CARIA SIMPLA DENTARA: GENERALITATI, SEMNE CLINICE, DIAGNOSTIC POZITIV SI

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL, EVOLUTIE, COMPLICATII.

1. Clasificarea formelor clinice ale cariei simple in functie de localizarea proceselor
carioase
Leziunile carioase simple pot fi localizate:
pe fetele vestibulare si orale ale tuturor dintilor;
fetele proximale ale tuturor dintilor - la nivelul punctului de contact; sub punctul de
contact; deasupra punctului de contact;
pe suprafete cu santuri si fosete: (ocluzal la molarii i premolarii ambelor arcade,
vestibular la molarii inferiori i primii molari superiori, pe suprafeele palatinale ale
dinilor frontali superiori), suprafee mai putin vizibile cu ochiul liber.
2. Clasificarea formelor clinice ale cariei simple dupa dinamica de evolutie:
Carii evolutive, progresive:
cu evoluie rapid, acute, umede, mai frecvente la tineri, cu mult dentin alterat de
culoare galbui-maro, de consisten moale, de cele mai multe ori leziunile sunt
dureroase;
cu evoluie lent de ani, luni, cronic, uscata , caracteristic vrstei a doua, cu dentin
mai dur, hiperpigmentat, lucioas, uscat,cu evoluie asimptomatic, care nu
afectez pulpa dentar;
Carii stagnante, inactive, staionare sau stabile, ce nu au evoluat datorit dispariiei zonei de
retenie interdentat.
3. Clasificarea formelor clinice ale cariei simple dupa stadiul de demineralizare al
tesuturilor dure dentare
leziuni cavitare, care beneficiaz de tratament restaurator. Ele pot fi superficiale; de
adncime medie sau profunde.
leziuni necavitare (precavitare), la care demineralizarea este reversibil , fiind posibil
remineralizarea.
4. Semne clinice subiective pe baza carora se pune diagnosticul de carie simpla
Pacientul poate relata:
- prezena modificrilor de culoare pe care le sesizeaz mai ales la nivelul dinilor
frontali. Acestea pot fi pete albe cretoase, coloraie cenuie ce transpare prin stratul de smal
subiat prin evolutia procesului carios sau marmoraii galben-brune.
- durere la excitani termici (rece) si chimici (dulce, acru, srat ) ce dispare odat cu
ndeprtarea excitantului. La dulce durerea se poate prelungi datorit staionrii hidratilor de
carbon timp mai indelungat pe suprafaa dentar.
Durerea este provocat, NU EXIST DURERE SPONTAN.
- lipsa de substan dur dentar cu retenia resturilor alimentare care, prin
fermentaie, vor determina apariia halenei fetide;
- sngerarea papilei interdentare care apare fie la periaj, fie n timpul masticaiei ;
- leziuni la nivelul mucoasei labiale, jugale, linguale, produse de marginile tioase ale
cavitaii carioase.
5. Semne clinice obiective pe baza carora se pune diagnosticul de carie simpla
Se pune n eviden, la inspecie:
- lipsa de substan dur dentar mai mult sau mai putin ntins (cavitatea
carioas );

modificarea de culoare a unor suprafee dentare, de la alb cretos la brun-cenusiu

(marmoraie);
uneori leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale localizate n
dreptul dintelui ce prezint o leziune carioas extins, cu margini ascuite, ca
urmare a fracturrii pereilor ;

Se mai poate observa :

- o papil interdentar tumefiat, roie violacee, sngernd la atingere cu sonda
sau la utilizarea de ctre pacient a mijloacelor uzuale sau suplimentare de igien oral.
Palparea pune n eviden:
- prezena dentinei alterate n interiorul cavitii, consistena acesteia dependent de
tipul de evoluie al procesului carios;
- sensibilitate la palparea cu sonda , mai important atunci cnd procesul carios este
profund i dependent i de gradul de percepere al durerii, specific pacientului;
- pierderea de substan dur dentar i ntinderea n suprafa i profunzime a
acesteia ;
- camera pulpar este nchisa i nu exista semne clinice de suferin pulpar;
Se mai pot observa:
- eventuale leziuni ale mucoasei jugale, linguale, labiale ;
- o papil interdentar tumefiat, roie, violacee, sngerind la atingere cu sonda;
Examene complementare:
- testele de vitalitate sunt (+) la intensiti ale curentului electric identice cu cele
ale unui dinte vecin sau omolog sntos;
- percuia in ax e (-);
- examenul radiologic pune n eviden o radiotransparen care nu are
comunicare cu cea a camerei pulpare;
- semnul firului de mtase; se observ scmoarea acestuia la trecerea sa prin
spaiul interdentar, n contact cu suprafeele neregulate ale smalului cariat ;
- n cazuri excepionale, forajul explorator evideniaz prezena sensibilitii
dureroase ca urmare a aciunii instrumentarului rotativ pe peretele pulpar al
leziunii carioase.
6. Diagnosticul pozitiv al cariei simple
Diagnosticul pozitiv de carie simpl se pune pe urmatoarele elemente:
durere provocat de excitani fizici, chimici, care dispare odata cu excitantul;
modificare de culoare (pat alb cretoas, marmoraie);
pierdere de substan dur dentar;
prezena dentinei alterate;
sensibilitate la palpare cu sonda pe peretele pulpar sau parapulpar;
camera pulpar nchis;
teste de vitalitate (+);
percuia n ax (-).
7. Diagnosticul diferential al cariei simple
Se face cu:
- leziuni cu pierdere de substan dur dentar de etiologie necarioas :
leziunile de uzur dentar: atriie; eroziune; abraziune;

 anomalii dentare de dezvoltare (leziuni distrofice);

leziuni traumatice n smal i dentin fr deschiderea camerei pulpare.
In toate aceste cazuri diagnosticul diferenial este uor de fcut prin lipsa de dentin alterat
i pe baza datelor obinute din examenul clinic subiectiv ce pune n eviden etiologia leziunii.
- modificri de culoare ale dinilor :
de natur endogen: tetraciclinice; date de fluoroz; traumatice; de senescen,
hemoragice,date de boli generale,etc.
de natura exogene: nicotinice; datorate unor bacterii cromogene; pigmentaii
alimentare,etc
In aceste cazuri diagnosticul diferenial se pune pe datele anamnestice cu privire la etiologie,
pe lipsa dentinei alterate i de cele mai multe ori dinii sunt integri, fr pierdere de substan
dur.
- hiperestezia dentinar la care durerea mbrac un alt caracter, este mult mai important, are
un caracter afectiv deosebit, este prezent durerea la palparea zonelor afectate sau chiar la
masticaie, periaj i prezint o alt etiologie evideniat n urma examenul clinic .
- pulpitele cronice nchise propriu-zise la care pulpa dentar prezint hipoexcitabilitate la
testele de vitalitate, prin comparare cu cea a dintilor vecini sau omologi sntoi, i prezint n
antecedente pusee dureroase acute;
- hiperemia preinflamatorie n care este prezent pierderea de substan dur dentara i toate
semnele de carie simpl iar durerea provocat de aceiai excitani dureaz mai mult, de
ordinul 10-15 minute dup ndeprtarea excitantului;
- gangrena pulpar la care testele de vitalitate sunt (-), procesul carios este profound icamera
pulpar este deschis;
- parodontite apicale cronice care au aceleai caracteristici ca i gangrena simpl, n plus
exist semne radiologice de afectare a parodoniului apical.
8. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate la nivelul santurilor
si fosetelor
Pot fi: necavitare; cavitare.
Leziunile necavitare, aparent inactive .
diagnosticul acestor leziuni este dificil, ele pot scpa unui examen clinic sumar,
superficial
La un examen clinic minuios, ntr-un prim stadiu se poate observa o uoar modificare de
transluciditate a smalului, evident dup o uscare prelungit a suprafeei dentare (mai mult de
5 secunde ). Acest stadiu corespunde absenei demineralizrii smalului sau este o
demineralizare de nceput. Suprafaa dentar este aparent sntoas i examenul radiologic
nu pune n eviden nici o modificare;
ntr-un stadiu ceva mai avansat diagnosticul se pune pe prezena opacitii si /sau
colorrii suprafeei dentare, greu de observat pe dintele umed, dar uor de
evideniat pe dintele uscat. Smalul apare opac, alb, dur i lucios atunci cnd este
o carie cu evoluie rapid i de culoare galben-brun la o carie cu evoluie lent
sau stationar.
Culoare alba - opac evident pe un dinte uscat denot existena unei demineralizri n
extern a smalului pe cnd apariia sa pe un dinte umed demonstreaz c demineralizarea a
depit extern a smalului ea fiind prezent n intern a acestuia i eventual i n
dentin.
Leziunile sunt greu de observat datorit evoluiei progresive a cariei dentare de o parte si
alta a anului sau fosetei care pot s apar intacte, dei structura lor histologic e

alterat.Pentru acest tip de leziune, utilizarea tehnicii de palpare cu sonda dentar nu este
indicat i aceasta pentru c exist riscul de a agrava leziunea prezent necavitar prin
creerea unei caviti pe o suprafa ce ar beneficia de remineralizare.
Radiografia nu este nici ea edificatoare pentru diagnostic i aceasta datorit
suprapunerii unor structuri dure de grosime important; poate arat o radiotransparen
minim vizibil n smal i pentru edificare este necesar urmrirea radiologic seriat
efectuat la intervale de timp de la 3-12 luni, perioad aleas n raport cu riscul de carie
individual.
Leziunile cavitare.
- ntr-un stadiu mai evoluat apare o leziune microcavitar de suprafa, situat n
zonele de smal opac sau colorat, asociate cu culoarea cenuie dat de prezena dentinei
subiacente demineralizate si alterate care este prezent in 1/3 externa a dentinei .n dentin
se remarc o reacie scleroas caracterizat prin prezena unei hipermineralizri a dentinei
corespunztoare leziunii de la nivelul smalului i o apoziie de dentina de iritaie la nivelul
esutului pulpar. Lrgimea leziunii dentinare e sensibil egal cu cea a leziunii din smal.
Radiologic, se observ o radiotransparen n 1/3 medie a smalului.
- leziune cavitar de talie medie n dentina, fr subminarea cuspizilor, cu expunerea
direct a suprafetei dentinare. Dentina alterat este prezent, i ea poate fi palpat cu sonda.
Demineralizarea intereseaz 1/3 medie a dentinei i este vizibil radiologic.
- leziune cavitar ce se ntinde pna n 1/3 profund a dentinei i poate submina parial
cuspizii. Diagnosicul in acest stadiu este usor de pus, lipsa de substanta dura dentara si
prezenta dentinei alterate fiind evidente.Examenul radiologic pune n eviden prezena
radiotransparenei n zona circumpulpar a dentinei.
- leziunea cavitar se ntinde n zona dentinei circumpulpare i poate duce la distrugerea
parial a cuspizilor. Netratat aceasta evolueaz spre deschiderea camerei pulpare i
apariia inflamaiei pulpare.
9. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate pe suprafetele
proximale
Diagnosticul leziunii necavitare este dificil datorit contactului cu dintele vecin care
limiteaz accesul la inspecia zonei respective motiv pentru care, leziunile carioase ce prezint
aceast localizare se decoper relativ trziu, atunci cnd procesul carios a depit smalul i
a atins dentina situaie n care poate apare modificarea de culoarea a crestei marginale
corespunzatoare Pentru examinarea atent a acestor zone este necesar separarea dinilor
prin diferite metode (folosirea separatorilor elastici precum inele confecionate din elastomer).
Crearea spaiului de cca.1 mm va permite vizualizarea zonei dar aplicarea acestui inel cere
timp (1 saptamn). Tot pentru o bun vizualizare a zonei proximale se pot folosi pentru
examinare fibre optice sau alte surse de lumin care vor pune n eviden modificarea de
culoare .
La dinii frontali leziunea carios este evident la simpla inspecie sau prin diafanoscopie ,
observndu-se modificarea de culoare ce transpare prin stratul subire de smal.
Leziunile proximale la pacienii cu cariosusceptibilitate sczut, demineralizrile de la
nivelul smalului pot uneori suferi un proces de stagnare ce determin transformarea lor n
leziuni inactive. Clinic, acestea apar sub form de pete uor decolorate sau de aspect
maroniu, dure, frecvent ntilnite la dinii ce au pierdut contactul cu dintele vecin. Atunci cnd
procesul carios evolueaz sub punctul de contact el este mai uor de pus n eviden fiind
vizibil la inspecie.
Examenul radiologic pune in eviden imagini care subestimeaz importana leziunii,
leziunile reale fiind mult mai importante dect apar pe radiografie.Acest lucru face necesar un

examen radiologic seriat, la 3 luni -12 luni distan, cu identificarea cantitativ i calitativ a
demineralizarilor si estimarea vitezei de progresie a cariei dentare.
10. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate in 1/3 cervicala
Acestea sunt uor de pus n eviden prin examenul vizual.Leziunile de
demineralizare apar sub form de pete albe cretoase, mate. Leziunile cavitare de diferite
grade, cu sau fr atingerea dentinei ca de altfel i consistena i culoarea esuturilor afectate,
se pot aprecia cu uurinta la un examen clinic obinuit.
11. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate la nivel radicular
Este o leziune superficial, cu mai puin de 2 mm. adncime, uneori necavitar, neted,
moale, modificat de culoare, caracterizat prin distrucia cementului i penetrarea dentinei.
- forma incipient necavitar are o suprafa neted ce nu prezint cavitate palpabil cu
sonda dentar dar prezint o culoare maro-nchis sau maro-deschis ;
- forma cavitar superficial - suprafaa cementului este moale, neregulat, opac i la
palpare cu sonda se observ un defect de suprafa cu o adncime de mai puin de 0,5
mm.Prezint o culoare variabil, pn la maro-nchis ;
- cavitate de adncime medie are suprafaa moale evident, palpabil, cu adncime mai
mare de 0,5 mm., fr semne de suferin pulpar ;
- cavitate profund cu implicaia pulpei dentare radiculare, cu o coloraie variabil de la
glbui la maro-nchis.
Leziunile pot fi :
- active orice leziune de pe suprafaa radicular de culoare glbui sau maro-deschis,
acoperit de plac bacterian i de consisten moale ;
- inactive orice leziune de pe suprafaa radicular de culoare maro-nchis pn la negru, cu
suprafaa neted, lucioas, dur la palparea efectuat cu presiune moderat.
Pot fi leziuni: primare; secundare.
ntinderea leziunilor active cavitare este mai mare n suprafa dect n profunzime i
mai mult orizontal dect vertical.
12. Evolutia si complicatiile cariei dentare simple
Evoluia proceselor carioase este favorabil dac ele sunt tratate n timp util altfel sau
pot determina complicaii n cazul n care nu beneficiaz de tratament .Aceste complicaii pot
fi:
Imediate :
- inflamaii pulpare acute i cronice;
- gangrena pulpar simpl i complicate: acuta/cronica;
Tardive :
- extracia dentar ce are drept consecin :
edentaii mai mult sau mai puin extinse :
tulburari funcionale: masticatorii; fizionomice; de fonaie; de ocluzie;
de intreinere,etc.
- repercursiuni asupra strii de sntate general (tulburri digestive n principal).
La distan: pot deveni focare de infecie cu punct de plecare dentar n unele forme ale bolii
de focar, manifeste clinic.

IZOLAREA CAMPULUI OPERATOR IN ODONTOTERAPIA RESTAURATOARE

13. Prezentati avantajele izolarii campului operator
1. Camp operator curat si uscat, eliminand posibilitatea contaminarii cu lichid bucal si lichid
gingival
2. Posibilitatea unui acces si a unei vizibilitati optime atat pentru stomatolog cat si pentru
asistenta
3. Obtinerea proprietatilor optime ale materialelor dentare utilizate
4. Protectia corespunzatoare a pacientului si a medicului, evitand complicatiile suportate de
pacient si consecintele legale care s-ar rasfrange asupra medicului.
5. Eficienta crescuta a actului operator, a manoperelor terapeutice.
Izolarea campului implica 3 elemente conceptuale:
controlul umiditatii
indepartarea partilor moi si acces corespunzator
prevenirea accidentelor si incidentelor intraoperatorii
14. Care sunt mijloacele absorbante utilizate pentru realizarea izolarii campului
operator?
Aspiratorul de saliva de debit mare;
Aspiratorul de saliva usual;
Rulouri,comprese, bureti absorbanti;
Snururile de retractie gingivala sau firul interdentar;
Scuturile protectoare pentru istmul faringian si regiunea jugala;
Automatonul;
Cleme dentare pentru fixarea si mentinerea acesoriilor absorbante
- ultimele 3 sunt dispozitive auxiliare ce constituie modalitati de trecere catre mijloacele
izolante.
15. Aspiratorul de debit mare
Atunci cand se foloseste turbina, apa pulverizata, jetul de aer si fragmentele de lucru
pot fi usor aspirate cu aspiratorul de debit mare;
aspiratoarele uzuale indeparteaza lichidul lent si au capacitatea foarte redusa de a
indeparta particulele solide;
un aspirator de debit mare poate prelua 0.5 L apa in 2 sec si are capacitatea de a
indeparta 75-95% din apa imprastiata de trubina si spray si de 100% a particulelor
mici solide (pulbere) rezultate din tratamentul asupra dintelui;
se plaseaza distal de zona de lucru.
Prezinta: o canula din metal sau plastic; de unica folosinta; manevrat de asistenta; treb
aplicat inaintea aplicarii piesei de lucru si a oglinzii. Pt usurarea manevrabilitatii poate
exista un adaptor flexibil care face legatura intre canula si capatul furtunului de
evacuare.
Avantaje: (spray de aer/apa, aspirator cu debit mare)
1. resturile de substanta dentara, materiale dentare sunt indepartate eficient din campul
aspiratiei;
2. nu se produce deshidratarea tesuturilor;

3. campul operator irigat ofera acces si vizibilitate mai buna;

4. chiar fara anestezie, durerea resimtita de pacient e mai redusa (nu se produce
supraincalzirea dintelui);
5. manoperele terapeutice devin mai eficiente deoarece se elimina pauzele pentru clatit;
6. fragmente si pulberea metalica rezultate prin actiunea intrumentului abraziv pot fi
preluate in totalitate si eventual recuperate;
7. se realizeaza mai usor manoperele terapeutice de cadran.
16. Aspiratorul de saliva uzual
El poate indeparta saliva din planseul bucal. Se foloseste in asociere cu absorbante
de tip: rulou; comprese; diga.
Este un dispozitiv compus dintr-o canula metalica sau plastic, un tub subtire de
cauciuc in care se introduce canula si care cu captul celalat e anexat la conducta de
apa. Cand se deschide robinetul se creeaza un vid necesar aspirarii si derivarii
acestora la scurgerea aparatului.
Varful trebuie sa fie neted, rotunjit, neiritant.
Utilizate frecvente: canulele de unica folosinta cu varf din plastic si tija
deformabila, ce se modeleaza digital, astfel incat orificiile varfului canulei sa nu fie
astupate de partile moi sublinguale.
Unele dispozitive sunt concepute pentru a preveni astuparea in acest mod; un astfel de
dispozitiv este SVEDOPTER: serveste simultan ca aspirator si departator de limba. Pt
evitarea leziunilor la nivelul planseului, se poate acoperi canula cu un tifon, capete
protectoare prefabricate, capete elastice, flexibile.
17. Elementele absorbante principale si accesorii
Mijolace absorbante:
Dispozitive de aspiratie salivara: aspiratorul de saliva de debit mare; uzual;
Medii absorbante: rulouri,comprese, bureti absorbanti;
Mijloace aditionale de izolare: snurul de retractie gingivala sau firul, filamentul
interdentar.
Instrumente anexe pt mentinerea mediilor absorbante
Scutul, automatonul, clema dentara sunt dispozitive auxiliare care sunt modalitati de
trecere catre mijloacele izolante propriu-zise.
Rulourile sunt utile pentru a conferi o perioada scurta de izolare. De asemenea, sunt
alternative de izolare pentru situatiile in care aplicarea de diga este impracticabila, imposibila
sau neergonomica.
Rulourile pot fi din vata de bumbac sau fibra de celuloza (prefabricate sau confectionate in
cabinet din vata) si se gasesc in 3 marimi: 1, 2, 3. Cele mai folosite sunt rulourile numarul 2,
care se aplica vestibular si cele numarul 3 care se aplica oral. Exista si rulouri pt intreaga
arcada si rulouri parotidiene anatomice, cu capetele aplatizate.
Dintii maxilari se izoleaza prin presarea rulourilor in vestibul, in fundul de sac, adiacent
dintelui de lucru, unde este mentinut de catre obraz.
Dintii mandibulari se izoleaza plasand rulouri atat vestibular cat si lingual, in dreptul dintelui
de lucru si in vestibulul maxilar de aceeasi parte.
O mentiune speciala pentru pozitia rulourilor in regiunea incisivilor, unde se vor plasa
parafrenular, dreapta si stanga. Atat la interventiile pe maxilar, cat si cele pe mandibula, se va
asocia cu aspiratorul de saliva. Din timp in timp, rulourile trebuie schimbate, pe masura ce se
imbiba cu secretii.

