SFATURILE UNUI PRIETEN (X)

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Cel care caută probleme, le găseşte. Cel care caută fericirea, o primeşte.”

Sfatul nr.13: Poţi crea o lume de vis

Să răspundem la următoarea întrebare: ce fel de lume avem în jurul nostru chiar în acest moment? Să ne uităm în jur,
pentru a vedea. Clădiri triste, străzi urâte, timp oribil sau viceversa o activitate interesantă, o zi însorită, dispoziţie splendidă?
Fiecare vede diferit. Aceasta şi va fi acea mică realitate, în care trăieşte fiecare dintre noi. Poţi reproşa: „Da, realitatea
depinde de dispoziţie, de timp, de starea omului, de multe alte lucruri.” NU! În nici un caz. Ea nu are nimic comun cu timpul
de afară, cu dispoziţia, cu modul în care te-ai ridicat din pat dimineaţa. Lumea fiecăruia depinde doar de el. Fiecare o face
plăcută sau insuportabilă, plină de prieteni sau de duşmani. Noi facem lumea fantastică, o pictăm în diferite culori,
transformăm realitatea în poveste, facem magii şi creăm noi posibilităţi. Totul este în mâinile noastre, în puterile noastre.
Omul mediocru este impotent în faţa realităţii înconjurătoare. El este capabil doar să constate faptele şi să se împace cu ele.
El nici nu presupune, cel puţin, că lumea din jurul său poate fi schimbată după placul lui, dorinţa sa şi cerinţele sale. El
pluteşte după curs, bălăcindu-se, fără a îndrăzni să-şi dirijeze viaţa. Maestrul, spre deosebire de omul mediocru, este gata
oricând să schimbe o realitate cu alta, mai eficientă pentru viaţă. Maestrul poate aduce în viaţa sa noi fiinţe, resurse, de care
se va folosi eficient. Cum se întâmplă toate aceste lucruri?
Priveşte în jur. Ce vezi? Cine şi ce te înconjoară? Priveşte lumea cu alţi ochi, evadează din lumea ta, priveşte realitatea care
te înconjoară un pic „dintr-o parte”, ca simplu spectator.
Care este lumea ta acum? Mediul înconjurător al omului este oglinda matricei sale. Să examinăm câteva „realităţi” tipice, în
care foarte mulţi oameni trăiesc în permanenţă.
Vom face acest lucru, pentru ca în viitor să putem depista cei mai mici indicatori ai unei sau altei lumi, pentru a înţelege care
gânduri generează o realitate sau alta, pentru a putea modifica modul de gândire, care te va ajuta să fii eficient în acţiuni, să
atingi scopurile fixate şi să modifici operativ realităţile.
Nu vom judeca şi nu vom pune note, ci vom compara doar. Un singur lucru vreau să faci. De fiecare dată încearcă să te afli
în lumea descrisă, pentru a simţi realităţile din ea şi pentru a putea face anumite comparaţii. Vei avea nevoie de aceasta în
viitor, atunci când îţi vei construi propria lume.
Lucrurile devin realitate doar după ce accepţi că ele există.
O mică avertizare. Nu te lăsa luat de val, pur şi simplu, alunecă pe el. Ca şi cum ai privi un film, un spectacol sau ai citi o
carte. Tu eşti un turist care călătoreşte pe harta lumii a diferitor oameni. Tu eşti maestrul, proprietarul propriei lumi. Primeşti
în lumea ta doar ceea ce vei considera că este util şi atrăgător.
Lumea tristă
„Tu ridici o cărămidă şi ştii că vor urma altele, în total şapte sute. Le-ai încărcat şi o iei de la capăt. Pleci acasă şi ştii că
mâine dimineaţă se va repeta acelaşi scenariu. Seara ţi se dă pentru a-ţi recupera forţele, pentru a mânca şi pentru a te
odihni, iar mâine...
În final, ştii că aceste cărămizi sunt scopul vieţii tale. Şi eşti absolut indiferent dacă te inspiră scopurile supreme sau dacă
ele lipsesc cu desăvârşire. Îţi este paralel în ce ţară trăieşti şi ce idei au conducătorii tăi. Eşti indiferent la tot.”
Această lume este tristă şi o cunoaştem în profunzime. Dimineaţa mergem la lucru, ne înghesuim în transport, suntem
călcaţi pe picioare şi izbiţi în spate. La staţii este murdar, sunt cerşetori şi hoţi. Am ajuns la locul de muncă, slavă Domnului.
Ne aşezăm în fotoliu, conectăm computerul şi frunzărim noutăţile. La fel ca ieri, alaltăieri şi poimâne.
Nu este neapărat să stai la computer. Poţi sta la strung, la volan, cu pensula în mână. Esenţa rezidă în atitudinea faţă de
viaţă, faţă de calea ta, faţă de realităţile pe care ţi le oferă viaţă.
Să ne întoarcem în lumea noastră tristă. Vine prânzul, mergem la cantină, unde suntem hrăniţi cu mâncare nu chiar
proaspătă. Apoi ne întoarcem la locul de muncă, de care ne este silă. Serile se aseamănă între ele. Televizorul, cina, sexul,
somnul. Şi mâine, şi poimâine... Sâmbăta mergem în vizită la cunoscuţii, de care ne este acru, votcă sau coniac, discuţii la
bucătărie, somnul adânc şi mahmureala de dimineaţă.
