei

 

Valerianela

zona temperată a Europei

Fetică

locusta

1-1,5

3-7°C

8-10

40-50

5-10

15-20

anuală

Floarea

Helianthus

soarelui

annuus

1,5-2

6-7°C

15-20

120-150

20-30

40-50

anuală

V - Americii de Nord

 

Brassica ol.

Gulie

Gongylodes

1,5-2

7-8°C

7-8

50-60

20-30

20-30

bianuală

zona Mării Mediterane

 

levisticum

leuștean

officinale

1-1,5

3-5°C

30-40

50-60

peren

sudul Europei

 

Atriplex

N-E Europei, Caucaz, centrul Asiei și Siberia

lobodă

hortensis

1,5-2

3-4°C

7-8

50-60

2-5

15-20

anuală

 

Pisum

Tucia de Est, Siria, Pales- tina, Iran / zona M. Me- diteranee și a M. Negre

Mazăre

sativum

2,5-3

3-4°C

7-8

50-70

3-5

25-30

anuală

 

Daucus

S-V Asiei și zona M. Mediteranee

Morcovi

carota

0,5 - 2

3-5°C

20-25

110-130

3-5

20-25

bianuală

Denumire

Denumire

Adânci-

Temp min. în sol pt. germinare

perioada de

perioada de vegetație - zile**

Distanța între plante pe rând - cm

Distanța

Tip

regiunea de origine

latină

mea de

germinare

între

plantă

semănat

- zile

 

rânduri

- cm

- cm

 

Rumex

 

zone umede și fânețe din majoritatea regiunilor de pe Glob

Măcriș

acetosa

1-2

3-5°C

10-12

40-60

3-5

20-25

peren

Mangold (sfe- cla de pețiol)

Beta vul-

1-1,5

5-6°C

10-12

70-80

20-25

40-50

bianuală

E-Europei, N-E Italiei, M. Mediterană

garis

cicla

 

Anethum

 

Mărar

graveolens

1-2

3-4°C

10-12

70-80

3-5

15-20

anuală

S-Europei

Măghiran /

Origanum mar- jorana / Origa- nul vulgare

1-1,5

7-8°C

10-12

90-120

3-5

15-20

anuală/

zona Mării Mediterane

Oregano

 

perenă

Mentă*

Mentha

10-12

7-8°C

înmulțirea se face prin soloni ce pro-

30-40

perenă

zona Mării Mediterane

piperita

 

vin de la alte plante, în luna

octombrie 7-10

 

Pastinaca

 

baziunul

Păstârnac

sativa

0,5-1,5

1-2°C

10-15

120-130

5-10

30-40

bianuală

Mediteraneean

 

Allium

 

Praz

porrum

1-2

5-6°C

10-16

80-90

10-15

20-25

bianuală

zona Mării Mediterane

Porumb

zaharat

Zea mays

4-5

8-10°C

12-15

100-120

20-25

60-70

anuală

Peru și Bolivia

Pătrunjel

Petroseli-

1-1,5

3-5°C

18-20

70-80

2-4

30-40

bianuală

zona Mării Mediterane

num

crispum

Ridichi de

Raphanus

1-2

1-2°C

4-5

22-30

2-3

20-30

anuală

zona M. Mediterane și Asia

lună

sativum

 

Rucola

Eruca sativa

0,5-1

3-7°C

10-12

40-50

3-5

15-20

anuală

zona Mării Mediterane și Asia de Vest

 

Melissa

 

Roiniță*

officinalis

5-6

8-10°C

se plantează răsaduri în luna mai

15-20

40-50

perenă

Denumire

Denumire

Adânci-

Temp min. în sol pt. germinare

perioada de

perioada de vegetație - zile**

Distanța între plante pe rând - cm

Distanța

Tip

regiunea de origine

latină

mea de

germinare

între

plantă

semănat

- zile

 

rânduri

- cm

- cm

 

Rosmarinus

se plantează răsaduri în luna aprilie

 

Rozmarin*

officinale

5-6

7-8°C

100

120

perenă

zona Mării Mediterane

 

lactuca

Salată

sativa

0,5-1

2-3°C

6-7

40-50

15-20

20-30

anuală

Egiptul Antic

Sfeclă roșie

Beta vulg.