Daca secretia salivara este redusa si rulourile nu s-au umectat complet, inainte de
indepartarea lor se recomanda sa fie umezite cu spray-ul de apa, pentru a nu risca
indepartarea epiteliului superficial de pe portiunile lipite de rulou.
Foarte utile sunt absorbantele salivare, exemplu Dry-tips, ce constau dintr-un ambalaj de
material plastic perforat ce include un miez textil absorbant. Prezinta un adeziv cu eficienta
redusa si se plaseaza pe mucoasa in dreptul orificiului de deschidere a glandelor salivare
mari.
Rulourile sunt stocate in dispensere speciale din care se preiau cu pensa dentara.
Compresele absorbante- folosite mai ales la manevre de chirurgie.
Snurul de retractie gingivala
Izolarea santului gingival consta in plasarea la acest nivel a unui fir textil absorbant sau
realizat extemporaneu din vata, ce are rolul de a dirija spre vestibular sau oral secretia
existenta la acest nivel. Snurul poate fi impregnat sau nu in substante vasoconstrictoare.
Diametrul snurului sa fie putin mai mare decat adancimea santului gingival. Inserarea se face
cu ajutorul unui instrument plat, fara margini ascutite si nu trebuie fortata. Realizeaza retractia
gg pt expunerea marginii gg a leziunilor cervicale. Permite controlul umiditatii in santul gg.
Sunt comercializate in dispensere speciale din care se extrage lungimea necesara si au
diferite grosimi.
Dupa design, pot fi: simple, impletite, rasucite sau texturate cu bule de aer.
Ramforsare: pot fi ramforsate cu fir metalic.
18. Scuturile protectoare
Aceste dispozitive prefabricate sunt indicate pentru a preveni aspirarea sau inghitirea
instrumentarului mic, atunci cand nu se lucreaza cu diga, respectiv pentru protejarea
partilor moi jugale fata de instrumente. Util cand se lucreaza la dintii laterali, in special
maxilari.
Atunci cand cele prefabricate nu sunt disponibile, o compresa de tifon de 5x5 cm ,
desfacuta si plasata pe fata dorsala a limbii, catre partea posterioara a cavitatii bucale,
poate constitui un astfel de dispozitiv, pentru protectia istumului faringian.
Aceste dispozitive auxiliare asociate cu rol izolant constituie alaturi de automaton si de
clemele dentare modalitati de trecere catre mijloacele izolante propriu-zise.
19. Automatonul
Este un dispozitiv cu care izolam de saliva o hemiarcada sau arcul frontal inferior, cu
ajutorul rulourilor de vata de marime adecvata, pe care le mentinem in fundurile de sac
paralingual si vestibular, totodata indepartand de arcada dentara limba si obrazul.
Este compus dintr-un dispozitiv extrabucal si unul intrabucal.
Dispozitivul extrabucal este alcatuit dintr-o placuta ce se sprijina sub barbie actionata
de un arc ce culiseaza pe o tija verticala. Pe aceasta tija exista un sant de fixare a
dispozitivului intrabucal
dispozitivul intrabucal este de 3 feluri: pentru partea dreapta, partea stanga si regiunea
frontala. Se compune dintr-o pelota cu brate inegale, bratul mai ingust fiind plasat in
vestibul, iar cel lat sublingual.
20. Dispozitivele mentinatoare de rulouri si clemele dentare
Automaton descris mai sus

Clemele Harward - utilizate numai la mandibula ca si automatonul, sunt cleme de diga

modificate, in sensul de a putea mentine cate un rulou de vata in santul paralingual si
vestibular, fixandu-se pe cate un dinte vecin situat posterior de campul operator.
Clemele Haller - utilizabile la maxilar, ca si la mandibula, se compun dintr-un inel ce
se fixeaza pe un dinte vecin cu cel pe care intervenim. De la inel pornesc 2 brate,unul V si
unul O, prevazute cu butoni. Bratele fixeaza rulourile de vata, iar de butoni se fixeaza inelele
de cauciuc care comprima filamentele de vata si papilele interdentare, indepartandu-le de
campul operator, pe care il izoleaza de secretiile pungii si de sangerarea gingivala.
Clemele se folosesc pentru fixarea si mentinerea accesoriilor absorbante.
Portruloul dispozitiv de mentinere a rulourilor la nivelul fundurilor de sac mandibulare
(cardan3 +4). Comp intraorala- 2 brate articulate la capatul carora se prinde cate un rulou (V si
O)
21. Avantajele izolarii campului operator folosind diga
1. permite mentinerea unui camp operator perfect izolat, curat si uscat, eliminand
posibilitatea contaminarii cu lichid bucal/gingival.
2. elimina orice interpunere sau contact cu campul operator, prin indepartarea si
mentinerea in aceasta pozitie a buzelor, obrajilor si limbii. Indepartarea partilor moi,
ofera accesul si vizibilitatea optima, juxta sau subgingival prin indepartarea inculsiv
a marginilor gingivale libere. (Folia inchisa la culoare = fundal intunecat, NU
reflecta lumina pe care campul operator contrasteaza dand vizibilitate buna).
3. odata instalata, nu necesita reinterventie pentru mentinerea accesului si vizibilitatii.
4. permite obtinerea proprietatilor optime ale materialelor dentare utilizate (prevenirea
contaminarii prin saliva sau umiditate din mediul bucal, in timpul inserarii si
modelarii materialelor de restaurare sau in timpul profilaxiei locale cu compusi
florurati).
5. protectie corespunzatoare a pacientului si a medicului. Diga protejeaza pacientul
impotriva aspirarii sau inghitirii instrumentelor mici sau a fragmentelor si resturilor
rezultate prin manopere terapeutice. Prin aplicarea de diga ele pot fi usor
recuperate si indepartate. Aplicarea corecta protejeaza partile moi de substante
medicamentoase, iritante, caustice, cu gust neplacut. Elimina sau reduce impactul
initial in cazul deraparii instrumentelor rotative sau manuale. Operatorul e protejat
de contaminarea din mediul bucal
6. eficienta crescuta a actului terapeutic prin linistea operatorie pe care o confera. Se
elimina timpul oferit pacientului pentru clatit si scuipat, e descurajata tendinta
multor pacienti la conversatii inutile, deschiderea constanta ca amplitudine a
cavitatii bucale, mai usor de rezolvat manoperele multiple la mai multi dinti, pana la
toti dintii pe o hemiarcada
22. Dezavantajele si limitarile izolarii campului operator folosind diga
1. Timpul suplimentar afectat aplicarii.
2. Obiectiile pacientului privind disconfortul produs de manoperele de aplicare:
- aceste aspecte pot fi eliminate sau reduse folosind o tehnica simplificata de aplicare;
- in cele mai multe cazuri, aplicarea completa nu necesita mai mult de 3-5 min, interval ce
confera instalarea anesteziei.

Exista insa unele conditii care limiteaza aplicarea digii:

dinti insuficient erupti, ce nu permit mentinerea clemelor;
molarul 3, in unele cazuri;
dinti in malpozitii accentuate;
ocazional, pacientii asmatici; cei cu probleme cu respiratia nazala (respiratori orali) nu
tolereaza diga
pacienti cu probleme psihice, rar.
Adaptarea functionala se face dupa indepartarea digii.
23. Componentele principale si cele accesorii utilizate pentru izolarea campului
operator cu diga
Principale:
Folia de cauciuc
Ramele de intindere: tip Young /tip Star VISI/tip Nygaard-Ostbu/tip Sauvreur
Clemele de diga
Perforatorul
Pensa

Accesorii:
Servetele de hartie absorbamta preformate
Lubrifiant
Accesorii de ancoraj (ata dentara pt ligaturi)
Pene elastice
Sablon de ghidaj
Forfecuta
Discuri
Catene ortodontice
Separatoare
Inele
Aspirator de saliva pt planseu- canula
Banda occipitala
Materiale pt sigilari suplimentare
24. Folia de diga
Este confectionata dintr-un cauciuc special, care trebuie mentinut in conditii de intuneric
si rece (la frigider) pentru a nu imbatrani prematur. Trebuie utilizate doar in limitele valabilitatii
date de producator.
Se livreaza in patrate preformate de 12,5/12,5 cm si 15/15 cm sau sub forma de rulou
cu l=12,5 sau 15 cm din care se taie dimensiunea necesara
mai sunt si folii gata ambalate, sterilizate in plicuri individuale;
grosimea foliei este variabila:
- subtire 0,15;
- medie 0,20;
- groasa 0,25 ;
- extragroasa 0,30 ;
- special groasa 0,35 mm
foliile subtiri trec mai usor prin spatiile interdentare, dar se si rup mai usor;

foliile groase mai eficeinte pentru retractia partilor moi, mai rezistente la rupere, dar
tensioneaza clemele de fixare ducand la dislocarea lor; mai eficiente pt retractia gg
mecanica
+ albiri.
se prefera utilizarea foliilor cu grosime medie, cu elasticitate optima pt etansarea
inchiderii la colet
se livreaza in culori deschise si inchise (roz; galben; verde; gri; albastru) - se prefera
culoriile inchise pentru constrastul de fundal;
prezinta o fata lucioasa si una mata, cea mata se pune se exterior.
25. Ramele de diga
Au rolul de a pozitiona si mentine marginile foliei. Exista mai multe tipuri de rame uzuale
pentru intinderea foliei:
- in forma de U-tip YOUNG: cea mai raspandita, dezavantaj: fabricata din metal
(radioopaca), interfera imaginiile radiologice;
- in forma de U-tip STAR VISI: din plastic, radiotransparenta.
- tip NYGAARD OSTBY - contur inchis, poligonal si e confectionata din material plastic
radiotransparent.
- tip SAUVEUR - rama articulata din plastic, forma ovalara, o balama centrala permite
ramei sa se plieze (acces mai usor in zona de lucru, facilitand realizarea de radiografii,
administrarea de doze aditionale de anestezic si evacuarea de lichide terapeutice ce au ajuns
accidental in cavitatea bucala).
Dupa modalitatea de prindere: cleme, pinteni, presolidarizare cu folia.
Dupa nr de cadre: 1 sau 2.
26. Clemele de diga: descriere generala
Clemele ancoreaza folia de diga si o mentin fixa in jurul dintelui, fortand in acelasi timp
retractia marginii gingivala;
O clema este formata din 2 brate, care se plaseaza pe fetele opuse ale coroanei, V si
O intre convexitatea maxima coronara si marginea gingivala. Bratele sunt unite printrun arc de otel care inconjoara coroana dintelui peste fata ocluzala sau marginea
incizala si mentine, prin forta sa elastica, cele 2 brate aplicate strans in jurul coroanei
Bratele se termina prin 4 pinteni, ce imping folia la distanta si o adapteaza in fata
inferioara a bratului. Pintenii pot fi indreptati spre gingival, utile pt dintii partial erupti sau
retractie gingivala suplimentara;
Bratele clemei nu trebuie sa depaseasca limita meziala si distala a fetelor V si O
deoarece: vor interfera pozitia penelor; se traumatizeaza marginea gingivala si
sangereaza; nu se obtine etanseitate;
Bratele clemei pot prezenta sau nu aripioare (prelungiri laterale ale bratelor, ce
realizeaza retractia suplimentara a marginii gingivale si permit fixarea foliei inainte de
plasarea acesteia pe dintele respectiv); dezavantaj: prezenta lor poate incomoda
aplicarea benzilor de matrice, penelor si portmatricelor. Clemele fara aripioare pot fi
utilizate pe dd distali
La restaurarile coronare se prefera clemele FARA aripioare, iar endodontic CU
aripioare.
27. Seturi minimale de cleme de diga (cele mai uzuale ) - in sistem Ivory
Exista o multitudine de forme si dimensiuni de cleme. Experienta clinica a redus numarul de
cleme la un set minimal. Clemele utilizate uzual sunt:

IVORY Nr 0 - se foloseste pentru incisivi si canini cand dorim izolari multiple

IVORY Nr 1 - se foloseste pentru premolari
IVORY Nr 9 - se foloseste pentru incisivi si canini - izolare unica
IVORY Nr 14 - se foloseste pentru molari, dinti partiali erupti sau cu distructii coronare
mari
IVORY Nr 26 - se foloseste pentru molari cu talie mare
28. Componentele accesorii (echipamentul auxiliar ) utilizate pentru realizarea izolarii
campului operator cu diga
3. Servetele de hartie absorbanta preformata: se plaseaza sub folia de cauciuc, intre ea
si tegumentul pacientului, pentru a:
preveni reactiile alergice la folie
Absoarbe transpiratia
Absoarbe saliva scursa pe la comisura
Amortizeaza actiunea de instalare a digii
Ofera posibilitatea de stergere a buzelor dupa indepartarea foliei
Ofera confortul pacientului
4. Lubrifiant: in general hidrosolubil; pt a facilita inserarea foliei prin spatiile interdentare.
5. Accesorii de ancoraj:
firul de bumbac;
inele de cauciuc (benzi subtiri de cauciuc interdentare);
pene interdentare
29. Pozitionarea si dimensiunea orificiilor din folia de diga pentru izolare corecta
Realizarea cu succes a izolarii depinde esential de dimensiunea si pozitia orificiului din
folie.
Distanta dintre orificii e reprezentata de distanta de la centrul suprafetei ocluzale a
primului dinte de izolat pana la centrul suprafetei ocluzale a celuilat dinte de izolat,
aproximativ 6,3mm.
Daca distanta dintre orificii e prea mare, folia se va increti intre dinti si va impiedica
manoperele terapeutice;
Daca distanta e prea mica, folia va sta tensionata exagerat, se va tractiona in zona de
colet, nerealizand etansare si se poate rupe;
!!!in tratamentul leziunilor coronare, izolarea prin diga trebuie sa cuprinda minimum 3
dinti (dintele de lucru si 2 dinti vecini);
In tratamentele endodontice doar dintele de lucru, cu exceptia radacinilor neretentive,
cand se izoleaza si alti dinti;
Pentru restaurarile coronare la nivelul incisivilor si fetei meziale ale caninilor, se
izoleaza toti dintii de la premolarul prim dreapta la premolarul prim stanga, punandu-se
cleme metalice doar la nivelul premolarilor;
Pentru restaurarile coronare la nivelul caninilor se izoleaza de la primul molar de
partea unde se afla caninul in lucru, pana la incisivul central de partea opusa;
Pentru restaurarile coronare din zona laterala se izoleaza de la ultimul dinte posterior
pana la incisivul central de partea opusa;
In izolarea la maxilar, primul orificiu creat e pt IC, la mandibula pt dintele cel mai distal
care primeste clema;

orificiile se fac dupa un sablon, in functie de grosime (diametru mai mic la foliile subtiri
sau mai mare la cele groase).

30. Care sunt tehnicile de aplicare a izolarii cu diga

1. metoda aplicarii simultane a foliei si a clemei;
2. metoda aplicarii initiale a clemei, urmata de folie;
3. metoda aplicarii initiale a foliei, urmata de clema.
31. Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii simultane a foliei si a
clemei; enumerati avantajele si dezavantajele metodei
METODA 1: aplicarea foliei si a clemei simultan, cu urmatorii timpi operatori:
1. Indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte.
2. Verificarea cu ajutorul firului de ata a spatiului interdentar, ca sa nu rupa foia
(margini ascutite,rest de tartru).
3. Perforarea foliei si intinderea ei pe rama.
4. Lubrifierea foliei in zona orificiului pentru a facilita insertia.
5. Alegerea clemei potrivite, fixarea in pensa si verificarea adaptarii pe dinte.
6. Indepartarea clemei de pe dinte si fixarea ei pe folia de cauciuc.
7. Aplicarea servetelului preformat pe fata pacientului.
8. Plasarea clemei spre gingival, dincolo de convexitatea maxima a dintelui cu ajutorul
pensei de aplicare a clemei - mai intai bratul oral apoi bratul vestibular. Daca
pacientul acuza discomfort, se poate face anestezie locala, oricum senzatia de
presiune dispare la 1-2 min de la aplicare.
9. Eliberarea foliei de cauciuc din aripioarele clemei pentru a permite foliei sa se
stranga in jurul coletului dintelui.
10. Daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se
foloseste un fir de ata interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul
de contact pana in zona cervicala.
11. Controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si
tensionata pe rama.
12. Se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica
dezinfectanta.
Avantaje
este cea mai usoara si comoda aplicare a digii, in cazuri obisnuite
daca clema se elibereaza si scapa in orice mom al aplicarii, ea e tinuta aplicata de folie
nu necesita ajutorul unui asistent
Dezavantaje
nu permite vizualizara directa a dintelui sia zonei adiacente ,in timpul aplicarii
tensiunea produsa de elasticitatea foliei actioneaza in directia opusa celei de plasare a
clemei
32. Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii initiale a clemei, urmata
de folie, enumerati avantajele si dezavantajele metodei
METODA 2: aplicarea clemei in jurul dintelui, urmata de aplicarea foliei de cauciuc, cu
urmatorii timpi operatori:
1. Indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte;
2. Alegerea clemei potrivite pentru dintele respectiv;

3. Plasarea clemei pe dinte, dincolo de convexitatea maxima a coroanei. Obligatoriu sa

se potriveasca bine pentru a preveni dislocarea si inghitirea clemei;
4. Cu multa atentie se trece folia, perforata si tensionata pe rama peste clema;
5. Daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se
foloseste un fir de ata interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul de
contact pana in zona cervicala;
6. Controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si
tensionata pe rama;
7. Se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica
dezinfectanta.
Avantaje
permite vizualizarea directa a dintelui si a zonei adiacente in timpul plasarii clemei;
este metoda cea mai eficienta de plasare a digii, cand sunt dificultati in asigurarea
secuitatii fixarii clemei.
Dezavantaje
este dificil de plasat folia peste clema, fara aplicarea unei tensiuni asupra ei, tensiune
ce poate disloca clema;
este practic imposibila tensionare foliei si tractionarea ei peste clema cea mai mare
(ivory 9).
33. Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii initiale a foliei urmata de
clema; enumerati avantajele si dezavantajele metodei
METODA 3: aplicarea foliei, in tensiune, peste dinte, urmata de aplicarea clemei, cu urmatorii
timpi operatori:
1. Indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte;
2. Alegerea clemei si verificarea fixarii ei pe dinte;
3. Se perforeaza folia de cauciuc, se fixeaza pe rama si se tensioneaza orificiul din
folie, astfel aceasta sa treaca de-a lungul dintelui ce trebuie tratat. Se foloseste un
fir de ata interdentar;
4. Dupa ce s-a tractionat de folie, se plaseaza clema imediat;
5. Daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se
foloseste un fir de ata interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul
de contact pana in zona cervicala;
6. Controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si
tensionata pe rama;
7. Se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica
dezinfectanta.
Avantaje
exista putine posibilitati de dislocare a clemei in timpul sau dupa plasarea ei;
permite vizualizarea directa a dintelui sia gingiei adiacente.
Dezavantaje
necesara participarea unui ajutor pentru a tine folia si rama in special pentru aplicarea
la molari.

34. Erori in aplicarea si indepartarea izolarii cu diga

Indepartarea digii presupune urmatorii pasi operatori:
- aspirarea tuturor resturilor de pe folie;
- indepartarea aspiratorului de saliva daca a fost folosit;
- sectionarea septurilor interdentare cu o foarfeca banda;
- se indeparteaza clema anterioara si apoi cea posterioara;
- se retrag folia si rama simultan;
- se sterg buzele pacientului cu un servetel;
- se face masaj parodontal in dreptul dintilor ce au avut cleme;
- se verifica integritatea foliei, sa nu raman in spatiile interdentare.
Erori:
1. Orificii perforate excentric in raport cu pozitiile normale pot conduce la plasarea
gresita a digii in raport cu deschiderea cavitatii bucale si fragmente sau corpuri
straine pot fi inghitite sau aspirate de pacient. Plasarea foliei in pozitie mult
superioara (orificii plasate jos pe folie) duc la astuparea pasajului nazal aerian. Se
va rula marginea superioara a foliei sub piramida nazala;
2. Distanta nepotrivita intre orificii:
- distanta prea mica: folia va fi prea tensionata si nu va izola perfect la nivel cervical; tendinta
de rupere;
- distanta prea mare: septuri ce se vor plia interdentar; acces proximal incomodat; retractie
gingivala deficitara;
3. Diametrul incorect al orificiilor
- diametru mai mic - orificii tensionate ce vor fi indepartate de dinte;
- diametru mai mare - folie pliata in jurul dintelui incomodand accesul;
4. Utilizarea de cleme proprii
- mai mica - supraincarcarea arcului - imposibilitatea izolarii corecte sau ruperea arcului;
- instabila - se misca si nu tine etansarea; lezeaza marginea gingivala;
- mai mare - lezarea partilor moi; impiedicarea aplicarii penei;
5. Nu se inlocuieste, la momentul necesar, o diga uzata sau cu defecte. Daca folia
se rupe sau se deterioreaza in timpul aplicarii, sau ulterior in timpul tratamentului,
singura atitudine corecta este inlocuirea ei imediata. In timp ce pacientul tine gura
deschissa si aspiratorul este prezent, se poate plasa rapid o noua folie in pozitie,
fara contaminare, sau cu contaminare minima cu saliva. Dezavantajul inlocuirii
foliei sau clemei, cu imperfectiuni, este preferabila penetrarii permanente a salivei,
continuand tratamentul fara diga.
PRINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL CARIEI SIMPLE DENTARE: etape si timpi de
lucru, tehnici de restaurare
35. Care este atitudinea terapeutica fata de caria simpla dentara, in raport cu evolutia
leziunilor carioase?
Profilaxie/preventie: reducerea prevalentei si a incidentei leziunilor carioase;

Tratamentul leziunilor carioase instalate: dependent de gradul de evolutie si de

extinderea procesului carios.

