Sunteți pe pagina 1din 9

anul II, numărul 4, 22 mai 2010

1
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
EDITORIAL I M A G I N E
suprarealismului, căruia îi datorează de fapt, în mare parte, bifurcări referenţiale, la poetica lui Vasile Gorduz, din „Ascultând
atractivitatea pentru un public ţinut la distanţă de elitismul, pământul”, sau ”Conversând cu o pasăre”, şi, în cu totul alt câmp
profesionalismul de studio, jocul închis al primului modernism şi de preocupări, la montajele electronice ale lui Stelark sau Orlane.
Andrei Jecza
1 MP ARTĂ CONTEMPORANĂ îşi propune să ofere un spaţiu de expunere 1 SQ. M OF CONTEMPORARY ART is set on providing an alternative exhibition space for contemporary
IMPLOZIVĂ avangardismului dadaist, este complexa sa narativitate, cu atât mai
seducătoare cu cât mai laborioasă în punerea în scenă a topicii
Stilistic, aceste lucrări exprimă o retorică a detaşării, orice
empatie cu personajul fiind dezafectată de aspectul de artefact

Alexandra Titu
visului, cu intersecţiile sale temporale şi ambiguităţile morfologice al figurii.
alternativ pentru arta contemporană. Ideea porneşte de la 1mp de hârtie, pe art. The idea originates from the dimension of the unfolded newspaper, 1 sq. m of paper, and from our
şi spaţiale. Naraţiile lui Dali sau Magritte, ale lui Siquieros, Orozco,
care ziarul desfăşurat îl ocupă, şi de la dorinţa de a amplifica fenomenul artei aspiration of amplifying the contemporary art phenomenon in the Western part of the country. Tensiunea epică se acumulează mai cu seamă în dreptul creatorului
Delvaux, Miró, Arp, Tanguy, sau, în arealul românesc, Brauner,
contemporane în zona de vest a ţării. formei, artist-magician, neliniştitor prin ambiguitatea intenţională
The current, fourth number of our newspaper, marks a conceptual trail that our gallery is set on Gherasim Luca, Paula Ribariu, Păduraru, Mavrodin, Câlţia, Ilfoveanu,
Acest al patrulea număr al ziarului nostru marchează deja un traseu conceptual following. With every event at our gallery, we occupy another square meter of contemporary art, so Persistenţa interesului pentru suprarealism, capacitatea lui faţă de figura reprezentată, sculptorul încărcând acest reziduu
Iancuţ sau Bostan, exploatează tipologii ale iraţionalului, oniricului,
pe care galeria îşi propune să îl urmeze. Cu fiecare eveniment al galeriei noastre, that, by the 100th edition, we will have a fictive space constructed in the conscience of our readers. The generatoare, încă puternică în câmpul tuturor genurilor artistice, cu detalii care preiau şi indică fapte indescifrabile, obscure mai
sau neliniştorului cu surse foarte diferite, de la reminiscenţele
ocupăm câte un nou metru pătrat de artă contemporană, ajungând, probabil, JECZA Gallery of contemporary art is dedicated to promoting mainly sculpture and tri-dimensional şi prestigiul său pentru comportamentul social (asocial), ca mult decât misterioase. Este pus în joc un pachet de semnificaţii
marilor structuri mitice şi nuclee arhetipale la obsesia personală,
ca, la ediţia 100, să avem un spaţiu fictiv construit în conştinţa publicului nostru. forms of visual art. Our vision is that of creating a platform for promoting contemporary art and an mod de reliefare în contextul comunitar, ca formă de eludare care se referă simultan la obsesivele reverii ale artistului legate
reveria istorică, prestigiul imprecis al magiei şi alchimiei, S.F.ului şi
Galeria de artă contemporană JECZA, îşi propune să promoveze în principal attraction point for foreigners interested in romanian contemporary art. a banalităţii, se datorează nu doar fascinaţiei pe care jocul cu de condiţia socială – solitudinea indicată de un braţ înfăşurat
la absurdul politic. Graţia feerică a lui Marc Chagall coexistă cu
sculptura şi formele tri-dimensionale ale artelor vizuale.Viziunea noastră este propriul subconştient şi, desigur, cu cel colectiv, nici doar unui autoprotectiv, autoerotic în jurul unui trup amputat de cap şi
This number inaugurates my preoccupations as a curator, in what concerns my fascination and interest primitivismul biologic al lui Tanguy sau, ambiguităţile formale ale
de a crea o platformă de promovare a artei contemporane româneşti şi un tropism pentru extravaganţă, ci – mai cu seamă – profundei nevoi trenul inferior, multiplicări evocând tragedia genetică a rateurilor
dedicated to the so called “creative laboratory” of the artist.The drawing, the sketch, the sign and even lui Arp cu fabulaţia manierist figurativă a lui Dali, sau tensiunea
punct de atracţie pentru publicul din Timişoara. de fantastic, prin care imaginarul uman umple golurile, lacunele gemelare, (temă terifiantă abordată de grupul Chapmann), sau
the concept are the basis of the creative process and thus they are part of the intimate, protected poetică a lui Man Ray şi barocul rece, chirurgical şi fastuos al lui
hărţii mereu în schimbare a cunoştinţelor despre lume, acestei ironia politică. Excrescenţe şi multiplicări simbolice, şi reducţii
Acest număr inaugurează preocupările mele de curator, în ceea ce priveşte and untold area of the artist. The challenge in this number is exactly that of observing and meditating Matthew Barney. În toate aceste cazuri, relaţia dintre spaţiu şi
dependenţe de un nivel al misterului, provocant, tulburător, figurale la fel de semnificative ca şi investirea suprafeţei – când
interesul şi fascinaţia dedicate aşa-zisului „laborator de creaţie” al artistului on the condition of drawing as an independent form of expression. This number coagulates different forme, care îşi suprapun sau contrazic ambiguităţile, susţine un
şi până la urmă compensator al combinatoriei fantasticului. abstract polisate, nu pentru a obţine o strălucire reflectantă,
plastic. Desenul, schiţa, semnul sau chiar conceptul stau la baza procesului de approaches and visions on contemporary Romanian drawing. Through this, it creates an overview of vast material narativ, chiar dacă el este doar indicat, iar alteoori
Mereu provocată de angoase, perplexităţi, de aporii, conştiinţa ci doar pentru a sublinia artificialitatea obiectuală a figurii,
creaţie şi asftel fac parte din zona intimă, ocrotită, nedestăinuită a artistului. the phenomenon which transforms drawing from a forerunning gesture into a finished work of art. trama este densă de detalii sau arborescentă, satisfăcător de
umană, primitivă sau rafinat culturală, civilizată până la pierderea sau plasticitatea ei expresionistă acumulează suplimentări de
Provocarea pe care o propune această ediţie este tocmai aceea de a observa complicată, romanescă.
This edition of our newspaper will be issued during Bogdan Raţa’s exhibition Minimal Feelings. dimensiunii metafizice, găseşte în naraţia-reprezentarea-schema sens, pe/în acest suport complezent dar minimal al semnului
şi medita asupra condiţiei desenului, ca formă de expresie de sine stătătoare.
www.jeczagallery.com fantastică soluţia pentru interogări fără răspuns şi spaţiu pentru Drama, în cazul lui Bogdan Raţă, se dezinteresează de spaţiul antropomorf.
Acest număr adună, într-un mod bine închegat, viziuni şi abordări diferite reverii apocaliptice. Suprarealismul, fiu direct al explorărilor – exterior, acumulând tensiunile unor obscure istorii genetice,
ale desenului contemporan românesc şi, prin aceasta, creează o vedere de dar mai ales al mitologiei – psihanalitice, a reactualizat temele Referindu-se la scenografiile minimaliste sau poveriste ale lui
ale unor monstruoase sau doar simbolice mutaţii şi distorsiuni,
ansamblu asupra fenomenului plastic, ce transformă desenul, dintr-un gest obsedant scandaloase, ambigui şi neliniştitoare ale apartenenţelor Grotovski, Cantor, Barba, Marowitz, Giovanni Lista a folosit
la „scena” restrânsă, dar, desigur, suficientă, a spaţialităţii şi
premergător, într-o lucrare finită. hibride, ale monstruozităţii, ale irecognoscibilelor, informelor, termenul extrem de sugestiv de „scene implosée” („La
istoriei corporale. Iritant de similare/solidare cu manechinul,
Această ediţie apare în cadrul expoziţiei MINIMAL FEELINGS de Bogdan Raţa. entităţi „ce se mişcă în întuneric” şi maleficului „arşiţei dintru atât de bine fixat în recuzita şi semantica suprarealismului, Scène Moderne”, Ed. Carée, Paris, 1995). Semnele trunchiat
www.jeczagallery.com amiază”, suspendând doar claritatea semantică şi operaţionalitatea încă de la debutul curentului, de De Chirico, figurile sale sunt antropomorfe, suportând tropii vizuali ai unor retorici suprapuse
simbolismului formelor (viziunilor, apariţiilor) monstruoase. umanoide, în sensul de a exploata neprevăzutul şi capacitatea şi ambigui, sunt actorii unor astfel de dramatizări, şi susţinând
de perfecţionare sau rebutare, de adaptare la sens şi nonsens, prin muta lor elocvenţă, (din nou comparabilă cu mimii teatrului
Bogdan Raţă, artist aparţinând generaţiei lansate în primul deceniu atextual al anilor ‘60-‘70) ca Jean Louis Barrault.
a viului. Sculpturile şi, inevitabil, desenele
al secolului XXI, s-a fixat de la debut în arealul unui
de atelier, au operat asupra figurilor Desenele expuse la galeria Jecza, în mai 2010, au ca temă
suprarealism al cărui teren de interogări şi reverii
reci, pregnant glisând între citatul
Images from the exhibition Minimal Feelings by Bogdan Raţa

