JOCUL IELELOR DE CAMIL PETRESCU

In ciuda multitudinii domeniilor artistice si a celor conexe in care s-a impus

deopotriva,Camil Petrescu ramane,in primul rand,un om de teatru,autorul modern continuandu-i
pe Bog 818j92i dan Petriceicu Hasdeu si Ion Luca Caragiale,creatia lui dominand perioada
interbelica.Din gama operelor camilpetresciene se detaseaza net "Jocul ielelor",care isi
demonstreaza statutul de veritabila drama prin faptul ca este o specie a genului dramatic in
proza,caracterizata prin ilustrarea vietii reale intr-un conflict complex si puternic ce "nu implica
decat individul si destinul sau terestru",in desfasurarea caruia se urmareste conturarea trasaturilor
personajului dramatic.Aceasta specie este rezultatul unei mari libertati de creatie datorita
imbinarii accentelor tragice cu cele comice si,dupa cum afirma Doina Comlosan,"ea va ocupa
locul lasat de defuncta tragedie si va ingloba ceea ce a mai rams:dramatisnul conflictului,maretia
caracterelor".Caracterul modern ce ii asigura lui Camil Petrescu rolul de initiator al dramei de
idei consta in tema urmarita pe parcursul diegezei dramatice,in tehnicile de reprezentare si
validare dramatica a personajelor,precum si in arta minutioasa a scriitorului in elaborarea
discursului dramatic prin procedee care uzeaza de elemente din cele mai moderne.
Primul argument in statutarea operei "Jocul ielelor" drept drama moderna de idei il
constituie tema urmarita pe parcursul discursului dramatic,si anume drama de constiinta a
personajului principal,izvorata dintr-un conflict in planul ideilor absolute pa care eroul vrea cu
obstinatie sa le aplice in realitatea concreta cu care sunt incompatibil.Actiunea este plasata in
"mai 1914,in Bucuresti" si debuteaza cu stirea pe care ziarul "Dreptatea Sociala" o primeste de la
unul din redactorii sai aflati la Paris,si anume ca un cunoscut ziarist francez a publicat scrisorile
de dragoste ale sotiei ministrului de justitie catre amantul ei,ceea ce a determinat-o pe aceasta sal astepte pe directorul ziarului trei ore sis a-l omoare cu sase focuri de pistol.Pe fondul acestei
stiri sunt prezentate o serie de intamplari despre directorul ziarului,Gelu Ruscanu,care il
ameninta pe ministrul justitiei,Serban Saru Sinesti,cu dezvaluirea unui aspect zguduitor al vietii
sale,daca acesta nu demisioneaza din functie,fapt ce constituie intriga.Desfasurarea actiunii
adduce in prim plan discutia dintre Gelu si Praida,in care cel dintai povesteste intamplarea care la determinat sa initieze campania impotriva lui Sinesti,si anume moartea suspecta a batranei
Manitti,urmata de inlocuirea bunurilor de valoare ale acesteia cu unele neimportante.Toate aceste
fapte sunt relatate de Maria Sinesti intr-o scrisoare adresata amantului sau,Gelu Ruscanu.
In seara in care trebuia dat la tipar documentul incriminator,matusa lui Gelu il viziteaza
la redactie,rugandu-l sa renunte la intentia sa si cu greu ii marturiseste ca tatal sau,jucator inrait
de carti,pierzand u suma considerabila de bani,a fost ajutat de Sinesti.Gestul tatalui sau zdruncina
imagine ape care Gelu i-o purta,dar nu si hotararea de a publica scrisoarea,insa accepta amanarea
cu o zi.Maria Sinesti ii face o vizita lui Gelu,lasand un revolver pe masa,pe care barbatul il
arunca intr-un sertar al biroului,nestiind scopul cu care a fost adus.Dupa plecarea acesteia,Serban
Sinesti isi face aparitia in biroul lui Gelu,incercand in santaj sentimental prin intermediul
scrisorii prin care tatal sau ii solicita ajutorul,insa directorul ziarului nu abdica de la hotararea de
a publica documentul.La plecare,apparent intamplator,Sinesti ii dezvaluie lui Gelu ca tatal sau sa sinucis din cauza unei actrite vulgare si fara talent si nu a murit intr-un accident de
vanatoare,fapt ce constituie punctual culminant.Deznodamantul marcheaza ratarea personajului

atat pe plan professional,el renuntand la postul de director,cat si in planul ideilor,ceea ce il face

san u-si mai gaseasca rostul existentei sis a se sinucida cu pistolul adus de Maria Sinesti.