Leziunile carioase:
necavitare (incipiente-reversibile)
1. fara lipsa de substanta dura dentara decelabila macroscopic clinic;
2. necesita modalitati de cariodetectie (teste diagnostice) adecvate;
3. abordare terapeutica neconventionala (ne- sau minim invaziva);
cavitare (ireversibile)
1. lipsa de substanta dura dentara (defect)cu extinderea si profunzimea variabile:
superficiale; medii; profunde;
2. abordare terapeutica operatorie conventionala (invaziva).
36. Care sunt fazele tratamentului conventional (clasic) al cariei simple dentare si ce se
urmareste prin efectuarea fiecarei faze
1. Faza de tratament chirurgical = prepararea cavitatii
realizeaza eliminarea tesuturilor dure dentare alterate (modificate ireversibil) prin
exereza (excizie chirurgicala)
lipsa de substanta rezultata e preparata sub o anumita forma (cavitate)
aceasta etapa este denumita clasic prepararea cavitatii
2. Faza de tratament medicamentos = tratamentul plagii dentinare
Se adreseaza in primul rand plagii dentinare = suprafata denudata in urma
exerezei, expusa actiunii factorilor patogeni
Se urmareste realizarea in mod adecvat a protectiei dentino-pulpare prin
''tratamentul plagii dentinare''= protectia dentino-pulpara
3. Faza de tratament restaurator
Urmareste refacerea morfologiei coronare si a functiilor afectate la dintele in cauza
Obiectivul poate fi realizat prin tehnici diverse:
- directe (obturatii coronare);
- semidirecte (indirect-directe);
- indirecte (inlay; onlay; fatete).
37. Ce reguli impun principiile generale clasice (conventionale) de preparare a
cavitatilor si care sunt obiectivele prepararii cavitatilor?
Reguli:
1. efectuarea unor manopere instrumentate bazate pe reguli fizice (predominant
mecanice);
2. modificarea partiala a morfologiei coronare;
3. realizarea conditiilor optime necesare pentru restaurarea morfo-functionala finala.
Obiectivele prepararii cavitatilor:
1. indepartarea substantei dure dentare alterate ireversibil cu menajarea si protejarea
corespunzatoare a organului pulpar;
2. plasarea limitelor preparatiei cat mai conservator posibil pentru structurile dentare
restante, dar astfel incat sa previna reactivarea si reluarea progresiei procesului carios
initial (carie reziduala sau recidiva) ori instalarea unei noi leziuni la marginea restaurarii
(caria II marginala);

3. conformarea si dimensionarea preparatiei, a.i. fortele normale functionale sa nu produca

fractura unei componente din ansamblul dinte/restaurare coronara sau dislocarea
restaurarii;
4. realizarea conditiilor cerute pentru efectuarea tuturor manoperelor instrumentale pana la
finalizarea tratamentului.
38. Care este definitia data de BLACK etapei de preparare a cavitatii si care sunt
principiile (regulile) lui BLACK pentru prepararea cavitatilor prin tehnici clasice
(conventionale)?
Definitia etapei de lucru: ''prin prepararea cavitatii se intelege acea succesiune de manopere
instrumentale folosite pentru a indeparta leziunile produse de carie, lasand portiunea restanta
a dintelui in cea mai favorabila stare de a primi o obturatie care sa restaureze forma initiala
coronara, asigurand rezistenta acestei restaurari si impiedicand reaparitia procesului carios pe
acea suprafata dentara.''
Principiile lui BLACK pentru prepararea cavitatilor:
1. crearea formei de contur
2. crearea formei de rezistenta
3. crearea formei de retentie
4. crearea formei de facilitare a accesului
5. indepartarea in totalitate a dentinei carioase restante
6. finisarea marginilor de smalt
7. curatarea cavitatii
Se obtin astfel niste cavitati cu forme geometrice riguroase prestabilite (pereti, unghiuri
interne, margini externe): preparatii tip ''cutie'' sau ''caseta''.
Aceste principii au fost enuntate pentru obturatiile cu materiale neaderente (amalgam de
Ag, ciment silicat), aurificatii (RDA), incrustatii metalice turnate.
39. Care sunt principiile (regulile) de preparare conventionala a cavitatilor, dupa scoala
si autorii clasici romani?
Reguli modificate dupa Black:
1. deschiderea procesului carios (include si usurarea sau crearea accesului)
suficient de > pt a asigura vizibilitate buna directa si indirecta si acces cu
intrumentele necesare. Nu treb sa fie exagerata, pt a nu compromite retentia si
rezistenta peretilor.
Exista 4 situatii:
a) proces carioase cu deschidere larga deschiderea e realizata de procesul
carios
b) deschiderea e realizata de pr carios, dar pp largirea ei (pr carioase punctiforme,
cu deschidere <)
c) deschiderea este realizata de pr carios, dar este nevoie de separatoare pt
usurarea accesului (marmoratii si carii incipiente pe dd F)
d) accesul la pr carios se realizeaza prin alt perete dentar (ex: cariile proximale la
dd laterali se deschid prin acces prin suprafata ocl)
2. exereza dentinei alterate = indepartarea tes dure alterate. Prin aceasta se evita
cariile II si complicatiile pulpare. Indepartarea D alterate se face chiar cu
deschiderea cam pulpare. Se fac concesii atunci cand: zona de D alterata este in
dreptul cornului pulpar si este punctiforma, exista vizibilitate buna si acces direct, d
nu prezinta pe celelalte suprafete lez carioase, pacientul este tanar si sanatos, cu

reactivitate buna si exista dotare pt coafaj indirect. Daca una dintre situatii nu este
indeplinita => indepartarea D alterate, cu deschiderea cam pulpare.In cazul pr
carioase profunde, se face intai izolarea dintelui, apoi exereza de la periferie spre
centru. Peretii se vor verifica riguros cu sonda rigida si acul Miller pt peretele
pulpar: D alterata moale, deschideri punctiforme cam pulpara.
Dupa exereza rezulta conturul primar al cavitatii.
3. realizarea extensiei preventive = marg cav sa fie plasate in zone supuse
autocuratirii si curatarii artificiale, in tes sanatos.
Cls I: marginile cavitatii sa fie pe pantele cuspidiene, marmoratii din santuri
desfiintate, punti de S subtiat dintre 2 cav de pe F Ocl desfiintat.
Cls II: extensia cav orizontala = cls I, iar cav verticala se face in 2 planuri:
transversal (V-O) si vertical (Ocl- Radicular). Se desfiinteaza contactul cu d vecin.
Marginile V si O vor fi la 1-2mm de contactul cu d vecin. Daca contactul cu d vecin
a fost desfiintat=>cav se prepara mai mare.
Cls III+ IV: se fac concesii de la regula extinderii in supraf expuse autocuratirii,
deoarece primeaza principiul fizionomic, ce pp conservarea cat mai stricta a tes
dure dentare.
Cls V: indepartarea smaltului cretos de la marginile cavitatii, ajungandu-se in unele
cazuri la o cavitate circulara.
4 asigurarea retentiei are ca scop mentinerea materialului de obturatie in cavitate, in
ciuda fortelor de dislocare ce actioneaza asupra lui.
Cls I: -paralelismul in plan axial a cel putin 2 pereti verticali
-intalnirea in unghi drept dintre peretii lateriali si fundul cavitatii (per pulpar)
-unghiuri bine precizate la intalnirea per laterali intre ei
-fundul cavitatii realizat orizontal sau in trepte, nu concav (basculare obt. Cand este
concav se aplica obt de baza pt orizontalizare)
Cls II: cav orizontala = clsI
-cav verticala: - retentie in forma de coada de randunica pe F Ocl
-intalnirea in unghiuri bine exprimate intre per parapulpar si per laterali
-per parapulpar si cel gg se intalnesc ascutit
Cls III: - intalnirea dintre per parapulpar si per laterali in unghiuri ascutite
-accentuarea ungh de intalnire intre per laterali
-conservarea cat mai mare a per oral
Cls IV: prin mijloace suplimentare: cav in forma de coada de randunica pe FO, stifturi metalice
de ancoraj parapulpar in D sau canal radicular
Cls V:inclinarea divergenta a per laterali spre fundul cav
5. asigurarea rezistentei
Cls I: scurtare pereti pana la o zona cu grosime optima
Cls II: cav verticala se captusesc cu ciment boltile cuspidiene, marg V sau O subtiri se
indeparteaza.
6. finisarea marginilor de smalt lipsite de anfractuozitati
Cls I: bizotare in unghi de 30-45grade la toate marginile
Cls II: bizotare la nivelul pragului gg si a marginii cav orizontale
Cls III, IV, V: fara bizotare
7. toaleta finala
Clinic, sunt grupate in 3 etape de lucru:
deschiderea procesului carios
exereza dentinei alterate

prepararea propriu-zisa a cavitatii

40. Care sunt principiile (regulile) de preparare conventionala a cavitatilor,sistematizate

dupa scoala si autorii moderni actuali?
Scoli si autori moderni actuali americani: 2 etape cu 9 timpi
A. Etapa initiala de realizare a preparatiei
1. stabilirea formei de contur si a profunzimii initiale
2. realizarea formei primare de rezistenta
3. realizarea formei primare de retentie
4. realizarea formei de convenienta - cea mai convenabila in raport cu morfologia dintelui
B. Etapa finala de realizare a preparatiei coronare
5. Indepartarea dentinei alterate restante+urmele de material vechi restant
6. Protectie dentino-pulpara (functie de indicatia clinica)
7. Realizarea formei II de rezistenta si retentie
8. Proceduri pentru finisarea peretilor si a marginilor externe
9. Proceduri finale: curatarea preparatiei si controlul calitatii manoperelor
41. Care sunt obiectivele urmarite prin realizarea fiecarui timp (etapa) de lucru dupa
principiile (regulile) de preparare a cavitatilor conventionale conform sistematizarii
scolii clasice romanesti
1. Deschiderea procesului carios:
evidentierea extinderii in suprafata si profunzime a procesului carios (vizibilitatea) si
realizarea conditiilor necesare pentru efectuarea optima a tuturor manoperelor
ulterioare (acces)
2. Exereza dentinei alterate:
indepartarea in totalitate, pana in plin tesut sanatos.
se pot face concesii pentru evitarea deschiderii camerei pulpare
3. Realizarea extensiei preventive:
plasarea marginilor preparatiei in plin tesut sanatos, dur si
marginile externe situate in zone imune, iar zonele susceptibile sa fie inglobate in
totalitate in conturul preparatiei
4. Asigurarea retentie:
stabilitatea si mentinerea restaurarii
7. Asigurarea rezistentei:
menajarea si protejarea subst dure dentare restante (prevenirea fracturarii) si
asigurarea conditiilor necesare pt rezistenta la solicitari funct. a materialului de
restaurare (pozitie, grosime)
8. Finisarea marginilor de smalt ale cavitatii:
configuratie lineara, neteda, fara anfractuozitati;
asigurarea unui unghi optim de intalnire cu suprafata externa coronara a peretilor
laterali (include bizotarea marginala)
9. Toaleta finala a cavitatii (A NU SE CONFUNDA CU TRATAMENTUL PLAGII
DENTINARE)
42. Care este clasificarea cavitatilor dupa BLACK si care sunt criteriile care stau la baza
acestei clasificari
I - carii localizate santurile si fosetele ocluzale ale M si PM; santurile V si O, foramen
caecum la frontali

II - suprafetele aproximale ale M si PM

III - fetele aproximale ale I, cu unghiul incizal integru
IV - fetele aproximale ale I, cu unghiul incizal compromis
V treimea cervicala a fetelor V si O ale dintilor
VI - la nivelul cuspizilor dintilor laterali si la nivelul marginii incizale a dintilor frontali
Cavitati atipice - cavitati compuse V-O;V-M;MOD
Criterii: clasificare dupa localizare, evolutie,... Criteriile diferite clasifica de fapt leziunile
carioase, NU preparatiile rezultate in urma timpului operator.
43. Care sunt criteriile pe baza carora se alege un material de restaurare coronara si
care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un astfel de material, in raport
cu aceste criterii
Criterii:
Criteriu biologic-sa se tina seama de textura tesuturilor dure dentare,starea organului
pulpar:materialul sa fie bine tolerat de catre complexul pulpo-dentinar,precum si de catre
tesuturile moi
Criteriu mecanic-proprietatile fizice ale materialului,care sa asigure o buna comportare a
acestuia in raport cu P masticatorie,temperatura
Criteriu chimic-sa fie compatibil cu alte materiale dentare cu care vine in contact
Criteriu estetic-sa redea aspectul cat mai natural,unde e absolut necesar.
Conditii
1.fizic:
-dur;cu o rezistenta asemanatoare cu a tesuturilor dure dentare si abraziune moderata
-sa sufere modificari volumetrice minime intr-un interval de temperatura inte 0 si 50 grd celsius
-in stare plastica in momentul introducerii in cavitate si sa devina rigid si rezistent dupa aceea
-aderenta buna,determinand o inchidere marginala cat mai etansa
-bun izolator termic si electric
-impermeabil pentru lichidul bucal sau alte lichide ingerate
2.chimic
-stabil in mediul bucal
-nu sufera alterari in contact cu saliva,alimente,medicamente
-efect usor antiseptic
-nu se combina cu materialele utilizate in tratamentele odontale
3.biologic
-bine tolerat de organul pulpar,parodontiul marginal,partile moi adiacente
-sa nu fie nociv pentru organism
-sa fie carioprotector
4.fizionomic
-sa prezinte culoare;transluciditate si textura de suprafata cat mai apropiate de cea a structurii
dentare pe care o reconstituie
44. Prezentati clasificarea generala a materialelor de restaurare coronara
1.In functie de starea lor fizica in momentul utilizarii:
-materiale plastice:se introduc in stare moale si se intaresc ulterior (obturatii)
-materiale neplastice:se introduc sub forma rigida si se fixeaza prin cimentare (incrustatii)
2.Materiale plastice(de obturatie) dupa timpul de mentinere in cavitate:
-provizorii:etape intermediare ale tratamentului
-de durata:faza finala de restaurare coronara
3.Dupa gradul de aderenta la structurile dure dentare,materialele de obturatie de durata:

-aderente:compozit;CIS;
-neaderente:amalgam;aur;ciment silicat, rasini autopolimerizabile
4.Dupa gradul de refacere a fizionomiei,materialele de obturatie de durata:
-fizionomice:compozite;CIS modificate;
-nefizionomice:amalgam;aur coeziv;CIS cu adaos de pulberi metalice
-semifizionomice:CIS conventionale
45. Care sunt categoriile si tipurile de ciment ZOE existente si utilizabile actual?
Categorii:
1.conventional(eugenolat/eugenat de Zn)
2.modificate cu polimeri(ZOE armate)
3.modificate cu acid o-etoxibenzoic(EBA)
4.non-eugenolat de Zn(HV-EBA)
Tipuri
I.pentru cimentari provizorii
II.cimentari de durata
III.obturarii coronare provizorii si obturatii de baza
IV.pentru captusirea peretilor preparatiilor
46. Reactia de priza si timpul de priza la cimentul ZOE conventional; implicatii clinice
NU se desfasoara in absenta apei si eaccelerata de ionii de Zn2+.Presupune o reactie de
complexare intre eugenol si oxiul de Zn,cu formarea eugenolatului de Zn..In matricea sa sunt
particule de oxid de Zn nereactionate si molecule de eugenol liber rezidual,acesta eliminanduse lent
Reactia de priza e reversibila:in mediu umed,preparatul intarit poate fi hidrolizathidroxid de
Zn si eliberand eugenolul,ceea ce influenteaza comportamentul sau clinicZoe conventional
e sensibil la conditiile din mediul bucal
Timpul de priza e variabil:20-30min pana la cateva ore si depinde de :
-dimensiunea particulelor de pulbere(particule fine=timpp de priza de redus)
-raport pulbere/lichid(consistenta crescuta=timp de priza redus)
-prezenta si concentratia acceleratorilor si aditivilor
-tehnica de preparare(malaxare energica,prelungita=timp de priza redus)
-temperatura ambianta(temperatura crescut=timp de priza redus)
-cantitatea de H2O asociata Oxidului de Zn(hidratarea pulberiii=timp de priza redus 2% apa
priza in 2 ore si 4% apa priza in 15 m
INDICATII:
-consistenta chitoasa:obturatii de baza;coafaje indirecte;obturatii provizorii(4-6
sapt);acoperirea pansamentelor calmante,devitalizante
-consistenta intermediara-acoperirea materialelor de coafaj indirect;cimentarea provizorie a
lucrarilor protetice conjuncte;amprentarea functionala a unor campuri protetice edentate total
-consistenta fluida-obturarea canalelor radiculare(simpla sau mixta cu thenici pasta/con
gutaperca)
CONTRAINDICATII
-protectie dentino-pulpara sub restaurari pe baza de rasini polimerizabile daca stratul de ZOE
nu poate fi acoperit cu un alt material compatibil (FOZ, PCZ, CIS-unele tipuri)
-acoperirea pansamentelor calmante, devitalizante, volatile in cavitati proximale, in apropierea
parodontiului marginal de invelis;

-obturarea provizorie a cavitatilor care au rapoarte apropiate extinse cu parodontiul marginal

de invelis.
CALITATI
1.efect antiseptic
2.usor sedativ asupa pulpei
3.biostimulator neodentinogenetic
4.bun izolator termic si electric
5.adaptare buna la peretii cavitatii
6.aplicare usoara in cavitate(necesita izolare)
7.priza in mediu umed
8.impermeabil fata de acizi
DEFECTE
1.priza lenta(20-30 min)
2.rezistenta limitata la compresiune
3.duritate redusa
4.indepartarea din cavitate laborioasa
5.in contact direct inhiba priza si altereaza calitatiile rasinilor polimerizabile
6.iritant pentru parodontiul marginal
7.Miros aromatic puternic si gust intepator
8.aspect estetic necorespunzator
47. Cimenturi ZOE armate (cu polimeri) : definitie, caracteristici si proprietati specifice;
implicatii clinice
Definitie=preparate bicomponente,formate din pulbere si lichid,componente similare cu cele
din ZOE la care se adauga:
-polimeri organici rigizi: polimetilactilat, polistiren (adaugati in P sau in L)
-acid acetic, cloura sau acetat de Zn
-agenti antimicrobieni: timol
Proprietati specifice:
-vascozitate mai mare decat ZOE conventional
-propr mecanice mai bune
-proprietati biologice asemanatoare
-toleranta pulpara mai buna
Dezavantaje specifice:
-se descompune hidrolitic in mediu bucal
-poate det reactii alergice
-modif cul coroane de invelis sau fatete acrilice
Indicatii specifice:
-cimentari provizorii si de durata;obturatii de baza in toate tipurile de cavitati;reconstituiri
coroane provizorii
Contraindicatii:
-similare cu ale ZOE conventional
48. Cimenturile EBA : definitie, caracteristici si proprietati specifice; implicatii clinice
Sunt denumite dupa ac orto-etoxibenzoic,continut in lichidul preparatului(alaturi de eugenol).
Caracteristici specifice:
1.au priza mai lunga (7-13min).
2.au cea mai mare rezistenta la compresiune

3.capacitate antibacteriana si cicatrizanta pt plaga dentinara

4.adeziune chimica prin chelare
5.variatii volumetrice din timpul prizei mai reduse
6.solubilitate mai redusa in mediu lichid bucal
Indicatii specifice:
-obturatii de baza(unde e necesara rezistenta mecanica superioasa);reconstituiri bonturi in 1/3
ocluzala a fetei proximale si pe fata ocluzala;cimentarea unor proteze fixe
unidentare;cimentarea unor punti intinse(totale)

49. Cimenturile HV-EBA :definitie, caracteristici si proprietati specifice; implicatii

clinice
Eugenolul e inlocuit de n-hexil-vanilat acid o-etoxibenzoic
Caracteristici specifice:
1.rezistenta superioara la compresiune
2.solubilitate mai redusa in mediul bucal
3.manipulare mai usoara
4.fizico-chimic si biologic nu prezinta avantaje sau dezavantaje date absenta eugenolului.
50.51. Cimentul FOZ Reactia de priza;timpul de priza; calitati, defecte,indicatii,
contraindicatii
Reactia de priza:reactie de neutralizare itnre o baza(pulberea) si un acid(lichidul) cu formarea
unor saruri fosforice hidratate. Reactie exoterma,creste temp cu 4-10 grade.
Dupa priza,materialul e heterogen,masa fiind alc dintr-o structura amorfa hidratata (matrice de
fosfat de Zn si Al ce contine particule initiale de ZnO necuprinse in reactie).Necesita izolare
riguroasa.
Tipul de priza: normal:6-10 min sau rapid:2-3 min(cant mica de ac o-fosforic).
Timpul poate fi redus prin:
1.marirea rap pulbere/lichid
2.pulbere cu particule cu dimensiuni reduse(40micr.=normal)
3.incorporarea rapida a pulberii in lichid
4.cresterea conc de H2O in lichid
5.prelungira timpului de malaxare
6.cresterea temperaturii mediului ambiant
Calitati:
1.rezistenta mecanica superioara
2.elasticitate redusa
3.solubilitate redusa in apa(in vitro)
4.aderenta convenabila la smalt si dentina, la aliaje metalice; rasini acrilice; mase compozite
5.buna izolare termica si electrica
6.duritate mai mare decat a celorlate mat obturatoare provizorii
7.rezistenta relativ buna pana la uzura
Defecte
1.friabil (rezistenta scazuta la tractiune/frictiune)
2.porozitate marcanta
3.pH puternic acid 2-2,4 in mom aplicarii (dupa o ora ajunge la 6 si dupa 48 se aproprie de pH
neutru)
4.neestetic, opac, alb-galbui
5.se altereaza rapid in contatct cu lichidul bucal
6.fara izolarea optima, nu are calitati

Indicatii
1.obturarea temporara a unor cavitati nefinalizate care nu prezinta retentii geometrice
2.obturatii de durata pentru dinti mobili la varstnici;pt dintii temporari
3.baza pt cav medii
4.baza peste cimenturile (liner) cu hidroxid de Ca in cavitati profunde sau peste ZOE pentru
restaurari de durata cu compozit
5.captusirea boltilor cuspidiene nesustinute (cls IIa) pentru restaurari cu amalgam
6.restaurarea cu amalgam a dintilor devitali (pentru refacerea planseului cavitatii)
7.cimentare de durata a protezelor fixe, a inelelor ortodontice
8.obturarea mixta, cu con de gutaperca a canalelor radiculare (de electie pt momoradiculari/
rezectii apicale)
Contraindicatii
1.refaceri unghi incizal sau creste marginale
2.cavitati cervicale cls V
3.cavitati vizibile,pe frontali
4.cavitati profunde, nociv pt pulpa (pH acid)
5.acoperirea pastelor de hidroxid de Ca pt coafaj indirect (preparatele nu fac priza)
52. Cimentul PCZ (policarboxilat de Zn): proprietati si indicatii specifice
Proprietati
1.Elasticitate asemanatoare cu cea a dentinei
2.NU e casant si suporta solicitari masticatorii
3.Rezistenta la compresiune si tractiune comparabil cu FOZ
4.Rezistenta la incovoiere cu 40% mai mare decat FOZ
5.Contractie redusa de priza mai mica decat FOZ
6.Tixotropie (lichefiere, trecere din gel in sol)
7.Adeziune chimica la smalt si dentina prin chelarea Ca2+ de catre radicalii carboxilici libei
8.adera bine chimic la aliajele metalice inoxidabile
9.Adera slab la aliajele din aur(daca nu sunt sablate)
10.adera mediocru la RAS
11.NU adera la ceramica
12.pH acid pana la terminarea reactiei de priza,cu potential nociv asupra pulpei si dentinei
inferior fata de FOZ(pH=5-30 min)
13.efect calmant asupra durerii dentinare prin inchiderea eficienta a canaliculelor
14.nu are activitate antibacteriana(prin efect bactericid direct)
Indicatii
-obturatii de baza(protectie pulpo-dentinara)
-obturatii coronare provizorii
-cimentari de proteze fixe unidentare sau punti
MATERIALE DE RESTAURARE CORONARA NEESTETICE AMALGAME DENTARE
53. Clasificarea amalgamelor in functie de numarul de metale continute si tipul de
particule ale aliajului.
Dupa numarul de metale pe care il contin:
Amalgamele binare
Sunt rezultatul combinaiei mercurului cu un metal :
mercur paladiu ;
mercur cadmiu ;
acestea dovedindu-se n timp a fi friabile, casante i nocive pentru esuturile dentare, de
aceea nu au mai fost utilizate n practica curent .

 mercur cupru , acesta din urm fiind utilizat, la introducerea sa n

practic n 1900, pentru obturarea dinilor permaneni i temporari. Calitile sale
necorespunztoare au fcut ns s se renune destul de repede la folosirea amalgamului de
cupru pentru restaurarea de durat a dinilor permaneni, acesta fiind utilizat doar la obturarea
dinilor temporari, pentru obturarea cilor false i pentru obturaii retrograde dup rezecia
apical. De curnd s-a renunat total la utilizarea acestuia n arta dentar, datorit
periculozitii pe care o prezint n contaminarea cu mercur a mediului nconjurtor .
Amalgamele ternare
Acestea sunt rezultatul combinrii mercurului cu dou metale, respectiv argint i
staniu, proporia dintre acestea fiind la nceput egal. Black a recomandat un amalgam ternar
ce conine aliajul Sn-Ag care corespunde fazei gama Ag 3 Sn (Ag. 73,15% i Sn 26,85%) care,
prin combinaia sa cu mercurul va da un amalgam rezistent .
Amalgamele cuaternare
Acestea sunt cele mai utilizate n practic i au n compoziia lor Ag 65-70%, Sn 2527%, Cu 3-5% la care s-a mai adugat Zn n proporie de 1-2% i unele metale nobile ca aur
i platin rezultnd aa numitele aliaje nobile, fr ca prezena acestora s mbunteasc
calitatea produsului finit
Biroul Naional de Standarde, n consens cu Specificaia ADA i FDI Nr.1, recomand
urmtoarea compoziie a aliajelor pentru amalgam :
argint - 65 pn la 70%
staniu - 25 pn la 27%
cupru - 3 pn la 6%
zinc - 1 pn la 2%
urme fine de aur i platin .
Clasificare dupa tipul particulelor
Particulele de pilitura sunt:
54. Clasificarea amalgamelor dupa continutul in Cu al aliajului
Dup coninutul n Cu. al aliajului, amalgamul dentar poate fi :
aliaj convenional, srac n Cu (mai puin de 6% Cu) coninnd :
- Ag 65 70%
- Sn 25 30%
- Cu 0 6%
- Zn 0 2%
Proporia dintre mercur i aliaj este de 45 50% Hg./ 50 55 % aliaj. Mai poate conine urme
fine de aur, platin i mercur 2-3% i acest tip de amalgam se numete preamalgamat.
cu coninut crescut de Cu, sub 2 forme: - cu compoziie simpl Ag.-Sn.-Cu.-Zn. ;
- cu faz dispersat de aliaje Sn.-Ag. i eutectic
Ag.-Cu.
Acest aliaj conine :- 40 69% Ag.
- 7% Sn.
- 13 20% Cu.
-1%
Zn.
Amalgamele moderne conin : - Ag. 65 70%
- Sn. 17 30%
- microprocente de Pb.,Sb.,Cd.,In. (Ptracu 2002).

