Bibliografie

Curs de igien, Prof. dr. Lucia Alexa

en.wikipedia.org/wiki/Water_quality

Bibliografie
l.Ciarnau

R.-

Ecologia

si

protectia

mediului

,manual

clasa

a-X-a,editura

Economica,Bucuresti 2000
2.Croitoru Vasilica,Cismas Rodica- Chimia analitica ,manual clasa a-IX-Xa,Editura
Didactica si Pedagogica,Bucuresti 1982
3.Galdeanu N. Staicu-"Ecologia si protectia mediului",manual clasa a-XIa,Editura
Economica,Bucuresti 2001
4.Godeanu Stoica-"Elemente de monitoring ecologic",Editura Bucura Mond,Bucuresti
1979
5.Manescu

Sergiu,Cucu

Manole,Diaconescu

Mona

Ligia-"Chimia

saniatara

mediului",Editura Medicala,Bucuresti 1994

Argument
Apa este un factor indispensabil organismului uman. nca din cele mai vechi timpuri
colectivitatile umane s-au dezvoltat de-a lungul raurilor sau pe malul marilor.
Din datele Organizatiei Mondiale a Sanatatii cantitatea minima de apa necesara
organismului uman este de 5 litri pe 24 de ore din care aproximativ 1.5 - 2 litri o reprezinta apa
consumata ca atare.
n organismul uman, valori normale pentru magneziu sunt de 1.8 - 30 mg/100g n serul
sanguin si 4.2 mg/100g in hematii. Se deduce ca limita impusa pentru apa potabila : 50 mg/L
Mg, asigura o buna protectie, din punct de vedere toxicologic, pentru consumatori.

Magneziul, mpreuna cu calciul si alti ioni,sunt implicati in duritatea apelor. In apele de

suprafata,magneziul apare atat din surse naturale cat si in urma deversarii unor ape industriale
reziduale. Principalele industrii cu magneziu includ industria sticlei si ceramicii, a caramizilor
refractare, industria chimica si metalurgica ( Mg se utilizeaza pentru obtinerea unor aliaje
mpreuna cu Al , Zn, Cu, Mn, Si, folosite in aeronautica).
Pentru viata acvatica,schimbari in raportul Mg / Ca pot cauza reduceri in densitatea unor
specii de zooplancton si a unor pesti de apa dulce.
Concentratia ionilor de magneziu, calciu si potasiu si presiunea osmotica exercitata de
acestia asupra membranei celulare, pot avea efect stresant asupra pestilor de apa dulce, acesti
ioni prezentnd nivele moderat crescute n plasma si muschi,la cresteri ale concentratiei lor in
apa.
Apa ndeplinete numeroase roluri n organismul uman, fiind ntr-o strns relaie cu acesta. Apa
are rol biologic, fiind un element esenial n fiziologia uman i rol socio-economic, prin
contribuia activ la dezvoltarea social. Un amplu studiu, n continuare.

Importanta apei
Multe secole apa a fost considerata ca un element.
In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin
explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scnteii electrice.
In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realiznd pentru prima oara
sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu
16g oxigen pentru a da 18g apa.
In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua
volume de hidrogen si un volum de oxigen.Apa naturala consta in amestecul
speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai
hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acest 121n1321b ora genereaza 18
specii de molecule de apa. Apa pura este intotdeauna un amestec de apa
usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici de apa grea (D2O) si apa
hipergrea (T2O).

Stare naturala
In natura, apa se gaseste din abundenta, in toate starile de agregare:
" in stare lichida (forma in care acopera 2/3 din suprafata pamntului; sub
forma de mari, oceane, ruri, fluvii, ape subterane);
" in stare solida (formeaza calote glaciare);
" in stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa, sub
forma de vapori de apa, invizibili).
Apa urmeaza un circuit in natura. Caldura soarelui determina
evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati se ridica in atmosfera. Daca in
atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a temperaturii, parte
din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina.
In anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca
temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma.
Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, in
parte umplu din nou lacurile, rurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte
strabate straturile de pamnt, la diferite adncimi, formnd apele freatice.
Apa subterana poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin
fntni, puturi sau sonde. In cadrul acestui mare circuit natural se disting
circuite secundare, dintre care, importanta deosebita prezinta circuitul
biologic. Acesta consta in patrunderea apei in organismele vii si redarea ei in
circuitul natural prin respiratie, transpiratie si moartea organismelor.
Distingem si un circuit apa-om-apa care se refera la interventia activitatii
omului in circuitul natural.
In natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu mediul ea contine
gaze, substante minerale si organice dizolvate in suspensie. Chiar apa de
ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala (devenita astfel
printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite impuritati de
tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2- ca urmare a contactului prelungit cu
aerul.
In regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte
mare. Specialistii au calculat ca in peninsula Indochina, apa de ploaie ce
cade pe un hectar, pe parcursul unui an, contine 8 kg HNO3. In Brazilia, 50g
apa la m3 de ceata contine 15-18 mg H2CO3 si 19 mg HNO3. Este o apa
acida ce ataca rocile. Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale
o au apele subterane. Ele contin cantitati mari de substante solide sau
gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza izvoare de ape minerale.
Se spune ca, atunci cnd evreii insetati au traversat desertul Sinai, Moise a
lovit cu toiagul sau o stnca si apa a tsnit. De la Moise la radiestezisti a fost
un drum extrem de lung.
Prin radiestezie, termen intens studiat in ultima perioada, se intelege
capacitatea unei persoane de a percepe actiunea cmpului electric si
magnetic emis de o pnza de ape subterane, de zacaminte- in special
feroase.
Inainte chiar de invazia romana, galii cunosteau calitatea apelor minerale; sau gasit mici altare construite de acestia in preajma unor astfel de izvoare. In