morbide, de improvizaţii, mutaţii este semnul tocmai dramaticile istorii condensate în exploatările simbolice
portretului sau corporalităţii ale creativităţii genetice, în epicizarea unui epic de ADN, ale
antropomorf – trupul/chipul uman,
vii şi cea artefacturată, au
Imagine din expoziţia Minimal Feelings de Bogan Raţa

prezent în situaţiile segmentărilor rezidualului fragment uman. Spre deosebire de multe desene de
primit organe suplimentare sculptor, aceste serii – care mai curând epuizează redundanţa
convenţionale – cum este bustul,
(urechi de preferinţă), sau situaţionară a unui imaginar pentru care corpul uman este un
– sau distorsiunilor, care,
simulacrul antropomorf element semiologic, (un complex semiologic) cu nenumărate
chiar citate, surprind prin
s-a redus la o sinecdotică resurse, tratează formele într-o manieră nuanţată de reliefare
dramatica lor bizarerie.
unitate-continuitate de a volumului, de picturalitate şi explicitare morfologică. Detaliile
Una dintre strategiile segmente: mână-picior, şi având un rol atât de important în configurarea mesajului,
alte situaţii similare. Exerciţii claritatea formală este inevitabilă, la fel cum este, pe de altă parte,
care trimit, desigur, prin ambiguitatea materială şi spaţială.

Homo posterus
Andrei Jecza
Lucrările lui Bogdan Raţa descriu traseul unei căutări perpetue a individului ce a The work of Bogdan Rata describes the path of a perpetual search of the
trecut printr-un regim totalitarist, a cunoscut ruptura unei revoluţii sângeroase individual who succesfully survived a totalitarian regime, who has seen a bloody
şi trăieşte într-o continuă goană de adaptare. Stările omului contemporan, dirijat revolution and is living in a continuous quest for adaptation. The states of
de acceptarea unui set de compromisuri şi de confruntarea permanentă cu o contemporary man, led by the acceptance of a set of compromises and the
tradiţie, un tip de educaţie, o moştenire comunistă, într-un univers în contiună permanent confrontation with a tradition, a type of education, a communist
modificare, remodelare şi reidentificare, adaptate universului capitalist, sunt legacy in a universe that is constantly changing, remodeling and redefining itself,
preocupările principale ale artistului. adapted to the capitalist universe, are the artist’s main preoccupations.
Criza identităţii, particulară sfârşitului secolului XX şi începutului secolului XXI, The identity crisis, specific for the end of the twentieth century and the beginning
în viaţa şi în arta contemporană, presupun pentru artist căutarea unor forme of the twenty first century, represents for the artist, the search of hybrid forms
hibride, capabile să supravieţuiască acestei perioade de tranziţie. Raţa recurge, that are capable to survive this period of transition. The artist resorts to the
astfel, la reinterpretarea teoriei darwiniste, creând un nou univers, marcat de reinterpretation of Charles Darwin’s theory of evolution, through which he
carnalitatea perfectă a sculpturii hiperrealiste şi de virtuozitatea sa creativă. creates a new world, marked by the perfect “fleshiness” of the hyper realistic
Imaginea care se naşte este aceea a unui aşa-zis « homo venturus / homo sculpture and virtuosity of the artist’s imagination which projects the image of a
posterus » (om al viitorului). so called “Homo Venturus / Homo Posterus” (future man).

Coordonator de redacţie: Andrei Jecza


Design & prepress: Camil Mihăescu
Foto: Andrei Jecza
Traducere: Rita Tasi, Ştefan Cârpanu, Liviu Tănăsoaica
Corectură: Sorina Ianovici-Jecza
jecza gallery
Tipar: CoPrint Timișoara
Redacţia: Calea Martirilor 51/45
PARTENERI: SLAG Gallery New York, www.modernism.ro 300774 Timişoara, România
SPONSORI: River Deck Timişoara, Asociaţia Culturală Prietenii lui Ioona Rauschan Tel: 0722.666.445
Realizat de Jecza Gallery în cadrul expoziţiei Minimal Feelings de Bogdan Raţa. Tiraj 1500 exemplare. www.jeczagallery.com/1mpdeartacontemporana
2 3
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– – buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
THE IMPLOSIVE
functionality of the symbolism of the monstruous forms (visions, and nonsense. The sculptures, and inevitably the studio drawings,
apparitions). have influenced the cold figures, sliding powerfully between the
quotation of the portrait, or the vivid or artefactured corporal

I M A G E Bogdan Raţă, an artist belonging to the generation launched


in the first decade of the XXIst century, attached, from the
very beginning, to the context of surrealism whose area of
structure, they have received supplementary organs (preferrably
ears), or the anthropomorphous simulacra has been reduced

Alexandra Titu
to a synecdotical unity-discontinuity of segments: hand-leg, and
interrogations and morbid reveries, improvisations and mutations
other similar situations. Exercises which, through referential
is the anthropomorphous sign - the human body/face, present
bifurcations, certainly refer to the poetics of Vasile Gorduz, in
in the situations of convential segmentations – like the bust – or
The constant interest in surrealism, its generating capacity which „Listening to the earth,” or ”Talking to a bird,” and, in a totally
distorsions which, although cited, surprise us by means of their
is still powerful in the context of all the artistic genres, and its different field of preoccupations, to the electronic montages of
dramatic oddity.
prestige related to the social and a-social behaviour, as a way to Stelark or Orlane. Stylistically, these works of art express the
emphasize things in the community context, as a form eluding One of the surrealistic strategies he mostly approaches to rhetorics of detachment, and any empathy with the character is
trivial features, are due not only to the fascination for the game attract a public, which stays far from the studio professionalism disaffected by the artefact aspect of the figure.
with its own subconsciousness and, certainly, with the collective and elitism, the closed game of the first modernism and the
The epic pressure is accumulated especially in the connection
one, not even to a certain tropism for one’s extravagance, Dadaist avantgardism, is his complex narrative which proves
with the creator of the form, the magician-artist, alarming through
but especially to the profound need to approach the fantastic more and more seducing and laborious when staging the topic of
the intentional ambiguity related to the represented figure, while
through which the human imaginary context fills all the empty dreams, with its temporal intersections and morphological and
the sculptor charges this residuum with details which overtake
spaces, the incompleteness of the everchanging map referring to spatial ambiguities. The narratives of Dali or Magritte, Siquieros,
and indicate undecipherable facts, which are more obscure than
the knowledge about the world, this mysterious, challenging and Orozco, Delvaux, Miró, Arp, Tanguy, or, in the Romanian context,
mysterious. What is at stake is a package of significations which
thrilling dependance, and finally the compensating combinations Brauner, Gherasim Luca, Paula Ribariu, Păduraru, Mavrodin,
refers both to the obsessive reveries of the artist regarding the
of the fantastic characteristics. Always provoked by some anguish, Câlţia, Ilfoveanu, Iancuţ or Bostan, approach the typologies of the
social condition – the solitude indicated by an arm wrapped in a
perplexities, and aporias, the human conscience, primitive irrational, delirious, or the disquieting territories by means of
self-protective way, in a self-erotical way around a body missing
or elevated, cultural, civilized until it misses its metaphysical very different sources, from the reminiscence of the great mythic
its head, and the inferior train, some multiplications evoking the
dimension, finds the solution for the interrogations, which are not structures and archetypal chores, to the personal obsession, the
genetic tragedy of the failures – a terrifying topic approached
provided with answers, and the space for apocalyptic reveries in historical revery, the unclear prestige of the magic and alchemy,
by the Chapmann group), or the political irony. Symbolical
the fantastic narrative-scheme-representation.The surrealism, the the S.F. and the political absurd.The fairy like grace of Marc Chagall
excrescenses and multiplications, figural reductions which are as
direct descendant of the explorations,but especially co-exist with the biological primitivism of Tanguy or the formal
significant as the investing of the surface – sometimes polished in
of the psychanalytical mythology, has ambiguities of Arp, with the manneristic figurative fabulation
an abstract way, not to obtain a reflecting brightness, but only to
reconsidered the obsessively scandalous, of Dali, or the poetic pressure of Man Ray and the cold,
underline the figure’s objectified artificiality, or its expressionist
ambiguous and upsetting themes of the surgical and gorgeous baroque of Matthew Barney. In all
plasticity, accumulate some supplements of meaning, within this
hybrid affiliations, of monstruosity and these cases, the relationship between space and forms,
amiable yet minimal context of the anthropomorphous sign.
the non‑recognizable and amorphous which superpose or oppose to ambiguities, supports
entities which „are moving in the a large narrative material, although it is only indicated, When referring to the minimalist or pauverist stages of Grotovski,
darkness,” the maleficent of the and some other times the trauma is full of details or Cantor,Barba, Marowitz, Giovanni Lista used the extremely
„scorching heat around noon,” arborescent, complicated enough and fictitious. suggestive term „scene implosée” („La scene Moderne”, Ed. Carée,
suspending only the Paris, 1995). The partially anthropomorphous signs, supporting
semantic clarity In the case of Bogdan Raţă, the drama does not emphasize
the visual trops of some superposed and ambiguous rhetorics,
and the any interest in the external space, accumulating the pressure
are the actors of such dramatizations, supporting through their
of some obscure genetic history, of some monstruous or
mute eloquence (again comparable to the mimes of the a-textual
only symbolic mutations and distorsions, it is oriented
theatre of the 60s and 70s) like Jean Louis VBarrault.
to the limited yet sufficient „stage” of spatiality and
corporal history. Irritatingly alike/solidary with the The drawings exhibited at the Jecza Gallery in May 2010 are
mannequin, so well fixed by De Chirico in the focused exactly on the dramatic histories concentrated in
surrealistic arsenal and semantics, from the the symbolical explorations of the genetic creativity, in the
very beginning of the genre, his figures are „epicization” of some ADN epics of the residual human fragment.
humanoid, they explore the unexpected, Unlike many sculptor drawings, these series – which rather
the capacity of getting more professional, exhaust the redundant levels of an imaginary context in which the
adapting the living creature to meanings human body is a semiologic element (a semiologic complex) with
a great deal of resources, approach the forms in a nuanced way
of volume oulines, pictoriality and morphological explanation and
clarification. As the details are so important in the configuration
of the message, the formal clarity is unavoidable, just like, on the
other hand, the material and spatial ambiguity.