55. Proprietatile metalelor care intra in compozitia aliajului

Principalele metale care intr n compoziia aliajului i care mpreun cu
mercurul vor da natere amalgamului dentar , au urmtoarele caracteristici :
Argintul
Argintul se gsete rspndit n natur sub form nativ sub form de pepite,
cristalizat n sistem cubic sau octoedric, sau sub form de minereu de argint combinat cu sulf
(argentita Ag2S) de unde este extras prin procedee chimice speciale: cupelare, cianurare sau
electroliz .
Este un metal alb-argintiu, moale, lucios, maleabil i foarte ductil, este cel mai
bun conductor de cldur i electricitate, foarte rezistent la oxidare sau la agenii chimici att
la temperaturi obinuite ct i la temperaturi nalte. Are rezisten mecanic mic. La suprafa
este atacat de hidrogenul sulfurat, nnegrindu-se.
Cu oxigenul nu se combin direct.
Ionii de argint au aciune bactericid.
Argintul formeaz mpreun cu mercurul compui metalici care determin
modificrile dimensionale ale amalgamului din timpul prizei acestuia, prin expansiune. Un
coninut mai mare de 70% de argint ofer amalgamului o duritate mai mare dar el devine mai
fragil, mai dificil de manipulat, face priz rapid i are tendin de expansiune. O cantitate de
argint mai mic, sub 65% asigur un amalgam cu duritate mai mic, un timp de priz prelungit,
tendin de contracie .
Argintul mrete rezistena amalgamului i reduce curgerea acestuia (flow) .
Staniu
Cunoscut din timpuri strvechi sub numele de cositor, staniul se gsete n
natur mai ales sub forma de bioxid de staniu (cositor) SnO 2 n rocile de granit, alturi de
cuar, fier, plumb, cupru.
Este un metal alb argintiu care, frecat ntre degete degaj un miros
neplcut, e foarte ductil, netoxic, stabil n aer, la 20 C se oxideaz la suprafa iar la
temperaturi mai nalte se formeaz bioxidul de staniu .
Are cea mai joas temperatur de topire (231,8 C) dar temperatura de
fierbere este ridicat (2362 C) iar la 1200 C se volatilizeaz. Prezint modificri alotropice:
ntre 18-160C are structur cristalin tetragonal iar peste 160 C structur cristalin rombic.
La temperatur sczut, dup mai mult timp se acoper de o pulbere cenuie denumit
cenua plumbului.
Are o aciune opus argintului. El reduce expansiunea din timpul prizei
amalgamului i permite o amalgamare mai bun datorit afinitii sale pentru mercur i un
produs final mai plastic ns, o cantitate excesiv face amalgamul friabil .
Compuii Sn-Hg reduc rezistena i cresc coroziunea amalgamului. Staniu
prelungete timpul de priz n cantiti ce reprezint mai mult de din compoziia aliajului i
facilitez amalgamarea , deoarece are mai mare afinitate pentru mercur dect argintul .
Cupru
Este un metal de culoare roie caracteristic, maleabil i ductil i, dup argint,
este cel mai bun conductor de electricitate. Are o bun conductibilitate termic. Este rezistent
la coroziune i n prezena oxigenului n exces formeaz oxid cupric CuO de culoare neagr.
n prezena hidroxidului de carbon i n atmosfer umed se acoper de carbonat bazic.
n natur se gsete foarte rar n stare nativ, fiind gsit mai ales sub form
de minereuri. Se combin cu fier, arsen, antimoniu, plumb, zinc, argint, cupru .

n amalgamul dentar, cuprul crete expansiunea produsului finit, crete

rezistena i duritatea acestuia i reduce fluajul. n concentraie de 3-5% pstreaz n limite
optime coeficientul de expansiune i contracie i timpul de priz iar n proporie de peste 1520% are i proprieti antiseptice .
Zinc
Metal cenuiu-albstrui, cu o structur cristalin hexagonal compact i
sistem cubic, cu luciu intens care n timp, prin oxidare poate deveni mat, are putere
antioxidant avnd un rol de oxidant purificator n procesul de turnare al ligourilor ce devin
astfel mai dure, mai lucioase. Este casant la temperaturi obinuite i maleabil la 100-150 C,
cnd poate fi laminat n foi, uureaz triturarea i condensarea amalgamului.
Se gsete n natur sub form de sulfuri, carbonai, silicai i oxizi. Cel mai
important minereu este sulfura de zinc (blenda ZnS cu aproximativ 67% Zn.) .
Un amalgam cu coninut mare de zinc crete tendina de fracturare a
marginilor restaurrilor de amalgam. Nu oxideaz n aer uscat. Dac n timpul manipulrii sale
se produce contaminarea sa cu lichid, zincul va determina o expansiune tardiv excesiv
amalgamului, cu convertirea sa n oxid de zinc i eliberare de hidrogen n stare gazoas .
Coninutul n zinc al aliajului poate fi diferit, aliajul cu coninut de zinc mai
mare de 0,01% fiind numit aliaj cu zinc iar cel cu mai puin de 0,01% zinc sunt este socotit aliaj
fr zinc. Aliajul fr zinc este preferat acolo unde nu se poate face o bun izolare a cmpului
operator n timpul inserrii amalgamului n cavitate. Totui , testele clinice au artat o
longevitate mai mare cu 20-50% a amalgamelor cu zinc dect cele fr zinc .
Mercur
Pe lng metalele deja amintite , n compoziia aliajului mai poate intra i
mercur n procent de 2-3% formnd aa numitele aliaje preamalgamate sau mercurizate.
Aceste amalgame beneficiaz de o amalgamare mai rapid dect cele lipsite de mercur.
Cunoscut din antichitate sub denumirea de hydrargirum, se gsete foarte rar
ca mercur metalic i adesea n zcminte ca sulfur mercuric. Se extrage prin tratament
termic oxidant sau prin descompunerea minereurilor n absena aerului, folosind oxidul de Ca
sau pilitur de fier. Vaporii de mercur volatilizai sunt condensai apoi n vase sau tuburi de
ceramic, curirea lui fcndu-se prin presarea lui prin piele sau postav.
Este un metal alb-argintiu, se prezint sub form de lichid la temperatura
obinuit, uor volatil i vaporii si sunt foarte nocivi, toxici.
Alte metale
n compoziia aliajului pentru amalgam se mai pot gsi iridiu, platin, paladiu.
Iridiu este un metal dur, casant i cu punct de topire mai ridicat dect platina i
poate manifesta diferite grade de oxidare .
Paladiu se gsete n stare nativ n minereurile de platin sau n unele
nisipuri aurifice , fiind uneori aliat cu argintul i aurul. Are aspect argintiu i o capacitate de
absorbie pentru mai multe gaze, mai ales pentru hidrogen. Este foarte rezistent la agenii
atmosferici .
Platina se gsete n natur mpreun cu alte metale platinice sau cu fier,
cupru, argint sau aur. Este un metal alb-cenuiu, cu luciu metalic, moale i foarte maleabil,
ductil i tenace . Se poate lamina i trage n fire. Are o bun conductibilitate electric.
Prezena lui n aliaje determin o cretere a duritii, rezistenei i elasticitii .
Cercetrile clinice i de laborator au demonstrat c prezena acestor metale n
compoziia aliajului nu aduce mbuntiri notabile, de aceea ele se regsesc destul de rar n
acestea.
56. Mecanismul de priza al amalgamului

Este un fenomen complex care are loc printr-o reacie de cristalizare i este diferit la
amalgamele convenionale,cu coninut sczut de Cu,fa de cele cu coninut crescut de Cu.
n reacia de amalgamare, mercurul intr n contact cu suprafaa diferitelor particule ale
aliajului, la reacie participnd cam 2 - 5m din suprafaa acestora. Ionii metalici de Ag, Sn,
Cu, Zn de la suprafaa particulelor, se dizolv n mercur i apoi reacioneaz cu acestea,
formnd compui metalici noi, ce precipit sub form de produse de reacie.
La amalgamele srace n Cu, convenionale, Hg umezete suprafaa particulelor
aliajului difuznd n interiorul lor i vor da faza gama care va intra n reacie cu Ag i Sn dup
formula :
Ag3 Sn + Hg Ag2Sn 3 + Sn 7-8Hg + Ag 3Sn
gama
gama 1
gama 2
gama
nereacionat
Fazele gama i gama 1 reprezint matricea n care se gsesc particule de aliaj nereacionat
ale fazei gama. Faza gama 2 este cea mai puin rezistent mecanic i la coroziune.
La amalgamele bogate n Cu, exist o cantitate mai mare de Cu prin nlocuirea Sn cu
amestec eutectic Ag-Cu ceea ce duce la eliminarea fazei gama 2.
Reacia n prima etap a prizei este identic cu cea a amalgamului convenional. n
etapa a doua are loc reacia:
Sn7- 8 Hg
gama 2

+ Ag Cu Cu 6 Sn
1

+ Ag 2 Hg 3
gama 1

Astfel are loc o reducere important a fazei gama 2 din structura amalgamului.
La unele tipuri de amalgam bogat n Cu, faza gama 2 este eliminat i acestea sunt
amalgamele non gama 2 ele fiind cele mai rezistente la coroziune.
La amalgamele bogate in Cu, bifazice, cu faze dispersate, cu particule sferice de eutectic
Ag Cu i pilitur neregulat, coninutul final de gama 2 este redus, el se transform n gama
1 n timp , pe cnd la cele monofazice, ce conin particule sferice, cantitatea de gama 2 este
nul.

57. Factori care influenteaza timpul de priza al amalgamului

raportul pulbere-mercur:
- cu ct cantitatea de mercur este mai mare cu att :
timpul de priz al aliajului este mai lent ;
va rmne o cantitate mai mic de faza gama nereacionat ;
crete cantitatea de faz gama 1 i 2 i deci, scade rezistena amalgamului.
durata triturrii
- o supra sau subpreparare va produce modificri ale rezistenei, fluajului, volumului
amalgamului;
dimensiunea particulelor
- cu ct ele sunt mai mici suprafaa de contact cu Hg. e mai mare i timpul de priz mai redus ;
mbtrnirea artificial a aliajului
- aliajul proaspt reacioneaz mai repede cu Hg dect cel invechit i :
are o tendin de expansiune mai mare ;
coroziunea este mai important ;
rezistena este mai sczut ;
mbtrnirea artificial a amalgamului reduce tensiunile interne din particule (se face prin
meninerea sa 1 6 h. la 60 -100C)

58. Propritatile fizice ale amalgamului de argint

1. rezistenta la compresiune
1000-5500 kgf/cm2;
amalgamul cu aliaj sferic are cea mai buna rezistenta la compresiune;
2. rezistenta la tractiune
depinde de rezistenta marginala a restauratiei; unghiurile externe trebuie sa fie 90;
faza gama este cea mai buna;
3. plasticitatea
deformarea permanenta sub actiunea unei forte. Depinde de:
cantitatea de Ag;
dimensiunea si forma particulelor;
timpul de triturare;
raport aliaj-mercur;
4. deformarea
proprietatea amalgamului de a-si modifica volumul sub actiunea unor solicitari peste
limitele elastice ale materialului;
5. modificari dimensionale (vezi 59)
6. adezivitatea;
amalgamul este neaderent; necesita cavitati retentive.
59. Factorii de care depind modificarile dimensionale ale amalgamului
Dilatatia si contractia amalgamului sunt determinate de mecanismul de priza si de
diferenta de temperatura din cav bucala.
In timpul prizei, se produce o contractare a materialului (faza gama), in fazele gama 1 si 2 se
produce o dilatare rapida apoi, dupa care o contractie ,urmata de o stabilizare => la
interfata dinte/restaurare apare o fisura.
Factori:
compozitia aliajului
dimensiunile particulelor
raportul aliaj/Hg
durata de triturare care, prelungita duce la cresterea expansiunii amalgamului
timpul scurs de la triturare pana la condensare in cavitate nu trebuie sa depaseasca 33,5 min
contaminarea cu umezeala inainte de priza, crescand coeficientul de expansiune al
amalgamului
diferenta de temperatura a amlgamului, datorata diferentei de temperatura a alim. det
dilatarea sa, care e mai mare decat a smaltului /dentina ( la fel si contractia) = >
percolare marginala (patrunderea de fluide la interfata dintre obturatie si peretele
cavitatii)
60. Coroziunea amalgamului, tipuri de coroziune (proprietati chimice)
degradarea electrochimica a metalului sub actiunea mediului bucal
1.Coroziunea chimica de suprafata
pierderea luciului si modificarea de culoare datorita sulfurarii si oxidarii: pe suprafata
apare un film de oxizi; sulfuri sau hidroxizi ce se pot distruge = > aparitia unei
suprafete rugoase
2.Coroziunea la interfata dinte/restaurare

apare numai unde exista diferente de concentratie in oxigen. Intre peretii cavitatii si
suprafata restaurarii, unde c O2 e mai mica. Faza cea mai sensibila la coroziune e
gama2 ( = > folosirea amalgamelor non-gama 2)
3.Coroziunea galvanica
dat contactului dintre amalgam si alte metale sau aliaje in mediul bucal electrolitic
61. Proprietatile biologice ale amalgamului de argint
bine tolerat de tesuturile dure dentare, parodontiu si pulpa dentara;
prop usor antiseptice, dat actiunii Ag si Cu, cand concentratia acestuia e mai mare de
6%;
prin manipulare incorect n cabinet de ctre medic sau asistenta medical, prin
malaxarea sa ntre degete, n podul palmei, fr protecia mnuii, aruncarea pe jos a
resturilor de Hg sau amalgam , lefuirea i finisarea restaurrilor de amalgam fr
rcire i aspirare corect, lipsa unei aerisiri corecte a cabinetului, depozitarea
incorect, cu evaporare de vapori de mercur, etc. Vaporii de mercur sau contactul
direct cu acesta, pot determina intoxicaie mercurial.
*(Introducerea amalgamului cu coninut bogat n Cu i a sistemelor adezive au mbuntit
substanial proprietile fizice i chimice ale amalgamului care a devenit astfel mai performant.
Ele sunt :
mai puin afectate de fluaj;
modificrile dimensionale sunt minime;
rezistena mecanic superioar altor materiale dentare pe care la depesc i prin:
- rezisten la compresiune i traciune, la fractur;
- modul de elasticitate;
- duritate mai mare imediat dup priz;
- rezisten mai mare la coroziune;
- preformane clinice mai bune;
- valori medii ale rezistenei legturii adezive la structura dentar (33MPa) , mai mari
dect ale compozitelor (26,4 MPa);
- permite o preparaie miniminvaziv;
- reduce riscul de apariie a cariilor secundare.)*
Principalele aspecte legate de incompatibilitatea biologic a amalgamelor se refer la :
- galvanismul bucal;
- reaciile alergice la mercur;
- toxicitatea mercurului;
- afectarea mediului nconjurtor;
- afectarea purttorilor acestor restaurri i a celor care manipuleaz
amalgamele;
62. Galvanismul bucal
Este prezent la pacienii ce au mai multe restaurri dentare metalice diferite i e legat
de disoluia electrostatic a salivei care difer de la metal la metal i care determin o
diferen de potenial electric ntre diferitele restaurri, foarte greu de msurat. Se manifest
prin :
- dureri, senzaie de neptur;
- percepia unor cureni electrici;
- gust metalic;

- o serie de alte simptome nespecifice.

Exist corelaie ntre calitatea restaurrii, calitatea salivei, igiena oral i simptomatologia
clinic.
63. Calitatile clinice ale amalgamului
este uor de preparat i manipulat;
are un pre de cost redus;
e foarte rezistent la factorii chimici i mecanici din mediul bucal;
se finiseaz i lustruiete cu uurin;
este radioopac;
are stabilitate bun n mediul bucal;
rezistena la abraziune este similar cu cea a smalului;
are longevitate clinic mare, n medie de peste 15 ani;
are proprieti de autosigilare a interfeei restaurare/preparaie;
aplicat corect, nu e iritant pentru pulpa dentar i parodoniul marginal.
Calitile clinice ale restaurrilor cu amalgam depind de :
- corectitudinea realizrii preparaiilor;
- corectitudinea plasrii sale n interiorul preparaiei;
- adaptarea marginal care e mult superioar la amalgamele non-gama-2;
- calitile de autosigilare a materialului prin produii de coroziune.
Amalgamul rmne acceptat ca material restaurator i prin aceea c:
- nu necesit aparatur sofisticat pentru preparare i inserare
- utilizarea sa sub form de capsule predozate permite :
amestec corect al componentelor
timp suficient de lucru
proprieti mecanice bune
diminuarea fluajului i a modificrilor dimensionale.
- inseria i condensare n cavitate sunt uor de realizat i permite :
adaptare marginal bun
omogenitatea masei obturaiei
eliminarea excesului de Hg prin fora de condensare
refacerea unui punct de contact corect
timp de priz care permite realizarea formei anatomice a coroanei dentare.
n concluzie: performanele clinice i longevitatea restaurrilor de amalgam le depesc pe
cele ale altor materiale de restaurare prin metoda direct, nici un alt material nu reunete s
ntruneasc aceste proprieti necesare pentru zona lateral a arcadelor dentare. Amalgamul
nu este cu certitudine un material de restaurare depit.
64. Defectele amalgamului
nu are aderen la pereii cavitii ;
este nefizionomic,de culoare cenuie,putnd colora n timp tesuturile dure dentare
;
este bun conductor de cldur i electricitate ;
poate crea bimetalism ,n contact cu alte aliaje sau metale din cavitatea bucal;
amalgameaz lucrrile de aur ,deteriorndu-le ;
sufer contracii si dilatri dup inserarea sa n cavitate ;
sufer n timp coroziune electrochimic.