statiunile termale din Masivul Central, Alpi sau Pirinei s-au gasit urme ale
vechilor captari galo-romane si piscine uriase.
Dupa compozitie, apele minerale pot fi: acide (continut ridicat de CO2),
alcaline (predomina sulfatii de magneziu si sodiu), sulfuroase (contin sulfuri
alcaline), feruginoase (contin carbonati de fier di si trivalent).
Tara noastra are un potential ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute
statiunile balneo-climaterice ca cele de la Buzias (ape carbogazoase si
feruginoase), Calimanesti, Govora, Caciulata (ape sulfuroase), Slanic
Prahova, Ocna Sibiului (saline).
Factorii determinanti ai efectului terapeutic precum: termalitate, prezenta
gazelor dizolvate (O2, CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenta unor
substante de natura minerala sau organica (hormoni, antibiotice) permit
utilizarea acestor ape in tratarea unei game foarte largi de afectiuni ale
aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos si
boli endocrine.
Apele din ruri au o compozitie variabila. Sunt in general slab mineralizate.
Contin Ca2+ si HCO3- si mai rar SO42- si Cl-.
Apele marilor si oceanelor sunt puternic mineralizate. Marile interioare au
concentratii in saruri, fie mai mari (Marea Mediterana), fie mai mici (Marea
Neagra- in special NaCl) comparativ cu apele oceanelor. In cazul Marii
Moarte, concentratia de saruri este att de mare inct viata nu poate exista.
Sarurile apei de mare contin 89 cloruri, 10 sulfati, 0,2 carbonati.
Totalitatea apei pe pamnt este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care
97 in oceane si mari, 2 in calote glaciare si 1 in ruri, lacuri, pnze
subterane.
Apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale si vegetale si sa
satisfaca cerinte de calitate superioara privind indicatori fizico-chimici,
biologici si bacteriologici.
Alimentarea cu apa a centrelor urbane prezinta o mare importanta, caci
apele trebuie sa fie tratate inainte de a fi puse la dispozitia populatiei.
Pentru epurarea apei se folosesc: ozon, clor, hipoclorit de calciu (apa de
Javel), cloramina. In cazul clorului se utilizeaza aproximativ 0,1 mg clor la
litru. O cantitate prea
mare de clor da insa apei un gust dezagreabil si chiar un miros urt.
Serviciile americane adauga apei potabile putina fluorura de sodiu, pentru a
combate cariile dentare.

Apa pentru vietuitoare

Apa este un component indispensabil vietii. Un om consuma in medie 3 l
apa/zi, iar corpul sau are un continut de 60-70 apa. Un pom evapora
aproximativ 200 l apa/zi. In organismele vii, apa este continuta in forma:
intracelulara (50 ), interstitiala (15 ) si circulanta (5 ).
Tesutul adipos si oasele contin 33 apa, muschii 77 , plamnii si rinichii 80 ,

substanta cenusie 85 , iar lichidele biologice: plasma 90 , saliva 99,5 .

Un om adult, cntarind 70 kg contine apa intr-un procent de 65-70 din
greutatea sa, adica pna la 50 kg apa.
Fiintele vii nu pot supravietui in absenta apei, toleranta la deshidratare
depinznd de specia respectiva.
Apa este nu numai un constituent al organismelor vii dar joaca si un rol
extrem de important ca cel de regulator termic sau de irigator al tesuturilor
vii.
Un adult normal trebuie sa absoarba aproximativ 2,5-3 l apa/zi, preluati fie
sub forma de bauturi sau apa continuta in alimente precum si apa de
combustie a alimentelor si tesuturilor (aport endogen).
Daca ne raportam la regnul vegetal, apa este continuta in: salate, castraveti,
andive (95 ) sau in rosii si morcovi (90 ). Merele contin 85 apa, cartofii 80 ,
sporii bacteriilor doar 50 apa, fosolele si mazarea 10 .
Daca apa joaca un rol att de important pentru viata, in mod firesc se pune
intrebarea: care este rezistenta organismelor in conditiile lipsei apei?
Camilele traversnd desertul isi pot produce aproximativ 40 l apa prin
oxidarea grasimilor ce se gasesc in cocoasa. In conditii normale, camila se
hraneste insa cu plante verzi, ce contin multa apa. Se cunosc insecte ce iau
apa de la vegetale uscate dar higroscopice (absorb umiditatea din aer).
Rozatoarele din deserturi pot trai in absenta apei consumnd doar ierburi,
scoarta de copaci, frunze uscate. In captivitate apa este procurata pe cale
endogena adica prin oxidari celulare, reusind sa traiasca fara sa bea chiar 6
luni.
Carnivorele care au nevoie imediata de apa, pentru a-si elibera reziduurile
azotoase se hranesc cu erbivore ale caror tesuturi contin multa apa.
Omul s-a adaptat la conditiile mediului inconjurator- populatia nomada a
deserturilor consuma o cantitate mai mica de apa dect populatia sedentara.
Se cunosc si plante care au o rezistenta mare la deshidratare- cacteele
contin tesuturi imbibate cu apa, asa-zis suculente''.
Toate animalele de pe glob, ca si omul, poseda modalitati de procurare a
apei.
In timpul activitatilor zilnice, in organismul uman sunt arse'' zaharuri si
grasimi. Prin arderea lor se formeaza CO2 si H2O; CO2, toxic, este inlaturat
iar H2O se poate utiliza pentru diferite necesitati ale organismului Din 1g
zaharuri rezulta 0,56 g H2O, iar din 1g grasimi se formeaza 1,07 g apa.
Zilnic, un adult sintetizeaza 300 g apa.
Animalele din stepele uscate si deserturi, serpi, soprle, girafe, zebre, struti
au capacitatea de a acumula mari cantitati de lipide (grasimi) prin oxidarea
carora rezulta apa (la o camila rezerva de grasimi din cocoasa este de 110120 kg). Viata nu ar fi fost posibila in zonele de desert daca animalele din
aceste zone nu ar fi invatat sa se ascunda ziua de caldura si daca nu ar fi
avut posibilitatea de a impiedica evaporarea apei din organism.
Extrem de interesant este experimentul realizat cu 300 de ani in urma de un
savant- Sanctorius- care a observat ca greutatea organismului uman se
modifica neincetat. El a construit un cntar mare si asezat ore in sir pe acest

cntar isi urmarea propria greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea

aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin indepartarea CO2 din organism,
greutatea omului scade cu 75-85 g in 24 ore. Pe cale pulmonara se evapora
150-500 g apa zilnic, iar prin piele si mai multa.
Prin transpiratie, pe vreme rece, se evapora 250-1700 g apa. In cazul unei
munci fizice dificile, prestata pe vreme uscata si calda, cantitatea de
transpiratie poate atinge chiar 10-15 l in 24 ore. Pe aceasta cale, organismul
combate de fapt supraincalzirea. Pentru evaporare se consuma o cantitate
de caldura de 600 calorii pentru 1 l sudoare. Daca aceasta caldura ar fi toata
furnizata de corpul omenesc, temperatura lui ar cobori cu aproximativ 10 C.
Corpul omenesc furnizeaza pentru evaporare doar o cantitate mica de
caldura; astfel transpiratia nu poate asigura racirea corpului, dar permite
evitarea supraincalzirii. Numai datorita evaporarii apei la nivelul plamnilor si
pielii, temperatura corpului uman se mentine la valori in jurul a 37 C, chiar
daca temperatura ambientala este de 40-50 C.
Se stie ca arsita din zonele de desert este mai suportabila dect cea din
padurile tropicale umede. Aceasta se explica prin faptul ca in atmosfera
umeda sudoarea se evapora lent, se aduna in picaturi ce se preling pe corp
si nu apare senzatia de usurare.