Al doilea argument ce suntine apartenenta operei "Jocul ielelor" la drama moderna de

idei il constituie modul de individualizare a personajelor,remarcandu-se Gelu Ruscanu,ca
instanta
dramatica
fiind
personaj
principal,regasindu-se
in
toate
secventele
dramatice,protagonist,actiunea polarizand in jurul sau,si rotund,portretul sau intregindu-se pe
parcursul diegezei.Ca referent uman,el dispune de un portret fizic bazat pe caracterizarea
indirecta,prin intermediul didascaliilor:"Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani,de o frumusete mai
curand feminine,cu un soi de melancolie in privire,chiar cand face acte de energie.Are
nervozitatea instabila a animalelor de rasa.Priveste intotdeauna drept in ochi pe cel care vorbeste
si asta-I da o autoritate neobisnuita.Destul de elegant imbracat,desi fara preocupari
anume.",infatisarea sa sugerand si cateva trasaturi morale precum inclinatia spre
meditatie,onestitatea.
Ca toti eroii camilpetrescieni,intelectuali lucizi insetati de absolute,inflexibili si
inadaptati superior,orgoliosi in aspiratii,Gelu Ruscanu este un invins,fiind devorat spiritual de
propiile idealuri ce nu puteau fi concretizate in realitatea sociala.Traind in lumea ideilor pure,este
incapabil sa ramana nepasator la imperfectiunile vietii pline de compromisuri,fiind dominat de
un "hybris" cu totul iesit din comun.Acest orgoliu excesiv ii conduce destinul catre iluzii pe care
le sustine cu obstinatie,facandu-l opac la orice solutie reala.Conceptia literara a lui Camil
Petrescu,reflectata atat in proza cat si in dramaturgie,poate fi concentrata in replica personajului
principal referitoare la drama intelectualului lucid:"Cata luciditate,atata existenta si,deci,atata
drama".Incatusat de absolute,nascut din framantari si skepticism,Gelu mosteneste de la tatal sau
aceeasi "nebunie a absolutului" si sufletul tulburat din cauza imperfectiunilor vietii reale.Prin
monolog interior,asezat in fata "mastii lui Voltaire" eroul imagineaza o convorbire cu acest uitat
"alter ego",Gelu rememorand toate greselile facute in viata si constientizand faptul ca a fost
inconsecvent in respectarea principiilor absolute.Eroul lui Camil Petrescu este invins astfel de
propiul lui ideal,traieste drama destinului tragic,prin plasarea lui intr-o lume abstracta,plina de
ambiguitate si de perceptie falsa a societatii concrete.Ruscanu recunoaste ca "s-a destramat hora
ielelor" si se sinucide cu pistolul adus de Maria,esuand astfel pe plan social,familial,erotic,moral
si intelectual.
Al treilea argument in statutarea operei drept drama moderna de idei consta in
procedeele uzitate in construirea discursului dramatic,procedee subordinate stilului anticalofil al
lui Camil Petrescu,ce se particularizeaza prin formule estetice moderne,concretizate prin
interesul pentru starile difuze ale eroilor,de exaltare a trairilor,sondare pana in zonele cele mai
adanci ale subconstientului,echilibru si simetrie,claritatea limbajului analitic si ezitarea verbului
intelectual.Didascaliile,indicatii scenice regizorale ce vizeaza elemente de comunicare
paraverbala sau nonverbala,raportate la personaje ,la elemente de decor si orice alte interventii
ale unor factori externi,valideaza prezenta vechiului discurs accentuat rhetoric caruia i se adauga
comentariul colateral imbinat cu reflectia profunda ,dezbaterea grava si analiza trairilor umane.

Astfel,prin talentul desavarsit de care da dovada in aprofundarea nuantelor

sufletesti,Camil Petrescu detine suprematia pe plan dramatic,reusind sa contureze in mod
impecabil destinul unui om captiv in lumea ideilor.