Inconveniente ale restaurarilor de amalgam

- aspectul inestetic al restaurrilor din amalgam reprezint inconvenientul major al restaurrilor
din amalgam de aceea e acceptat din ce n ce mai mai puin de ctre pacieni
- este cauza major pentru care pacienii solicit nlocuirea restaurrilor din amalgam
- cu timpul, prin corodare el devine de culoare neagr i smalul nconjurtor va fi la rndul su
colorat
- din punct de vedere estetic este acceptabil doar n zonele laterale ale arcadelor dentare.
Posibilitatea de fracturare a materialului n :
- caviti neretentive
- caviti ce nu ofer grosime suficient restaurrii
- cnd exist caviti complexe :
timpul de priz al amalgamului nu permite o adaptare marginal perfect
restaurarea cuspizilor e dificil
refacerea relaiilor de ocluzie e dificil.
-

65. Indicatiile utilizarii amalgamului de argint

restaurarea cavitilor de clasa I-a situate pe feele vestibulare i orale ale molarilor i pe
feele ocluzale ale molarilor i premolarilor ;
restaurarea cavitilor de clasa I-a de pe feele palatinale ale dinilor frontali,atunci cnd
grosimea coroanei acestora e mare i nu permite s transpar culoarea amalgamului ;
restaurarea cavitilor de clasa a II-a ,cu excepia celor situate mezio-ocluzal la nivelul
premolarului 1 superior,atunci cnd primeaz aspectul fizionomc ;
restaurarea cavitilor de clasa a V-a la nivelul molarilor i eventual ,a premolarilor ;
restaurarea cavitilor atipice ale molarilor i premolarilor ;
restaurarea coronar a premolarilor i molarilor devitali,cu sau fr mijloace suplimentare de
retentive;refaceri de bonturi coronare ce vor primi o microprotez de acoperire
66. Surse de mercur din cabinetele dentare
Toxicitatea mercurului
Este datorat eliberrii de Hg din restaurrile de amalgam. A fost descris pentru prima
dat n 1939 (Stock) i susinut ulterior de muli ali autori. Nu este nici un dubiu c
restaurrile de amalgam elibereaz vapori de mercur ; problema este n ce cantitate
Conform OMS , pragul maxim admis ,de la care apar efectele toxice sunt de 40 g Hg/zi
Studii aprofundate au demonstrat c:
- n saliv se elimin o cantitate mic de Hg din obturaiile de amalgam, aceasta nu afecteaz
sntatea omului ,
- cantitatea de Hg eliminat este proporional cu numrul i aria suprafeelor restaurate, cu
tipul i compoziia amalgamului utilizat i influenat de masticaie, bruxism, variaii de
temperatur.periaj dentar, etc.; cantitatea de Hg eliberat din obturaii scade pe msur ce
amalgamul mbtrnete.
- cantitatea de mercur ce ajunge n circulaia general prin ingestie de vapori de mercur este
de 4,8 g, mult sub doza zilnic maxim admis de 40 g Hg iar ingerarea de particule de
amalgam dentar e minim,
- amalgamele dentare nu sunt responsabile de absorbia cotidian de mercur mai mare
de
5-10 g/pacient purttor de un numr mediu de restaurri de amalgam iar efectele subclinice
ale intoxicrii mercurice survin de la > de 30-50 g/m3 aer. 10 suprafee de amalgam cresc
nivelul Hg n urin cu < de 1g/l .Limita maxim admis de OMS e de 50 g Hg/g de
creatinin n urin ceea ce ar nsemna 450-530 obturaii de amalgam la un pacient)

n concluzie : obturaiile de amalgam elibereaz cantiti reduse de Hg, mult sub nivelul
maxim considerat periculos n cazul expunerilor profesionale. Efectul absorbiei de Hg din
amalgam este insuficient pentru a constitui un risc pentru sntatea pacientului n raport cu
beneficiile amalgamului ca material restaurator.
Personalul care lucreaz cu mercur, respectiv medicii, asistentele medicale, sunt
potenial mai expui la mercur dect pacienii purttori de restaurri de amalgam dar, nu au
fost sesizate efecte nefaste i semne subclinice de intoxicaie dect la o vechime > de 4-12
ani de lucru ntr-un cabinet unde nivelul expunerii la mercur e mare.
Riscul de expunere a celor care manipulez amalgamul poate fi controlat prin
respectarea indicaiilor de pstrare i manipulare a amalgamului i a deeurilor rezultate
precum i cele privind igiena camerelor n care se pstreaz i vehiculeaz amalgamul.
n cabinet vaporii de Hg pot apare :
- la ndeprtarea restaurrilor de amalgam (15-20g vapori de Hg la o obturaie
ocluzal cu spray aer-ap) ;
- la triturarea i manipularea sa ;
- din sursele de mercur existente n cabinet, incorect depozitate, sau reziduri incorect
pstrate n vederea ndeprtrii lor ;
- din eventual poluare accidental cu Hg.
PRINCIPII DE REALIZARE A PREPARATIILOR PENTRU RESTAURARI CU AMALGAM
67. Principiile de realizare a formei de contur pentru o cavitate preparata pentru o
restaurare din amalgam
n realizarea formei de contur a cavitii care va primi o restaurare din amalgam vom
respecta cteva principii de baz:
- amplasarea marginilor cavitii se face n plin esut sntos scop n care se vor
ndeprta n totalitate esuturile dure dentare alterate ireversibil;
- conturul cavitii va fi realizat pn la obinerea unei jonciuni amelo-dentinare
indemne de carie;
- se va ndeprta n totalitate smalul subminat,fr suport de dentin sntoas precum
i prismele de smal modificate ca aspect i culoare;
- marginile cavitii vor fi plasate astfel nct s permit o bun nchidere marginal i o
bun finisare a restaurrii;
- se vor plasa marginile cavitii astfel nct s se evite zonele cariosusceptibile, obiectiv
realizabil prin situarea acestora n zonele indemne de carie, nafara anurilor i
fisurilor;
- marginile cavitii se vor plasa n zonele dentare supuse autocuririi i curirii
artificiale, evitnd vrfurile cuspizilor i crestele marginale;
- conturul exterior trebuie realizat din curbe line, unghiuri rotunjite i linii drepte;
- conturul intern al cavitii presupune relizarea spaiului pentru un amalgam de grosime
suficient, rezistent la fractur sub influiena forelor de masticaie. La nivelul feelor
ocluzale este necesar o grosime de 1,5-2 mm. i acest lucru se obine atunci cnd
peretele pulpar este plasat n dentin la 0,5 mm. de JAD.
68. Realizarea formei de contur pentru cavitatile preparate in cazul unor leziuni
carioase situate la nivelul santurilor si fosetelor ocluzale.
Acestea vor fi realizate n funcie de gradul de afectare al smalului i de necesitatea de
a plasa marginile preparaiei n esut sntos.n acest scop:

extinderea marginilor cavitii trebuie s in seama de realizarea unei preparaii

care s permit accesul instrumentarului necesar preparrii i restaurrii;
- vor extinde marginile cavitii pn n esut sntos avnd grij s nu lsm smal
nesusinut de dentin sntoas la marginea preparaiei;
- se plaseaz astfel marginile cavitii nct s includ n totalitate n conturul lor
anul sau foseta n care este localizat procesul carios. Dac la nivelul pereilor
preparaiei se gsete o fisur necarioas aceasta nu va fi inclus prin extinderea
pereilor preparaiei ci ea va fi sigilat dup ce s-a plasat amalgamul;
- dac exist o leziune carioas necavitar n smal dar radiografia sau alte
mijloace de diagnostic ne arat c la nivelul dentinei aceast leziune carioas
este prezent, se va recurge la intrarea n smalul aparent sntos i preparaia
va fi lrgit prin ndeprtarea n totalitate a smalului ce are subiacent dentin
alterat astfel nct s permit ndeprtarea ei n totalitate, pn n dentina
sntoas;
- atunci cnd exist 2 sau mai multe leziuni carioase situate n anuri i fosete
diferite ale aceluiai dinte i esutul integru care le separ are o grosime de cel
puin 1,5-2 mm., se va proceda la realizarea a 2 sau mai multe caviti distincte;
cnd puntea de smal care le separ nu are grosimea necesar sau nu are suport
de dentin sntoas, ele se vor uni ntr-o cavitate unic;
- liniile marginale de contur ale cavitii depind de forma anatomic a dintelui, de
morfologia suprafeei dentare pe care se lucreaz, iar esutul dentar sntos nu
trebuie ndeprtat doar pentru a obine o lrgire a cavitii. Pe faa ocluzal
marginile preparaiei vor fi formate din linii curbe, largi, care ocolesc cuspizii i
menin, pe ct posibil, morfologia normal a feei ocluzale. Marginile externe ale
cavitii trebuie s fie netede, s nu prezinte neregulariti, forma exten a cavitii
nu trebuie s prezint unghiuri ascuite, pentru a permite plasarea corect a
amalgamului
La premolarii superiori care prezint un proces carios ocluzal situat n anul
intercuspidian i extins n anurile din fosetele meziale i distale, preparaia va lua un aspect
de picot sau de fluture care va avea partea cea mai ngust n sens vestibulo-oral, situat
n anul intercuspidian i care pstreaz integre, pe ct posibil, pantele cuspidiene i crestele
marginale. Acest istm vestibulo-oral nu trebuie s depeasc din distana dintre vrfurile
cuspizilor.
La premolarii inferiori, atunci cnd anul intercuspidian nu se gsete situat n centru
feei ocluzale, cavitatea ocluzal va fi mai apropiat de cuspidul cel mai voluminos.
Peretele pulpar al cavitilor ocluzale va fi preparat n dentin sntoas, la 0,5-1 mm.
de jonciunea amelo-dentinar asigurnd astfel rezistena materialului de restaurare la forele
masticatorii aplicate ocluzal.
69. Modalitati de realizare a formei de retentie pentru cavitatile de clasa I preparate
pentru a o restaura cu amalgam
Retenia cavitii se refer la forma preparaiei care permite cel mai bine restaurrii s
reziste deplasrii prin alunecare sau desprindere.Sub influena forelor care se exercit asupra
sa n procesul de masticaie , restaurarea se poate deplasa n sens axial (vertical), meziodistal (sagital) , vestibulooral (transversal) sau poate suferi aciuni combinate ale acestor
fore de deplasare.
1. Pentru o cavitate conventionala mica, pt realizarea unei retentii optime, suficient
paralelismul a cel putin 2 pereti verticali in raport cu axul dintelui si o usoara convergenta spre
ocluzal.Unghiuri bine exprimate la locul de intalnire a peretilor verticali intre ei si unghiurile
drepte la intalnirea peretilor verticali cu cel parapulpar.

In cavitatile profunde: unghiuri interne bine rotunjite.

2. Peretele pulpar trebuie sa fie plan sau in trepte, daca nu este posibil se face o obturatie
de baza cu FOZ
3. Cu cat cavitatea e mai mare si retentia e mai dificil de obtinut: mijloace suplimentare de
retentie (pivoturi parapulpare; stifturi; cavitati de retentie suplimentara; santuri reciproce in
dentina restanta la o adancime de 1-2-3mm)
70. Modalitati de realizare a formei de retentie pentru cavitatile de clasa a IIa preparate
pentru a o restaura cu amalgam
- realizarea unei forme a preparatiei care sa permita accesul si manipularea
instrumentarului necesar restaurarii dintelui, sa ofere acces corect si vizibilitate buna in toate
etapele de condensare a amalgamului: curbe line, unghiuri rotunjite si liniile drepte ale formei
de contur care permit adaptarea amalgamului la peretii si marginile cavitatii
- realizarea retentiei la cavitatea proximal, peretii V si O vor fi scosi din contact cu dintele
vecin si usor convergenti spre ocluzal. Preparatia trebuie sa aiba o dimensiune MD de 1.5 mm
- peretele gingival coborat sub punctul de contact la 1-1.5 mm, drept, perpendicular pe
axul lung al dintelui, usor inclinat axial, in functie de intinderea leziunii. Ptr marirea retentiei
sant la locul de intalnire perete PP si G
- Convergena pereilor vestibular i oral mpiedic deplasarea materialului de restaurare
spre ocluzal. Preparaia trebuie s aib o dimensiune mezio-distal de la 1,5 mm i mai mult.
La cavitatea tip slot pentru a mri retenia cavitii se pot realiza 2 anuri adiacente, situate
la contactul peretelui vestibular i oral cu cel axial, n dentin, la distan de zona de jonciune
amelo-dentinar, pentru a evita riscul de a deschide camera pulpar. Acestea se realizeaz cu
o frez sferic de 0,5 mm astfel nct ele s fie distincte, s aib cel puin 0,5 mm n adncime
i 0,5 mm n lime i ele trebuie s fie plasate astfel nct s rmn 0,25-0,50 mm de
dentin ntre sanuri i JAD.
-Dac cavitatea proximal este att de larg nct reteniile nu sunt pe fee opuse se va
putea recurge la o alt metod de retenie cu adeziv pentru amalgam sau tifturi orizontale
sau verticale parapulpare.

71. Realizarea formei de rezistenta a unei cavitati clasa I preparata pentru a o restaura
cu amalgam
Rezistena unei cavitii se refer la realizarea unei preparaii care s permit ca sub
aciunea forelor de masticaie ce se exercit asupra restaurrii, aceasta s sufere deformri
minime (deformri elastice) care s permit revenirea lor la forma iniial dup ncetarea
aciunii acestor fore. Aceasta confer garania c att pereii preparaiei ct i restaurarea vor
fi capabile s suporte aciunea forelor externe fr a se fractura.
Obinerea formei de rezisten se realizeaz prin 2 msuri :
- sprijinirea pe dentin sntoas a tuturor pereilor de smal care suport presiuni
masticatorii;
- eliminarea parial sau total a tuturor zonelor de smal subminate prin evoluia
procesului carios sau ca urmare a realizrii preparaiei (perei verticali ai cavitii
ocluzale sau ocluzo-proximale nali i subiri ,nguti la baz sau cuspizi
subminai).
- transmiterea forelor:
- nu se vor pstra poriuni de smal fr inserie de dentin sntoas subiacent
sau poriuni de smal subiate, lipsite de rezisten.prismele de smal n cele mai
multe zone ale suprafeei ocluzale sunt paralele cu axul lung la dintelui i Pentru
a se realiza o cavitate rezistent la forele de masticaie se cere ca:

orientarea pereilor trebuie s fie fcut astfel nct s fie perpendiculari sau
paraleli cu/pe direcia de acest aspect trebuie avut n vedere la prepararea
rezistenei cavitii Pentru a rezista la fracturi , pereii de smal trebuie preparai
la 90 sau n unghi obtuz(100-110-118) n raport cu suprafaa extern a
dintelui .Un unghi mai mic de 90 este predispus la fracturi.Pentru rezistena la
fractur a amalgamului , unghiul dintre peretele lateral al cavitii i suprafaa
amalgamului trebuie s fie de 68-70.
limea vestibulo-oral a preparaiei este din distana dintre vrful cuspidului
vestibular i cel oral.
extensia marginilor cavitii va avea n veder pstrarea unor cuspizi i creste
marginale susinute de dentin sntoas. Cuspizii trebuie examinai i evaluai
pentru a nu exista fisuri care s determine fracturi ale acestora . Dac un cuspid
este prea subire pentru a rezista forelor de masticaie , el va trebui ntrit prin
cptuire sau redus pentru a fi ulterior acoperit cu amalgam sau refcut printr-o
alt metod de restaurare.
se va asigura o grosime suficient materialului restaurato n raport cu forele pe
care acesta le va suporta.n acest sens, o restaurare ocluzal de amalgam trebuie
s aib o grosime ocluzo-gingival de cel puin 1,5-2 mm. pentru a rezista
fracturilor n timpul masticaiei.
atunci cnd, n urma preparrii cavitii i ca urmare a evoluiei procesului carios
pereii verticali sunt subtiri, ei vor fi scurtai pentru a mri suprafaa de seciune i
vor fi refcui ulterior cu amalgam sau cu materiale de obturaie adezive sau
incrustaii.

72. Realizarea formei de rezistenta a unei cavitati de clasa II-a preparata pentru o
restaurare cu amalgam
Cavitatile cls II sunt supuse unor forte ce tind sa disloce restaurarea sagital/vertical. Pentru
rezistenta, cavitatea de retentie de pe suprafata ocluzala trebuie sa aiba dimensiuni V-o de
din distanta intre cuspidul V si cel O.
- cavitatea ocluzala v-a respecta principiile de preparare de la cls I,cu un perete proximal
lipsa. In zona de unire acelor 2 cavitati apare istmul de intalnire care va fi rotunjit
- marginile cavitatii se extind in tesut sanatos cu smalt nesubminat, dar se are in vedere ca
atunci cand suprafata ocluzala prezinta leziuni carioase, se ocolesc varfurile cuspizilor si
creasta marginala opusa leziunii carioase, creasta oblica a molarilor superiori => a.i. acces
suficient pentru preparare si restaurare.peretii cavitatii ocluzale paraleli cu axul lung al dintelui.
- cavitatea verticala: pereti V/O/G/PP
- peretele gingival al cavitatii verticale va trebui coborat sub punctul de contact la 1,5
mm,drept , perpendiculat pe axul lung al dintelui sau cu o usoara inclinare spre peretele axial.
Pentru mareirea retentiei se poate efectua un sant la locul de intalnire a celor 2 pereti: peretele
axial(parapulpar) si gingival. Peretele gingival M-D 1-1,5mm.
- majoritatea cav cls II au acces ocluzal. Daca procesul carios e la JSC: acces V sau O
(prin gaura cheii), cavitatea va fi sub punctul de contact. Marginile cavitatii vor fi in cement sau
in dentina, unghi de 90 grade cu suprafata externa a dintelui
- daca lipseste dintele vecin, dar avem acces (treme; distructii coronare) sau exita o cav
sub punctul de contact pe dintele vecin: cavitate tip caseta (90 grade cu suprafata externa)
- peretele PP in dentina sanatoasa
73. Caracteristicile cavitatii proximo-ocluzale tip slot pentru restaurarea cu amalgam
Cnd cavitatea de cls. a II-a are i o cavitate ocluzal se vor respecta urmtoarele
reguli :

cavitatea ocluzal va respecta principiile de preparare enunate la o cavitate

ocluzal, avnd ns un perete mezial sau distal lips. n aceast zon de unire a
celor 2 caviti va aparea istmul .
- istmul de ntlnire dintre cele 2 caviti va fi rotunjit;
- marginile cavitii se extind n esut sntos, cu smal nesubminat, dar se are n
vedere ca atunci cnd pe suprafaa ocluzal a dintelui exist leziuni carioase, s se
ocoleasc vrfurile cuspizilor i creasta marginal opus leziunii carioase, creasta
oblic a molarilor superiori. Se va avea n vedere ca prin conturul realizat s avem
acces suficient pentru preparare i restaurare, inclusiv a cavitii proximale. Pereii
cavitii ocluzale se fac paraleli cu axul lung al dintelui.
- n scopul relizrii reteniei la cavitatea proximal pereii acesteia, respectiv peretele
vestibular i oral, vor fi scoi din contact cu dintele vecin i vor fi uor convergeni
spre ocluzal ,lucru valabil att pentru cavitile tip slot ca dealtfel i pentru
cavitile tipice de cls. a II-a ocluzo-proximale. Convergena pereilor vestibular i
oral mpiedic deplasarea materialului de restaurare spre ocluzal. Preparaia trebuie
s aib o dimensiune mezio-distal de la 1,5 mm. i mai mult. La cavitatea tip slot
pentru a mri retenia cavitii se pot realiza 2 anuri adiacente, situate la contactul
peretelui vestibular i oral cu cel axial, n dentin, la distan de zona de jonciune
amelo-dentinar, pentru a evita riscul de a deschide camera pulpar. Acestea se
realizeaz cu o frez sferic de 0,5 mm astfel nct ele s fie distincte, s aib cel
puin 0,5 mm. n adncime i 0,5 mm n lime i ele trebuie s fie plasate astfel
nct s ramn 0,25-0,5 mm de dentin ntre sanuri i JAD.
- dac cavitatea proximal este att de larg nct reteniile nu sunt pe fee opuse se
va putea recurge la o alt metod de retenie cu adeziv pentru amalgam sau tifturi
orizontale sau verticale parapulpare.
- peretele gingival al cavitii verticale va trebui cobort sub punctul de contact la 11,5 mm., el va fi drept, aproximativ perpendicular pe axul lung al dintelui (unghi de
90) i chiar cu o uoar nclinare spre peretele axial, n funcie de extinderea
leziunii carioase. Aceasta previne existena smalului nesusinut de dentin la
periferia preparaiei gingivale. n scopul mririi reteniei se poate efectua un an la
locul de ntlnire a celor 2 perei. n sens mezio-distal peretele gingival trebuie s
fie de 1-1,5 mm dac procesul carios se extinde pn la JAD sau mai mult.
- Peretele parapulpar (axial) trebuie situat n dentin sntoas.
Majoritatea cavitilor de cls. a II-a au acces ocluzal. Dac procesul carios este la
jonciunea smal-cement este mai conservator s se foloseasc pentru prepararea cavitii
calea de acces vestibular sau oral. Acest tip de preparaie se numete prin gaura cheii i
cavitatea va fi sub punctul de contact. Marginile cavitii vor fi n cement sau n dentin i
trebuie s fac 90 cu suprafaa extern a dintelui.
n cazul n care lipsete dintele vecin sau, datorit unei treme sau unei distrucii
coronare a dintelui vecin sau atunci cnd exist o cavitate proximal pe dintele vecin, procesul
carios va putea fi tratat prin realizarea unei caviti atipice tip caset ns i aici marginile
cavitii vor trebui s fac un unghi de 90 cu suprafaa extern a dintelui.
Realizarea formei de convenien- exereza dentinei alterate restante nu comport
deosebiri eseniale fa de cele de la cavitaile de cls I.
Finisarea marginilor cavitii se va efectua la o cavitate de cls a II-a att la cavitatea
ocluzal, cnd ea exist, ct i la cavitatea proximal. Marginile de smal ale cavitii verticale
vor trebui s fie ct mai puin anfractuaoase , netede, pentru a permite o adaptare corect a
amalgamului iar locul de ntlnire dintre cavitatea vertical cu cea orizontal , respectiv istmul,
va trebui teit, uor rotunjit.
Toaleta final a cavitii se supune rigorii regulilor deja amintite la cavitatea de cls I.