De ce nu putem bea apa de mare?

Raspunsul este la indemna daca se cunoaste compozitia apei de mare.
Aceasta contine saruri. O cantitate de 100 g saruri provenite prin
consumarea apei de mare, ajunse in snge pot genera adevarate accidente.
Daca limita normala de saruri in snge este depasita, organismul tinde sa se
debaraseze de cantitatea suplimentara de saruri, un rol important in aceasta
curatire jucndu-l rinichii.
Un adult elimina aproximativ 1,5 l urina in decursul unei zile, adica jumatate
din cantitatea de apa primita in 24 de ore. Cu apa sunt eliminate simultan si
Na, Ca, K. Concentratia sarurilor in apa de mare fiind mult mai mare dect a
sarurilor din urina, pentru ca organismul sa elimine aceste saruri patrunse
odata cu apa de mare, ar fi necesara o cantitate mult mai mare de apa dect
cea bauta.
Pestii au un aparat de desalinizare, ce se afla la nivelul branhiilor unde,
celulele specializate preiau din snge sarurile si impreuna cu un mucus
foarte concentrat le elibereaza in mediul inconjurator.
Apa are proprietati uimitoare si cu multiple implicatii, dar cea mai putin
cunoscuta pare a fi capacitatea ei de a forma o pelicula superficiala
rezistenta, ce este rezultatul unei atractii reciproce foarte puternice dintre
moleculele stratului ei superficial.
De existenta acestei pelicule superficiale este legata viata multor insecte.
Gonitorii

(Gerris) traiesc numai la suprafata apei, fara a se scufunda in apa si fara a

iesi pe uscat. Ei pot sa alunece pe luciul apei, cu labutele larg desfacute.
Pelicula superficiala cedeaza sub greutatea lor, dar nu se rupe. De pelicula
apei se pot agata si larve de tntari, gndaci de apa.
Care este regimul de apa al plantelor? Cum absorb plantele apa? Plantele
superioare terestre absorb apa in mod pasiv si activ.
Absorbtia pasiva
Datorita transpiratiei la nivelul frunzelor, celulele acestora se afla intr-o stare
de nesaturatie marind forta de suctiune (franceza: succion = sugere).
Aceasta se transmite prin tulpina si radacina pna la perii absorbanti. Acestia
patrunsi printre particulele solului, adernd la acesta. Are loc absorbtia apei
de capilaritate din spatiile ramase intre particulele solului. Acest tip de
absorbtie asigura cea mai mare cantitate de apa absorbita de o planta
terestra superioara.
Absorbtia activa se realizeaza prin aparitia unei presiuni pozitive in
radacina plantei (presiune radiculara) bine aprovizionata cu apa .Astfel, apa
este absorbita de radacina si condusa prin tulpina pna la frunza.
Ascensiunea apei in corpul plantei este determinata de presiunea radiculara
mai ales primavara, inainte de aparitia primelor frunze, astfel inct, apa
ajunge pna la muguri. Astfel, radacina absoarbe cantitati mari de apa si
transpiratia este redusa. Ascensiunea apei este generata de forta de
suctiune a celulelor din frunze abia dupa aparitia acestora.
Intensitatea absorbtiei apei este conditionata de: cantitatea de apa din
mediul inconjurator, temperatura, pH, substante toxice din sol.
Ofilirea se manifesta atunci cnd apare un dezechilibru in aprovizionarea cu
apa a unei plante. Datorita unei accentuate lipse de umiditate, in cazul unor
secete, apare ofilire de durata.
Combaterea secetei se realizeaza prin irigatie, folosindu-se ape cu un
continut mic de saruri dizolvate. Apa de irigatii se introduce in pamnt prin
udari, preferabil pna la adncimea de 1 m (la aceasta adncime ajung
majoritatea radacinilor plantelor de cultura).
Administrarea unor cantitati prea mari de apa in sol nu este de dorit caci,
prin evaporare apa antreneaza cantitati mari de saruri, avnd ca rezultat
saraturarea solului.
Cantitati prea mari de apa, strabatnd doar o portiune mica din sol, se
evapora repede, ceea ce de asemenea nu este indicat.
Iata suficiente aspecte ce releva importanta biologica a apei, motiv pentru
care este considerata pe drept cuvnt izvorul vietii''.

Rolul apei in organism

Este impropriu sa calificam apa drept aliment, dar din tot aportul exogen, cel mai semnificativ
este cel al cantitatii de apa. Zilnic patrund in organism cca 2500ml de apa, adica 3% din intreaga
greutate a corpului si cca 4% din cantitatea totala de apa ce intra in structura unei persoane

adulte. In plus exista si o cantitate de cca 1000 ml de apa care patrunde in organism prin
intermediul alimentelor solide, al caror grad de hidratare difera.

Rolul apei in organism

Apa este mediul in care se dezvolta in general procesele biologice, fiind un element indispensabil
pentru orice vietuitoare, pentru plante, pentru om.
Este indiscutabil ca apa nu poate lipsi oamenilor. Vom enumera cateva din functiile care o fac
atat de indispensabila pentru organismul uman. In primul rand rolul structural pe care il
reprezinta cantitatea mare de apa din corp. Apoi rolul de mediu biologic general in care se petrec
diferite reactii chimice care caracterizeaza procesul vital se datoreaza calitatii apei de a fi un bun
solvent, un vehicul bun pentru substantele necesare activitatii celulare dar si a subtantele care
trebuie eliminate din organism.
De asemenea aceasta participa si la numeroase reactii biochimice (hidrolize, oxidari, hidratari)
deoarece intra in structura unor compusi organici sau rezulta din desfacerea acestora. Apa mai
are si o caldura specifica foarte ridicata, 1 calorie, si caldura de evaporare mare, 56 de calorii,
aceste calitati aducand-o in situatia de a fi un foarte bun reglator termic. Evaporarea unui gram
de apa pe suprafata pielii va aduce cu sine pierderea a 563 de milicalorii.
Organismul adult contine 60% apa in structurile sale, procentul fiind mai mare la barbati decat la
femei. Explicatia este ca femeile au un continut mai mare de tesut grasos, care contine mai putina
apa. Un nou nascut va avea un corp cu un continut de 77% apa, la adult scazand pana la
60%. Necesarul zilnic de apa diferia in functie de zona in care traieste un individ. Un individ
care traieste intr-o zona cu clima temperata, are o alimentatie sanatoasa si depune un efort fizic
normal va avea nevoie de cca 2500 de ml de apa pe zi.
Apa intra in corp sub forma de fractiune ajustabila (apa minerala sau plata, racoritoare, sifon etc)
sau sub forma de fractiune neajustabila(alimente solide, dar si rezultata din metabolismele
intermediare, numita si apa endogena. Este foarte important aportul de apa care intra in organism
pe calea alimentelor solide, unele din acestea fiind formate din 90% apa (conopida, spanac,
varza, rosii, castraveti), carnea si produsele din carne , branzeturile contin intre 40 si 70% apa,
cerealele, produsele din cereale, leguminoasele, au intre 10-30% apa in compozitie. Doar
biscuitii, alunele, nucile, zaharul, bomboanele si alte cateva produse contin mai putin de 10%
apa.
Apa din alimentele solide este importanta deoarece favorizeaza procesul de digestie si absorbtie,
dar si progresiunea continutului intestinal. Eliminarile de apa din organism se fac zilnic in patru
maniere: pe cale renala (mai mult de jumatate din cantitate), cutanata, pulmonara si digestiva.
Eliminarea cantitatii zilnice de 2500 ml se va efectua fie ca procesul de hidratare a avut loc, fie
ca nu. Aceasta este si cauza pentru care un om nu poate trai multe zile fara apa.