4 5
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– – buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
Dumitru Gorzo “The Core”
Cu noua sa serie de lucrări, Gorzo a născocit o
formulă nouă, ca mediu de expresie principal, din
lut şi clei pe pânză sau hârtie. Pentru el, modul
de folosire al hârtiei este extrem de important

ARTIST ADEVĂRAT – prin proprietăţile sale de vulnerabilitate sau


permeabilitate -,  ceea ce îngăduie suprafeţei să
Robert Şerban vibreze, literalmente, cu sensibilitate. Date fiind
Bogdan Raţa nu e doar un artist pentru care anatomia corpului calitățile acestor materiale, nu este o surpriză
omenesc pare că nu mai are secrete, ci un plăsmuitor de ipostaze faptul că artistul le-a folosit asemeni unui copil
anatomice şocante. El supune trupul unor metamorfoze bizare, care modelează lutul, şi că s-a folosit de peisajul
absurde, pe alocuri groteşti, dar spectaculoase din punct de vedere
românesc ca de o sursă de inspiraţie primară,
vizual.
accentuând mai departe directa sa legătură cu Sibila, tehnică mixtă/hîrtie, 46/65cm, Colecţia Slag Gallery
Raţa experimentează cu succes în acest areal de ceva timp,
spaţiul natal. Intensitatea pigmentului la care
sculpturile sale (în primul rând) impunându-l în topul tinerilor Spring street, acuarelă şi creion/hîrtie, 59/76 cm
artiştilor români. Desenele confirmă şi întăresc seriozitatea a ajuns amalgamând uleiul sau acuarela cu Colecţia Massimo Brunelli
demersului său. Asta şi pentru că abordarea sa nu e una tactilitatea lutului, creează pânzei sau hârtiei
caricaturală, nici banal-anamorfotică, ci reflectă un interes profund impresia de sculpturalitate.
asupra omenescului şi asupra schimbărilor ce au în loc în structura
lui homo sapiens sapiens.
Press Release, SLAG Gallery, 2009
Folosindu-se de carcasă – pe care o modelează, o „corectează”
ori o deformează ca un creator ce pare că şi-a pierdut răbdarea –,
Bogdan Raţa vorbeşte, în fond, despre schimbările esenţiale ce s-au
produs ori sunt pe cale de a se produce în/cu structura interioară “With this new body of work, Gorzo has concocted
a omului. Or, de când lumea, artiştii adevăraţi tocmai asta fac. a formula of clay and glue on paper and canvas

Lady Adam, tehnică mixtă/hîrtie- 148/59 cm, Colecţia Massimo Brunelli


as his focal medium. For him, the use of paper is
extremely important—its’ properties possess a
vulnerability, or permeability of sorts, that literally
allows the surface to vibrate with feeling. Given
the earthen qualities of these materials, it is no
surprise that the artist often drew with mud as
a child and found the Romanian landscape as
an early inspiration, further pointing to his works’
direct connection to his homeland. The intensity
of pigment attained through oil or watercolor
coupled with the tactility of clay, coalesce in a
way that could be seen as bringing sculpture to
canvas or paper.”

Press Release, SLAG Gallery, 2009

Fără titlu, tehnică mixtă/hîrtie, 125/110 cm, Colecţia Massimo Brunelli


Dlâdfsdic, tehnică mixtă pe hîrtie, 65/46 cm, Colecţia Messmer
Desenele de la pagina 2-6 şi coperta I-IV fac parte din expoziţia
Minimal Feelings - Bogdan Raţa

6 7
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– – buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
Sunt Născut din sute
O „dolce vita” socialistă de juxtapuneri
Cosmin Năsui
Mircea Suciu s-a întors anul acesta la desen pe dimensiuni
mari. Compoziţii precum „We Are The people” ori
Personajul colectiv din toate compozițiile este compus din
portrete încărcate de griji, ce nu sunt senine, ci tensionate
Cosmin Moldovan
„Conspiracy” sunt, de fapt, transpuneri picturale din care în întunericul care le ascunde. Aerul respirat este greu şi
lipseşte însă culoarea. solid ca şi bezna. Iar în „It’s All Here,” personajul este
Atmosfera „La dolce vita” a clasicului alb-negru este plasat în contextul preferat al lui Suciu: acela în care
infuzată cu esenţe socialiste uneori mai pronunțate, ca și fiecare ascunde în dulapul amintirilor,câteva schelete,
în lucrarea „Golden Age”. Compoziţiile sunt alcătuite din dacă nu măcar “sentimental constant al vinovăției”. În
personaje care acţioneză prin gesturi repetitive stând în desenele lui Suciu moartea pândeşte după colţul vieţii
rând, sau la coadă. cuprinse în ecranul întunecat al hârtiei.
Vârsta de aur, 2010, cărbune pe hârtie, 213x150 cm, Slag Gallery
Golden Age, 2010, charcoal on paper, 213 x 150 cm, Courtesy of Slag Gallery
În acest fel acumulez sute de date, idei, valori,
pe care le stochez şi le interpretez mai apoi;
unele vin în mine într-un mod logic cu trimitere
spre o cunoaştere, iar altele vin brusc, oferind
într-un mod brutal rezolvarea finală, concluzia
irevocabilă. Astfel linia decupează spaţiul, îi
conferă o adâncime, în care planurile se succed
în straturi de apăsare, organizate persuasiv, dar
cu mici protuberanţe. Ai putea observa unele
straturi. În stratul predominant ca ocupare
în spaţiu, domină planimetria, orizontalele şi
verticalele conferă desenului aspectul unei hărţi,
prin decupajele organizate riguros. Acest strat
este suportul, locul de desfăşurare al întregii
poveşti, suprafaţa pe care al doilea plan îşi face
apariţia prin intermediul scrijeliturilor. Scrijelituri
săpate uneori haotic, alteori organizate pe
orizontală, definesc, prin desenul lor, delimitarea
protuberanţelor lăsate de partea în care se
termină ceva; ele urmând, în unele cazuri, una sau
mai multe mişcări inelare. La extremităţi, la limita
acestor scrijelituri cu o mişcare inelară, se află o
pată de culoare. Culoarea apare ca un reflex al
apropierii tale de ceva. Un alt reflex provine şi
de la un alt strat, o umbră cred, e umbra trecerii
mele şi a tale. Eu mi-am lăsat amprenta asupra
acestei bucăţi de hârtie, am devenit un strat pe
această bucata de hartie. Acum când o priveşti
faci parte din ea. Iubeşte-o !