74. Exereza dentinei alterate restante

Odat cu terminarea conturului extern i intern al cavitii se va face verificarea
jonciunii amelo-dentinare care trebuie s fie indemn de carie. Pentru a ne da seama de
aceasta vom verifica dentina cu ajutorul sondei dentare rigide i prin inspecie, culoarea
acesteia.
n leziunile carioase mici i medii, n general esuturile patologice au fost ndeprtate
odat cu realizarea etapelor de lucru amintite. n cavitile mai extinse, cu o afectare mai
important a tesuturilor dure dentare, pe un perete gata preparat, ntr-o anumit zon a
acestuia, poate s rmn o mic cantitate de dentin alterat, adancit ntr-un perete.
Aceasta va fi ndeprtat punctual fr a fi necesar modificarea formei sau poziiei peretelui
respectiv al cavitii.
Singura situaie n care se cere ndeprtarea de la bun nceput a dentinei alterate n
totalitate este n cavitile profunde n care exist de la bun nceput o afectare pulpar fr
semne clinice majore care s necesite o alt conduit terapeutic dect cea adecvat unei
carii simple i unde , prin ndeprtarea dentinei alterate, se va stabili dac exist posibilitatea
unei reacii favorabile a organului pulpar. De asemenea, n situaia clinic n care se
presupune posibilitatea unei deschideri accidentale a camerei pulpare n etapa de ndeprtare
a dentinei alterate, se va proceda la pstrarea acesteia, n condiiile n care nu exist semne
clinice de suferin pulpar, cnd cantitatea acesteia nu depete 1-1,5 mm, iar starea de
reactivitate local i general a pacientului este bun, cu alte cuvinte, atunci cnd exist
indicaia unui coafaj indirect. Acest compromis presupune un tratament adecvat al plgii
dentino-pulpare i o monitorizare a evoluiei n timp a tratamentului efectuat.
75. Modalitati de realizare a finisarii marginilor cavitatii in cazul unei preparatii realizate
pentru materiale neaderente
Aceast etap urmrete realizarea unei nchideri marginale bune la nivelul interfeei
preparaie/restaurare i o trecere ct mai puin denivelat ntre acestea. Prin finisarea
marginal se urmrete i asigurarea unei rezistene mecanice optime att a smalului ct i a
marginilor restaurrii. Pentru realizarea acesteia se va ine seama de :
- direcia prismelor de smal;
- prismele de smal secionate s fie sprijinite pe suport de dentin sntoas ,
att la nivelul JAD ct i la nivelul marginilor externe;
- localizarea marginilor preparaiei;
- materialul restaurator i zona de suprafa coronar pe care se aplic forele
masticatorii.
Pentru materialele de restaurare neadezive precum amalgamul dentar, finisarea
marginilor de smal ale cavitii se realizeaz astfel nct prismele de smal s aib captul lor
interior sprijinit pe dentin, ceea ce va mpiedica o posibil desprindere a acestora i crearea
unei zone marginale retentive la limita preparaie/restaurare.
Ideal pentru amalgam ar fi ca unghiul format la toate marginile de smal ale cavitii s
fie de 90 ns cum planul ideal de finisare este greu de gsit clinic, este necesar ca unghiul
dintre peretele lateral i suprafaa pantei cuspidiene s fie mai mare pe msur ce cavitatea
devine mai extins.Cu ct cavitatea este mai extins cu att pereii trebuie realizai mai
convergeni spre ocluzal.
Pereii cavitii spre exterior trebuie realizai astfel nct s aib conturul format din linii
curbe, unghiul de ntlnire a dou margini externe de smal s fie rotunjit. Marginile de smal
dup finisare trebuie s fie ct mai netede, ct mai puin anfractuoase.
76. Prepararea cavitatilor situate pe suprafetele vestibulare si orale ale dintilor laterali
in scopul restaurarii lor cu amalgam

Forma acestor caviti va fi dependent de gradul de afectare a substanei dure

dentare. n faza iniial a evoluiei acestui proces cairos, afectarea esuturilor dure dentare
este minim i tratamentul su presupune nlturarea esuturilor dure alterate ireversibil pn
n esut sntos , n dentin sntoas, dincolo de JAD, cu peretele pulpar plasat n dentin
Dimensiunea cavitii va fi n funcie de gradul de afectare al smalului i dentinei i de
posibilitatea de a realiza o retenie eficient pentru amalgam.
Cavitile de cls. a V-a nu pun probleme din punct de vedere al abordrii procesului
carios care este expus direct vederii i accesului i nici din punct de vedere al rezistenei, ele
nefiind situate pe zone expuse direct presiunilor masticatorii.
Forma de contur a cavitii trebuie realizat astfel nct s asigure ndeprtarea n
totalitate a esuturilor dure alterate ireversibil, smalul modificat de aspect i culoare de la
marginile cavitii.
Retenia cavitii se obine prin nclinarea divergent a pereilor laterali ai cavitii spre
peretele axial convex.
Finisarea marginilor cavitii const n realizarea unor margini netede, cu linii curbe,
fr unghiuri exterioare.
ADEZIUNEA LA STRUCTURILE DURE DENTARE
77. Care sunt tipurile si mecanismele de adeziune care exista la nivelul interfetei
adezive.
Adeziunea se realizeaza fizic sau chimic.
Adeziunea fizica reprezinta atractia care se exercita intre doua corpuri aflate in stransa
legatura, datorita fortelor dintre moleculele(atomii) de la suprafata corpurilor.
Adeziunea fizica se realizeaza pe baza fortelor de atractie de tip:
- intermolecular;
- electrostatic;
- specifice (mecanice).
Fortele intermoleculare si electrostatice actioneaza la nivelul dipolilor existenti in
moleculele vecine din cele doua corpuri si prezinta eficienta doar daca intre cele doua
suprafete exista o distanta foarte mica (1-2 A).
Cele mai frecvente tipuri de adezivi sunt cele care adera pe baza fortelor de atractie
intermoleculare.
Adeziunea chimica reprezinta lipirea a doua corpuri din acelasi material sau din materiale
diferite prin intermediul unei substante chimice numita generic adeziv.
Adeziunea chimica se realizeaza prin formarea de legaturi chimice:
intramoleculare( cu valenta primara-puternice)- mentin atomii legati in molecule
legaturi ionice;
legaturi covalente polare/coordinative
legaturi incovoiate (tip banana)
legaturi 1e si 3e
legaturi 3c si 2e sau 3c si 4e
legaturi aromatice
legaturi metalice

intermoleculare (cu valenta secundara-slabe) se formeaza in atomi sau ioni fara

legatura in alte conditii
forte van der Waals - se formeaza cel mai des; se pot forma in orice tip de structura
chimica
forte Keesom (dipol permanent- dipol permanent)
forte Debye (dipol permanent- dipol indus)
forte London ( de dispersie; dipol instantaneu- dipol indus)
legaturi de hidrogen (situatie speciala dipol permanent- dipol permanent) => aspect
particular: leg covalente
interactiuni cationi- pi e (nucleu aromatic).
Mecanismul de realizare a adeziunii chimice se bazeaza pe fenomenul de chemosorbtie,
adica prin adsorbtia moleculelor adezivului la suprafata aderentului si prin crearea de legaturi
chimice cu gruparile active ale acestuia.
78. Care sunt consecintele clinice ce confera superioritate tehnicilor bazate pe adeziune
in odontoterapia restauratoare?
Conceptul de adezivitate este superior deoarece:
permite o aderenta si o retentie mult mai buna a materialelor de obturatie la peretii
cavitatilor;
se realizeaza conservarea tesuturilor dure deoarece nu mai este necesara realizarea
cavitatilor clasice cu sacrificiu de tesut sanatos pentru a conferi rezistenta si retentie;
se amelioreaza inchiderea marginala, limitand infiltrarea microorganismelor si a
toxinelor acestora.
79. Enumerati si descrieti factorii principali care influenteaza adeziunea.
Atat adeziunea fizica cat si cea chimica depind de cativa factori:
- umectabilitatea;
- energia de suprafata;
- tensiunea superficiala;
- vascozitate;
Umectabilitatea este proprietatea adezivului (corp lichid) de a se intinde pe suprafata
aderentului (corp solid).
- se poate determina prin masurarea unghiului de contact format intre tangenta la suprafata
lichidului si suprafata aderentului.
- umectabilitatea este crescuta pentru unghiuri mai mici de 90 de grade si aderenta este
maxima pentru un unghi de 0 grade.
Energia de suprafata este importanta pentru aderent.
- moleculele de la suprafata aderentului prezinta o energie mai mare decat cele de la interior si
pot realiza legaturi adezive mai puternice.
Tensiunea superficiala este importantanta pentru adeziv(lichid).
- reprezinta atractia reciproca a moleculelor de la suprafata lichidului in contact cu un alt corp.
- cu cat tensiunea este mai mica cu atat adeziunea este favorizata.
Vascozitatea influenteaza adezivul.
- ea reprezinta proprietatea lichidelor de a se opune curgerii datorita frecarii interne.

- gradul de vascozitate trebuie sa fie adecvat deoarece un adeziv foarte vascos impiedica
curgerea acestuia si capacitatea de infiltrare, iar un adeziv cu vascozitate mica nu permite
controlul aplicarii.
80. Descrieti principiile si fazele realizarii adeziunii la smalt.
Gravarea acida a smaltului are ca obiective:
- o denudare a extremitatilor prismelor de smalt -> cresterea suprafetei utilizabile pentru
adeziune;
- favorizarea adeziunii mecanice (microretentii);
- curatarea suprafetei de toate detrisurile -> ameliorarea umectabilitatii.
Gravarea acida a smaltului este influentata de:
- tipul substantei utilizate;
- concentratia substantei utilizate;
- tehnica de aplicare a substantei utilizate;
- caracteristicile suprafetei de smalt.
Adeziunea amelara necesita:
pregatirea smaltului gravare acida se utilizeaza acid fosforic 15-40%; timp >15 sec,
se obtine adeziune cu forte de tractiune superioare suficiente pt a se opune fortei de
contractie de polimetizare; se obtine adeziune mecanica (prin intermediul unei rasini
fluide cu coeficient crescut de umidit)
agenti de legatura amelari = rasini diacrilice nesarjate; sunt retinute in interiorul
microretentivitatii amelare prin polimerizare; monomerul de dilutie este mai mult =>
vascozitate scazuta.
81. Prezentati factorii de care depind caracteristicile gravarii acide a smaltului.
Gravarea acida este influentata de:
tipul substantei utilizate;
concentratia substantei utilizate (37% pt acid fosforic)
tehnica de aplicare (15 sec e suficient)
starea fizica a acidului: solutie (greu de manevrat; gel (usor de manevrat, putere de
penetrare in suprafata si profunzime)
caracteristicile suprafetei smaltului.
conditionarea acida rezultata din dizolvarea hidroxiapatitei => intre prismele de smalt apar
microimpresiuni, iar in interiorul lor, microimpresiuni f fine mult mai numeroase. Cu cat
aria de smalt disponibil gravarii acide e mai mare, cu atat adeziunea si inchiderea
marginala sunt mai bune
82. Prezentati etapele clinice ale realizarii gravajului acid al smaltului.
curatarea suprafetelor ce urmeaza a fi gravate (pasta de glicerina)
uscarea dintelui (diga; rulouri; aspirator)
gravarea propriu-zisa (acid fosforic 37% pe dintele uscat, timp de 15 sec)
spalare sub jet de apa sub presiune apoi uscare cu jet de aer sub presiune
suprafata gravata = aspect de suprafata cretoasa
suprafata gravata trebuie sa ramana uscata (daca e contaminata, gravarea se reia)
83. Care sunt factorii de care trebuie sa tina cont realizarea adeziunii la dentina.
Trebuie sa se tina cont de numerosi factori:
- structura heterogena a dentinei( 67% comp minerala, 13% apa, 20% comp organica);
- prezenta canaliculelor dentinare- dimensiuni, permeabilitate, densitate si orientare;

- umiditatea permanenta datorita lichidului canalicular;

- dificultatea realizarii unei reactii chimice intre un corp lichid si unul solid;
- reactia chimica trebuie sa aiba loc la temperatura corpului;
- reactia chimica nu trebuie sa agreseze pulpa dentara;
- reactia chimica trebuie sa se incheie in maximum 10 minute;
84. Detritusul dentinar remanent (definitie, compozitie, structura, caracteristici) si
importanta lui in realizarea adeziunii dentinare.
Definitie: strat microscopic, superficial si aderent, format la suprafatata dentinara prin
zdrobirea neuniforma a dentinei in timpul prepararii prin taiere, datorita deformarilor mecanice
si a caldurii de frictiune. (pelicula fina alc din microcristale incorporate intr-o matrice organica
denaturata)
Structura:
strat amorf,poros, relatin neted, format din particule microcristaline inglobate intr-o
matrice din structuri organice denaturate, sub forma de pelicula;
grosimea stratului este variabila: de la 1-5 um, pana la 10-15 um;
factorii care influenteaza grosimea stratului de DDR: marimea si forma preparatiei; tipul
intrumentarului taietor; prezenta unei solutii de irigare si racire in timpul sectionarii
dentinei; calitatea si compozitia solutiei de irigare;
Se prezinta sub forma de pelicula (smear layer) de dimensiuni variate ( de la 1-5 um
pana la 10-15um; in functie de extensia preparatiei efectuate, de instrumentul taietor
folosit, de prezenta unui sistem de irigare si racire cat si de tipul acestuia) si de dopuri
de dentina sau cepuri(smear plugs) ce patrund 1-2 um in canalicule.
Compozitie chimica:
->constituenti de origine dentinara (si/sau amelara):
- din dentina pericanaliculara si intercanaliculara: cristale de HA, colagen denaturat;
- din canaliculele dentinare: GAG, proteoglicani, resturi odontoblastice,
microorganisme
->constituenti de origine extra-dentinara (lichid bucal): saliva, germeni microbieni, toxine,
produsi de degradare metabolica, elemente celulare( sange, gingie)
Solubilizare:
DDR-ul nu poate fi solubilizat decat cu agenti de gravaj (care inlatura pelicula si cepurile in
totalitate) sau agenti chelatori (care inlatura doar pelicula, nu si cepurile).
In abordarea terapeutica a DDR-ului exista mai multe variante in functie de sistemul
adeziv utilizat; operatorul poate sa opteze pentru:
- mentinerea intacta a DDR si includerea acestuia ca interfata adeziva, sub stratul de
rasina polimerizata( generatia I de adezivi);
- mentinerea DDR modificat (impregnarea si legarea acestuia acestuia de dentina
subiacenta cu adeziv- generatiile II si III de adezivi);
- eliminarea DDR, cu indepartarea in totalitate a acestuia (pelicula si cepuri- generatiile
IV si V de adezivi);
- dizolvarea DDR, cu indepartarea pelicului si pastrarea cepurilor (generatiile VI si VII
de adezivi)
85. Gravarea acida a dentinei.

Pentru solubilizarea dentinara se pot utiliza acizi (gravaj, demineralizare terapeutica) sau
chelatori (EDTA).
Acizii inlatura in totalitate stratul DDR (atat pelicula cat si cepurile), pe cand agentii
chelatori indeparteaza doar partial stratul de dentina remanenta( doar pelicula nu si cepurile).
Actiunea acizilor asupra fazei minerale implica:
- dizolvarea componentei minerale pe o anumita adancime si deschiderea concomitenta a
canaliculelor dentinare;
- dizolvarea componentei minerale a dentinei pericanaliculare si expunerea fibrelor de colagen
din dentina intercanaliculara;
- modifica, indeparteaza partial sau total DDR-ul;
Actiunea acizilor asupra componentei organice a dentinei implica:
- colabarea retelei de colagen dupa demineralizare cu modificarea arhitecturii sale locale.
86. Descrieti componentele de baza ale unui sistem adeziv dentinar.
Acid (etching)
realizeaza demineralizarea (gravajul) dentinei;
lasa libere fibrele de colagen;
elimina/dizolva/modifica DDR
Primer (priming)
rasina hidrofila intr-un solvent ;
umecteaza zona demineralizata, favorizand penetrarea rasinii (priming) in interiorul
tubilor dentinari si in reteaua de colagen eliberata pt care are afinitate => determina
aparitia stratului hibrid;
Rasina (bonding)
prin polimerizare realizeaza adeziune propriu-zisa; vascozitae scazuta
87. Cum se grupeaza adezivii dentinari, in functie de atitudinea agentilor de colaj
dentinar fata de detritusul dentinar remanent.
In functie de abordarea terapeutica se pot utiliza sistemele adezive cu actiune diferita
asupra DDR-ului:
pastrarea intacta a DDR si il incorporeaza in procesul de colaj (se aplica intr-o etapa
sau doua; nu reuseste sa realizeze o legatura adeziva buna si de durata)
impregnarea si modificarea DDR, formand legaturi chimice si cu dentina subiacenta
(pastreaza smear plugs)
eliminarea completa a DDR = indepartarea totala a DDR ( atat pelicula cat si cepurile);
dizolvarea DDR = indepartarea partiala a DDR ( pastrarea cepurilor); aplicare in 2
etape
88. Clasificarea sistemelor adezive actuale.
Sisteme adezive etch and rinse:
- adeziv tip I: etch and rinse, in 3 etape - acid de gravaj separat;
- adezivi tip II: etch and rinse, in 2 etape - acid de gravaj separat;
Sisteme adezive autogravante-self-etch:
- adezivi tip II: self-etch, in 2 etape - primer acid, autogravant ;
- adezivi tip IV: self-etch, in 1 etapa (all in one)-primer acid, autogravant;
Sisteme adezive pe baza de CIS:
- adezivi in 2 timpi pe baza de CIS;
- adezivi intr-un timp pe baza de CIS.

89. Adezivii care modifica stratul de detritus dentinar remanent.

->Adezivi de tip I:
Generatia II:
- forta de adeziune: 4-6 Mpa;
- impregneaza si modifica smear layer-ul;
Generatia III:
- forta de adeziune 10-12 Mpa;
- contracareaza partial contractia de polimerizare;
- impregneaza si modifica smear layer-ul;
- capacitate de adeziune si la metal si ceramica
90. Adezivii care elimina stratul de detritus dentinar remanent.
Generatia IV: - forta de adeziune 18-25 Mpa;
- formeaza strat hibrid prin indepartarea totala a DDR-ului;
- gravaj acid in 3 etape: acid/primer/rasina;
- gravaj acid total etch (smalt+ dentina);
- prezinta mai multe flacoane primer, rasina)+ seringa de acid;
- necesita spalare cu apa dupa gravaj;
- mecanism de priza dual sau foto;
- utilizat in tehnici adezive directe, semidirecte, indirecte.
Generatia V:
- forta de adeziune 16-18Mpa;
- formeaza strat hibrid prin indepartarea totala a DDr-ului;
- adeziune si de substrat usor umed;
- sistem bicomponent ce prezinta mai multa usurinta in utilizare: acid/ primer+rasina;
- gravaj acid total-etch;
- un singur flacon(primer+rasina)+ seringa acid;
- necesita spalare cu apa dupa gravaj;
- mecanism de priza dual sau foto;
- tehnici adezive directe.
91. Adezivii care dizolva stratul de detritus dentinar remanent.
Generatia VI (two-step):
- forta de adeziune 16-18 Mpa;
- formeaza stratul hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;
- adeziune de substrat usor umed;
- sistem bicomponent: acid+primer/rasina
- agent de gravaj de tip self-etch, care nu necesita spalare;
- primeri autogravanti initial de tip moi(pH=+-2), ulterior cu eficienta sporita, de tip
tari(ph<=1)
- mecanism de priza foto sau dual;
- utilizare in tehnici adezive directe, semidirecte si indirecte.
Generatia VI (one-step):
- forta de adeziune 16-18 Mpa;
- formeaza stratul hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;
- adeziune de substrat usor umed;
- sistem bicomponent: acid+primer/rasina
- agent de gravaj de tip self-etch, care nu necesita spalare;

- primeri autogravanti initial de tip moi(pH=+-2), ulterior cu eficienta sporita, de tip

tari(ph<=1)
- se aplica simultan: necesita mixare in mom utilizarii;
- mecanism de priza foto;
- utilizare in tehnici adezive directe.
Generatia VII (actuala):
- forta de adeziune peste 25 Mpa;
- formeaza strat hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;
- sistem monocomponent( acid+primer+rasina)- all-in-one;
- adeziune si la substrat umed;
- nu necesita mixare(monodoze de unica utilizare)
- sistem autogravant tare;
- vulnerabili la separarea fazelor componente;
- risc de nanoinfiltratii( membrane semipermeabile);
- polimerizare foto;
- utilizare in tehnici adezive directe;
92. Caracteristicile de baza ale principalilor solventi folositi in sistemele adezive.
Acetona
volatilitate ridicata
excelenta indepartare a apei;
agent deshidratant puternic;
probleme de pastrare si aplicare.
Etanol (in apa)
capacitate de penetrare excelenta;
solutie corespunzatoare din punct de vedere al evaporarii;
energie de suprafata favorabila pentru umectarea retelei fibrilare de colagen expusa;
Apa
capacitate de penetrare buna;
potenteaza capacitatea autogravanta a monomerilor acizi;
se evapora lent, in consecinta este mai dificil de indepartat;
apa remanenta poate impiedica penetrarea/polimerizarea rasinii.
93. Enumerati cerintele esentiale pe care trebuie sa le intruneasca un adeziv dentinar
eficient si factorii de care depinde adeziunea dentinara.
Din punct de vedere clinic, trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati:
adeziune eficienta la dentina (comparabila cu cea obtinuta la nivelul smaltului);
contracararea contractiei de priza (de polimerizare) a materialului de restaurarea
biocompatibilite
compatibilitate cu materialul de restaurare finala (cel mai frecvent compozit,
polimerizare)
sigilarea etansa a canaliculelor dentinare (impiedica miscarile limfei dentinare
dispare sensibilitatea postoperatorie)
adeziunea obtinuta si in prezenta umiditatii pe substrat (''moist''/''wet bonding'')
sistem de polimerizare eficient (auto/foto/dual)

grosimea optima a stratului adeziv (20 um)

realizare rapida a adeziunii (durata scurta, de ordinul sec/min pana la prod reactiei de
polimerizare)
adeziune obtinuta la mai multe tipuri de substraturi in mod egal
manipulare si aplicare usoara, in timp scurt

Factorii de care depinde adeziunea dentinara:

substrat dentinar
factor dentar si relatia sa cu modificarile locale
material adeziv
factori care pot determina alterarea stratului hibrid
94. Substratul dentinar si calitatea adeziunii.
- calitatea dentinei rol esential in adeziunea dentinara (dentina tanara are forta de adeziune
mai mare ca cea a pacientilor in varsta; adeziunea la dentina sclerotica e mai proasta)
- grosimea tubilor dentinari: la JSC e de 4%, aproape de pulta 28%
- forta de adeziune + JSC, - dentina circumpulpara
- gravarea acida nu trebuie sa depaseasca 15 sec cand fol acid fosforic 37% (in caz contrar
apare o suprafata hialina care face dificila formarea stratului hibrid aderent)
95. Factorii care pot determina alterarea stratului hibrid.
gravare prea importanta a dentinei;
uscare prea accentuata a dentinei ce poate det o aglomerare de structuri de colagen si
penetrarea insuficienta a rasinii printre fibre;
contaminarea dentinei gravate cu sange, saliva;
timp de actiune insuficient al primerului;
ingrosarea primerului lichid in flacon;
suflarea aerului cu presiune prea mare poate sa lase un strat foarte fin de adeziv de
colaj si ramane un strat anaerobic de rasina care nu poate fi polimerizat complet;
o polimerizare incompleta (lampa foto necorespunzatoare).
96. Influenta adezivilor dentinari asupra pulpei dentare.
cercetari multiple (inclusiv efectele tehnicii total etch asupra pulpei) au aratat ca
gravarea acida a dentinei (conditionarea), urmata de primer si sigilarea rapida a
marginilor sale constituie cea mai buna protectie pulpara
realizarea unui strat hibrid nu reprez doar posibilitaea realizarii unei bune restaurari, ci,
datorita faptului ca e acidorezistent, si o protectie a supraf radiculare impotruva cariei
la acest nivel identica cu ceva a sigilarii santurilor si fosetelor de pe FO
adeziunea dentinara, prin denaturarea proteinelor de la suprafata plagii dentinare se
reduce permeabilitatea canaliculelor dentinare, tubii dentinari se inchid, hidrodinamica
fluxului dentinar se reduce = > reducerea sensibilitatii dentinare
97. Descrieti tipurile de umiditate existente la nivelul plagii dentinare si influenta lor
asupra realizarii adeziunii dentinare.
Umiditatea interna: fluidului dentinar, care circula in canaliculele dentinare, datorita
presiunii pozitive intrapulpare care intretine o miscare spre suprafata dentinara, prin
traversarea tubilor dentinari deschisi ca urmare a procesului de gravare acida a

dentinei = > adezivi cu capete hidrofile (permite umectarea substratului dentinar

hidrofil gravat acid) si hidrofobe
Umiditatea extena: umiditatea mediului bucal + umiditatea din cabidetul dentar. Are
actiune negativa asupra rezistentei adeziunii dentare. Poate fi controlata cu ajutorul
mijloacelor de izolare. Valoarea adeziunii la dentina diminua daca umiditatea e mare.
Incorporare de copolimeri de acid polialchenoic => buna stabilitate in timp
(scotchbond)
Umiditatea externa accidentala: contaminarea cu sange/saliva. Inpiedica efectiv
contactul intre adeziv si substratul de legatura. Mai frecvent la mandibula.