10-12°C

 

bienală

zona M. Mediterane și Oceanul Atlantic

Conditiva

1,5-2

7-8

60-70

12-15

30-40

 

Spinacea

Spanac

oleracea

1,5-2

2-3°C

10-12

40-50

5-10

15-20

anuală

S-V Asiei

 

Salvia

se plantează răsaduri în luna aprilie

 

zona Mării Mediterane și Asia Mică

Salvie*

officinalis

5-6

7-8°C

10-15

40-50

perenă

 

lycopersi-

60-90(după

America de Sud, Peru, Bolivia

Tomate

con lycop.

1-1,5/T

9-12°C

14-21

transplantare)

30-40

50-60

anuală

 

Apium

transplantare) 90 -100 (după 25-30 30-40 bianuală

bazinul M. Mediterane și Oceanul Atlantic

Țelină

graveolens

0,5/T

10-12°C

15-20

 

Artemisia

înmulțirea se face prin despărțirea tufei și plantarea ei primăvara

 

Tarhon*

dracunculus

0,3-0,4

3-7°C

10-15

50-60

peren

zona Rusiei și Mongolia

 

Allium

Usturoi

sativum

3-4

2-3°C

7-8

20-30

3-4

20-30

bianuală

Centrul și S-V Asiei

 

Brassica ol.

Varză

Alba

1,5-2

3-4°C

7-8

90-120

30-40

40-50

bianuală

zona Mării Mediterane

Varză de

Brassica ol.

bazinul M. Mediterane și Oceanul Atlantic

Burxelles

Gemmifera

1,5-2

8-10°C

10-12

80-100

30-50

40-50

bianuală

Vinete

Solanum

1-1,5/T

12-14°C

12-14

60-80(după

30-40

50-60

anuală

S-E Asiei: India, Birmania, S-Chinei

melongena

transplantare)

5. recolta și sărbătoarea recoltei

5.1. ce recoltăm? legumele și verdețurile pe care le cultivăm în grădină pot fi clasificate după partea lor comestibilă. Pe parcursul recoltei putem exemplifica acest lucru, învățându-i pe copii părțile componente ale unei plante:

rădăcină, tulpină, frunze, flori, fruct, semințe.

•  Legumele de la care se consumă rădăcina: morcov, pătrunjel, păstâr- nac, țelina pentru rădăcină, etc. la aceste specii rădăcina crește în di- mensiuni, se îngroașă și capătă forme diferite: cilindrice, ovale, sferice etc. •  Legumele de la care se consumă tulpina: gulia, ceapa, usturoiul, pra- zul. Depunerea substanțelor de rezervă are loc fie în partea aeriană a acesteia, deasupra coletului (gulie), fie în partea subterană denumită și bulb (ceapă, usturoi etc.). la această ultimă grupă de plante, tulpi- na este comprimată și are forma unui disc pe care sunt prinși mugurii vegetativi. •  Legumele de la care se consumă pețiolul și teaca frunzei îngroșată:

rubarbă, sfecla de pețiol (mangold), țelina de pețiol, fenicul, etc. •  Legumele de la care se consumă frunzele verzi: salata de frun- ze, spanacul, ceapa și usturoiul, spanacul de Noua Zeelandă, varza de frunze, mărarul, pătrunjelul de frunze, leușteanul, măcrișul etc. Aceste legume mai poartă denumirea și de verdețuri. •  Legumele de la care se consumă lăstarii: sparanghelul. •  Legumele de la care se consumă mugurii sub formă de căpățână:

varză albă, varză creață, varză roșie, varză de Bruxelles, salata de căpă- țână, andivele. •  Legumele de la care se consumă inflorescența: anghinare, conopidă, brocoli. •  Legumele de la care se consumă fructele: tomate, ardei, castraveți, pepeni verzi, pepeni galbeni, fasole pentru păstăi, mazăre pentru păstăi etc. •  Legumele de la care se consumă semințele: mazăre, fasole, bobul și majoritatea plantelor aromatice și condimentare (mărar, anason, cori- andru, fenicul, chimen etc.).

5.2. cum recoltam? În lunile mai-iunie se culeg primele roade ale grădinii. Pe parcursul în- treținerii grădinii observăm cum cresc legumele și gustăm din fiecare.

Ridichile vor fi bune de mâncat în câteva săptămâni după semănare, când morcovii de-abia „au scos nasul” din pământ.

fi bune de mâncat în câteva săptămâni după semănare, când morcovii de-abia „au scos nasul” din

legumele de frunză se culeg cu mâna, rupând pețiolii (spanac, măcriș, pătrunjel de frunze, rucola, sfeclă de frunze); ceapa verde se scoate din pământ cu tot cu bulb, sau se rupe câte o frunză, pentru a o lăsa să crească în continuare.