Conspiraţia, 2010, cărbune pe hârtie, 94 x 150 cm, Colecţia Christina Valenta Noi suntem Poporul, 2010, cărbune pe hârtie, 150 x 190 cm, Colecţia Christina Valenta
Conspiracy, 2010, charcoal on paper, 94 x 150 cm, Courtesy of Christina Valenta Collection We Are The People, 2010, charcoal on paper, 150 x 190 cm, Courtesy of Christina Valenta Collection
I’m Born from hundreds of juxtapositions
Cosmin Moldovan
This way, I accumulate hundreds of data bits, ideas, values
that I store and interpret afterwards. Some come inside
Totul este prezent, 2010, cărbune pe hârtie, 213 x 150, cm

of me in a logical way, with a footnote to knowledge while


It’s All Here, 2010, charcoal on paper, 213 x 150 cm,

others come abruptly, offering in a brutal way the final solu-


tion, the irrevocable conclusion. Therefore, the line cuts up
the space, giving it depth, but with small protuberances.You
Courtesy of Christina Valenta Collection

could see a few of the layers. In the predominant layer that


occupies the most in space, planimetry dominates; verti-
cals and horizontals give the drawing the aspect of a map
Colecţia Christina Valenta

because of all the rigorously organized cut-outs. This layer


is the support layer, the place in which the entire story
unfolds, the surface on which the second plane appears

A socialist „dolce vita” through the scratches. Scratches, sometimes dug chaoti-
cally, other times organized horizontally, define by their
Cosmin Năsui drawing the delimitation of the protuberances left by the
part in which something ends; the scratches follow in some
Mircea Suciu has returned this year to large dimension The collective character from all the compositions is cases annular movements. At the extremities, just near the
drawings. Compositions such as „We Are The People” or founded in portraits of worries that are not serene, but limit of these scratches that perform a circular movement,
„Conspiracy” are actually pictorial transpositions which tense in the shrouding darkness. Each breath is heavy and a dash of color can be found. Color appears in the same
are deprived of colour. solid as pitch blackness. In “It’s All Here” the character is
way as the reflex of your nearness of something. Another
The “La dolce vita” atmosphere of the classical black and placed in Suciu’s preferred context, that in which everyone
reflex comes from another layer, a shadow, I think… It is
white is infused with socialist essences, which sometimes keeps hidden away a few skeletons in their memory locker,
the shadow of my passing, and that of yours. I have left my
appear more pronounced, as in the “Golden Age” piece. or at least the “constant feeling of guilt”. Death looms
print on this piece of paper; I’ve become a layer on this
The compositions are put together of characters acting around life’s corner, framed in the black screen of the
sheet of paper. Now, when you look at it, you are part of
through repetitive gestures while standing in queue. paper in Suciu’s drawings.
it. Love it!
8 9
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– – buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
LESS CHALK, MORE CONTENT se întâmplă? Eşti în sistemul occidental, care e foarte dur,
te striveşte. Trebuie să joci după cum zic ei şi atunci cel mai
simplu e să ieşi, din când în când din jocul ăla. De asta stau
- Te citezi, în diferite locuri?
- Din când în când mai schimb şi mai încerc alte lucruri; unele
şi îl refuz de-acuma. Ca la presă. Ai văzut cum a venit: „Nu
puteţi desena ceva?” Zic: „nu” (râde). Pe de altă parte, am
acceptat în numeroase cazuri, pentru că înţeleg fascinaţia
Poţi să faci o imagine abstractă, dar să fie cu putere, ştii?
Conceptual, alegi numai - cum am făcut eu -, alb şi negru.
Eu nu am culoare. Eu nu lucrez cu culoare. Şi vine unul:
DA N P E R J OV S C H I în România. Ies din joc, am dispărut şi nu mă mai ... nimeni iasă, unele ..mai discutăm. Mai testez şi asta cu trimis pe unor oameni care vin la muzeu şi văd o artă moartă, să vadă dom’le, de ce nu.. . acuma le coloraţi, nu?, zice. (Râde). Nu.
la cap. poştă, faxuri. Încerc să am un fel de altă desfăşurare şi altfel apoi pe unul care o face sub ochii lor. E ca o magie, ştii. Şi Dar e o decizie conceptuală, pentru că culoare ar distruge,
interviu realizat de Andrei Jecza de altă sociologie a desenului meu. De asta în ziare, ca ăsta atuncea, oarecum, prin asta, pot face un serviciu întregii arte, nu, nu ar distruge, ar nuanţa prea tare sensul. Cred că arta
- Ce importanţă are desenul pentru tine, în evoluţia şi în al tău, nu e ca expoziţia; îl iei cu tine, îl duci în geantă, pleci. E că lumea vede alchimia asta care se petrece. Şi e spectaculos contemporană e ceva care conţine actualitate, problemele
realizarea unui concept. Arta ta e şi desen şi concept, în altfel. Proiectul de la MOMA a fost însoţit de-un ziar. A fost şi probabil că pentru oameni, pentru mulţi oameni e ceva de-acum şi probleme reale, sociale, politice, estetice, poate,
- În primul rând aş vrea să te întreb care e importanţa pentru nu sunt chiar când vrea toată lumea. Am fost întrebat cu acelaşi timp, dar ce înseamnă desenul - pregătirea, schiţa. la baza peretelui un teanc de ziare. 70.000 de exemplare s-au interesant să participe la povestea asta, s-o vadă. Dar am dar de-acum. Cum am văzut asta, vezi că m-am luat de la
tine, ca artist, a apartenenţei tale naţionale. reprezentarea naţională. Eu nu pot să reprezint naţiunea, că - Da, pentru mine asta e. Eu cred că am restaurat desenul. epuizat într-o lună. Au mai tras 70.000 de exemplare şi toţi rezerve. Am fost la Gainesville în Florida şi era muzeul şi în Jecza: problema de la biserică. M-a impresionat foarte mult.
- E o întrebare destul de complicată, pentru că, într-un fel, da, n-am cum, că poate te reprezint pe tine şi pe tine, dar pe Toată lumea zice că e o schiţă, un desen care duce undeva, la s-au cărat cu ele acasă. Şi acuma e foarte interesant că se duc, faţa muzeului un mare afiş „între orele cutare şi cutare, Dan Pentru că am ideea asta cu Catedrala Neamului, care ne-
e nevoie să ştii cine eşti, ca să poţi articula un discurs, nu?, restul nu vreau să-i reprezint (râde). ceva mai înalt. Eu zic nu, asta este, asta este „lucrarea”. Nu e fac poze oamenii şi pun pe blog şi blogul are alţi vizitatori şi Perjovschi desenează” (râde). Parcă eram caffeteria, deschisă aruncă cu două secole în urmă, şi văd o biserică din anii 70,
de unde îl articulezi. În acelaşi timp cred că este şi o mare o schiţă, asta-i lucrarea. Ce fac eu în carneţel, care e notaţia proiectul tău se răspândeşte ca apa. Foarte interesant. Până
de la ora cutare la cutare. Şi pe urmă eu m-am dus cu marker care-i foarte modernistă, aşa, foarte contemporană. Asta-i
capcană, de multe ori, pentru că artistul de artă contemporană -Atunci rămâne întrebarea despre contextul din care te conceptuală a unui desen, aia este. Eu nu îl mai transform în acuma criticul de artă şi artistul controlau proiectul şi cum se
şi am scris randomly, adică „din când în când”. Şi ei au crezut artă contemporană, chiar dacă e artă religioasă cu care
e mult mai internaţional decât naţional. Noi avem un limbaj inspiri. ceva mult mai..., aia e, pur şi simplu. Doar că în carnet o fac vorbea „despre”; acuma, nu, că totul se împrăştie.
- Îţi dai seama că sunt foarte multe lucruri pe care eu le judec că cineva a făcut asta şi au schimbat afişul şi a doua zi, iară, eu nu am treabă, sunt înafară... Deci, aş vrea în concept,
care penetrează traduceri, folosim un cod care e universal, cu rotringul atârnat de gât şi pe perete o fac cu markerul. Eu
teoretic, şi atunci poţi să reprezinţi nu neapărat ţara de unde internaţional, din prisma pe care eu o am de la Bucureşti l-am făcut aşa, foarte performativ, desenul. Dar nu neapărat randomly, că nu tot timpul. în imagine, în formă, în înţeles, problemele de-acum. Eu
- Şi acum vreau să te întreb ce înţelegi prin „less chalk, more
vii, ci poţi să reprezinţi un curent de gândire, care nu ţine de sau din Sibiu şi din experienţa pe care o am aici. În acelaşi pentru faptul că eu îl desenez în faţa unor spectatori, ci content” cred că artistul – şi mai ales în ţări ca a noastră – are un
etnicitate. Pe de altă parte, tensiunea asta identitară – cine timp, însă, sunt curios nu numai de întâmplările de pe strada pentru că el conţine putere şi viteză de reacţie. Şi cred că - Şi eu ca artist sunt critic, sunt pe o bandă critică. „Critic” - Şi acuma de încheiere, ce înseamnă pentru tine contemporan, mare rol. Un mare rol, pentru că ceilalţi nu au timp să se
eşti tu, european, român, ardelean, bucureştean, sibian, poate mea, ci şi din Times Square. Şi de deciziile lui Obama, şi de prin felul în care am folosit desenul până acum - pe pereţi, nu înseamnă că înjur. Critic înseamnă că mă uit cu atenţie, că artă contemporană ? gândească la libertate, la expresie. Ăia se gândesc la bani. Şi
provoca ceva interesant, ştii, tensiunile astea pot să nască ale lui Ciuhandu. Eu am fost formatat cumva să văd asta cu performanţe, long term, cum am zis -, am expandat un pic încerc să înţeleg ceea ce se întâmplă şi am opinie despre asta. - Pentru americani, definiţia e simplă: tot ce se face azi. Pentru tu, tu îţi dedici viaţa la asta, deci eşti un personaj extrem de
proiecte. local-internaţional, politic-social-cultural ca un săptămânal de noţiunea asta de desen şi locul pe care-l ocupă, pentru că era Oarecum ideologia mea este de centru, stânga. Eu nu sunt mine e mai restrictivă, am o definiţie mai angajată a artistului. important într-o societate.
ăsta politic. Când ţi s-a spus de „artistul român” Perjovschi... mai minor. Acuma e din nou în vogă. Pentru că orice fel de fascinat de neoliberalism, nici de un capitalism dus la extrem. Pentru mine e foarte greu de înţeles cum cineva acuma poate
- Pe mine m-a incitat ideea asta, pentru că, atunci când am Ştii, câteodată lumea e foarte leneşă şi a epuizat o ţară cu desen, oricum vrei să îl iei, e mult mai liber ca expresie.Toate Eu cred încă în statul social şi în rolul statului în cultură etc etc. picta un peisaj, care să nu facă parte dintr-o realitate..., adică - Mulţumesc.
fost la un curs în Anglia, am auzit expresia Dan Perjovschi, un nume, ceea ce e o prostie, că nu e aşa. „Noul val de film tehnicile mai tradiţionale au nişte reguli. Trebuie să urmezi Dar am constatat foarte mult în lumea asta că foarte multe s-o facă dintr-o pură plăcere estetică şi să nu comunice,
„artist român” şi atunci mi-am pus întrebarea cât de român e românesc”, de fapt, nu e un nou val – te duci şi îi întrebi pe ceva firesc, nişte etape. Or desenul..., tu poţi să încalci toate din proiectele critice şi de stânga necesită bugete enorme prin el, altceva despre lumea în care trăieşte. Eu sunt pentru
Dan Perjovschi, cât de românească e arta lui. ăia, ei nu au avut un manifest comun, dar e foarte simplu să etapele în desen, poţi să nu respecţi nimic şi atunci îţi creează (Jeff Coons două milioane de dolari, nea Caisă din China, nici lucrările care au un angajament, s-o spunem, dar nu evident,
- Să-ţi dau următorul exemplu. Când m-am dus prima dată zici. Sau „noua şcoală de pictură”. Die Neue Leipzige Schule. o foarte mare libertate şi eu asta am vrut. Mai sunt şi leneş. Şi nu ştiu să-i pronunş numele costă cinci sute de mii de dolari că nu tot ceea ce e lucrare politică e şi bun, nu în sensul ăsta. (Partea a doua a interviului va fi publicată în numărul viitor al
atuncea la desen nu gândeşti: Eu nu mai gândesc, eu mă arunc lucrarea ş.a.m.d.) şi, în ultima vreme, am ajuns la nişte chestii revistei)
pe un zid din stânga, pe urmă în dreapta, pe urmă în sus, în absurde, cu foarte mulţi bani.
jos, şi după vreo trei zile mă gândesc cum pot echilibra ce- şi eu atuncea, ca să balansez povestea asta, sau, în fine, să mă
am făcut, dar până atuncea nu am nicio problemă... Deci nu distanţez, am zis că poate trebuie mai multă gândire şi mai
sunt stresat de compoziţii, de nenorociri, de nu ştiu ce. Gen puţin mijloc de genul ăsta. De asta „mai puţină cretă şi mai
extrem de liber. Pentru asta. Pentru că sunt în viteză, sunt în mult conţinut”. (Râde). E polemic.
mişcare, sunt concentrat pentru alte lucruri şi nu am timp,
sau nu am putere să iau asta pe umerii mei, compoziţie... -Ziceai de pereţi. Acuma, la o licitaţie, au tăiat ăştia ziduri
Nu mă mai interesează. întregi cu Bansky, ca să le vândă la Sothebys.
- Şi asta e ceva interesant, că, vezi,eu am apărut pe piaţă, ca
- În această idee, ce importanţă are timpul, coloana artist, înainte de a fi Bansky. Între timp, am primit următoarele
temporală. Am auzit un interviu al tău cu Cosmin Năsui critici. Şi sunt îndreptăţite. „Tu eşti critic la sistem, dar cum
când spuneai că nu te mai interesează ce se întâmplă după poţi fi tu critic la sistem, dacă tu expui în MOMA, în Tate,
ce nu mai eşti tu.
deci eşti în mijlocul mijlocului”. După mine, nu e unde eşti, ci
- Păi, pe tine te interesează ce se întâmplă după ce nu mai
ce spui. Şi Bansky e interesant. În acelaşi timp, faptul că are
eşti tu ? Eu nu pot să-mi imaginez cum e când nu mai sunt
nişte cataloage groase cât palma, care sunt foarte scumpe, şi
eu.
e peste tot, alterează. Ei, sunt nişte întrebări... Faptul că ăştia
- Nu ziceam în sensul ăsta. Eu spuneam în sensul de timp le vând e penibil. Pe de altă parte, să-ţi mai spun ceva. Asta am
de creaţie. Tu faci o performanţă într-un anumit timp, un scris-o pe când se pregătea legea să se interzică graffiti. Există
long term, sau lucrezi singur şi după aceea arăţi publicului un graffitist în Geneva, un tip care a început graffiti prin anii
şi respectiv condiţionezi la un moment dat să fie şters, să 70 sau 60 şi ceva şi făcea nişte forme decorative pe pereţi.
nu mai existe. Acuma, pentru că e considerat parte din istoria oraşului, le
- Nu toate. Cum am mai spus, o mare parte din spectacolul curăţă şi pun o sticlă deasupra. E monument în oraşul ăla... E
ăsta pe care-l fac se duce, dar ideile din care spectacolul complicat şi cu „rebeliunea”, că rebeliunea ajunge înăuntru.
provine rămân. Restul e şters. Închipuie-ţi aşa: Tate Modern Afişele lui Guerrilla Girls, care criticau MOMA, sunt înrămate
sau MOMA au un zid mare cu desene şi pe urnă în colecţie şi sunt în colecţia MOMA (râde). Deci, încerc să mă joc cu
le rămâne un notebook (râde). O şchioapă. Deci asta asta, sau, în fine, să răspund la lucrurile astea. Sunt importante,
au reuşit să ia de la mine, o şchioapă, dar, de fapt, care e să ştii, că tu acţionezi într-un context şi el se schimbă. Sistemul
sămânţa de unde a ieşit spectacolul. Cu alte cuvinte, ideea e un sistem inteligent, oamenii nu sunt tâmpiţi în meseria asta
rămâne; felul în care ideea a fost distribuită e şters, sau a noastră, îşi pun probleme, sunt la fel de inteligenţi ca şi mine,
rămâne doar ca documentaţie sau ca film sau ca You Tube. ca şi tine, şi caută să îşi impună punctul de vedere.Tu, ca artist,
Dacă pictam pe nişte panouri, eu mor şi vine nea Caisă şi poţi să rezişti sau să te laşi dus. Mie mi s-a părut aşa, amuzant
mi le aranjează altfel, că are el chef curatorial. Eu n-am chef şi ironic, să poţi lupta cu un sistem de piaţă, care vede arta
să deleg această putere altuia. Eu am decis total cum se numai în bani şi cultura numai în industrii culturale, cu cretă.
în Statele Unite, am văzut această diferenţă: când mergi Păi, stai un pic că şi Leipzige Schule e o problemă... Definiţiile face, curatorul nu are nimic; eu nu îi spun curatorului vezi, că
de aicea, din România, la Viena, eşti est-european, dar când astea sunt mai complexe. Da, eu sunt un artist român, sau din în stânga pun politic, în dreapta pun social. Ăla habar nu are - Ai avut multe proiecte de performanţă, dar nu e neapărat
am mers în America, eram european. Pentru ei, Viena sau România, cum vrei... ce o să desenez eu şi eu habar nu am ce o să desenez... E ceea ce îţi place cel mai mult.
Bucureşti tot aia e. Şi să-ţi mai spun ceva identitar - şi asta am aşa, un fel de pariu, şi la sfârşit iasă ceva şi toată lumea are o - Nu, nu-mi place neapărat să desenez cu public. Publicul e
folosit-o foarte des, e ca o „poantă” acuma. Eu am fost într-o - Oricum, discursul tău e global, nu local neapărat. revelaţie, pentru că n-a fost un plan. Şi asta rămâne aşa, intact, canibal, publicul te mănâncă, tu eşti un..., nu ştiu, tu eşti o
expoziţie în 1995 care se chema „Artişti din Europa Centrală - Ca artist eu ar trebui să găsesc acest interval, ceva care nu se mai repetă încă o dată. Am zis că facem un proiect cu
îngheţată, te mănâncă. El e acolo, tu trebuie să... (pauză). E
şi de Est”, în Chicago, Museum for Contemporary Art. Apoi, să mă reprezinte în aşa-zisul exoticism român – ieftin, cineva: o să desenez pe perete, pe urmă se poate da un lac,
foarte dificil. Eu fac un desen la care ar trebui să ai imediat
în 1999, deci 4 ani mai târziu, am fost într-o expoziţie „The mobil, inteligent, dar în acelaşi timp limba asta să fie bună pe urmă se pictează peste şi după zece ani poţi să vii să tai,
o reacţie şi dacă ăla din spate nu are o reacţie, e foarte greu
Art after the Wall” – „Arta celor din Estul Europei”, apoi în internaţional, în locurile unde alţii sunt şi ei inteligenţi... Să să „scocioreşti”... Adică te poţi juca şi cu asta în timp, să zic.
aibă o particularitate, pentru că, altfel, dacă tu vii cu aceeaşi să duc asta în umeri, să-l văd pe ăla că nu înţelege, parcă mă
2003, „Arta artiştilor din Sud-Estul Europei”, cu toate că eu Ştii ce se întâmplă în timp la mine: îmi trebuie o perioadă, ca
nu m-am mutat din Bucureşti. Eu am fost degradat geografic, tehnică de aici din România, păi, de ce aş cădea pe spate să articulez istorii pe perete, îmi trebuie să trăiesc istoriile. loveşte, şi de asta vreau să evit asta, că nu mai rezist psihic la
în permanenţă, pentru că altcineva îmi făcea categoria pe care la pozele tale dacă sunt 40.000 de fotografi nu ştiu unde... Acuma, din cauza pieţei, am ajuns să fac un proiect într-o faze de astea, că ăla nu înţelege. Şi atunci mă simt tentat să
eu, cică, o reprezentam. Şi atunci am zis: măi, eu nu reprezint E foarte dificil. Se întâmplă şi în fenomenul ăla de piraţi: săptămână. Cred că minimum ar trebui cel puţin două şi cel explic mai mult în desen şi nu vreau să-l fac atât de explicit şi
fazele astea. Eu îmi văd de treaba mea. Discursul meu, dacă artistul român care stă la Paris vine în România, recoltează mai bine ar fi o lună, dar nu mai am luna asta s-o petrec, aşa atunci evit acest tip de spectacol. Dacă pot. Dacă nu, sunt pe
tu vrei, îl poţi aduce aproape de Saul Steinberg, care era un un subiect exotic şi-l expune la Paris. Într-un fel zici du-te, că le-am scurtat foarte tare. Le-am condensat. Şi oarecum nu stradă, în faţa oamenilor, asta e.
evreu de origine română care a trăit la New York. Dacă vrei, măi, învârtindu-te, pe de altă parte zici, măi, el poate media calitativ se schimbă, dar devine.., nici nu ştiu cum să-i spun ca - Desenul e pentru orice atelier de artist un act de intimitate.
poţi să mă pui în categoria aia; dacă tu vrei altfel, mă poţi un subiect pe care tu nu ştii să-l comunici. El poate, pentru să nu sune foarte prost, devine un reflex, să spunem. În clipa Tu ai transformat asta în performanţă.
pune în altceva, la Matty, sau ăştia care făceau caricaturi... că trăieşte acolo, ştie limba, deci face un serviciu. Eu am ales de faţă, proiectele mele nu mai sunt atât de particularizate, - Pe mine m-a deranjat când a devenit aşa, dar lumea e foarte
Mihai Stănescu, habar n-am... E foarte dificilă identitarea să stau în România, nu neapărat să am o privire românească parcă-i unul şi acelaşi, lungit, care are diverse apariţii: pe zid leneşă. Toată lumea vrea spectacolul ăsta. „Perjovschi vine şi
asta. Eu n-o refuz; sunt un artist român, dar în acelaşi timp asupra lucrurilor, dar, oarecum, cracii mai pe pământ. Ştii ce aicea, pe geam acolo... Dar, de fapt, e cam acelaşi proiect. desenează live”. A ajuns aproape o condiţie a desenului meu Imagini din expoziţia colectivă Romanian Cultural Resolution, Werkshau Spinnerei, Leipzig, Germania 2010