98. Tehnica de conditionare a smaltului si dentinei, ca faza critica a realizarii adeziunii.

1. spalare
2. izolare
3. uscare
4. gravare acida:
- tehnica degravare selectiva;
- tehnica de gravare totala (conditionantul si agentul de gravare simultan pe smalt si dentina)
- traditional, smaltul e gravat selectiv cu acid fosforic 30-40%
- tehnica gravajului total acid fosforic mai putin concentrat, acizi mai slabi (citric,
maleic, oxalic) agenti conditionanti universali cu actiune de gravare suficienta
pentru smalt si blanda pentru dentina = > eficacitate scazuta a colajului
- 2 agenti de gravare in mod selectiv, dar ingreuneaza procesul clinic
- azi, acid fosforic concentrat 15 sec pe smalt apoi 15 sec pe smalt si dentina (adezivi
ce elimina DDR)
- primer autogravant: in acelasi timp smalutul si dentina; contine monomer acid; nu
necesita spalare; e intins cu un jet de aer; nu graveaza suficient de profund ca
agentii conventionali
- rasini compozite modificate cu adaos de poliacid (COMPOMERI): ionomeri de sticla
si compozite; manipulare usoara; cimplitatea procedurilor clinice; conditionarea intro etapa datoorita primerului autogravant
99. Modul de aplicare a primer-ului, ca faza critica a realizarii adeziunii
timp de 15 sec, pentru a permite difuziunea monomerului in toata profunzimea
stratului; demineralizat si pentru a fi siguri ca rasina va infiltra corect reteaua de
colagen
tehnica de adeziune uscata: primerul rehidratant apos (15 sec) permite reexpansiunea
retelei de colagen;
tehnica de adeziune umeda: primerul tb aplicat suficient pt a permite deplasarea
umiditatii reziduale de la suprafata dentinei prin evaporarea solventului pe baza de
acetona. Primerul cu acetona aplicat dupa o uscare scurta si blanda poate elimina
DDR in 2 sau 3 etape. Aplicarea primerului cu presiune moderata amelioreaza si
accelereaza procesul de difuziune a monomerului, ce va fi aspirat in spatiile
interfibrilare.
100. Tehnica de aplicare a rasinii adezive, ca faza critica a realizarii adeziunii
Aplicare printr-o actiune mecanica (pensula, buleta) decat jet de aer. Trebuie depusa in
cantitate mare inainte de a fi intinsa cu ajutorul unui aplicator si uscata cu o hartie
absorbanta intre 2 aplicati. Astfel, stratul de bonding va atinge o grosime optima de 100

um (grad de elasticitate optim pentru amortizarea presiunilor mecanice si tensiunilor

datorate contractiei de polimerisate a rasinii compozite).
Rasina adeziva cu vascositate scazuta in strat intermediat sub o obturatie permite o
legatura foarte rezistenta mecanic si o buna etanseizare a plagii dentinare
Adezivii cu rasina cu vascozitate scazuta si adezivii cu acid polialchenoic sau sau
sistemul adeziv pe baza de CIS (FujiBond) se aplica in strat mai gros
Sistemele adezive polimerizate chimic/mixt au viteza de polimerizare scazuta, permit
formarea unor porozitati slabe, ce contribuie la mecanismul de amortizare clasica
CIS sub compozit reduce rigiditatea totala a obturatiei si mareste capacitatea ei de
amortizare elastica
Tehnica sandwich: CIS modificat cu rasini (vitrebond) aplicat in strat intermediar =>
diminuarea semnificativa a pierderii restauratiei
Rasina adeziva tb polimerizata inaintea aplicarii rasinii compozire
Polimerizarea rasinii adezive stabileste jonctiunea rasina/dinte si activeaza
mecanismele de amortizare elastica (strat subtire de rasina adeziva =>
permeabilizarea incompleta a rasinii + reducerea capacitatii de amortizare elastica
eficienta adeziunii).
MATERIALE DE RESTAURARE CORONARA ESTETICE ADEZIVE

101. Care sunt tehnicile de realizare a restaurarilor coronare estetice bazate pe

adeziune amelo-dentinara
Tehnici adezive de restaurare coronara
Directa
in cabinet ''chair side''
FARA amprenta si model
auto/fotopolimerizare (intraoral)
o singura sedinta de lucru
Semidirecta
in cabinet ''chair side''
FARA amprenta si model
postpolimerizare fototermica (extraoral)
o singura sedinta de lucru
Indirecta
IMEDIATA (indirect-directa)
in cabinet ''chair side''
CU amprenta (cabinet) si model (cabinet)
postpolimerizare fototermica (extraoral)
o singura sedinta de lucru
PROPRIU-ZISA
in cabinet + laborator
CU amprenta (cabinet) si model (laborator)
foto/termo/baro - polimerizare (laborator)
mai multe sedinte de lucru
necesita restaurare provizorie

102. Prezentati caracteristicile principale ale tehnicii adezive directe de realizare a

restaurarilor coronare estetice
Tehnica directa de restaurare adeziva:
in cabinet ''chair side''
FARA amprenta si model
auto/fotopolimerizare (intraoral)
o singura sedinta de lucru
Adeziunea amelo-dentinara se realizeaza prin gravare acida a smaltului i dentinei urmata
de o splare abundenta cu apa si aplicare primer si adeziv. Pt realizarea adeziunii, dintele
trebuie sa ramana umed, iar flaconul cu adeziv trebuie seschis doar in momentul utilizarii
(contine acetona). Plasarea primerului se face cu aplicator, dupa care flaconul se va inchide
rapid, se usuca rapid si cu blandete dintele si se aplica adezivul de colaj se asteapta 15-20 sec,
cat sa intre in toate structurile demineralizate, apoi se usuca si se polimerizeaza. Se aplica si un
al-2lea strat
103. Enumerati materialele cu structuri combinate folosite ca materiale estetice aderente
pentru tehnici de restaurare directe si prezentati caracteristicile principale ale structurii
acestora.
CIS modificate prin adaos de rasini: CIS fotopolimerizabile
compozite modificate prin adaos poliacid (polialchenoic): COMPOMERI
compozite modificate prin cuplare stabila a unei retele spatiale de structura anorganica
(SiO2) la matricea organica: ORMOCERI
CIS cu adaos de rasini modificate prin incorporarea de particule (de CIS)
prepolimerizate (faza stabila): GIOMERI
104. Enumerati componentele structurale (fazele) unui material compozit si prezentati
rolurile principale ale fiecarei componente.
FAZA ORGANICA
Este o faz continu, polimorf, constituit dintr-un amestec de monomeri i aditivi (5%).
Monomerii fazei organice sunt:
- monomeri principali, de baz;
- monomeri de diluie, de adiie.
Proprietile cerute monomerilor de baz sunt:
- contracie minim de polimerizare;
- vscozitate i volatilitate mic;
- absorbie minim de ap;
- aderen la esuturile dure dentare;
- toxicitate minim pentru pulpa dentar.
Monomerii de diluie au rolul de a dilua monomerul de baz. Ei au o mas molecular mai mic
dect monomerii de baz i au fost introdui n compoziia fazei organice a materialelor
compozite pentru a le reduce vscozitatea i a permite manipularea clinic mai bun a
materialului.
FAZA ANORGANICA
Este cunoscut i sub denumirea de umplutur i conine, n general, substane minerale,
compui de siliciu n diferite forme cristaline (cristobalit, tridimit, cuar), silicat de litiu-aluminiu,
sruri de bariu, zinc, zirconiu, ytriu, etc.
- compozite cu macroumplutura, conventionale

- compozite conventionale moderne

- compozite hibride
AGENTI DE CUPLARE (realizeaza unirea dintre cele 2 faze)
Scopul agenilor de cuplare este acela de a uni particulele de umplutur ale fazei
anorganice cu monomerii fazei organice a materialelor compozite. De aceast legtura depinde
rezistena i durata compozitului. Agenii de legtur cei mai uzuali sunt silanii X-Si(OR) 3, cu
grupri polimerizabile X sau hidrolizabile R. Prin hidroliz, rezult silanoli.
105. Monomerii principali (de baza) la materialele compozite.
Majoritatea materialelor compozite conin monomeri aromatici, cu vscozitate sczut.
Primul monomer de baz utilizat a fost MMA, descoperit n 1940 i comercializat n 1951. El s-a
dovedit a fi foarte puin rezistent la abraziune, nu prezenta o bun etaneizare i avea o
tendin foarte mare de colorare n timp. Aceste lipsuri au determinat dorina de a gsi noi
materiale restauratoare pe baz de MMA. n 1951, pentru prima dat se adaug la MMA
particule de umplere din Al2O3, pentru a reduce contracia de priz a materialului n momentul
polimerizrii sale.
n 1960, Bowen are ideea de a lega fiecare extremitate a unei molecule de bisphenol
cu un grup glycidylmethacrylat i obine prin aceast combinaie primul monomer de baz
denumit BisGMA, un Bisphenol-A-diglycidylmethacrylat prin aciunea dintre methacrylatul
glycidynic (GMA) i Bisphenol acetona (Bis A).
Monomerii principali au mas molecular mare, contracie de priz mic, datorit
structurii voluminoase, capacitate bun de umectare a esuturilor dure dentare. Dezavantajul lor
este c sunt toxici pentru esutul pulpar i i modific culoarea n timp.
Din cauza gruprilor OH secundare ce formeaz cu alte grupri OH din molecula de
BisGMA puni de hidrogen, precum i datorit masei moleculare mari, monomerii de baz tip
BisGMA, au vscozitate crescut. Pentru a mri proprietile hidrofile ale rinii i pentru a-i
scdea vscozitatea s-a ncercat eliminarea gruprilor OH secundare, precum i utilizarea unor
monomeri alternativi bazai pe uretan dimethacrylai, care s nlocuiasc parial sau total BisGMA.
Acetia au vscozitatea mai mic, sunt mai hidrofili i au o duritate mai mare.
Proprietile cerute monomerilor de baz sunt:
- contracie minim de polimerizare;
- vscozitate i volatilitate mic;
- absorbie minim de ap;
- aderen la esuturile dure dentare;
- toxicitate minim pentru pulpa dentar.
106. Monomerii de dilutie ( de aditie ) la materialele compozite.
Monomerii de diluie au rolul de a dilua monomerul de baz. Ei au o mas molecu- lar
mai mic dect monomerii de baz i au fost introdui n compoziia fazei organice a
materialelor compozite pentru a le reduce vscozitatea i a permite manipularea clinic mai
bun a materialului. Acetia sunt:
TEG-DMA, un triethylen glycol dimethacrylat;
EG-DMA, etylen glycol dimethacrylat;
HEMA -hidroxiethyl methacrylat.
Denumii n raport cu grupele polimerizabile ca monomeri diluani:
- monofuncionali, cu o grupare polimerizabil;

- bifuncionali, cu dou grupri polimerizabile;

- trifuncionali, cu trei grupri polimerizabile,
Ei reprezint cam 25% din totalul masei organice.
Scderea vscozitii masei organice, datorat acestor monomeri de diluie, permite umectarea
uoar a suprafeelor de smal gravate acid. Diferenele de vscozitate ale diferitelor materiale
compozite aflate pe pia, se datoreaz proporiei de monomeri de diluie pe care i conin.
Gruprile polimerizabile permit participarea monomerilor de diluie la reacia de polimerizare.
Aditivii, n proporie de 5% din componena fazei organice a compozitelor, difer n raport
cu modul de polimerizare al acestora astfel:
- rinile compozite chimico-polimerizabile, sistem bicomponent, au urmtorii
aditivi:
- iniiatorul de polimerizare care, cel mai ades este peroxidul de benzoil (POB) sau un
derivat de acid sulfinic n proporie de 0,5-2,5% i este nglobat n pasta catalizator
- acceleratori ai polimerizrii, reprezentai de amine aromatice teriare cum ar fi N,N dimetil
p-toluidina care a fost nlocuit de N,N dietanol p-toluidina (0,5-3,2%). Acetia se gsesc n
pasta de baz.
n momentul amestecului celor dou paste, acceleratorul descompune iniiatorul formnd
radicali liberi care, la rndul lor, iniiaz polimerizarea monomerilor.
- rinile compozite monocomponente, fotopolimerizabile au urmtorii aditivi:
-fotosensibilizatori, care au scopul de a iniia fotopolimerizarea, cum ar fi de exemplu eterul
etilic sau metilic al benzoinei (2%).
Ali aditivi pot fi:
- inhibitori ai polimerizrii, ei au scopul de a nu permite polimerizarea materialului compozit
n timpul depozitrii sale;
- stabilizatori de ultraviolete, care absorb radiaiile ultraviolete;
- colorani, pigmeni, impuriti.
107. Enumerati componentele structurale ale fazei organice a unui material compozit si
prezentati rolurile principale ale fiecarei componente.
FAZA ORGANICA (polimorfa, continua, constituind matricea)
1. monomeri de baza: contractie de priza scazuta, aderenta la tesuturile dentare, toxicitate
scazuta pentru pulpa
2. monomeri de dilutie: au rolul de a diminua monomerul de baza; scade vascozitatea;
manipulare mai buna a materialului
3. Aditivi (5%)
RDC autopolimerizabile, sistem bicomponent:
initiator de polimerizare: peroxidul de benzoil (POB) sau alt derivat sulfinic
catalizator
acceleratori ai polimerizarii: amine aromatice tertiare ( N,N dimetil p toluidina
sau N,N dietanol p toluidina) - pasta de baza
RDC fotopolimerizabile, sistem monocomponent
fotosensibilatori: eter etilic sau metilic al benzoidei

inhibitori ai polimerizarii
stabilizatori de UV

coloranti
pigmenti
impuritati

108. Prezentati componentele structurale ale fazei anorganice a unui material compozit si
clasificarea materialelor compozite dupa criteriile legate de aceste componente.
FAZA ORGANICA (de umplutura)
contine substante minerale, compusi de siliciu (cristobalit, tridimit, cuart), silicat de litiualuminiu, saruri de bariu, zinc, zirconiu, ytriu
Clasificarea particulelor dupa compozitie: sticla de silice cu continut de silicat de litiualuminiu, saruri de bariu, siliciu amorf coloidal, fibre de sticla, oxizii, triclorura de yterbiu
Clasificarea particulelor dupa marime:
megaparticule
macroparticule
midiparticule
microparticule
nanoparticule
Particulele mari: macinare cernere => particule
Particule mici (< 0.01um): hidroliza si precipitare
FAZA ANORGANICA (minerala, dispersata, formata din particule de umplutura)
compozite cu macroumplutura, conventionale
compozite conventionale moderne
compozite hibride
109. Prezentati modificarile de structura ale fazei anorganice la compozitele moderne
actuale.
Compozitele convenionale moderne ncearc s micoreze neajunsurile semnalate ale
primei generaii, utiliznd alte tipuri de umplutur, particule mai puin dure dect cuarul, care s
permit obinerea prin mcinare a unor particule mai fine, care s realizeze suprafee mai
netede, mai uor de lefuit.
Apar astfel particulele cu dimensiuni submicronice, de ordinul a 0,1-0,04 m, realizate din
silice coloidal. Aceasta se obine prin procese chimice i anume, prin arderea tetraclorurii de
siliciu ntr-un amestec de H i O gazos, obinndu-se hidrolizarea i precipitarea la temperaturi
nalte a particulelor de oxid de siliciu, de unde i denumirea de silice pirolitic sau pirogen.
Particulele astfel obinute fiind foarte mici, cantitatea lor pe unitate de volum al materialului este
mai mare, crescnd foarte mult greutatea materialului. Ele permit o ameliorare important a
aspectului estetic al restauraiei permind o finisare ce las n urm suprafee mai fine, mai
netede.
Datorit particulelor mici, nu poate fi asigurat un coninut suficient de mare de umplutur,
ceea ce face ca proprietile mecanice ale acestor tipuri de materiale compozite s nu fie foarte
bune. Ele au:
- o vscozitate mare;
- un procent crescut de mas organic;
- un coeficient de expansiune termic mai mare dect celelalte materiale
compozite;
- un coeficient crescut de absorbie al apei;
- un modul de elasticitate sczut;

- sunt mai vulnerabile la abraziune.

Toate aceste neajunsuri au dus la apariia de noi tehnologii prin care microumplutura este
ncorporat n matricea organic. S-au realizat astfel:
- particule omogene- realizate doar experimental, obinute prin dispersarea particulelor
mici de siliciu coloidal n matricea organic nepolimerizat, ceea ce duce la creterea
mare a vscozitii la concentraii mici de silice. Ele dau un aspect fizionomic foarte
bun dar proprietile materialului sunt slabe.
- particule heterogene- menite s mreasc concentraia de microumplutur din compozit
pn la nivelul care s permit mbuntirea proprietilor lor mecanice nesatisfctoare
cu particule omogene.
S-au folosit soluii tehnologice prin care s se realizeze particule cu dimensiuni mai mari de 2030 m denumite complexe, care s permit o mpachetare mai dens, dar s pstreze structura
de microparticule. Aceste complexe sunt dispersate n faza organic n care anterior s-a
dispersat silice coloidal pirolitic. Aceste particule pot fi:
- particule prepolimerizate sub form de achii. Pentru obinerea lor, rina cu
microparticule este polimerizat i apoi mrunit sub form de particule de umplutur
i acestea sunt ncorporate n rini ce conin microparticule de silice coloidal care
apoi vor fi polimerizate dup inserarea materialului n cavitate; prin aceast metod
se reduce contracia de polimerizare.
- particule prepolimerizate sferice, care permit o condensare optim;
- complexe de microparticule condensate. Microparticulele de SiO2 sunt sinterizate ntro mas poroas care se va mcina pentru a forma particule condensate de SiO2 cu
diametrul de 25m. Acestea se ncorporeaz alturi de microparticulele adiionale n
rini nepolimerizate.
Rina compozit microncrcat poate fi BisGMA sau UDMA, i rinile compo-zite astfel
obinute pot fi auto sau fotopolimerizabile. Folosind o combinaie de particule prepoli- merizate
sub form de achii cu complexe de microparticule condensate (aglomerate), va crete
coninutul de microumplutur anorganic pn la 75% (n greutate).
Pentru c acestea nu sunt radioopace, li se va ncorpora yterbiu sau zirconiu
care s le confere radioopacitatea necesar.
110. Prezentati agentii de cuplare (de legatura) din structura materialelor compozite.
Scopul agenilor de cuplare este acela de a uni particulele de umplutur ale fazei
anorganice cu monomerii fazei organice a materialelor compozite. De aceast legtura depinde
rezistena i durata compozitului. Agenii de legtur cei mai uzuali sunt silanii X-Si(OR) 3, cu
grupri polimerizabile X sau hidrolizabile R. Prin hidroliz, rezult silanoli.
Agentul de legtur este un metacriloxipropil-trimetoxisilan. Legtura se face cu ajutorul
moleculelor bipolare. La nceput s-au folosit vinil silanii, apoi metacrioxipropil trimeto- xisilanul.
Legtura ntre faza organic i cea anorganic a compozitului prin agentul de legtur este
una mecanic i chimic. n ultimul timp, pentru realizarea unei legturi mecanice mai bune a
particulelor de umplutur cu rina de baz, se ncearc realizarea unor particule cu suprafa
neregulat, rugoas, care permit o oarecare mbuntire a ancorrii n porii acestora a rinii
de legtur.
n cazul polimerizrii compozitului, gruprile metacriloxi i gruprile monomerului particip
mpreun la reacie realiznd legturi covalente i puni de H, rezultnd o legare chimi- c de
suprafa a particulelor de umplutur. Aceast legare chimic prezint avantaje pentru c, n
condiii ideale, ea poate determina o distribuire continu a forelor de solicitare ntre umplutur
i matrice precum i faptul c, ntr-o anumit msur, liantul protejeaz agentul de umplutur
mpotriva degradrii hidrolitice.

nc nu se cunoate numrul optim de legturi necesare pentru a realiza o rezisten

durabil la nivelul suprafeei intermediare, dar se tie c ea este infuenat de:
- forma geometric a suprafeei particulelor de umplutur;
- compoziia umpluturii;
- prezena impuritilor.
Cercetrile ntreprinse au artat c zona de minim rezisten a rinilor compozite se afl
la nivelul unirii celor dou componente.
111. Prezentati sistemul de activare chimica a polimerizarii (autopolimerizare) la
materialele compozite.
Forma de prezentare:
pasta pasta (unul numai catalizatorul, celalalt initiatorul de priza)
pulbere lichid (L monomerul de dilutie si acceleratorul de priza, P initiatorul de
priza)
pasta lichid (L monomerul de dilutie si acceleratorul de priza, P initiatorul de priza)

initiator de polimerizare: peroxidul de benzoil (POB) sau alt derivat sulfinic

catalizator
acceleratori ai polimerizarii: amine aromatice tertiare ( N,N dimetil p toluidina
sau N,N dietanol p toluidina) - pasta de baza
combinarea celor 2 componente duce la eliberarea de radicali liberi => initiaza
polimerizarea rasinii
reactie uniforma in tot volumul materialului; are loc intr-un timp lung
polimerizarea este incetinita de prezenta O2 ce poate fi absorbit de radicalii liberi. Se va
forma un strat de suprafata nepolimerizat datorita difuziunii O2 in lichidul rasinii
Viteza de polimerizare, timpul de lucru si rezistenta compozitului depind de:
tipul si cantitatea de stabilizator si inhibitor; raportul dintre ele
raport POB/amina
tipul de monomer si umplutura anorganica
temperatura mediului
Avantaj:
nu necesita aparatura speciala
polimerizare uniforma, indif de grosimea stratului de compozit
Dezavantaj:
instabilitate cromatica
timp de lucru scurt 2-3 min
inglobare aer in timpul prepararii
biocompatibilitate limitata (amine!!)
fuloare incorecta => goluri
prelucrare, finisare lustruire => suprafete rugoase => discromii, acumulare PB
112. Prezentati sistemul de activare a polimerizarii prin radiatii lumionoase
(fotopolimerizare) la materialele compozite: initierea prin radiatii incoerente in spectrul
vizibil.