De la mazăre se culeg păstăile și se scot boabele. Planta care a rămas se lasă pe strat, cu rol de mulci sau se pune la compost.

Salata se culege cu căpățână, smulgînd-o cu rădăcină, prin răsucire.

Cresonul se taie cu foarfeca, fiind mai mic.

legumele de vară mai mari se culeg cu grijă, rupând și coada, prin răsu- cire (tomate, ardei). Dovlecelul e puternic, când îl culegeți aveți grijă să nu se rupă planta. Se culege cu un cuțit sau se răsucește pentru a se rupe.

nu se rupă planta. Se culege cu un cuțit sau se răsucește pentru a se rupe.
1
1

59

1. Sursa pozei:

www.bestoffood.com

legumele de rădăcină se scot cu hârlețul (morcov, țelină, pâtrunjel, păs- târnac, sfeclă).

(morcov, țelină, pâtrunjel, păs- târnac, sfeclă). Unele grădini se încheie în iunie, odată cu începerea

Unele grădini se încheie în iunie, odată cu începerea vacanței, altele continuă pe tot parcursul verii până la recolta bogată a toamnei.

Vă îndemnăm să vă faceți un obicei din a sărbători roadele grădinii la începutul verii, marcând și finalul sezonului. Cu această ocazie se culeg verdețurile și legumele care au crescut și pe care copiii le-au îngrijit și se pregătește împreună o salată. Copiii sunt încurajați și felicitați pen- tru reușite, moment oportun pentru a vorbi despre nutriție și hrană să- nătoasă. Se cântărește recolta din fiecare fel și se compară cu greutatea semințelor care au fost semănate. Câteva legume și verdețuri se lasă în

pământ pentru ca ele să facă semințe care vor fi culese toamna sau anul următor (vezi tabelul de la pag. 49 despre plantele anuale și bianuale). Astfel se învață despre ciclul plantelor de la sămânță la sămânță. la săr- bătoare pot fi invitați și părinții, voluntarii implicați, direcțiunea școlii.

5.3. sărbătoarea recoltei Sărbătoarea recoltei este un moment bun pentru a organiza „ziua porților deschise” pentru grădina educațională. Mai ales dacă grădina este o reu- șită și majoritatea legumelor au crescut este recomandat să-i inspirăm și pe alții să facă la rândul lor grădini cu copiii. Pe lângă reprezentanții școlii, invităm presa locală, cadre didactice de la alte școli, fundații care lucrează cu tineretul sau fundații de mediu, părinți, ș.a.m.d. Activitățile de acest gen se documentează cu fotografii, filmulețe, mărturii ale elevilor implicați și diseminăm informația pe cât mai multe canale de comunicare.

filmulețe, mărturii ale elevilor implicați și diseminăm informația pe cât mai multe canale de comunicare. 60

Dacă grădina va fi îngrijită și pe timpul verii, veți avea legume care se pot conserva. În acest mod, copiii învață despre fermenație, microorga- nisme și importanța proviziilor pentru iarnă.

ExEMPlU:

o rețetă de varză cu ardei la borcan pe care o pregătim toamna cu copiii.

Este nevoie de minim 1 borcan de sticlă de aprox. 5 litri. Vom tăia mărunt 3 verze, de toamnă, una dintre ele poate fi varză roșie. În- tr-un castron mare, vom freca varza în mâini cu sare mare pentru murături (cea cu iod nu este potrivită fiindcă inhibă fermentația). Prin frecarea verzei, aceasta va lăsa zeamă pe care o vom adăuga

la borcan. Vom tăia câțiva ardei în felii subțiri. Pentru ajutor, pu- tem aduce la școală un robot de bucătărie cu care se taie mărunt legumele, însă nu este obligatoriu. De la o anumită vârstă, copi-

ii vor ajuta la tăierea legumelor, va trebui însă să le explicăm cum

se ține corect cuțitul în mână. Vom Îndesa în borcan varza și ardeii, vom turna zeama lăsată de varză și vom completa cu apă până se va acoperi varza. Deasupra, vom adăuga cimbru uscat pentru aromă, rădăcină de hrean curățată și tăiată felii pentru a menține legumele tari, chimion și mărar uscat. Adăugate deasupra, acestea se pot în- depărta mai ușor când sunt gata murăturile. Borcanul se va acoperi cu o farfurie de porțelan. Dacă legumele au fost tăiate fin, în 3-4 zile

murătura va fi bună de mâncat. Între timp vom observa cum se fac „bulbuci” de la fermentație.

Să înțelegem procesul de fermentație care are loc în acest caz: există anumite drojdii aflate în mod natural pe legume, acestea se activea- ză în prezența sării. Pentru a se dezvolta, drojdiile consumă zaharuri- le din legume, iar legumele devin acre, „murându-se”. Nu este nevoie de oțet, adăugând oțetul noi acrim legumele, le conservăm, dar nu le

murăm printr-un proces de fermentație. Varza murată natural conține vitamina C, bună pentru prevenirea și tratarea răcelilor din iarnă.

IDEE PENTRU PROFESORII DE CHIMIE:

Experimentați diferitele tipuri de fermentație alimentară în labora- torul de chimie: faceți vin, oțet, murături, pâine din maia sau cu droj- die de bere, puneți fasole boabe în apă (tot drojdiile o vor înmuia), distilați vinul. Măsurați în diferitele cazuri nivelul de alcool rezultat.

Caietul de rețete Este un caiet întocmit de copii în care aceștia notează diferitele rețete folosite în cadrul atelierelor de gătit. Caietele pot fi ilustrate, colora- te, cu poze de grup din momentele când au gătit împreună, cu imagini ale felurilor preparate și mărturii ale participanților. Nu este necesar ca fiecare elev să aibă caietul lui de rețete, rețetele scrise pe parcursul anului, pe foi separate, se pot strânge într-un singur dosar.

Buna dispoziție și jocul fac și ele parte din nevoile unei grădini. Cu cât copiii petrec mai mult timp într-un mediu plăcut, cu atât îl vor îndrăgi mai mult.

Se pot introduce alte activități conexe precum lecții de fotografie, pic- tură, management ce vă vor ajuta să identificați diferite abilități perso- nale ale elevilor, care să poată fi încurajate.

Există multe jocuri educaționale cu ajutorul cărora copiii învață despre natură. Unul dintre preferatele noastre este Rețeaua vieții.

Se joacă în grupuri de minim 10 persoane. Pe câte o etichetă se de- senează diferite elemente ale naturii: apă, râmă, copac, buburuză, covor de frunze, albină, soare, piatră, aer, diferite legume, animale, ciuperci, etc.

62

Fiecare copil primește câte o etichetă pe care și-o lipește în piept. Copiii se așază în cerc, stând în picioare. Cu ajutorul unui ghem de sfoară vom realiza rețeaua legăturilor care se formează în natură în- tre elementele desenate pe etichete.

De exemplu, Maria este copacul, ea ține capătul sforii și aruncă ghe- mul mai departe lui Dan, care este „covor de frunze”, spunând că ea, copacul, se va scutura și va forma un covor de frunze. Dan prinde ghemul, ține de sfoară și îl aruncă mai departe Anei care este „râmă” și care descompune covorul de frunze. Până acum avem sfoara în- tinsă de la Maria la Dan și de la Dan la Ana. Jocul se continuă până se formează o pânză de păianjen și toți jucătorii sunt conectați, unii chiar de mai multe ori. Astfel vedem că natura funcționează ca un sistem, fiecare element având un rol important.

Să vedem ce se întâmplă dacă nu mai plouă. laura, care este apa, lasă jos sfoara, rețeaua devine mai slabă și cercul copiilor trebuie să se lărgească pentru a tensiona din nou sfoara. Iese și Maria, căci am tăiat toți copacii și tot așa până nu se va mai putea întinde sfoara și legăturile vor fi tot mai slabe.

Jocul este de impact atât pentru copii, cât și pentru adulți, putând fi jucat și de către aceștia.