Duminică ne plimbăm, cinăm şi ne culcăm. Luni începe totul de la început. Cercul s-a închis.
Fu! Cât este de trist! Viaţa este lipsită de sens, de interes! Îţi mai doreşti o astfel de viaţă?
Acum să privim la ea dintr-o parte, ca maeştri. Această viaţă devine tristă deoarece oamenii consideră că ei cunosc totul, că
le ştiu pe toate. Nu ai nevoie să te dezvolţi, sensul vieţii este un non-sens, e grav dacă te foieşti şi de ce ar trebui să schimbi
ceva.
Într-o astfel de lume trăiesc majoritatea oamenilor. Ei au obosit să caute, să înveţe şi să lupte. Rătăcesc, încercând să-şi
creeze propria viaţă după propriile standarde incorecte, în loc de stabilitate primesc rutină, în loc de încredere în ziua de
mâine – monotonie, în loc de dragoste adevărată – intrigi sexuale.
Eu nu accept ca oamenii din „lumea tristă” să fie un model pentru mine. Dar ce-i de făcut, dacă în acest moment, te-ai
regăsit în această lume? Tu poţi evada din ea, poţi face lumea ta interesantă şi fenomenală! Poţi! Poţi nuanţa viaţa, poţi face
fiecare clipă magică, poţi experimenta, contactând persoane noi interesante, schimbând domeniul de activitate, dând un nou
sens vieţii tale. Îţi poţi face viaţa ciocolată!
Lumea agresivă
„În jur sunt numai duşmani”
Cel care trăieşte într-o astfel de lume, consideră că răul conduce lumea. La baza ei stă asuprirea şi violenţa. Toţi şefii sunt
nişte idioţi, iar subalternii – proşti. Dacă cineva îţi vrea binele, te minte. Dacă-ţi doreşte răul, răspunde-i astfel, încât să-i
zboare capul. Dacă ţi-a tras o palmă, scoate bâta şi sparge-i capul. Pentru aceste persoane, totul în jur este agresivitate şi
răutate. Toţi sunt potenţiali agresori şi încearcă să-ţi facă rău.
Cel mai interesant este că toate acestea devin realitate, deoarece într-o astfel de lume, orice acţiune, chiar şi cea mai
nobilă, generează durere şi obidă.
Pentru a putea supravieţui, trebui să-i învingi pe toţi. Permanent să învingi, să te aperi, să ataci, să loveşti! Cel mai des, o
astfel de abordare a lucrurilor, finalizează cu o înfrângere totală. Omul pierde familia, prietenii, lucrul. În unele cazuri,
oamenii devin psihopaţi, ca mijloc de supravieţuire într-o lume agresivă, ca reacţie adecvată la o agresivitate permanentă.
Este foarte dificil să conlucrezi cu astfel de persoane. Ei sunt închişi în sine, se apără permanent de ceva. Logica nu are nici
un sens pentru ei. Totul iau în furci, răspund agresiv la orice propunere. Lumea lor este instabilă, se schimbă permanent
(din cauza rezistenţei active). Cea mai mică schimbare din viaţa lor este interpretată drept pericol al existenţei şi încep să se
apere activ. E greu să coabitezi cu asemenea persoane.
Lumea eşecurilor
„Îţi imaginezi, n-am noroc în viaţă! M-am născut într-un loc oribil, cum pot trăi oamenii acolo? Am învăţat la şcoală împreună
cu nişte debili! M-am căsătorit, sperând că voi ieşi din rahat, dar n-a fost să fie! Cu soţul am mari probleme, ne certăm
permanent, sunt stresată.
Care-i problema? Probabil că sunt un ratat.”
Cunoşti astfel de „confesiuni”?
Eşecurile îi urmăresc permanent pe cei care trăiesc în această realitate. Autobuzele întârzie sau vin prea devreme, la
examene nu-mi merge, computerul este plin de viruşi, maşina se defectează permanent.
Noi nu analizăm acum modul în care reacţionează la eşecuri una sau altă persoană. Doar descriem „lumea eşecurilor” drept
realitate formată. Omul se poate împăca cu insuccesele sau poate lupta cu ele. Se poate retrage în depresie sau băutură,
eşecurile oricum îl urmăresc.
Acestor persoane nu le merge niciodată. Nici la şcoală nu-i mergea, era întrebat doar ceea ce n-a învăţat. Nu-i merge la
lucru: şeful înjură, colegii îl duc de nas, clienţii nu sunt corecţi. Nu-i merge în viaţa personală, n-are noroc la prieteni, are
ghinion la odihnă... Iar orice succes este un preludiu pentru „eşecul” ordinar. Acestor oameni nu le merge în viaţă şi nici nu
se poate întâmpla acest lucru vreodată. Ei cheltuiesc toată energia pentru a nu admite succesul în viaţa lor.
Nimic nu reuşeşte. De vină este el personal(începe să se urască) sau alţii(este supărat pe cei din jur). Dar cel mai des, de
insuccesele sale este vinovată lumea din jur. Aceste persoane nu pot fi convinse, folosind logica. E nevoie de schimbat
tabloul vieţii lui, atitudinea faţă de realitatea înconjurătoare, pentru ca el să înţeleagă că ceea ce se întâmplă în viaţa lui este
rezultatul modului de gândire. Şi totul depinde doar de el.
Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică!