Sunteți pe pagina 1din 3

Rolul educaiei n dezvoltarea personalitii

Referat prezentat de prof. nv. primar Mihaela NETIAN


coala Gimnazial Lascr Catargiu com. Schela

Prin educatie se urmareste formarea unei personalitati in concordanta cu cerintele obiective ale societatii,
dar si ale individului. Ca orice fenomen social, educatia are in mod implicit si un caracter istoric. Ea a aparut odata
cu societatea, evolueaza si se schimba in functie de transformarile ce se produc in cadrul societatii.
Etimologia cuvantului, de origine latina, sugereaza complexitatea fenomenului educatiei la nivelul a trei
semnificatii primare: a) educatio = crestere, hranire, formare; b) educo-educare = a creste, a hrani, a forma, a
instrui; c) educo-educere = a scoate din (...), a ridica, a inalta.
Cele trei semnificatii reflecta, in mod gradual, perceptia sociala a fenomenului educatiei, operabila din
diferite perspective istorice: a) perspectiva limitata, reductio-nista = cresterea, cultivarea plantelor; b) perspectiva
general-umana = "alimentarea", formarea omului pentru viata; c) perspectiva manageriala moderna = conducerea,
dirijarea, orientarea unei activitati.
Dictionarul de pedagogie, dezvolta trei semnificatii secundare, care pot fi valorificate la nivelul unor repere
metodologice necesare in analiza fenomenului:
a) educatia ca efect, realizat conform unui model propus de societate;
b) educatia ca proces, realizat prin dezvoltarea tuturor resurselor interne ale fiintei umane;
c) educatia ca "ansamblu de actiuni", integrate intr-o activitate complexa de formare-dezvoltare a
personalitatii.
Aceste trei repere metodologice demonstreaza ''extinderea actuala a notiunii de eduatie" care reprezinta
simultan:
a) o activitate organizata institutional conform unor finalitati pedagogice/orientari valorice;
b) un produs al activitatii, determinabil si a-daptabil la cerintele societatii;
c) un proces, angajat intre mai multe fiinte umane, aflate in diferite relatii de comunicare si de "modificare
reciproca".
Educatia este un fenomen socio-uman care asigura transmiterea acumularilor teoretice (informatiilor) si
practice (abilitatilor) obtinute de omenire de-a lungul evolutiei social-istorice tinerelor generatii, formandu-le
personalitatea si profesionalitatea necesara desfasurarii de activitati utile in plan
social.
Educatia, prin intermediul invatamantului, realizeaza cel mai important produs" - omul pregatit si creativ,
factorul esential al dinamizarii progresului si dezvoltarii societatii,
Definirea educatiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune stabilirea unor repere
metodologice necesare pentru delimitarea functiilor specifice activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii si a
structurii specifice de proiectare si de realizare a acesteia.
n aceasta perspectiva, educatia reprezinta activitatea psihosociala proiectata la nivelul unor finalitati
pedagogice care vizeaza realizarea functiei de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane prin
intermediul unei actiuni pedagogice structurata la nivelul corelatiei sw/ect/educator-ofec/educat, desfasurata intr-un
camp pedagogic deschis.
Analiza educatiei presupune raportarea la trei repere metodologice:
- un reper metodologic, de ordin social, care priveste educatia, in mod special, ca produs;
- un reper metodologic de ordin psihologic, care priveste educatia, in mod special, ca proces;
- un reper metodologic integrator, de ordin psihosocial, care priveste educatia, in mod special, ca activitate
cu o funcionalitate si o structura de actiune specifica.
Educatia ca produs, reflecta o necesitate de natura sociala, care orienteaza activitatea de formare-dezvoltare
a personalitatii umane. Din aceasta perspectiva trebuie inteles "caracterul istoric si de clasa" al educatiei, dar si
accentul sau national. Sunt trasaturi obiectivate social, in diferite ipostaze particulare, desfasurate in timp si spatiu.
Educatia apare astfel ca un produs al relatiilor sociale. Dinamica acestor relatii conditioneaza rezultatele
educatiei de la nivelul continuitatii si al discontinuitatii intre generatii pana la nivelul "reproducerii ierarhiilor
sociale", care nu a fost eradicat nici chiar in societatea democratica, de tip informatizat.
Educatia ca proces reflecta o necesitate de natura psihologica, angajata ia nivelul numeroaselor raporturi
interindividuale care intervin in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane.
Educatia apare ca un proces specific uman, realizabil pe o traiectorie "bio-psiho-sociala" care urmareste
valorificarea "constiintei individuale", respectiv a resurselor interne ale personalitatii.
Operationalizarea reperului metodologic, de ordin psihologic, permite definirea prioritara a educatiei ca
proces prin identificarea elementelor esentiale care asigura formarea-dezvoltare a personalitatii umane.