Prin joc se înțelege multitudinea de legături existente în natură și interdependența dintre elementele acesteia. Natura funcționând ca un sistem complex, atunci când unul dintre elementele ei are de suferit celelalte vor suferi și ele, iar atunci când mai multe elemente sunt afectate, sistemul se dezechilibrează.

de suferit celelalte vor suferi și ele, iar atunci când mai multe elemente sunt afectate, sistemul
de suferit celelalte vor suferi și ele, iar atunci când mai multe elemente sunt afectate, sistemul
de suferit celelalte vor suferi și ele, iar atunci când mai multe elemente sunt afectate, sistemul
de suferit celelalte vor suferi și ele, iar atunci când mai multe elemente sunt afectate, sistemul
de suferit celelalte vor suferi și ele, iar atunci când mai multe elemente sunt afectate, sistemul

6. Tipuri DE GrĂDini În ȘcOALĂ

Grădinile pot fi mici, medii sau mari în funcție de resursele de care dis- puneți și mai ales de timpul pe care îl puteți aloca întreținerii grădinii. Am structurat schematic pașii ce ar trebui parcurși pentru înființarea unuia din cele trei tipuri de grădini, astfel încât să fie distractiv și ușor de pus în practică.

6.1. Grădina din sala de clasă

O grădină mică, ca cea din sala de clasă, este indicată pentru cei care

nu au un spațiu pe care să îl poată dedica unei grădini mai mari. Este

o grădină formată din ghivece, jardiniere sau orice recipient pe care

dorim să îl transformăm într-un loc în care plantele pot să crească și pe care le putem amplasa fie în sala de clasă sau afară, într-un loc mai însorit. Ideală pentru un proiect pe mai multe săptămâni în cadrul dis- ciplinelor precum Matematică și explorarea mediului/Științele naturii,

prin care le putem arăta copiilor cum cresc plantele, în cât timp, de ce au nevoie pentru a crește, precum și importanța alimentației sănătoase

și a bucuriei recoltei.

Pasul 0 – Grădina ca unealtă pedagogică Primul aspect pe care ar trebui să îl avem în vedere este utilitatea unei

astfel de grădini și ce i-ar putea învăța ea pe copii sau ce-i putem învă-

ța cu ajutorul ei. Cu cât suntem mai aproape de lumea naturală, cu atât

mai repede și mai bine îi vom înțelege minunatele mecanisme cu care ne hrănește.

O grădină, indiferent de dimensiuniile ei, ne arată procesul prin care o

sămânță devine o plantă din care noi ne hrănim, exemplifică dimensiu- nea în timp de care au nevoie plantele ca să crească și elementele indis- pensabile dezvoltării ei (sol, apă, soare/lumină), diversitatea speciilor, a formelor semințelor, precum și importanța unei alimentații sănătoase.

Grădina ca unealtă pedagogică, pe parcursul desfășurării unui proiect de grădină în sala de clasă:

•  Explorarea mediului și științele naturii: se pot exemplifica diversi-

tatea speciilor, a semințelor, părțile unei plante, ce parte mâncăm de la fiecare plantă, se pot elabora fișe de observare a evoluției unei plan-

te pe zile/săptămâni/luni, de ce elemente are nevoie o plantă pentru a

crește, copiilor li se pot explica procesele fotosinezei și ale transpirației

și pot învăța să recunoască plante după miros, gust și pipăit, etc.

•  Matematică: copiii pot nota timp de o lună în fiecare zi ce s-a întâm- plat cu planta lor și pot măsura cât a crescut, câte semințe au plantat

și câte au ieșit, pot face operații matematice sau forma mulțimi cu aju-

torul semințelor și a formei acestora, li se poate introduce noțiunea de bani/bancnote în momentul planificării grădinii și cât ar costa roadele acesteia dacă le-ar vinde. •  Comunicare în limba română: povestiri și compuneri despre evolu- ția plantelor, discuții și jocuri de rol pe marginea lor. •  Arte vizuale și activități practice – plantele din jardinierele noastre

și semințele pot fi subiectul unor frumoase picturi, forme din plastili-

nă, colaje etc. •  Activități transdisciplinare: Natura și viața noastră - plantele/germi- nația/îngrijirea lor; Omul – hrana și alimentele. •  „Creează-ți mediul!” (disciplină opțională): formarea unei atitudini de respect și de grijă față de mediu prin grija pe care o vor avea timp de căteva luni/săptămâni față de grădină și prin înfrumusețarea ei. •  Educație ecologică și protecția mediului (disciplină opțională): ob- servând întreg procesul de creștere al unei plante și roadele pe care

aceasta ni le oferă, elevii vor învăța să respecte mediul înconjurător.

elevii vor învăța să respecte mediul înconjurător. Pasul 1 – Evaluarea resurselor •  obținerea 
elevii vor învăța să respecte mediul înconjurător. Pasul 1 – Evaluarea resurselor •  obținerea 

