Ultima noapte de dragoste, intaia

noapte de razboi Camil Petrescu

Eseu comentariu
Autor
Camil Petrescu face parte din perioada interbelica, cea care ii cuprinde atat piesele de
teatru cat si poeziile si romanele scriitorului. Coexista in epoca atat romanul modern
subiectiv, cat si romanul realist balzacian sau cel mitic traditional.

Anul publicarii
Opera Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a fost publicata in anul 1930. In
1933 apare al doilea roman Patul lui Procust. Semnificatia sintagmei titlului din al doilea
volum se aplica atat primuluii roman cat si dramelor de idei, fiind considerata spatiu al
nepotrivirii.

Geneza
Opera a fost anuntata cu mult inainte de aparitie in cadrul presei. Se vehicula aparitia unei
succesiuni de nuvele. Scriitorul marturiseste ca nuvela pe care a inceput sa o scrie si-a
marit dimensiunile la sute de pagini in manuscris, depasind cu mult intinderea nuvelei
Puteam continua la infinit si nu m-as fi oprit, De aceea a trebuit sa aleg un final. La
inceput a fost anuntat romanul capitanului Andreescu. Titlul sufera modificari devenind
proces verbal de dragoste si razboi. Varianta finala care asimila cele doua experiente fiind
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi, la baza operei ca document autentic
sta jurnalul de campanie al scriiitorului, povestea de iubire fiind pur inventata. Ca urmare, in
roman se dezvolta doua fire narative ce urmaresc iubirea si razboiul, fiecare experienta fiind
plasata intrun timp obiectiv sau subiectiv.

Ipoteza
Opera data este un roman psihologic subiectiv modern al experientei avand toate
caracteristicile necesare.

Teorie si tehnici folosite

Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere cu personaje
numeroase, complexe si amplu caracterizare, cu o intriga complicata si o actiune ampla.
Romanul psihologic are drept obiect investigarea detaliata a vietii interioare, observarea
psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta. Este scris de obicei la persoana
intai pentru ca pune accent pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau
chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului.
Anticalofilismul este tehnica prin care scriitorul se declara impotriva expresivitatii artistice
a textului daca nu exprima autentic toate trairile personajului.
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv
deoarece are drept caracteristici unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subietiv,
fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana intai, luciditatea (autoanalizei),
anticalofilismul, dar si autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea
vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea intensa.
Modernismul, in sens restrans, deseneaza miscarea literara constituita in spatiul hisparoamerican, la sfarsitul secolului al XIX-lea, miscare care orienteaza poezia spre o estetica a
sinceritatii si a rafinamentului. In sens larg, modernismul reprezinta o manifestare radical,
indrazneata a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. E opus
traditionalismului.

Explicarea titlului
Conotativ, titlul indica cele doua carti ale romanului desemnand povestea de iubire dusa
pana undeva si experienta razboiului care omoara si ceea ce a ramas din iubirea lui Stefan
si a Elei. Cele doua secvente sunt unite de substantivul noapte in mod simbolic, el
desemnand dezamagirea, deziluzia, decaderea valorilor in care persoajul credea si care iau
o alta ordine.

Tema
Tema o constituie drama intelectualului inadaptat, lucid si cu probleme de constiinta.
Subtemele operei sunt si cele doua experiente care marcheaza destinul personajului,
iubirea si razboiul.

Capitole
Romanul contine doua carti ce corespun celor doua secvente din titlu. Este sunt structurate
in capitole cu titlu sugestiv pentru a rezuma situatiile care declanseaza sentimentele
contradictorii ale personajelor. Din cartea intai se remarca urmatoarele capitole La Piatra
Craiului in munte, Diagonalele unui testament, E tot filozofie, Ultima noapte de
dragoste, iar in a doua parte Intaia noapte de razboi, Fata cu obraz verde la vulcan,
Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu. Se remaca o subordonare a discursului narativ
unor tehnici specifice: tehnica flashback-ului, memoria involuntara si fluxul memoriei, cea
din urma fiind supusa analizei psihologice si a introspectiei (analiza propriilor sentimente).

Tip de narator
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal,
Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul.
Naratiunea la persoana intai presupune existenta unui narator implicat. Punctul de vedere
unic si subiectiv, al personajului narator care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face
ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal. Insa situatia eului
narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate
ca evenimente interioare, interpretate si analizate.

Incipit
In incipitul romanului se apeleaza la un artificiu compozitional. In primavara anului 1916,
personajul principal se afla concentrat pe Valea Prahovei. Incipitul pune in evidenta cele
doua planuri temporale din discursul narativ timpul nararii si timpul naratiunii (trecutul
povestii de iubire).

Subiectul romanului
Fortificatiile de pe Valea Prahovei se intindeau intre Busteni si Predeal. Erau niste santulete
ca pentru scurgere de apa, acoperite ici si colo cu ramuri si frunzis intarite cu pamant ca de
un lat de mana, erau botezate de noi transee si aparau un front de zece km.
Romanul incepe cu prezentarea lui Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de frnt al acestuia,
ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind la amenajarea
fortificatiilor ed pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. In acest prim capitol,
intitulat La piatra Craiului, in munte autorul se refera cu o ironie usturatoare la
incompetenta sistemului de aparare militara al tarii, in preajma primului razboi mondial.