10 11
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– – buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
DAN PERJOVSCHI – DESENUL CA TEST AL UNEI DAN PERJOVSCHI – THE DRAWING AS A TEST OF SOME
REZISTENŢE INTERIOARE INNER RESISTANCE
Ileana Pintilie Ileana Pintilie
Evoluţia artistică a lui Dan Perjovschi este poate una dintre cele mai intere- El a provocat dispariţia desenelor invitând publicul să-i şteargă lucrările cu The artistic evolution of Dan Perjovschi is, perhaps, one of the most interesting and king on the drawings spread on the pavement, or was carelessly rubbing against the
sante şi mai simptomatice în contextul artei româneşti contemporane. Îm- radiere lăsate la îndemână, obţinând un efect de „bruiaj”, de neclaritate şi de symptomatic ones in the context of the Romanian contemporary art. Considered drawings made on the walls with pieces of chalk, pencils, markers and other similar
brăcată azi în aura unui succes de talie internaţională, în creştere constantă, tranzitoriu, care va defini, în bună măsură, de atunci începând, conceptul său today from the perspective of the international, increasing success, this evolution mar- „tools,” indicating a derisory and pauveristic work technique.
această evoluţie marchează, ca un fir călăuzitor, condiţia artistului estic şi în artistic. Ulterior, în repetate rânduri, Perjovschi a realizat acţiuni interactive ks, as a guiding principle, the condition of the eastern, and especially Romanian artist,
special a artistului român, plecat într-o lungă călătorie în jurul globului, cu un cu publicul, care fie călca peste desenele de pe paviment, fie se freca, din The idea of action, with the artist in the forefront of the work of art, like the idea of
who had started his long travel around the world, with a pencil and his hands in his
temporary, spontaneous and ephemeral, characterize his manner of work and the way
creion şi mâinile în buzunare. neatenţie, de desenele sale făcute pe ziduri cu creta, creionul, marcherul pockets.
he conceives art. For him, the artist is the one who dominates the creation through
şi alte „unelte” asemănătoare, indicând o tehnică de lucru voit derizorie şi
Anii de formare academică şi debutul expoziţional, la începutul lui 1980, în His academic training and first exhibitions at the beginning of the 80s, in the commu- the all-embracing concept, he cannot be limited to some final cliches, and he with-
poveristică.
România comunistă, apăsată de dictatură şi de maniheismul dintre arta ofi- nist Romania, which had been oppressed by dictatorship and the Manicheism between draws from the classical institutional networks (museums and collections) or those
cială şi slabele reţele artistice alternative, l-au introdus în mod brutal într-o Ideea de acţiune, cu prezenţa artistului în prim-planul operei, ca şi aceea the official art and the loose alternative artistic networks, introduced him, in a brutal related to the market (galleries, sales, auctions etc.). In few cases he had accepted to
realitate culturală scindată, apăsată de izolare, de spectrul eşecului şi al pro- de temporar, spontan şi efemer, caracterizează modul său de a lucra şi de a way, into a divided cultural reality, profoundly influenced by isolation and the spectre remain in the context of a space forever, like in the case of the Technical Library in
vincialismului. În această perioadă Dan Perjovschi îşi alegea limbajul artistic al of failure and provincialism. During this period of time, Dan Perjovschi used to choose Prague, where he drew the parapet of the cursives in the central hall. Regarding his
desenului, comunicând direct cu privitorul, unul mai degrabă virtual. Pentru the artistic language of his drawings by directly communicating with the viewer, which concept related to ephemeral values, his notebook of sketches is still his main palpable
Dan, desenul a fost o modalitate de existenţă şi de supravieţuire în timpul was a rather virtual one. For Dan, the drawing was a modality to exist and survive work of art, which concentrates his artistic ideas, his way of work and his adaptation
comunismului, de sustragere din faţa unei arte convenţionale şi de comen- during the communist era, to detach from a conventional art, and a commentary of a to the local and international context.
tariu la o realitate crudă (Singur şi gri, 1989). Amprenta acestor stări existen- cruel reality (Singur şi gri, 1989). The impressions of these oppressing and frustrating
Although the drawings of Dan Perjovschi have developed, refined and adapted to the
ţiale apăsătoare, frustrante s-a păstrat într-o serie întreagă de lucrări, create existential conditions have been preserved in some series of works created during
most various spaces, he considers the drawing both „a language and some tactics,”
în acei ani şi expuse imediat din 1990, de exemplu Antropoteca, o instalaţie those years and exhibited immediately, starting with 1990, for example The Anthro-
his favourite and original modality of manifestation, and a clever reply to the world
cuprinzând sute de desene ce exprimă angoasă şi exasperare, prezentate potheca, an instalation which contains hundreds of drawings expressing a high degree
around.
publicului suprapuse în mănunchiuri, apropiate tematic, ca într-un carnet de of anguish and exasperation, presented to the public in some overlapping structures,
schiţe. similar from the thematic viewpoint, like in a notebook of sketches.
Căderea dictaturii şi a comunismului au creat premisele unor schimbări be- The collapse of the dictatorship and communism created the premises of some useful
nefice în cultura română şi au condus la politizarea atitudinii sale, în noul transformations in the Romanian culture and highlighted the politicizing of his atti-
context post-comunist. Colaborarea cu revista 22 din Bucureşti - desenele tude in the new post-communist context. The collaboration with the 22 magazine,
lui devenind ilustraţii-comentarii politice la articole de analiză ale situaţiei published in Bucharest – his drawings became political illustrations and commentaries
internaţionale şi locale -, l-au condus spre o simplificare a limbajului artistic of articles analysing the international and local situation - , oriented him towards a
şi o radicalizare a atitudinii sale faţă de context. simplification of the artistic language and the radicalization of his attitude related to
the context.
În aceeaşi perioadă, la începutul anilor 1990, bucuria de a câştiga spaţiul pu-
blic l-a condus pe artist la unele acţiuni în faţa privitorilor, de regulă alcătuite During the same period of time, at the beginning of the 90s, the joy of winning the
din acţiunea de a desena, prefigurând ceea ce mai târziu se va generaliza ca public space drove the artist towards some actions in front of the viewers, generally
un concept artistic şi ca o metodă de lucru. În acţiunea sa Stare fără titlu, made up of the actions of drawing, predicting the element which was going to generalize
realizată la expoziţia cu acelaşi nume de la Timişoara, din 1991, claustrarea as an artistic concept and method of work. In his action, Untitled Condition, realized in
concepe arta. Pentru el, artistul este cel care domină creaţia prin conceptul
pentru trei zile şi trei nopţi în oficiul portarului Muzeului de Artă, acţiune Timisoara, at the exhibition named in the same way, in 1991, the seclusion for three
atotstăpânitor, nu se lasă fixat în „clişee” definitive şi mai ales se sustrage
soldată cu „împachetarea” acelui spaţiu cu hârtie şi desenarea lui de la alb days and three nights in the porter’s office at the Art Museum, an action ended with
reţelelor clasice instituţionale (muzee şi colecţii) sau celor de piaţă (galerii,
înspre negru, a devenit un model al practicii lui artistice curente. Modalitatea the packing of that space in paper, drawing it from white to black, became a model of
vânzări, licitaţii etc.). În puţine cazuri el a acceptat să rămână „fixat” definitiv
his actual artistic practice. His modality to express in public by means of performan-
sa de a se exprima public prin performance a atins punctul culminant cu Ro- într-un spaţiu, aşa cum s-a întâmplat la Biblioteca Tehnică din Praga, unde a
ces reached the climax with Romania; in this action in 1993, the artist’s shoulder was
mânia; în această acţiune din 1993, artistul s-a lăsat tatuat pe umăr cu numele desenat, în holul central, parapetul cursivelor. În cadrul conceptului său de
tattooed with the name of his country in order to mark the trauma of his affiliation to
ţării pentru a marca trauma apartenenţei la un spaţiu frământat, „nelimpezit” efemer, carnetul de schiţe rămâne principala operă de artă palpabilă, concen- a tormented space, which is clarified neither politically nor socially.
politic şi nici social. trând ideile sale artistice, modul de a lucra şi de a se adapta contextului local
şi internaţional. His gradual opening towards international collaborations, then towards some special
Deschiderea treptată spre colaborări internaţionale, apoi spre proiecte de
projects, contributed to his creative evolution and a greater public visibility. By assu-
anvergură a contribuit la evoluţia sa creatoare spre o şi mai mare vizibilitate Chiar dacă desenele lui Dan Perjovschi au evoluat, s-au rafinat şi adaptat ming the role of a „commentator,” who analyses the local, and later the globalised
publică. Asumându-şi rolul de „comentator” al societăţii locale şi, ulterior, spaţiilor publice cele mai diverse, totuşi pentru el desenul a rămas „un limbaj society, Perjovschi has become a mediator among cultures, searching for diversity yet
globalizate, Perjovschi a devenit un mediator între culturi, căutând diversita- şi o tactică”, modalitatea sa predilectă şi originală de a se manifesta, dar şi o balancing the adversities among different communities.
tea, dar împăcând adversităţile dintre diferitele comunităţi. formă de răspuns inteligent la lumea înconjurătoare.
Starting with 2000, more and more often, Dan has been invited to take part in this kind
Începând cu anul 2000, Dan a fost invitat din ce în ce mai des să participe la of projects, and in 2003 his project from Kokerei Zollverein in Essen, curator Marius
astfel de proiecte in situ, iar in 2003 proiectul său de la Kokerei Zollverein din Babias, marked the beginning of a new stage, which was focused more on global ob-
Essen, avându-l curator pe Marius Babias, a marcat începutul unei noi etape, servations – first, he worked in white chalk on the blackened walls of a former coke
mai înclinate spre observaţii globale, în care a lucrat prima dată cu cretă albă storehouse. Thus, the Anthropograms (New York, 1996), rEST (The Pavilion of Romania,
pe pereţii înnegriţi al unui fost depozit de cocs. Astfel, Antropograme (New the Biennial in Venice, 1999), The Room Drawing, Tate Modern (London, 2006), What
York, 1996), rEST (Pavilionul României, Bienala de la Veneţia, 1999), The Room Happend To Us?, MOMA (New York, 2007), his participation as an artist invited to the
Drawing, Tate Modern (Londra, 2006), What Happend To Us?, MOMA (New main exhibition of the Biennial in Venice, starting with 2007, where he had drawn the
York, 2007), participarea sa ca artist invitat în expoziţia principală a Bienalei white passage for the entrance in the Arsenals and the black passage in the Pavilion of
de la Veneţia, din 2007, unde a desenat culoarul alb pentru intrarea în Arse- Italy, are only some of the stages which facilitated the elaboration and improvement of
nale şi culoarul negru în Pavilionul Italiei, sunt numai câteva din etapele care this artistic practice, which has become famous on the international level.
au condus la elaborarea şi perfecţionarea acestei practici artistice, devenită
renumită internaţional. A careful observer of the social situation on the globe, with political echoes, a recep-
tive critic of the transformations influencing the contemporary man, Dan Perjovschi
Observator atent al situaţiei sociale de pe glob, cu ecouri politice, recep- dedicates his creation to the contradictions and asperities among different communi-
tiv-critic faţă de transformările la care este supus omul contemporan, Dan ties or social groups, bringing a new commentary to each in situ intervention, which is
Perjovschi se dedică tot mai explicit contradicţiilor, asperităţilor dintre dife- typical of the reality of the place, considered by him time specific.
rite comunităţi sau grupuri sociale, aducând, la fiecare intervenţie in situ un
The concept of his drawings in the first years after 1990 was established when he
comentariu nou, adecvat realităţii locului, considerată de el time specific.
started to work on different unconventional surfaces – walls, pavements, interiors,
Conceptul acţiunilor sale de a desena, în primii ani după 1990, a fost stabilit inviting the public to erase his drawings, as in his solo exhibition, Anthroprogramming,
atunci când a început să lucreze pe diverse suprafeţe neconvenţionale - zi- opened at the end of a residence, awarded by Franklin Furnace from New York. The
duri, pavimente, în spaţii interioare, invitând publicul să-i şteargă desenele, exhibition was actually an open and interactive project, in which the artist had drawn
cum s-a întâmplat la expoziţia personală Anthroprogramming, deschisă la fina- small caricatures on the walls of the space, each contained in a case. These characters
lul unei rezidenţe, acordate de Franklin Furnace din New York. Expoziţia a reminded of his previous drawings on paper, but at the moment they were transposed
fost de fapt un proiect deschis, interactiv, în care artistul a desenat pe zidurile on the wall, in an ephemeral action.
spaţiului galeriei mici figuri caricaturale, cuprinse fiecare într-o casetă. Aceste He provoked the disappearance of the drawings by inviting the public to erase his
personaje aminteau de desenele sale anterioare pe hârtie, doar că acum erau works with some rubbers, in order to obtain the jamming effect, the lack of clarity
transpuse pe zid, într-o acţiune cu caracter efemer. and the transitory, which was meant to define his subsequent artistic concept. Then, Imagini din proiectul Chalk Wise, Muzeul de Artă Contemporană Vojvodina, Novi Sad, Serbia 2010
Perjovschi kept realizing the interactive actions with the public, which was either wal- Images from the project Chalk Wise, Museum of Contemporary Art Vojvodina, Novi Sad, Serbia 2010