Pasul 1 – Evaluarea resurselor •  obținerea acordului direcțiunii în privința proiectului; •  implicarea copiilor, a cadrelor didactice sau a părinților; •  stabilirea timpului pe care îl aveți la dispoziție pentru grădină. Tim- pul recomandat pentru o grădină în sala de clasă: aproximativ 20-30 min/săptămână. •  stabilirea materialelor pe care le aveți și a celor de care veți mai avea nevoie. Realizați lista materialelor necesare și a uneltelor pe care le aveți și de care veți avea nevoie. Pentru sugestii, consultați Capitolul 3.5 – Unelte și alte materiale; •  estimarea bugetului pe care îl puteți aloca pentru începerea și între- ținerea viitoarei grădini. Iar dacă nu dispuneți de nici un fel de buget, cereți ajutorul direcțiunii sau al părinților (unii din ei poate grădină- resc și dispun de o parte din materialele de care aveți nevoie).

Exemplu de costuri pentru o grădină în sala de clasă:

1. ghivece: mici de 15 cm înalțime – 2,3 RON sau jardiniere de

30/40/60 cm – 3,2/9,5/11,5 RON. Jardinierele pot fi ușor așezate pe per- vaz, iar una poate folosi pentru proiectul a 3-4 copii, încurajându-i ast- fel să lucreze în echipă;

Ghivecele sau jardinierele mai pot fi confecționate și din sticle de plas- tic (important este să le găuriți în partea de jos și să le puneți tăviță pentru drenaj) iar apoi pot fi pictate.

Costul aproximativ al ghivecelor pentru o clasă de 24 copii: 26 RON, dacă folosim jardiniere de 30 cm sau 0 RON dacă reciclăm sticle de plastic.

2. pământ: este indicat să folosim pământ universal, iar 20-25 l

sunt suficienți.

Cost aproximativ pământ jardiniere: 15 RON.

3. stropitoare: pentru a reduce costurile, le putem confecționa din sti-

cle de plastic de 0,5 l, iar dopul îl găurim. Este mult mai simplu pentru

elevi să ude plantele cu recipiente cât mai mici.

3. Semințe / răsaduri: 1-2 RON/plic semințe; 1-2 RON/răsad de tomate,

ardei, castraveți. Un plic de semințe din fiecare tip de plantă este sufi-

cient pentru întreaga clasă.

Cost aproximativ semințe: 10 RON

Cost total aproximativ pentru o grădină mică în sala de clasă: 51 RON cu jardiniere cumpărate sau 25 RON cu ghivece reciclate.

Pasul 2 – Planificarea grădinii •  Ce plantam? Plantele indicate pentru această grădină (salată verde, creață/roșie, rucola, creson, fetică, ceapă, usturoi, spanac, ridichi, pă- trunjel, mărar, fasole cățărătoare, tomate cherry). Flori: gălbenele, crăi- țe, condurul doamnei – vezi tabelele din Capitolul 4. Plante; •  Unde semănăm / plantăm? – în ghivece / jardiniere în interior sau afară; •  De ce plantăm? Importanța creșterii propriilor legume și verdețuri; proiect despre observarea și măsurarea creșterii unei plante, a părților ei componente, a elementelor de care are nevoie pentru a crește.

și măsurarea creșterii unei plante, a părților ei componente, a elementelor de care are nevoie pentru
și măsurarea creșterii unei plante, a părților ei componente, a elementelor de care are nevoie pentru
și măsurarea creșterii unei plante, a părților ei componente, a elementelor de care are nevoie pentru

Pasul 3 – Atelierul de semănat /plantat •  Cum semănăm / plantăm? Semințele vor fi semănate la o adâncime de 3 ori mai mare față de dimensiunea seminței la distanțele specifica- te în tabelul de la Pasul 2.

SFAT:

Dacă copiii nu vor avea răbdarea necesară de a socoti, este suficient dacă le spuneți să facă șanțuri în pământ (nu foarte adânci) și să pre- sare semințele ca pe sarea de bucătărie.

•  Pictăm ghivecele, jardinerele, confecționăm etichete

Pictăm ghivecele, jardinerele, confecționăm etichete Pasul 4 – Întreținerea grădinii •  udatul – nu
Pictăm ghivecele, jardinerele, confecționăm etichete Pasul 4 – Întreținerea grădinii •  udatul – nu

Pasul 4 – Întreținerea grădinii •  udatul – nu va fi nevoie să udăm plantele în fiecare zi, dar putem verifica ușor dacă acestea au nevoie de apă: apăsăm cu degetul pă- mântul și dacă este uscat, udăm, iar dacă este ud, așteptăm până a doua zi; •  observare; •  măsurare – vezi fișa de Observare – Cum crește o plantă – din Anexe.