"Apa si importanta apei\"

eseu [ ]

------------------------de Bianca Irina [Happy-Moon ]

2009-01-21 |

Ca s existm, avem nevoie de aer, ap, hran, cldur i lumin. Nimic nu poate fi conceput n
economia planetei fr ap. Se pare c datorit consumului mare de ap, n curnd, populaia
globului va suferi de sete. Dac inem cont de faptul c pe suprafaa pmntului nu exist dect
20 miliarde, estimat pentru anul 2100.
n zilele noastre apa este tot mai poluat. La robinete curge o ap din ce n ce mai murdar. Petii
mor n lacuri, mri i oceane. Apele negre rezultate n urma deversrilor de petrol n ape sunt tot
mai frecvente. Petrolierile transport 550 000 tone de petrol, astfel accidentele pot fi
devastatoare.
Petrolul plutete pe suprafaa mrii, formnd o pelicul care blocheaz ptrunderea luminii
necesare plantelor marine. Psri i peti pot fi prini i otrvii de valul de petrol. Dar cu toate c
mor mii de animale, majoritatea zonelor din largul mrii sau de pe coastele afectate se refac n
civa ani.
Substanele organice duc la nflorirea apelor, care-i pierd nsuirile de ape potabile. Deeurile
din industrie i agricultur sunt deseori deversate n ape, n ideea c apa curge, iar oceanul este
un co de gunoi uria i fr fund.
Nici apa curat nu are tineree fr btrnee i via fr moarte!!!
Oceanul Pacific a suferit n urma polurilor nucleare, deoarece Guvernamentul Francez a testat
acolo armele nucleare.
Stare naturala:
In natur, apa se gsete din abunden, n toate strile de agregare:
" n stare lichid (forma n care acoper 2/3 din suprafaa pmntului: sub forma de mri, oceane,
ruri, fluvii, ape subterane);
" n stare solid (formeaz calote glaciare);
" n stare gazoas (atmosfera conine o cantitate considerabil de ap, sub forma de vapori de
ap, invizibili).
Apa urmeaz un circuit n natur.
Cldura soarelui determin evaporarea apei de pe uprafaa pnntului. Vaporii rezultai se ridic
n atmosfer. Dac n atmosfer saturat cu vapori de ap apare o scdere a temperaturii, parte
din vaporii condensai iau forma de nori, cea, ploaie, zpad sau grindin. n anotimpurile
calde, dar cu nopi rcoroase se depune roua, iar dac temperatura solului este sub 0 C, se depune
bruma.
Apa este un component indispensabil vieii. Un om consum n medie 3 l ap/zi, iar corpul su
are un coinut de 60-70 ap%. Un pom evapor aproximativ 200 l ap/zi.
Fiinele vii nu pot supravieui n absena apei, tolerana la deshidratare depinznd de specia

respectiv.
Un adult normal trebuie s absoarb aproximativ 2,5-3 l ap/zi, preluai fie sub forma de buturi
sau ap coninut n alimente precum i ap de combustie a alimentelor i esuturilor (aport
endogen).
Dac ne raportm la regimul vegetal, apa este coninut n: salate, castravei, andive (95 ) sau n
roii i morcovi (90 ). Merele conin (85), cartofii (80) , sporii bacteriilor doar (50) , fasolele i
mazrea (10) .
Dac apa joac un rol att de important pentru via, n mod firesc se pune ntrebarea: care este
rezistena organismelor n condiiile lipsei apei?
Cmilele traversnd deertul i pot produce aproximativ 40 l ap prin oxidarea grsimilor ce se
gsesc n cocoa. n condiii normale, cmila se hrnete ns cu plante verzi, ce conin mult
ap.
Se cunosc insecte ce iau ap de la vegetale uscate dar higroscopice (absorb umiditatea din aer).
Roztoarele din deerturi pot tri n absena apei consumnd doar ierburi, scoara de copaci,
frunze uscate. n captivitate apa este procurat pe cale endogen adic prin oxidri celulare,
reuind s triasc fr s bea chiar 6 luni.
Carnivorele care au nevoie imediat de ap, pentru a-i elibera rezidurile azotoase se hrnesc cu
erbivore ale cror esuturi conin mult ap.
Toate animalele de pe glob, ca i omul, posed modaliti de procurare a apei.
Animalele din stepele uscate i deerturi, erpi, oprle, girafe, zebre, strui au capacitatea de a
acumula mari cantitai de lipide (grsimi) prin oxidarea crora rezult ap (la o cmil rezerva de
grsimi din cocoa este de 110-120 kg).
Se tie c aria din zonele de deert este mai suportabil dect cea din pdurile tropicale umede.
Aceasta se explic prin faptul c n atmosfera umed sudoarea se evapor lent, se adun n
picturi ce se preling pe corp i nu apare senzaia de uurare.
De ce nu putem bea apa de mare?
Rspunsul este la ndemn dac se cunoate compoziia apei de mare. Aceasta conine sruri.
Petii au un aparat de desalinizare, ce se afl la nivelul branhiilor unde, celulele specializate
preiau din snge srurile i mpreun cu un mucus foarte concentrat le elibereaz n mediul
nconjurtor.
Apa are proprietai uimitoare i cu multiple implicaii, dar cea mai puin cunoscut pare a fi
capacitatea ei de a forma o pelicul superficial rezistent, ce este rezultatul unei atracii
reciproce foarte puternice dintre moleculele stratului ei superficial.
Apa de izvor: atunci cnd izvorte dintr-o zon curat, n care mediul subteran nu este
impurificat, este suficient filtrat pentru a o face potabil dar este sensibil la modificri de clim
i poluare la suprafa. n special pentru apele de podi sau de deal, perioadele ploioase sau
dimpotriv, secetoase, afecteaz n mare msur coninutul de minerale i microorganisme,
uneori apa pierzndu-i potabilitatea.
Apa mineral natural:
Apa mineral natural provine dintr-o surs ce a fost supus unor teste de calitate stricte,
prevzute prin lege. Spre deosebire de simpla ap de izvor, o ap mineral de calitate este
obinut prin foraje la mare adncime care i asigur stabilitatea, temperatura i coninutul de
sruri minerale constante, indiferent de condiiile climaterice de la suprafa.
Mai mult, dac apa mineral este extras dintr-o zon declarat rezervaie natural, straturile
minerale subterane ce i asigur filtrarea vor fi meninute n cea mai bun stare, asigurnd o
protecie eficient mpotriva oricarei contaminri microbiologice.