Actiunile si influentele psihosociale, aflate in centrul sau la periferia procesului de educatie,


angajeaza structurile cognitive afective si volitive ale personalitatii, resursele motivationale, aptitudinale
si caracteriale ale acesteia.
Analiza educatiei ca proces contribuie la explicarea dimensiunii "subiective" a e-ducatiei care
permite interpretarea evolutiei personalitatii prin valorificarea prioritara a resurselor sale interne. Acest
reper intretine un anumit "psihologism" care promoveaza "individualismul" si "descriptivismul"
pedagogic prin accentuarea importantei factorului subiectiv (copilul, elevul, "educatul") care atrage, dupa
sine. neglijarea sau chiar eludarea finalitatilor educatiei.
Educatia ca activitate reflecta o necesitate de natura psihologica si sociala a personalitatii umane,
angajata intr-un produs si intr-un proces permanent de formare-dezvoltare, proiectat si realizat conform
unor finalitati elaborate la nivel global, care determina un ansamblu de actiuni structurate pe corelatia
subiect-obiect", orientata in directia autoeducatiei.
Operationalizarea acestui nou reper, de ordin epistemologic, permite analiza educatiei simultan ca
"produs" si ca "proces", proiectat si realizat integral in cadrai unei activitati psihosociale cu functie si
structura specifica, deschisa (auto)perfectionarii. in a-ceasta acceptie, devenita clasica, "educatia este o
actiune pe care o exercitam nu numai asupra semenilor nostri ci si asupra noastra insine" (Dottrens,
Robeit , .).
Educata, ca "produs", marcheaza rezultatul "socializarii metodice" ( Emile Durkheim, ) dar si al
"individualizarii" ( miscarea Educatia Noua - Stanciu, Ion,Gh., ) activitatii deformare a personalitatii.
in mod analogic, educatia ca "proces", marcheaza drumul psihologic, ciar si social, al personalitatii, spre
umanizare, spre (auto)dezvoitarea sa continua.
Educatia apare astfel, in primul rand, ca o activitate psihosociala fundamentala, proiectata si
realizata conform unor finalitati elaborate la nivelul macrostruetnrii societatii pentru realizarea functiei
sale specifice de formare-dezvoltare a personalitatii umane ( functiile educatiei, respectiv functia culturala
a educatiei).
Educatia apare, in al doilea rand, ca o activitate psihosociala fundamentala care a-re un nucleu
structural specific (prezent la nivelul actiunii educationale), bazat pe corelatia educator-educat, care, in
conditii optime, evolueaza in directia atingerii unui stadiu superior al umanizarii autoeducatii.
Analiza educatiei ca obiect de studiu specific pedagogiei presupune, in acelasi timp, evidentierea
continuiurilor, formelor si a tendintelor de evolutie a acestei activitati umane fundamentale.
Continutunie educatiei vizeaza dimensiunile/laturile principale ale activitatii de formaredezvoltare permanenta a personalitatii, proiectata-realizata in plan: intelectual, moral, tehnologic, estetic,
fizic ( continutul educatiei /dimensiunile, laturile educatiei; educatia intelectuala, educatia morala,
educatia tehnologica, educatia estetica, educatia fizica).
Formele educatiei vizeaza ansamblul actiunilor si al influentelor pedagogice realizate, simultan
sau succesiv, la nivel institutional (educatia formala-educatia nonformala) si la nivel noninstitutional
(educatia informala) - formele educatiei.
Tendintele de evolutie a educatiei, angajate, in perspectiva secolului XXI, la scara modelului cultural al
societatii postindustriale/informatizate, vizeaza:
- formarea-dezvoltarea permanenta a personalitatii, posibila si necesara prin integrarea tuturor formelor
si continuturilor/dimensiunilor educatiei pe verticala si pe orizontala sistemului de educatie;
- autoformarea-autodezvoltarea personalitatii umane, posibila si necesara prin proiectarea si realizarea
superioara a ciclurilor de educatie permanenta, desfasurate, la nivel optim, pe verticala si pe
orizontala sistemului de educatie;
- valorificarea deplina a educabilitatii la nivelul corelatiei pedagogice existente intre factorii care
asigura (auto)formarea-(auto)dezvoltarea personalitatii umane: educatia - mediul - ereditatea;
-proiectarea curriculara a educatiei, centrata asupra obiectivelor formative si a corespondentelor
pedagogice, posibile si necesare intre obiective-continuturi-metodo-logie-evaluare.
Aceste orientari asigura integrarea tendintei de abordare sociala a educatiei, la nivel de produs, cu
tendinta de abordare psihologica a educatiei, la nivel de proces. Educatia este astfel conceputa ca
activitate de (auto)formare-(auto)dezvoltare permanenta a personalitatii, deschisa perfectionarii in plan
intetectual-moral-tehnologic-estetic-fizic, la nivel formal-nonformal-informal.
Educaia este foarte necesar pentru un copil ,deoarece fr educaie este un copil
pierdut.
2