SFAT:

Copiii pot fi împărțiți pe echipe și se poate face un tabel cu cine tre- buie să ude și în ce zi (din 2 în 2 zile, câte 2-3 copii) – vezi fișa Tabel udare grădină din Anexe.

Pasul 5 – Recolta – grădina ne răsplătește cu bunătăți dacă am avut grijă de
Pasul 5 – Recolta – grădina ne răsplătește cu bunătăți dacă am avut grijă de

Pasul 5 – Recolta – grădina ne răsplătește cu bunătăți dacă am avut grijă de ea •  culegem roadele grădinii noastre și facem o mare salată! După aproxi-

mativ 40-50 de

fetică, spanac, rucola, creson) le culegem frunzele, iar ridichile, ceapa,

la semănare putem culege roadele. Verdețurilor (salată,

usturoiul, le smulgem. le așezăm într-un castron mare și le spălăm, iar apoi cu ajutorul unor cuțite de plastic, ajutăm fiecare la tăierea legume- lor. Salata poate fi asezonată cu alte ingrediente și servită ca și gustare.

Pentru idei de activități și ateliere de realizat împreună cu elevii pe parcursul proiectului de grădină, vă rugăm să vizitați siteul www.scoaladingradina.ro/activitati sau manualul 2 destinat activități- lor pentru copii în grădină de pe www.scoaladingradina.ro/resurse.

sau manualul 2 destinat activități- lor pentru copii în grădină de pe www.scoaladingradina.ro/resurse . 68
sau manualul 2 destinat activități- lor pentru copii în grădină de pe www.scoaladingradina.ro/resurse . 68

6.2. Grădina simplă din curtea școlii

Ne place să mâncăm legume, să învățăm despre cum cresc și avem un spațiu verde de minim 2 mp care „vrea” să fie transformat într-o fru- moasă grădină de legume, verdețuri și flori! Atunci a sosit momentul să începem planificarea unei grădini în curtea școlii. Cu ajutorul ei, copii pot observa solul, ce trăiește în el, de cât timp are nevoie o plantă să crească, de ce sunt plantele importante și pot deprinde idea de lucru în echipă și răbdarea de a aștepta recolta. Este recomandată unde există curte, iar un spațiu de minim câțiva metri pătrați se poate transforma în grădină.

Pasul 0 – Grădina ca unealtă pedagogică Grădina ca unealtă pedagogică, pe parcursul desfășurării unui proiect de grădină simplă în curtea școlii:

unui proiect de grădină simplă în curtea școlii: •  Explorarea mediului și științele naturii: se pot

•  Explorarea mediului și științele naturii: se pot exemplifica diversi- tatea speciilor, a semințelor, părțile unei plante, ce parte mâncăm de la fiecare plantă, se pot elabora fișe de observare a evoluției unei plan- te pe zile/săptămâni/luni, de ce elemente are nevoie o plantă pentru a crește, copiilor li se pot explica procesele fotosinezei și transpirației, și pot învăța să recunoască plante după miros, gust și pipăit, etc. Plimbări sau ore susținute în grădină, în care copiii observă texturi și forme diferite ale frunzelor, tulpinilor și florilor; insectele atrase de grădină și părțile lor componente, rolul lor, polenizarea; importanța apei pentru plante; solul și viața din sol. •  Matematică: planificarea grădinii prin folosirea de forme geometri- ce și a distanțelor de plantare – oare câte plante vom avea în grădină?. Copiii pot nota timp de o lună în fiecare zi ce s-a întâmplat cu plan- ta lor și pot măsura cât a crescut, câte semințe au plantat și câte au germinat, pot face operații matematice sau forma mulțimi cu ajutorul semințelor și al formei acestora, li se poate introduce noțiunea de bani/ bancnote în momentul planificării grădinii și cât ar costa roadele aces- teia dacă le-ar vinde. •  Comunicare în limba română: povestiri și compuneri despre lucrul în grădină, evoluția plantelor; povestea mărului, a ridichei, a albinuței, discuții și jocuri de rol pe marginea lor – lecturile se pot realiza și în grădină. •