Apa mineral natural este practic apa pur, netratat, cu excepia eliminrii elementelor
instabile i adugarea de dioxid de carbon natural. Ea ajunge la consumator intact, cu toate
calitile sale naturale. Adaosul de dioxid de carbon natural extras din acelai spaiu natural ca i
apa i asigur nc o dat integritatea. Pentru prepararea laptelui pentru bebelui muli pediatri
recomand apa mineral microbiologic pur.
Apa carbogazoas: obinut adesea chiar "de la robinet" sau din surse echivalente, re-purificat
prin metode industriale i adugndu-i-se dioxid de carbon industrial, apa carbogazoas este
practic o ap lipsit de noblee ce i-a pierdut ntreaga bogie i "viaa" intrinsec. Ea este o
simpl ap gazoas, mai bine purificat dect cea de la robinet.

Importanta apei pentru viata:

Apa are un rol esential in intretinerea vietii. Fara apa nu ar
putea exista viata. In organism apa intra in compozitia
organelor, tesuturilor si lichidelor biologice. Ea dizolva si
transporta substantele asimilate si dezasimilate; mentine
constanta concentratia sarurilor in organism si,
evaporandu-se pe suprafata corpului, ia parte la reglarea
temperaturii. Apa contribuie la fenomenele osmotice din
plante si are o deosebita importanta in procesul de
fotosinteza.
Apa Potabila se deosebeste de apa distilata. In
conformitate cu STAS 1342-1950, apa potabila trebuie:
- sa fie limpede,incolora,fara miros sau gust deosebit;
- sa aiba temperatura cuprinsa intre 7 si 15C si sa nu
varieze mult in timpul anului;
- sa nu contina materii straine in suspensie sau germeni
patogeni;
- sa contina aer CO2 in solutie;
- substantele dizolvate raportate la un litru trebuie sa se
incadreze intre anumite limite;
- sa nu contina azotiti sau sulfuri, saruri metalice
precipitabile cu H2S sau cu (NH4)2S, cu exceptia micilor

cantitati de Fe, Al, Mn;

- sa nu contina NH3 sau fosfati care pot proveni prin
contaminarea apei cu substante organice in putrefactii si
nici metan.

Apa are o importanta deosebita pentru viata omului, a

plantelor si a animalelor. Fara apa, plantele se ofilesc si
mor; animalele erbivore,fara hrana mor si ele, iar animalele
carnivore fara hrana si fara adapost vor avea aceeasi
soarta. Omul nu poate trai fara apa pe care o ia din natura.
Apa din natura trebuie sa fie curata, adica sa nu contina
substante toxice,daunatoare vietii. Apa pe care omul o
foloseste pentru baut trebuie sa fie apa potabila. Apa din
jurul fabricilor,fermelor de animale, oraselor mari este
poluata. Ca apa sa devina potabila, omul o trateaza,
folosind filtre speciale. In raurile poluate, plantele sunt
primele care dispar,apoi incep sa moara si animalele cu cea
mai mica rezistenta,cum ar fi pesti. Uneori , in urma unor
greseli, se evacueaza in ape reziduuri otravitoare in
cantitati foarte mari, ceea ce provoaca adevarate masacre.
Nevoile zilnice maresc continuu consumul de apa in
gospodariile oamenilor. Respectarea legilor tarii in domeniul
ocrotirii factorilor mediului inconjurator este o indatorire a
fiecarui om.
Importanta Apei

Multe secole apa a fost considerata ca un element.

n 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec
de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scnteii electrice.
n 1783, Lavoisier a repetat experienta, realiznd pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a
stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.
n 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume de hidrogen si
un volum de oxigen.
Apa naturala consta n amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei
izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de
apa.
Apa pura este ntotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici de apa
grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).

Stare naturala
n natura, apa se gaseste din abundenta, n toate starile de agregare:
" n stare lichida (forma n care acopera 2/3 din suprafata pamntului; sub forma de
mari, oceane, ruri, fluvii, ape subterane);
" n stare solida (formeaza calote glaciare);
" n stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa, sub forma de
vapori de apa, invizibili).
Apa urmeaza un circuit n natura.
Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati se ridica n atmosfera.
Daca n atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a temperaturii, parte din vaporii
condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina.
n anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca temperatura solului este
sub 0 C, se depune bruma.
Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, n parte umplu din nou
lacurile, rurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate straturile de pamnt, la diferite
adncimi, formnd apele freatice. Apa subterana poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie
extrasa prin fntni, puturi sau sonde.
n cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care, importanta
deosebita prezinta circuitul biologic. Acesta consta n patrunderea apei n organismele vii si
redarea ei n circuitul natural prin respiratie, transpiratie si moartea organismelor. Distingem si
un circuit apa-om-apa care se refera la interventia activitatii omului n circuitul natural.
n natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu mediul ea contine gaze, substante
minerale si organice dizolvate n suspensie.
Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala (devenita astfel printr-o
distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S,
SO2- ca urmare a contactului prelungit cu aerul.

n regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte mare. Specialistii au calculat
ca n peninsula Indochina, apa de ploaie ce cade pe un hectar, pe parcursul unui an, contine 8 kg
HNO3. n Brazilia, 50g apa la m3 de ceata contine 15-18 mg H2CO3 si 19 mg HNO3. Este o apa
acida ce ataca rocile.
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele contin cantitati
mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza izvoare de ape
minerale.
Se spune ca, atunci cnd evreii nsetati au traversat desertul Sinai, Moise a lovit cu toiagul sau o
stnca si apa a tsnit. De la Moise la radiestezisti a fost un drum extrem de lung.
Prin radiestezie, termen intens studiat n ultima perioada, se ntelege capacitatea unei persoane de
a percepe actiunea cmpului electric si magnetic emis de o pnza de ape subterane, de
zacaminte- n special feroase.
nainte chiar de invazia romana, galii cunosteau calitatea apelor minerale; s-au gasit mici altare
construite de acestia n preajma unor astfel de izvoare. n statiunile termale din Masivul Central,
Alpi sau Pirinei s-au gasit urme ale vechilor captari galo-romane si piscine uriase.
Dupa compozitie, apele minerale pot fi: acide (continut ridicat de CO2), alcaline (predomina
sulfatii de magneziu si sodiu), sulfuroase (contin sulfuri alcaline), feruginoase (contin carbonati
de fier di si trivalent).
Tara noastra are un potential ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute statiunile balneo-climaterice
ca cele de la Buzias (ape carbogazoase si feruginoase), Calimanesti, Govora, Caciulata (ape
sulfuroase), Slanic Prahova, Ocna Sibiului (saline).
Factorii determinanti ai efectului terapeutic precum: termalitate, prezenta gazelor dizolvate (O2,
CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenta unor substante de natura minerala sau organica
(hormoni, antibiotice) permit utilizarea acestor ape n tratarea unei game foarte largi de afectiuni
ale aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos si boli endocrine.
Apele din ruri au o compozitie variabila. Sunt n general slab mineralizate. Contin Ca2+ si
HCO3- si mai rar SO42- si Cl-.
Apele marilor si oceanelor sunt puternic mineralizate. Marile interioare au concentratii n saruri,
fie mai mari (Marea Mediterana), fie mai mici (Marea Neagra- n special NaCl) comparativ cu
apele oceanelor. n cazul Marii Moarte, concentratia de saruri este att de mare nct viata nu
poate exista.
Sarurile apei de mare contin 89 cloruri, 10 sulfati, 0,2 carbonati.
Totalitatea apei pe pamnt este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97 n oceane si mari, 2
n calote glaciare si 1 n ruri, lacuri, pnze subterane.
Apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale si vegetale si sa satisfaca cerinte de calitate
superioara privind indicatori fizico-chimici, biologici si bacteriologici.
Alimentarea cu apa a centrelor urbane prezinta o mare importanta, caci apele trebuie sa fie tratate
nainte de a fi puse la dispozitia populatiei.

Proprietati chimice ale apei

Structura moleculei de apa | Structura apei in cele trei stari de agregare | Apa in organismele vii |
Proprietati fizice ale apei | Prorpietati chimice ale apei | Memoria apei
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietati indispensabile proliferarii vietii, care
o deosebesc de celelalte substante. Apa si ndeplineste acest rol, permitnd compusilor organici
sa reactioneze n moduri care sa permita n cele din urma replicarea. Este un bun solvent si are o
tensiune superficiala ridicata, permitnd astfel miscarea compusilor organici si a organismelor
vii.
Apa este cel mai intalnit si cel mai important solvent din lumea vie, ea dizolvand
electroliti(saruri, acizi, baze).Apa formeaza solutii in care acesti compusi sunt ionizati.Apa poate
dizolva numeroase substante organice si anorganice care contin atomi care pot forma punti de
hidrogen cu moleculele de H2O.Numeroase reactii printre care si cele biochimice din
organismele vii, reactii care constituie la un loc viata, au loc in solutie apoasa.
Solubilitatea se realizeaza prin procesul de hidratare(formarea unor legaturi slabe intre
moleculele solutului si ale apei).In cazul substantelor neionizate hidratarea se face prin punti de
hidrogen in timp ce in cazul compusilor din ioni este vorba de legaturi ion-dipol.Compusii
covalenti polari sunt solubili in apa in timp ce cei neoplari sunt insolubili.
Apa este foarte stabila, putand fi descompusa la peste 1000C sau cu ajutorul curentului electric,
foarte reactiva din punct de vedere chimic si esentiala pentru existenta vietii.
Apa intra in componenta celulelor, organelor, tesuturuilor si lichidelor biologice avand un rol
foarte important in transportul substantelor asimilate si dezasimilate mentinerea, cocentratiei
sarurilor din organism, termoreglare.Apa contribuie la fenomene le osmotice din plante si are o
foarte mare importanta in procesul de fotosinteza.
Apa necesara omului se numeste apa potabila.Apa potabila are un grad ridicat de puritate(nu
trebuie sa contina bacterii sau substante toxice).In conformitate cu STAS 1342-1953 apa potabila
trebuie :
Sa fie limpede, incolora, inodora si insipida
Sa aiba temperatura intre 7 si 15C si sa nu varieze mult in timpul anului
Sa nu contina materii straine sau germeni patogeni
Sa contina aer sau CO2 in solutie
Substantele diszolvate raportate la un litru trebuie sa se incadreze intre anumite limite
Sa nu contina azotiti sau sulfuri, saruri metalice, precipitate cu H2S sau cu (NH4)2S, cu
exceptia micilor cantitati de Fe, Al, Mn
Sa nu contina NH3 sau fosfati care pot proveni prin contaminarea apei cu substante organice in
putrefactie si nici metan.

Clasificarea apei din organismele vii

In organismele vii apa se gaseste in diferite structuri, de la cele mai simple la cele mai complexe.
Se obisnuieste sa se faca o clasificare a apei dupa diferite criterii si anume:
-Dupa locul unde se gaseste in raport cu celulelesi tesuturile se face o clasificare, in apa
intracelulara si extracelulara. Apa extracelulara poate fi la randul ei
intrestitiala(extravasculara) sau circulanta(intravasculara).
- Din puct de vedere al distributiei tisuulare, apa se clasifica in apa tisulara(din tesutri) si apa
cavitara(umoarea apoasa si sticloasa, lichidul cefalorahidian etc).

- Din punct de vedere chimic, in organismm se gaseste apa legata de diferite structuri chimice si
apa libera Apa legata se fixeaza in cea mai mare parte prin hidratare pe structurile coloidale ce
prezinta grupari polare(glucide, lipide si protide).
-Din punct de vedere al provenientei, apaa se clasifica in exogena si endogena.
Aceste clasificari nu trebuie private in mod mechanic, deoarece grupele clasificate au o strnsa
legatura intre ele. Astfel, apa legata poate fi intra- si extracelulara, exogea sau endogena.

Apa in organismele vegetale

Apa este o componenta primordiala a organismelor vii.Ea intra in constitutia tuturor celulelor si
tesuturilor reprezentand mediul in care se produc toate procesele fizice si biochimice.
Apa usureaza absorbtia substantelor organice din sol, fiind un factor de legatura intre planta si
mediul inconjurator.
Apa asigura transportul unor substante din organismele vegetale; transporta seva bruta de la
radacina la frunze si seva elaborata de la frunze la organele de depozitare
Apa contribuie la fenomene le osmotice din plante si are o foarte mare importanta in procesul de
fotosinteza.
Un arbore evapora aproximativ 200 l apa/zi.
Apa este continuta n: salate, castraveti, andive (95% ) sau n rosii si morcovi (90%). Merele
contin 85% apa, cartofii 80% , sporii bacteriilor doar 50% apa, fosolele si mazarea 10%

Apa in organismele animale

Prin diferite metode de dozare s-a evaluat volumul total de apa din corp si proportia de apa din
diferite parti ale corpului.Determinarile experimentale au aratat ca cantitatea de apa continuta
intr-un organism viu reprezinta 70% apa intracelulara, 23% apa intrestitiala si 7% apa circulanta.
De asemenea, s-a stabilitt ca plasma sanguina contine 93% apa, eritrocitele 60%, muschii pana la
80% etc.Exista si structuri biologice care contin o cantitate mai mica de apa ca dintii, unghiile,
copitele, parul, portiunea solida a oaselor, etc.

Este de subliniat faptul ca cu cat un organ sau un tesut este sediul unor procese metabolice mai
intense, cu atat cantitatea de apa este mai mare. Astfel in tesuturile embrionare apa poate intra
chiar in proportie de 97%. In general, cantitatea de apa sintr-un tesut depinde de raportul intre
cantitatea de cholesterol care este hidrofil si cantitatea de acizi grasi care sunt hidrofobi, raport
numit coeficint lipocitic.Cu cat organismul imbatraneste are loc o diminare a proceselor
metabolice, si in consecinta, o scadere a proportiei de apa. Cantitatea totala de apa din corpul
uman variaza cu varsta si sexul si anume intre 760 ml/kg la copii de cateva zile 460 ml/kg la
femei de 60-80 de ani.

Structura moleculei de apa

Structura moleculei de apa | Structura apei in cele trei stari de agregare | Apa in organismele vii |
Proprietati fizice ale apei | Prorpietati chimice ale apei | Memoria apei

Molecula de apa este formata dintr-un atom de oxigen(dintre cei trei izotopi 16O, 17O, 18O) si
doi atomi de hidrogen( dintre cei trei izotopi ai hidrogenului) legati de atomul de oxygen prin
legaturi covalente, putand exista, teoretic, 18 specii moleculare de apa. In natura domina
molecula rezultata din combinarea 16O cu 1H, continand in proportie de 1:6000 si apa
grea(D2O), care are densitatea 1,1.
Cu ajutorul mecanicii cuantice s-a aratat ca legatura covalenta dintre atomul de oxigen si fiecare
dintre atomii de hidrogen se realizeaza prin intrepatrunderea (contopirea) orbitalilor atomici

pentru a forma un orbital molecular comun si anume: orbitalul electronului de pe nivelul 1s

(adica cu numarul cuantic principal n=1 si ce orbital l=0) al hidrogenului, cu orbitalul
electronului de pe subnivelul 2p(n=2, l=1) al oxigenului. Structura stabila corespunde unei
intrepatrunderi maxime a acestor subnivele, care determina un unghi intre cele doua legaturi
covalente de 105, unghi care a fost determinat experimenta folosind metoda difractiei radiatiilor
Roentgen. Prin aceeasi metoda de analiza structurala s-a determinat ca distanta dintre atomul de
oxygen si fiecare dinte cei doi atomi de hidrogen este de 0,99 .

Conceptia moderna despre structura apei concepe apa ca avand o structura

cristalografica.Conform acestei conceptii, nucleu de oxigen s-ar gasi in centrul unui tetraedru,
doua varfuri ale tetraedrului ar fi ocupate de cele doua nuclee de hidrogeniar in celelalte doua
varfuri ar ar fi concentrate zonele cu electroni neparticipanti.Molecula de apa este asimetrica
(polarizata). Centrul de greutate al sarcinilor positive(q) nu coincide cu centrul de greutate al
sarcinilor negative (centrele fiind situate la distanta d) si de aceea molecula de apa este o
molecula polara (un dipole electric).Dipolmomentul molecular (=q*d) are valoarea 1,84
D(debye) pentru apa instare gazoasa, creste odata cu scaderea tempersturii, atingand valoarea de
2,5 D pentru apa in stare solida.

Importanta apei in viata omului

Jul11

Cu toti stim ca apa are un rol foarte important in natura dar mai ales in viata omului.Apa pe care
o consumam este destul de importanta pentru organismul nostru deoarece conteaza in aceeasi
masura atat calitatea dar si cantitatea.
Cu siguranta daca intrebi un om din ziua de azi cata apa bea in fiecare zi acesta iti va raspunde ca
1-2 pahare dupa fiecare masa sau doar atunci cand ii este sete.Ei bine oamenii gresesc facand
acest lucru deoarece apa trebuie consumata intr-o cantitate destul de mare mai ales pe timp de
vara.Cred ca nu exista om care sa nu vada in fiecare zi la televizor mesajul care spune ca pentru
o viata sanatoasa trebuie sa consumam cel putin 2 litri de apa/zi.Ei bine putine sunt persoanele
care reusesc sa faca acest lucru, deoarece sa bei apa fara sa iti fie sete, unui om ii este destul de
greu.
Din punctul meu de vedere apa trebuie consumata intr-o cantitate destul de mare, deoarece
aceasta nu ingrasa sub nicio forma oricat de multa bei, ajuta la hidratarea organismului, ofera
pielii un aspect ferm, topeste toate grasimile din corp si ajuta la combaterea celulitei.Cred ca
toate aceste beneficii sunt destule pentru a putea convinge un om sa bea mai multa apa.Personal
nici eu nu beau foarte multa apa decat dimineata dupa ce fac sport, dupa ce servesc masa sau
cand ies afara si este foarte cald.Cel mai mare avantaj pe care il ofera apa este acela ca iti taie
pofta de mancare.Stomacul nu face diferenta intre foame si sete deci acesta poate fi pacalit foarte
usor.
Apa este foarte importanta in viata unui om deoarece aceasta este folosita in agricultura pentru a
creste recoltele si pentru ca vara si toamna sa mancam cat mai multe legume si fructe.Atunci
cand este seceta toti oamenii mai ales cei din mediul rural se roaga sa mai dea putina ploaie
pentru a avea si ei ce sa manance la toamna.Apa este este foarte importanta si atunci cand
locuiesti la curte, deoarece cu totii stim ca fara un hidrofor cu pompa de suprafata nu te vei
putea descurca deoarece acesta iti va oferi apa curenta pe care o folosesti la treburile casnice la
spalare si mai ales la gradinarit.Ei bine se pare ca apa este foarte importanta si toti oamenii ar
trebuie sa stie acest lucru.O curiozitate este faptul ca un om poate rezista fara mancare mai mult
timp insa fara apa nu va rezista nici macar o zi.