Desi frontul se intindea pe 10-15km cu niste santulete ca pentru scurgere de apa, pe care
zece porci tiganesti cu bauturi puternice le-ar fi ramas intr-o jumatate de zi. Ca sa nu fie
demascata tactica militara atat de bine gandita si atat de eficienta, temerile nu circulau
decat cu perdelele trase sau, daca nu erau perdele, cu geamurile majite de vopsea alba, iar
de la Sinaia, pe fiecare culoar erau santinele cu boieneta la arma Despre aceste transeejucarii se vorbea cu mandrie si respect in toata tara, in Parlament si in presa.
Discutia celor paisprezece ofiteri adunati in odaita scunda a popotei se poarta in jurul unui
fapt divers comentat de presa, privind achitarea de catre tribunal a unui barbat care isi
ucisese sotia surprinsa in flagrant delict de adulter. Dezbaterea asupra acestui caz este
aprinsa si contradictorie privind relatiile dintre soti si sentimentul de casnicie poate sau nu
sa dea celuilalt dreptul de a decide asupra vietii partenerului.
Capitanul Dimiu, corabu si Floraiu vin fiecare cu pareri diferite sustinute cu argumente
rationale sau nu. Insa interventia lui Stefan este surprinzatoare pentru ceilalti confirmand
principiul estetic ca poti vorbi sincer numai despre tine, despre trairile si receptarile proprii.
Discutiile starnite minimalizeaza superioritatea sentimentului de dragoste in conceptia
eroului si-i declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii, iubirea, simtita cu forta si
dominata de incertitudini, in numele careia se straduieste din rasputeri sa obtina
permisiunea sa plece la Campulung pentru a se intalni cu sotia.
Prin memorie involuntara, declansata de discutia de la popota, Gheorghidiu nareaza faptele
retrospective in jurnalul de campanie, aducand in prezent (in timp subiectiv) experienta sa
erotica Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma
insala este fraza cu care debuteaza abrupt cel de-al doilea capitol, dar si retrospectiva
iubirii dintre Stefan si Ela.
Casatoria lor este linistita o vreme, mai ales ca duc o existenta modesta, aproape de
saracie, bucuriile lor erau excursia la Mosi si strengaria de a ne da in calusei, de a manca
floricele si de a bea un top de bere, iubirea fiind singura lor avere. Echilibrul tinerii familii
este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar,
Tache.
Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de problemele pragmatice si ca in procesul
care urmeaza intre rude din cauza testamentului ambiguu, ea tine cu indarjire ca sotul sa nu
renunte la mostenire, Stefan fiind uimit de aceasta atitudine a sotiei sale, pe care ar fi vrut-o
mereu feminina.
In cele din urma, Gheorghidiu cedeaza in fata rudelor, ba chiar investeste o parte din bani
intr-o fabrica de metalurgie. Licitatia fabricii a iesit prost, deoarece s-a ivit un concurent
extrem de periculos in persoana unuia, Tanase Vasilescu Lumanararu. Afacerea cu fabrica
se dovedeste a fi un dezastru atat din lipsa de specialitati, cat si din cauza razboiului din
Germania.

Intr-o dupa-amiaza, pe cand cei doi soti se plimbau la Sosea, o intalnesc pe Anisoara,
verisoara cu Stefan si maritata cu un mare msoier. Sub influenta acestei verisoare, Ela este
atrasa intr-o lume mondena lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai
de moda, de distractii nocturne sau escaade, lume in care ea se incadra uimitor.
Fire reflexiva si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate noua
comportare a Elei, aducand progresiv nelinisti si indoieli interioare care devin sfasietoare. In
casa Anisoarei, cunoscusera un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei, care le
invata pe doamne un dans nou si la moda, tango-ul. Anisoara care avea mania excursiilor,
hotaraste ca de Sf. C-tin si Elena sa plece cu totii pentru trei zile la Odobesti cu trei masini.
Stefan este surprins de eforturile pe care sotia le facuse pentru a-l avea pe domnul G.
Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carui moment culminant are loc cu
ocazia excursiei la Odobesti. In timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda o atentie
exagerata unui anume domn G, care dupa opinia personajului anrator ii va deveni mai
tarziu amant. Nervos peste masura, Stefan ii spune la intoarcere ca va divorta de ea, insa
Ela este candida si nevinovata, jura ca nu stie despre ce este vorba.

Personajele
Stefan Gheorghidiu, personajul-narator reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul
superior, care traieste drama indragostitului de absolut. Filozof, el are impresia ca s-a izolat
de lumea exterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa.
Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscut de cititor, decat in masura
in care se reflecta in aceasta constiinta. In acest sens, Ela este cel mai misterior personaj,
prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea personajului-narator. De aceea
cititorul nu poate pronunta asupra fidelitatii ei sau daca e mai degraba superficiala decat
spirituala.

Stil
Stilul anticalofil pentru care opteaza romancierul sustine autenticitatea limbajului. Scriitorul
nu refuza corectitudinea limbii, ci efectul de artificialitate, ruptura de limbajul cotidian pe
care o provoca emfaza din limbajul personajelor din romanul traditional. De aceea
banalizeaza, de pilda, obiectul si limbajul in care se poarta discuta de la popota (capitolul
II). Personajul-narator comenteaza astfe conversatia ofiterilor: Platitudini, poncife din carti
si formule curente. Aceasta nu este doar o critica la adresa pretentiei de cultura a
ofiterilor, ci mai ales a unui mod neautentic de a vorbi, teatralizat, mimetic, dar fals.

Concluzie
In concluzie, romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman
modern, psihologic, avand drept caracteristici timpul prezent si obiectiv cat si autenticitatea
trairii.