Educaia pe care o primim este dat de prini. Prinii sunt lumina ochilor notri. Copii
pentru prini sunt viaa lor. Viaa pe care o avem este dat de prini, iar noi trebuie s-o
respectm prin a nva, prin a asculta de ei i educaia lor care este foarte important pentru noi
i pentru ei .
Educaia o primim i de la coal.
Educaia dat de prini trebuie s fie foarte bun pentru a ti s ne purtm n societate.
Educaia const n a-i nva pe copii cum s se poarte la coal, cu oamenii n vrst,cu
profesorii i din mediul nconjurtor.
Prinii ar trebui s fie pentru copii cei mai buni prieteni.
Aceast relaie dintre prini i fiu/fic trebuie fie bazat pe nelegere, respect i
iubire.
Printele nu ar trebui s-i bat copilul, deoarece i el la rndul lui i va bate copilul ,dar
ei pot s le explice copiilor, s i antajeze i s-i pedepseasc.
Copilul are nevoie de timp spaiu i de nelegerea pentru a- i desfura activitatea.
Eu am prini care mi dau educaie destul de bun, iar eu i respect i i ascult.
Eu educaia o privesc ca pe o carte de aur i o voi respecta i peste 18 ani chiar dac atunci
sunt un adult, dar pentru prinii mei voi fi tot un copil.
Pentru a fi un copil model nu este necesar sau de a fi primul n clas, ci i de educaia pe care o
avem i felul de prini .
Educaia trebuie s o aib orice copil chiar dac nu are mam sau tat, chiar i animalele au
nevoie de educaia noastr pentru a ne asculta.
Functiile educatiei
Educatia, ca proces complex de modelare umana, indeplineste un sistem de sarcini, destinatii,
roluri, activitati, intr-un cuvant un sistem de functii si anume:
a) Cresterea si dezvoltarea fizica armonioasa a tinerei generatii, a omului in formare.
b) insusirea limbajului si a specificului relatiilor socio-umane necesare comunicarii, a convietuirii
interumane, adaptarii la mediu si insusirii culturii, stiintei si tehnicii.
c) Transmiterea tezaurului cultural-stiintific, a cunostintelor valoroase acumulate de omenire in diverse
domenii, ale cunoasterii in general, strans legate de formarea si dezvoltarea capacitatilor
intelectuale. Aceasta este functia cognitiva (de cunoastere) sau informativ-formativa a
educatiei, care il realizeaza pe homo cogitans" (omul care gandeste).
d) Transmiterea experientei de productie si a deprinderilor de munca, formarea si dezvoltarea abilitatilor,
a deprinderilor practice de munca, in stransa legatura cu cerintele progresului stiintifico-tehnic,
cu progresul social in general. Aceasta este functia praxiologica (practica, actionala, de munca
social-utila) a educatiei, crie realizeaza pe homo faber" (omul care munceste, produce,
gandeste si creeaza).
e) Transmiterea normelor etice (grecescul etlios - obicei, datina, traditie a cetatii; ethikos - moral, etic, de
conduita si formarea unei atitudini corecte fata de realitate si oameni, a unor capacitati de
valorizare, de apreciere obiectiva a datelor, faptelor, a realitatii, a profesiilor si
comportamentelor oamenilor. Aceasta este functia axiologica a educatiei (grecescul axia - pret,
valoare a unui lucru; valorizare, apreciere si logos - cuvant, vorbire, discurs, teorie) care
realizeaza pe homo estimans" (omul care valorizeaza, apreciaza obiectiv, corect).
Functiile educatiei trebuie astfel realizate incat sa se asigure modelarea omului atat pentru o
activitate social-utila eficienta, cat si pentru una in schimbare, flexibila si creativa in concordanta cu
exigentele contemporane si ale viitorului privind formarea personalitatii si profesionalitatii creative.
CU EDUCAIE TOTUL ESTE APROAPE PERFECT!

S-ar putea să vă placă și