12 13
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– – buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
ArtClue
“ArtClue şi-a propus, încă de la început, să aibă rol de proiectele şi idealurile celor vizaţi de specialiştii noştri. să îmbogăţească mereu arhiva cu nume şi provocări noi şi
barometru cultural, mai ales în ceea ce priveşte sfera artelor Dorim să avem parte de diversitate în jur şi să încurajăm să fie un ghid demn de luat în seamă în ceea ce priveşte
vizuale. Adică să contorizeze şi să cuantifice evenimentele noile nume din zona artistică, aducându-le în prim-plan, arta contemporană.” Simona Vilau, Curator
de actualitate din arta contemporană şi să prezinte pe larg de fiecare dată când apar cu o expoziţie, un manifest, un
personalităţile emergente – artişti, curatori, critici – prin performance etc.
interviuri, cronici şi recenzii. Inventar
O primă concluzie, bazată pe experienţa jurnalistică La o privire rapidă şi concisă asupra celor de mai sus,
a portalului este legată chiar de această componentă putem concluziona că numărul spaţiilor de expunere şi
emergentă a artei româneşti, cu riscul de a leza anumite al artiştilor creşte în fiecare an; că, deşi a existat de multe
spirite mai înflăcărate, care sunt plictisite deja de cuvântul ori primejdia dispariţiei unor spaţii, au existat mereu
“emergent”. Însă aşa arată, în mare, nişa pe care am ales-o alte inţiative care să le ia locul, fără ca pierderile să fie
noi. atât de dramatice; mai observăm şi o relaxare în ceea
Vorbim despre oameni tineri, în ascensiune, care încearcă ce priveşte modul de raportare faţă de ceea ce era, nu
(şi chiar reuşesc) să-şi formeze o experienţă, o carte de demult, occidentul, precum şi o transformare a spiritului
vizită şi un demers solid. Vorbim despre galerii şi spaţii estic într-un spirit cu tendinţe globaliste.
destinate artei contemporane care se luptă ca să existe Concluzie
şi să se dezvolte pe o piaţă culturală la fel de emergentă. ArtClue va încerca să structureze cu grijă un conţinut
Contorizăm idei şi soluţii şi încercăm să încurajăm atrativ, care să trezească interesul cititorilor lună de lună,

