Partheon

447 - 432 B.C.E.

Marmura
Dedicate zeitei Athena
Situate pe acropole in atena
In sc 5, era cel mai puternic si prolific oras grecesc

The Acropolis of Athens is a complex of buildings on top of the Acropolis rock

looking over Athens that were built nearly 2,500 years ago. The most
recognisable building on the Acropolis is the Parthenon, one of the most iconic
buildings in the world, it has influenced architecture in practically every western
country. Although the Parthenon is the most famous building on the Acropolis
there are others just as interesting like the Propyaia (gate), Erechtheum, Theatre
of Dionysus and the temple of Nike. There are also other structures around the
Acropolis such as the Odeum/theatre of Herodes Atticus
The Acropolis is 150m (490ft) high and is what most people imagine when they
think of Athens or Greece .
The Parthenon and other buildings on the Acropolis were all built between 460
and 430 BC (the Golden age of Athens) under the leadership of Pericles. The
building project of the Acropolis was to demonstrate the political and cultural
achievements of Athens and Greece. Much of the funding of the Acropolis came
from the Delian league (a league of Greek Islands and city states formed to
protect each other against the Persians), the other city states begrudged Athens
using their money to build the Acropolis, this partly caused the later war between
Athens and Sparta (Pelponnesian War). Since being built over 2,500 years ago
the Acropolis has seen many occupying armies come and go, all leaving their
mark on it. Over the years the Acropolis has been used as a Byzantine church,

an administrative building with the Parthenon as a Cathedral under the

Venetians, a Frankish fortress, a Turkish Garrison, an armoury, a mosque and
even a harem.
built by the architects Kallikrates and Iktinos, and all the sculptures by Pheidias.
The Parthenon was built on the exact site of a previous Temple dedicated to
Athina, this temple was destroyed by the Persians when they sacked Athens and
the Acropolis during the Greek-Persian war. It was actually built to give thanks to
Athena for salvation from the Persians
The dimensions of the Parthenon are 69.5 metres (228 ft) by 30.9 metres (101.4
ft) with 46 outer columns and inner columns. The exterior columns are are 10.4
metres (34.1 ft) tall and have a diameter of 1.9 metres (6.2 ft). Inside the
Parthenon was a 12 metre (40 ft) tall statue of Athina by Pheidias, made out of
wood, gold, and ivory. Sadly like many other parts of the Parthenon and Acropolis
this has been lost to history, it is believed to have been taken to Constantinople
by the Romans, and then looted by crusaders during the middle ages.
There once were 72 metopes carved in the high relief all probably painted, only a
few still remain on the Parthenon, some are in the Acropolis Museum, British
Museum and the Louvre. The metopes depicted all different myths and legends
of the Greeks such as the battle of Lapiths and the sack of Troy, all four sides
showing a different story. As well as the metopes missing there are many friezes
missing too, being damaged or stolen over the years.
The worst damage to the Parthenon was in 1687 when the Venetians shelled the
Acropolis from Philopappos Hill as the Turks were using the Parthenon as an
armoury. The shell ignited the Turkish ammunition an the following explosion
destroyed what was left of the roof and toppled columns, much of the sculptures
were damaged and were scattered over the floor. When Greece gained control of
Athens in 1832, all medieval and Ottoman buildings (including a minaret) were
removed from the Parthenon.

The Parthenon marbles are sometimes known as the Elgin marbles

after Lord Elgin. Elgin was the British ambassador to the Ottoman
Empire who got permission from the Ottomans who ruled Greece at
the time to remove some of the sculptures from the Acropolis.
Elgin had his agents remove half of all the remaining sculptures from
the Parthenon, Erechtheum and Propylaia and shipped them back to
Britain. He later sold them to the British museum where they are
controversially still displayed today. The Greek Government are still
trying to get the marbles returned to Athens and the Acropolis, so far
unsuccessfully. Many other parts of the marbles have been returned to
Athens from other museums around the world such as the Vatican,
Getty museum and others in Sweden and Germany.

Parthenonul devine un symbol al nasterii democratiei dar este si un monument

architectural deosebit. A fost construit intre 447- 438 B.C.E. iar sculptura a fost
terminata in 432 B.C.E., considerat monument apartininad perioadei de apogee a
clasicismului grecesc.

Jacques carrey, sketch of the sculpture of the west pediment of the Parthenon, 1674

According to a popular myth, Athena and Poseidon competed for the honor of being the
patron of the city. The myth describes how the gods provided gifts in order to gain the
peoples favor. Poseidon hit the Acropolis rock with his trident at the place where the
Erechtheion was built later, and from the wounded earth a majestic horse arose as a gift
to the citizens. The city however was named after Athena, for she gave the gift of the
olive tree.
The myth is indicative of a struggle between major religious currents during the Archaic
period in Athens and although Athena dominated worship, ultimately the two gods
coexisted peacefully upon the Acropolis rock through temples and legends. This battle
of the gods is depicted in the sculptural arrangement at the west pediment of the
Parthenon. Sculptura a mai avut si rolul de trezorerie, lucruri valoroase erau adapostite
aici,ca daruri sub supravegherea zeitatii, reprezentand un symbol al puterii si
prosteperitatii orasului. Constructia se supune idealului grecesc de perfectiune, insa este

ajustata la modeul de perceptie uman pt a crea impresia de linii drepte si geometrice

cand de fapt, este mai mult o constructive ale carei imperfectiuni dau un dinamisc
special, de organic si de viu. Aceasta metoda folosita de greci se numeste entasis (ca in
cazul coloanelor ce se latesc spre partea inferioara pt a crea ochiului uman impresia de
proportie si verticalitate perfecta ) . De asemenea, coloanele de la extremitati, (ca si
metopele) sunt orientate mai mult spre exterior comparativ cu cele central pt a da iluzia
de densitate a cladirii.
Templul este unul characteristic grecesc, insa stilul ales este unul specific si anume cel
doric, cu elemente ionice. Apartenenta la stilu grecesc poate fi recunoscuta mai ales prin
coloanele uriase cu indentatii vertical, coloanele sunt asezate direct pe poseaua
templului, denumita stylobat, iar capitelurile din partea superioara sunt simple,
coloanele se sfarsesc cu blocul rectangular lipsit de decoratii si numit abac. Deasupra
acestora, sunt triglifi si metope. Initial, constructia era acoperita de sculpture ce se
gaseau atat la nivelul metopelor cat si al pedimentului, avand si o friza ce inconjura
toate cele patru laturi ale constructiei, in interioul templului, aceasta reprezentand o
caracteristica a stilului ionic, templul insumand astfel atat trasaturi dorice cat si ionice.
In interior, erau 4 coloane ionice la intrarea din latura de vest a templului. Pelerinii
vedeau partea vestica, pe care trebuiau sa o ocoleasca spre a patrunde in cladire, prin
aripa de est a monumentului. Sculptura ce amintea de mitul atenei si al lui Poseidon in
concursul lor de a fi patronal orasului se intalnea pe aceasta latura estica.
Pe friza laturii de est din interiorul templului, se crede ca ar fi o procesiune
Panathenaica (procesiune de comemorare a atenei) la care insasi cele doua divinitati ar
fi luat parte. Metopele ii infatisau pe greci luptand impotriva diversilor inamici, reali
sau mitici. Pe latura vestica, metopele infatisau confruntarea dintre greci si amazoane,
pe latura Nordica, lupta dintre greci si troieni, pe cea estica, lupta dintre zei si titani, iar
pe cea sudica, dintre lapiti si centauri. Aceste scene aveau rolul de a aminti de
descendenta grecilor si implicit a atenienilor, a civilizatiei fata de barbarism, a ratiunii
contra haosului. Zidurile constructiei erau de asemenea pictate.

https://www.youtube.com/watch?v=tWDflkBZC6U

https://en.wikipedia.org/wiki/Parthenon
http://www.athens-greece-guide.com/acropolis.htm
http://ancient-greece.org/history/athens-legends.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Parthenon_Frieze
http://www.pbase.com/bmcmorrow/olympiamuseum

FRIZA
Sculptata in alto-relief, din marmura pentelica, creata pentru decorarea naosului
Parthenonului, intre 443 B.C si 438 B.C., de catre Phidias, considerat autor al
acesteia.
Din cei 160 de metrii ai frizei origiale, astazi s-au mai pastrat 130 de metrii, deci un
procent de 80%.
Restul frizei este cunoscuta doar prin intermediul schitelor lui Jacques Carrey din
1676, cu 13 ani inainte de bombardamentul venetian care a ruinat templul.
In prezent, mare parte din bucatile ce constituiau friza se afla la British Museum din
Londra, iar o alta parte se afla chiar la Atena.
Friza era compusa din 378 de figuri si 245 de animale, in 114 blocuri de marmura ce
reprezinta doua procesiuni paralele. A fost finisata cu detalii metalice si acoperita cu
pictura.
Naratiunea frizei incepe in coltul de SV , acolo unde procesiunea pare sa se divida.
Prima figura pare a fi un maresal imbracandu-se in vreme ce alti cativa oameni
pregatesc caii pentru calatorie.
Figura cu o mana ridicata este una ambigua, care poate reprezenta proprietarul
unui cal respins , revoltat . Aceasta scena marcheaza inceputul procesiunii.
46% din imagini reprezinta calareti, sunt divizati in cate 10 ranguri, la fel ca si
triburile Aticii. Aproape toti sunt tineri, redati ca neavand barba, cu exceptia a doua
figure care poarta roche tracica si caciula din blana si cizme inalte si care au fost
identificati ca hipparci. Alaturi de cai sunt reprezentate trasurile, fiecare conduse de
carutasi si avand cate un pasager inarmat.

Se crede despre acestia ca i-ar reprezenta pe apobatai sau participanti in cursa

ceremoniala . Persoanele cele mai in varsta sunt infatisate ca avand parul impletit,
acesta fiind un mod de reprezentare specific artei clasice.Patru dintre acestia din
urma, isi ridica bratul drept tinand pumnul strans, gest asociat cu thallophoroi, sau
cei ce tineau ramurile de maslin. Alte personaje infatisaza muzicieni cu kithara, un
tip de lira si patru aulor (cei ce cantau la flaut). Mai sunt reprezentati hydriaphoroi,
sau purtatorii de vase cu apa, skaphephoroi, sau purtatorii de faguri de miere si de
prajituri, al caror rol era de a atrage spre altar animalele ce urmau sa fie sacrificate.
Animalele ce urmau a fi sacrificate sunt reprezentate in N si S ul frizei, ele fiind in
numar de 10 vaci si 4 oi, care urmau sa fie inchinate zeitatii pe Acropole.
In partea estica se intalnesc primele reprezentari feminine de pe friza. Ele aduc
obiectele menite sacrificiului, paraphernalia , incluzand phiale sau vase si oinochoai,
borcanele pentru vin, thymiaterion, sau vasul cu tamaie. Urmatoarele grupuri de
personaje (in numar de 10) sunt problematice, despre ele s-ar crede ca sunt
eponymous, cei care au dat numele celor 10 triburi . Plasarea lor in proximitatea
zeitatilor le indica importanta. O alta interpretare ar fi aceea ca ei ii pot reprezenta
pe athlothetai, cei care au pus la cale procesiunea. Nu exista suficiente dovezi
iconografice care sa determine care dintre aceste doua interpretari este corecta.

Cele 12 divinitati reprezentate in pozitie sezuta sunt considerate a fi cele de pe

Olymp, avand dimensiuni semnificativ mai mari fata de toate celelalte personaje si
fiind aranjate in grupuri de 6 pe diphroi, sau scaune fara spatar, cu exceptia lui Zeus
care este intronat. Ei stau cu spatele la ceea ce pare a fi evenimentul culminant al
procesiunii; 5 dintre figurile reprezentate (3 copii si 2 adulti), doua dintre figurile de
copii cara deasupra capului obiecte (acestea sunt probabil fete) iar o a treia fugura
de copil (probabil baiat), il ajuta pe unul dintre adulti .

Stilul
Desi exista o coerenta a operei, sunt observabile diferente de design pe laturile
paralele ale frizei, ceea ce ia facut pe specialist sa creada ca ar mai putea exista un
artist posterior lui Phidias, care sa fi contribuit la crearea operei.
Este perioada multiplelor posibilitati de redare cat mai expresiva a coropului, gesticii
corpurilor, o libertate mai mare de reprezentare a gesturilor si pozitiilor si o
verisimilitudine crescuta fata de modul in care detaliile anatomice apar privitorului.
Frizele ar contine chiar figuri mai dinamice decat cele alfate pe metopele aceluiasi
monument. Una dintre inovatiile importante ale sitlului este folosirea drapajului care
sugereaza dinamismul corpului pe care il ascunde privirilor.
Interpretare
Nu exista dovezi scrise care sa fi supravietuit antichtaii si care sa relateze
semnificatia evenimentului reprezentat, aceasta dilema ramanand in picioare pana
in zilele noastre. Tezele vehiculate aminteau fie de sarbatorile Phanatenaice, fie, asa
cum se crede de data mai recenta, ar fi insasi reprezentarea mitului fondarii Atenei,
intrucat era mai obisnuita in epoca reprezentarea unor evenimente mitice decat a
unora contemporane.