EPIDEMIOLOGIE

Pneumococul este un germen saprofit al cilor aeriene superioare. Rata purttorilor

sntoi variaz ntre 5-70% dintre subiecii unei populaii, dependent de sezon, arie
geografic, colectivitate, etc.
Frecvena maxim a purttorilor sntoi se nregistreaz la copiii din primii doi ani
de via, n special n sezonul rece al anului (decembrie-aprilie), n 80% din totalul
izolrilor fiind incriminate serotipurile 6, 19, 23, 3, 9, 11, 14, 15 i 18. Partajul
nazofaringian nu antreneaz apariia de anticorpi specifici, ceea ce explic durata sa
ndelungat (45 de zile-6 luni sau peste), ca i posibilitatea infeciei cu acelai serotip.
Foarte puini dintre purttori vor dezvolta boala ca atare. Caracterul transmisibil al
bolii (calea aerogen) este cert demonstrat dei riscul de contagiune (ce presupune un
contact interuman strns) rmne neglijabil.
n difuziunea infeciei purttorii au un rol mai important dect bolnavii. Izolarea
bolnavilor nu este necesar dect n cazul unor contacte cu risc sczut (cardiaci,
imunodeprimai, etc.).
Rarele izbucniri epidemice de pneumonie pneumococic sunt consumate n
colectiviti de copii n care infecii virale respiratorii au, de asemenea, caracter epidemic.
Pneumonia pneumococic apare periodic, n special iarna i primvara. Aceast
variaie sezonier semnific rolul decisiv al infeciilor virale respiratorii n favorizarea
producerii pneumoniei pneumococice.