Rolul apei n VIAA noastr. Ce fel de AP

trebuie sa BEM
email print
0
15 Mai 2015 - 21:25

Apa este mediul n care au loc toate procesele biochimice din organism, drept urmare apa de
but trebuie s fie de bun calitate i trebuie aleas dup o serie de criterii, susin nutriionitii.
Se spune c 85% din creier este reprezentat de ap, sngele uman const din 90% ap, muchii
sunt n proporie de 75% ap, ficatul const din 82% ap, iar oasele - 22% ap.
"Este bine tiut faptul c apa constituie 50-60% din masa noastr corporal. Organismul uman
necesit o cantitate suficient de ap pentru a supravieui i pentru a menine n echilibru toate
procesele vitale. Apa reprezint substana de baz a fluidelor corporale: sucuri digestive, snge,
urin, limf, transpiraie, etc. Apa joac, de asemenea, un rol important n dizolvarea i
transportul diverilor nutrieni cum ar fi: vitaminele, mineralele sau chiar hidraii de carbon i
oxigenul. Apa este esenial i ajut n cazul proceselor de digestie, asimilare a nutrienilor,
eliminare a toxinelor din organism", explic nutriionistul Lygia Alexandrescu.
Potrivit acesteia, n decursul a 24 de ore, organismul consum peste 200 ml de ap numai pentru
procesul de respiraie, iar prin transpiraie i diurez se pierd cele mai nsemnate cantiti de ap,
de aceea apa trebuie s fie nlocuit, altfel exist riscul deshidratrii.
"Este foarte adevrat faptul c senzaia de sete i necesarul real de lichide care trebuie consumate
nu se sincronizeaz. Mai exact, la momentul la care n organism se instaleaz senzaia de sete,
celulele acestuia sunt deja deshidratate. O ntrebare care se pune este: ce fel de ap s consumm
pentru o bun hidratare? Ideal ar fi s consumm ap mineral natural. Dac vorbim de apa
destinat copiilor, atunci indiscutabil este recomandat apa mineral natural cu o ncrctur cu
minerale sczut. Dac ne referim la hidratarea adulilor activi, atunci apele minerale naturale
plate sau carbogazoase, bogate n minerale naturale sunt cele recomandate", a susinut
nutriionistul.
Apa de but trebuie s fie de bun calitate i trebuie aleas dup o serie de criterii, a afirmat
nutriionistul.
"Prin definiie, apa mineral natural este o ap pur din punct de vedere microbiologic, care i
are originea ntr-un zcmnt/acvifer subteran i este exploatat prin una sau mai multe
emergene naturale ori foraje", a spus Alexandrescu.

Ea a artat c termenul de ap mineral natural revine exclusiv apelor minerale mbuteliate, n

definirea crora devin prioritare criteriile privind originea, puritatea, compoziia i constana
acesteia n timp, precum i condiiile de mbuteliere.
"Apa mineral natural se deosebete n mod evident de apa de but obinuit prin faptul c
provine dintr-o surs ce a fost supus unor teste stricte de calitate, prevzute prin lege. Spre
deosebire de simpla ap de izvor, o ap mineral de calitate este obinut de la mare adncime,
care i asigur stabilitatea, temperatura i coninutul de sruri minerale constante, indiferent de
condiiile climaterice de la suprafa", a explicat nutriionistul.
Lygia Alexandrescu a spus c apa mineral natural este practic ap microbiologic pur,
netratat, cu excepia eliminrii elementelor instabile i adugarea de dioxid de carbon natural.
"Toate apele minerale par la fel, dar fiecare are propriul gust, depinznd de structura geologic a
zcmntului, cu compoziie mineral divers. O caracteristic important, precizat pe etichet,
este cantitatea de reziduu sec. Acesta reprezint cantitatea de particule solide care rmn dup ce
apa a fost nclzit la 180 de grade Celsius", a afirmat nutriionistul.
Potrivit acesteia, n funcie de cantitatea de reziduu sec, exist trei categorii de ape minerale
naturale: Foarte slab mineralizat - coninutul de sruri minerale, calculat ca reziduu fix total, nu
este mai mare de 50 mg/l, ape slab mineralizate sau oligominerale (mai puin de 500 mg/l de
reziduu sec), puternic mineralizat - coninutul de sruri minerale, calculat ca reziduu fix total,
este mai mare de 1.500 mg/l.
"Interesul pentru consum zilnic constant de apa potabil a fost manifestat n Antichitate, mai nti
de Hipocrate, apoi s-a dezvoltat n epoca Victorian. Mai trziu, n perioada Renaterii, oamenii
de tiin au devenit tot mai interesai i au cercetat beneficiile pentru sntate ale apelor
minerale i termale. Specialitii vremii au observat n mod constant c apa mineral natural
poate ajuta activitatea intestinal, datorit stimulrii gastrice determinate de ionii bicarbonat.
Aceste ape bogate n ioni bicarbonat, care sunt de fapt un amestec de sruri minerale care pot
neutraliza acizii, au un impact pozitiv asupra nivelului de grsimi circulante din organism", a
precizat Alexandrescu.
Ea a spus c bicarbonaii din apa mineral natural au indicaii demonstrate clinic n drenajul
biliar i n metabolismul colesterolului.
De asemenea, n decursul studiilor fcute, s-a constatat c aportul de ap mineral natural,
bogat n sodiu, nu a modificat nivelul tensiunii arteriale al subiecilor, acest lucru fiind explicat
prin aciunea ionilor bicarbonat asupra efectelor negative ale sodiului.
"Prezena potasiului i magneziului, cu rol de protecie la nivel cardiovascular, n compoziia
acestor ape, ajut la inhibarea efectelor sodiului. ntr-o serie de studii clinice, s-a observat i o
scdere marcant a concentraiei glucozei serice. Aceast reducere indic raportul dintre
metabolismul lipidelor i glucoza, ceea ce sugereaz c un consum de ap bogat n sruri
bicarbonate poate juca un rol benefic n prevenirea bolilor cardiovasculare i a sindromului
metabolic. n acest sens, avem marea ans ca n Romnia s avem surse de ap mineral

natural de o calitate excepional i acest lucru este confirmat de modul n care aceste ape sunt
premiate la nivel mondial nc din cele mai vechi timpuri", a susinut nutriionistul.