ASOCIAŢIA CULTURALĂ PRIETENII IOONA RAUSCHAN


Mulţumiri, pe această cale, domnului Radu înfiinţeze, în anul 2010, o asociaţie culturală ce Timişoara, colaboratoare a revistei „Orizont”,
Dimeca, care, prin angajamentul său pentru are menirea de a crea o platformă interactivă care a emigrat în 1988 în Germania, unde s-a
cultură, sprijină realizarea acestui eveniment. pentru persoanele interesate de cultură. stins din viaţă anul acesta. Asociaţia Culturală
La începutul anilor 90, Radu Dimeca pornea o Numele acestei noi entităţi culturale este Prietenii lui Ioona Rauschan îşi porneşte
afacere din pasiune pentru muzică şi publicistică. Asociaţia Culturală Prietenii lui Ioona Rauschan, activitatea din iunie 2010 cu un program de
Legatura lui strânsă cu spaţiul cultural face pentru a fixa, în acelaşi timp, în memoria literatură coordonat de Robert Tari şi prof. dr.
ca, la 20 de ani de la acest punct crucial din oraşului, numele scriitoarei şi regizorului de Cornel Ungureanu.
cariera sa, el să revină la ‚prima iubire’ şi să film documentar Ioona Rauschan, născută în

Acest număr al revistei a fost realizat

BY THE NOTE
terasă - bar - restaurant - party
cu ajutorul substanţial al domnului Radu
Hambaraş, fondator, alături de doamna rEvoluţie în stradă
Alina Hambaraş, a conceptului The Note. Ştefania Becheanu
Îmbinând ideea de artă plastică, teatru,
muzică şi lifestyle, ei au creat brandul The Zidul a avut în istorie mari semnificaţii. În 1989 germanii au dărâmat Zidul din Berlin, care ani şi graff‑eri ca: Nego, Chill, Kero, Johns, studenţi veniţi de la alte centre universitare: Iaşi, Bucureşti,
Note. Cea mai nouă iniţiativă, ce combină de-a lungul despărţise oraşul în două şi limitase dezvoltarea democraţiei. Din momentul căderii după care în zilele de miercuri şi joi, 12-13 mai, li s-a alăturat şi asistentul universitar Bogdan
viaţa, arta şi muzica de calitate cu un spaţiu zidului, Berlinul a evoluat, a ,,rEvoluţionat”. ,,Zidul” a fost folosit şi ca mod de exprimare artistic, Raţă, şi invitatul festivalului, artistul Dan Perjovschi.
inedit, este terasa de vară River Deck. fictiv sau nu. Jean-Paul Sartre a scris o carte cu acest titlu, în 1979 Pink Floyd a scos un album Cu sloganul lui Dan Perjovschi ,,REVOLUTI-ON OFF” zidul artiştilor studenţi parcă a prins
cu acelaşi titlu, iar mai apoi, în 1982, un film satiric şi neconvenţional. contur, a evoluat şi revoluţionat.
Filozofia River Deck defineşte modul Simbolistica acestui termen a inspirat şi pe organizatorii din acest an ai StudentFest-ului 2010. În ultima zi, vineri, 14 mai, completarea zidului a fost ajutată şi de public. Cu un mic semn grafic,
plăcut de viaţă, antrenat de artă şi Secţia de Arte a găsit cel mai liber mod de exprimare artistică: să ,,desenezi” un zid în Piaţa fiecare a simţit vibraţia artei.
cultură, de muzică de foarte bună Unirii din Timişoara, eveniment care a îmbinat zeci de tehnici de creaţie, plus că acesta a fost în
În concluzie Zidul a fost pentru oricine, iubitori de artă şi frumos, studenţi, dascăli universitari,
calitate, şi este legat de misiunea noastră public, deci putem spune ca a fost şi un adevărat performance.
artişti consacraţi, acest proiect a unit publicul cu arta, a fost un zid al Unirii, o eliberare de
comună: mediatizarea şi promovarea
Gândit şi organizat în întregime de Secţiunea de Arte, acest proiect ,,Wall Art” a fost concretizat creaţie, un simbol al evoluţiei.
valorilor culturale în zona de vest a ţării. într-o durată de 5 zile de StudentFest, 10-14 mai şi, cu aprobare oficială, zidul creaţiei a fost Totul a decurs bine, ţinând cont că au existat mici probleme, zidul clădirii este foarte vechi, nu
amplasat pe clădirea de patrimoniu din Piaţa Unirii, de pe strada Sergent Constantin Muşat. a avut uniformitate, artiştii au lucrat şi după cum a ,,vrut” zidul, nu numai după voinţa lor, de
Concept: River Deck by The Note …
RIVER DECK

Luni s-a inaugurat Zidul, studenţii de la Arte l-au vopsit cu vopsea lavabilă albă. exemplu: o fereastră a devenit o ,,figură umană”; sau, au fost zile ploioase, nu a mai contat, s-a
avantgarde … concept nou, terasă-bar- dorit un eveniment de artă stradală şi s-a reuşit.
restaurant-party … spaţiu cu design minimal, Marţi, 11 mai, un grup de studenţi şi nu numai, au început sa deseneze zidul, cu stencil, spray,
vopsea, chiar şi markere, singura condiţie a fost să se facă artă, să se deseneze idei, anecdote Trecătorii au admirat Zidul, opiniile artiştilor locali au fost favorabile, cei ce au lucrat la proiect
inundat de verdeaţă, bucurându-se din plin
inteligente sau simple imagini ale minţii fiecăruia. În acest grup au participat studenţi ai Facultăţii au fost mulţumiţi, ,,Wall Art” al Timişoarei s-a dovedit un succes.
de lumina soarelui! Soluţiile arhitecturale
şi luciul apei îmbogăţesc senzaţia, sporind de Artă Timişoara: Ionuţ Văcăreanu, Alex Baciu, Cătălin Bătrânu, Remus Dăescu, Andrei Ganser Zidul Artistic va rămâne expus, va menţine rEvoluţia, va aminti tuturor de StudentFest 2010!
lumina. Locaţie marca The Note.
Tolănindu-se pe malul Begăi, ademenind la
huzur ... suficient de mare … climatizare
de exterior … vapori de apă rece pe
pielea bronzată … lămpi semnate Alvaro
Siza … muzică jazz, electro (speciile ei
“intelectuale” … San Francisco house
– voci cultivate … puternică influenţă
jazz) … lounge & downtempo chill
… cocktailuri răsfăţându-ţi simţurile -
clasicele Cosmopolitan, Grasshopper
… extravagantele Frozen Daiquiri,
Frozen Margarita, cantaloupe cu vodka
… Caipirinha … ghimbir … zmeură …
bucătărie fusion … River Deck

14 15
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– – buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
MINIMAL
FEELINGS
BOGDAN RAŢA
J E C Z A G A L L E RY
22 MAI / 22 IUNIE
2010 TIMIŞOARA