La acest tip de iniiere a fotopolimerizrii, lampa de u.v. a fost nlocuit cu o lamp cu filtru
triplu, care furnizeaz o radiaie cu lungime de und ntre 420-450 nm, deci n domeniul lungimii
de und vizibile (400-800 nm). Sursa de lumin a fost la nceput un bec halogen de 75-150W.
Rinile compozite activate cu lumin vizibil au un sistem de activare bicomponent, format
din diceton (camforchinon i cetone aromatice) i o amin teriar. Dicetona fotosensibilizant,
de obicei camforchinon, absoarbe energia radiant cu lungimea de und de cca. 470 nm (lumin
albastr) i trece n stare de excitare. La momentul oportun de excitare, dicetona se combin cu
amina teriar i rezult un complex oportun care se descompune, cu eliberarea de radicali liberi i
acetia vor iniia polimerizarea rinii.
Profunzimea pn la care ptrunde lumina este foarte important i ea depinde de o serie
de factori. O mare parte a rinii rmas neactivat iniial de aciunea luminii, n momentul
prizei va rmne nepolimerizat. Polimerizarea nu este niciodat complet, o mare parte a
gruprilor metacrilat rmnnd nepolimerizate chiar dup cteva ore. Cu ct gradul de
polimerizare este mai ridicat, cu att proprietile fizice ale compozitului sunt mai stabile.
Gradul de conversie al dublelor legturi C-C ale monomerului la 0,2 mm sub suprafaa unui
compozit fotopolimerizabil optim este de 44-75% deci, cantitatea de metacrilat nepolimerizat e
de 25-56% i ea depinde de concentraia diferiilor monomeri. O conversie mai mare face s
creasc contracia de polimerizare. Dublele legturi rmase la captul lanurilor dup
fotopolimerizarea iniial devin neutilizabile n 24 ore pentru viitoarele legturi.
Timpul de njumtire al radicalilor liberi rmai, potenial reactivi, este de numai 30-50 de
ore, ceea ce nseamn c majoritatea reaciilor ce au loc n timpul mecanismului de priz i
contracia consecutiv lor, vor avea loc n primele secunde n timpul fotopolimerizrii i se
completeaza n urmtoarele dou zile.
Sursa de lumin influeneaz adncimea polimerizrii i gradul de conversie al
monomerilor. Lampa cu halogen, folosind o surs incandescent a crei temperatur la nivelul
becului atinge 400 C, face ca numai 10% din energia produs s fie utilizat pentru emisia de
radiaii vizibile. Acest lucru a determinat iniierea unor cercetri pentru gsirea unor lmpi care
s o nlocuiasc pe aceasta. Astfel, cercettorii japonezi au introdus lmpi cu diode LED care
au avantajul c:
- asigur o adncime mai mare de polimerizare;
- realizeaz un grad sporit de conversie a monomerilor reziduali;
- nu emit radiaii ultraviolete;
- au o aciune rapid (20-40 secunde);
- au putere mare de penetrare (2-2,5mm).
Lungimile de und ale acestor radiaii emise de lmpile cu diode LED sunt de 420-550 nm.
Un alt tip de surs de lumin folosit pentru fotopolimerizare este acela al lmpilor tip
TriLight, care ofer posibilitatea variaiei luminoase permind astfel modelarea desfurrii
prizei materialului compozit i contraciei consecutive acesteia. Exist astfel posibilitatea
realizrii unei intensiti luminoase mai reduse, medie sau standard.
De asemenea, se cunosc azi sursele luminoase de mare putere, cu frecvena n sistem
stroboscopic (descrcare electric n xenon, plasm), ce permit fotopolimerizarea aproape
instan- tanee (3-5 minute), eliminnd astfel contracia de priz i reducnd timpul de lucru.
Totui, sursele de lumin mai puternice, crescnd viteza de polimerizare, vor duce la o cantitate
mai mare de monomeri liberi.
Avantajele fotopolimerizrii prin radiaii vizibile sunt:
- polimerizarea se face n profunzime(2-3mm);
- penetreaz esuturile dure dentare;
- timpul de priz al materialului este de 20-30 de secunde;
- suprafaa restauraiei este neted, fr poroziti;
- priza complet elimin toxicitatea materialului restaurator pentru pulpa dentar;
- confer stabilitate coloristic mare.

113. Prezentati sistemul de activare a polimerizarii prin radiatii luminoase

(fotopolimerizare) la materialele compozite: initierea prin radiatii coerente tip LASER.
Laserul este un generator de lumin cuantic, ce permite amplificarea luminii prin
stimularea emisiei de radiaii coerente (la care toi fotonii sunt n aceeai faz i merg n aceeai
direcie), cu luminozitate ridicat, densitate energetic nalt, monocromatic i care pot fi
direcionate strict.
Laserii au o palet larg de aplicaii n stomatologie, n ultimul timp gsindu-i utilitatea i
n fotopolimerizarea materialelor compozite. Astfel, laserii cu Argon sunt folosii n polimerizarea
compozitelor de mai bine de 5 ani i prezint avantaje certe fa de polimerizarea convenional
n sensul c:
- lampa cu raze laser se aplic pe stratul de compozit o perioad de timp mai scurt
(10 secunde) n loc de 20-40 secunde ct este necesar pentru lumina vizibil
coerent;
- se reduce timpul de lucru i crete confortul pacientului;
- are penetrabilitate de 5-6 mm; se recomand totui polimerizarea n straturi de
- 2 mm compozit timp de 10 secunde per strat;
- asigur un grad nalt de polimerizare, mbuntind calitile mecanice ale compozitului;
- cantitatea de monomer rezidual este mai mic, efectul pulpo-toxic mai mic.
Primul timp n procesul de fotopolimerizare este iniierea, fotoreducia camfor chinonei care
declaneaz formare de radicali liberi care vor aciona cu noi molecule de monomer realiznd
propagarea polimerizrii. Reacia se repet mereu pn se ntlnesc doi radicali liberi (terminarea
polimerizrii).
Aparatele laser utilizate n procesul de fotopolimerizare au i alte avantaje :
- sunt uor de manevrat;
- sunt programabile;
- sunt ergonomice;
- sunt relativ mici;
- folosesc curent electric de 220 V(sau 110 V), iar pentru rcire folosesc ap sau aer;
- permit reglarea intensitii luminii;
- au semnal sonor i/sau vizual ce anun timpul expunerii;
- au piesa de mn cu deschidere de 12 mm, numeroase accesorii utile n zonele mai
greu accesibile;
- reduc hipersensibilitatea postoperatorie.
Totui, datorit preului mare de cost al aparatului care atrage dup sine i creterea
preului de cost al realizrii restauraiei, datorit faptului c necesit aparatur special i
personal calificat precum i mijloace de protecie suplimentare pentru pacient, medic, asistent
medical, deocamdat acest tip de aparat se utilizeaz n fotopolimerizarea materialelor compozite destul de puin.
114. Contractia de polimerizare a materialelor compozite.
n timpul polimerizrii, rinile compozite sufer un proces de contracie de polimerizare
care afecteaz foarte mult legtura la interfaa dinte/restauraie.
Pentru compozitele convenionale, contracia volumetric este de 10-25 %, ca i pentru
compozitele hibride, pe cnd pentru compozitele cu microumplutur contracia de polimerizare
are valori cuprinse ntre 20-25%.
La compozitele fotopolimerizabile, cam 60% din contracia total are loc n primul minut
de fotoiniiere i prelungirea timpului de activare nu duce la creterea contraciei totale.
Contracia acestor materiale este centrifug, spre sursa de lumin, ea este aceea ce tinde s
ndeprteze rina de pereii restauraiei.

La compozitele polimerizate chimic, contracia de polimerizare este mai lent, spre

centrul restauraiei, ceea ce determin un stres mai sczut la interfaa restauraie/preparaie, cu
o oarecare concavitate a suprafeei libere a restauraiei.
Contracia de polimerizare are impact asupra adaptrii restauraiei la pereii preparaiei, att
a celor din dentin ct i a celor de smal.
ntrirea materialului de restauraie duce la apariia de tensiuni de contracie cu o valoare
de 2,4-7,3, i acestea se pot materializa prin fisuri n smal, mai ales n 1/3 medie i cervical a
dintelui, fracturi ale pereilor cavitii. Cu ct volumul restauraiei este mai mare cu att
posibilitatea producerii fisurilor este mai mare.
n urma cercetrilor efectuate cu privire la contracia de priz se poate conchide c:
- contracia de polimerizare este direct proportional cu volumul de rin polimerizat;
- fora de contracie se opune forelor de adeziune ale rinii i poate duce la
microfisuri,
- goluri de aer;
- prin contracia materialului restaurator pot s apar modificri ale dimensiunii
intercuspidiene;
- cu ct restauraia este mai complex cu att tensiunile de contracie sunt mai mari;
- contracia de polimerizare are drept consecin coloraia marginal, la interfaa
preparaie/ restauraie i apariia unei sensibilii post-restaurative a dintelui.
Datorit consecinelor determinate de contracia de polimerizare, au aprut o serie de
studii ce urmresc s realizeze rini diacrilice fr contracie de polimerizare. S-au utilizat n
acest scop compui biciclici i o polimerizare cu desfacerea inelelor aromatice. Astfel de
monomeri biciclici sunt:
- spiro-orto-carbonaii (SOC) cei mai studiai monomeri biciclici, care determin o
polimerizare aproape neutr din punct de vedere volumetric i dublarea adeziunii la
smalul gravat acid;
- spiro-orto-esterii;
- bicicloketal-lactonele;
- trioxibiciclo-octanii.
Alt clas de monomeri ce confer contracie de polimerizare mai mic este cea a
oxibismetacrilatului la care s-a observat o reducere a contraciei de polimerizare cu 30-40% fa
de cea a dimetacrilatului folosit frecvent n faza organic a rinilor compozite.

115.Metode de compensare a contractiei de polimerizare la materialele compozite

1. Segmentul polimerizarii folosind tehnica polistraturilor orizontale; oblice sau
tridimensionale
- reduce masa de compozit polimerizat in fiecare etapa,reducand astfel raportul dintre suprafata
colata si suprafata libera.Stratul mai subtire de rasina asigura o polimerizare completa a
compozitului in zonele profunde ale cavitatii
2. Condensarea si polimerizarea de conuri sau introducerea de insertii beta-quatrz pentru:
- -reducerea V de material compozit supus contractiei
- -cresterea rezistentei la abraziune
- -cresterea modulului de elasticitate la valori asemanatoare tesuturilor dure dentare
- -reducerea expansiunii termice
- -inserturile(aluminiosilicat) se introduc in masa de compozit nepolimerizat,facand
masa comuna cu propr fizice mai bune(expansiune termica,contractie de
polimerizare.radioopacitate),dar prelungesc timpul de lucru si au pret de cost ridicat
116. Proprietatile biologice ale materialelor compozite

Rspunsul pulpar la materialele compozite este foarte greu de apreciat i mai ales este dificil
de difereniat efectul produs de elementele componente ale rinilor compozite, n principal al
fazei organice, de efectul produs de manoperele terapeutice de realizare a prepa- raiilor,
efectele percolrii marginale i reaciile pulpare determinate de nsi evoluia procesului carios.
Totui, studiile de citotoxicitate arat c rinile compozite polimerizate pot induce iritaii pulpare
minime, reversibile la nivelul esutului pulpar. Toxicitatea lor se poate pune pe seama existenei
monomerilor nepolimerizai, existeni n masa restauraiei dar i a complexelor active de
suprafa formate ntre componentele cu greutate molecular sczut ale sistemelor de iniiere
fotopolimerizabile.
Dac restauraia este voluminoas, rina poate rmne nepolimerizat, dac este aplicat
n caviti profunde, direct pe canaliculele dentinare deschise i toxicitatea sa asupra esutului
pulpar va fi mai mare. De asemenea, rinile polimerizate incomplet, mai ales cele cu coninut
sczut de umplutur, par a fi iritante pentru esuturile gingivale. n absena eliberrii de fluor n
aceste zone nu mai apare rezisten la formarea plcii bacteriene astfel nct, orice rugozitate
sau porozitate a materialului restaurator va determina acumularea de plac bacterian care, la
rndul su, va accentua i mai mult iritaia gingival deja existent.
Gravarea acid a dentinei nu determin prin ea nsi o inflamaie a pulpei dentare i
aceasta pentru c acizii nu ajung la esutul pulpar, dar gravarea ndeprteaz stratul de detritus
dentinar remanent (DDR) i deschide canaliculele dentinare permind astfel un flux pozitiv al
limfei dentinare i determinnd umiditatea crescut a suprafeei dentinare.
Microfisurile marginale aprute ulterior vor permite accesul florei microbiene la pulp i
iritaii pulpare consecutive, n situaia n care plaga dentinar ce va primi restauraia de rin
compozit nu va fi supus procesului de hibridizare, proces care produce o bun sigilare
marginal dar i sigilarea canaliculelor dentinare ce au fost supuse procesului de gravare
acid.
O alt consecin negativ pe care o poate avea o rin compozit fotopolimeri- zabil
este iritaia pe care lumina activatoare a fotopolimerizrii o poate produce asupra retinei, printr-o
expunere prelungit a ochiului la lumina vizibil de 470 nm. De asemenea, lumina poate
produce o cretere a temperaturii locale cu 0,5-10C printr-un strat de dentin de 1-2mm
grosime i astfel poate duce la afectarea esutului conjunctiv pulpar.
Lumina activatoare cu radiaii ultraviolete poate s produ leziuni ale epidermei pacientului
sau a medicului, de aceea, utilizarea lmpii productoare de radiaii ultraviolete trebuie s fie
fcut cu foarte mare atenie. Din fericire, utilizarea sa nu mai este de actualitate.
117. Avantaje (calitati) ale materialelor compozite folosite pentru restaurarea leziunilor
coronare.
aspect estetic
abordare conservatoare (minim invaziva) a structurilor dentare
adeziune la tesuturile dure dentare
radioopacitate
conductivitate termica scazuta
galvanism bucal absent
alternativa restauratoare cu amalgam
118. Dezavantaje (defecte) ale materialelor compozite folosite pentru restaurarea
leziunilor coronare
contractia de polimerizare
profunzimea si calitatea polimerizarii

 calitatea adeziunii la dentina (posibilitatea microinfiltratiei la nivelul interfetei adezive)

dislocarea/dezadaptarea marginala
carie secundara
sensibilitate postoperatorie
longevitate (preprietati mecanice rezistenta scazuta la uzura)
Dificultatea obtinerii unui punct proximal corect la cavitatiile de clsIIa
Nu permite pastrarea de stopuri ocluzale stabile
119. Indicatii generale de utilizare a materialelor compozite
1. Restaurare morfofunctionala estetica a leziunilor coronare de etiologie carioasa, prin tehnici
adezive directe si semidirecte, la dinti frontali si/sau laterali, la dinti vitali si/sau devitali
2. Restaurarea morfofunctionala estetica a leziunilor coronare de etiologie necarioasa prin
tehnici adezive directe si semidirecte, la dinti frontali si/sau laterali, la dinti vitali si/sau devitali.
leziunile pot fi: uzura dentara (atritie/abraziune/eroziune/abfractie); leziuni traumatice;
leziuni distrofice (strcutura); unele forme de discromii dentare
rezolvarea terapeutica poate fi obtinuta inclusiv prin fatetare (metoda direcata si/sau
indirecta)
3. Restaurarea coronara stratificata, in asociere cu CIS, denumita obturatie tip sandwich:
sandwich inchis (CIS nu este plasat pana la suprafata externa coronara, in contact direct
cu mediul bucal)
sandwich deschis (CIS este plasat pana la suprafata externa coronara, in contact direct
cu mediul bucal)
4. Sigilarea santurilor si a fosetelor, precum si restaurari preventive cu rasini, in profilaxia
stomatologieca preventiva
5. Fixarea adeziva a protezelor conjuncte unidentare estetice, de tip incrustatii, fatete,
coroane de invelis partiale/totale, a puntilor speciale, a dispozitivelor ortodontice
6. Refacerea/repararea directa in cabinet a componentelor estetice ale protezelor conjuncte
7. Realizarea directa in cabinet a unor protezari estetice provizorii
8. Reconstituirea bonturilor dentare, in vederea acoperiri lor
9. Imobilizarea dintilo provizorie sau prelungita
Posibilitatile de utilizare clinica au fost extinse, datorita realizarii si introducerii in practica
uzuala curenta a sistemelor de materiale compozite cu consistente diferite (fluide, normale sau
conventionale, condensabile), precum si a celor cu dubla initiere a fotopolimerizarii (mecanism
de priza dual:foto/autopolimerizabil)
120. Indicatii specifice de utilizare a compozitelor fluide
obturarea cavitatilor cu preparatii modificate speciale pentru leziuni proximale, tip
''caseta'', tip ''slot'', tip ''sant'' sau ''jgheab'', tip ''tunel'' sau ''galerie''
restaurarea leziunilor cervicale, mai ales de etiologie necarioasa prin mecanisme de
uzura (eroziune/abraziune/abfractie)
in tehnici de obturatie stratificata, aplicate ca prim strat (cel mai profund), ca obturatie de
baza (sau chiar liner), pentru adaptarea optima a interfetei adezive cu structura dentara
si pentru atenuarea (compensarea) tersiunilor interne (contractie de priza, sarcini
ocluzale)
121. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa indicatiile de utilizare.
cimenturi ionomeri de sticl pentru cimentarea lucrrilor protetice;
cimenturi ionomeri de sticl pentru restauraii coronare indicate n:

- restaurarea leziunilor cervicale de etiologie carioas sau necarioas;

- tratamentul cariilor radiculare;
- restaurri ocluzale minimal invazive;
- restaurri proximale minimal invazive tip tunel;
- cavitate n galerie (n an).
- restaurri provizorii (de urgen sau de ateptare);
- restaurarea dinilor temporari;
- reconstituiri coronare n scop protetic;
- obturaii apicale retrograde.
cimenturi ionomeri de sticl pentru :
- -obturaii de baz - tehnica sandwich clasic;
- tehnica sandwich deschis.
- ca lineri autopolimerizabili;
- fotopolimerizabili
122. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa structura chimica
- CIS convenionale bicomponente, pulbere-lichid;
- CIS anhidru;
- CIS fotopolimerizabile;
- CIS cu adaos de pulberi metalice.
123. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa mecanismul de
initiere si realizare a prizei.
- autopolimerizabile;
- fotopolimerizabile.
124. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa modul de prezentare.
- sistem bicomponent - nedozat/n capsule dozate.
- sistem anhidru dizolvat n - ap distilat/acid tartric.
- sistem monocomponent, fotopolimerizabil.
125. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla conventionale
Cimenturile ionomeri de sticl convenionale se prezint sub forma bicomponent :
pulbere, format din :
- particule de sticl cu diametrul de 20-50m care:
- la CIS de prim generaie era o sticl ternar de tip aluminosilicat poli-alchenoic acid;
- la CIS moderne au o compoziie mai complex, ele mai conin:
- fluoruri de aluminiu, calciu, natriu care se adaug n scop:
- cariopreventiv;
- pentru creterea rezistenei mecanice;
- scderea gradului de transluciditate.
- particule de bariu, stroniu, lanthan i o cantitate de corindon cu scopul de a mbunti: transparena; opalescena; transluciditatea.
lichid, care:
- la prima generaie de CIS este acidul poliacrilic;
- la cimenturile moderne este constituit din acizi policarboxilici, acizi organici, acidul
poliacrilic obinut din polimerizare fiind indispensabil pentru legturile CIS cu esuturile dure
dentare. Aceste molecule ale acidului determin, direct proporional, creterea rezistenei dar i
a vscozitii cimentului, ducnd la o ngreunare a realizrii amestecului lichid-pulbere. La acizii
utilizai n soluie apoas se adaug, pentru mbuntirea calitii lor fizice:

acid itaconic sau maleic ce permit:

- o limitare a creterii vscozitii cimentului;
- crete stabilitatea poliacizilor n soluii apoase.
acizi di i tricarboxilici (3-buten 1,2,3 dicarboxilic) pentru a crete:
- rezistena mecanic final;
- reactivitatea cimentului;
- aciditatea sa.
Dar scade n acelai timp legturile CIS cu structurile dure dentare.
acid tartric (~ 10%) ce permite: - prelungirea timpului de lucru;
- crete viteza reaciei de priz.
126. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla fotopolimerizabile.
O cucerire relativ recent, o reprezint cimenturile ionomeri de sticl care prezint n plus
fotoiniiatori de polimerizare, asemntori celor care se gsesc la rinile compozite fotopolimerizabile rezultnd astfel un compus hibrid.
Cimenturile ionomeri de sticl fotopolimerizabile pot fi :
-sistem bicomponent - past-lichid sau past-past;
-sistem monocomponent past.
Sistemele bicomponente pot fi:
nedozate;
dozate (capsule).
Pulberea CIS fotopolimerizabile conine un amestec de sticl fluoro-alumino-silicat, acid
tartric i acid poliacrilic modificat, iar lichidul lor este o soluie apoas pe baz de HEMA,
iniiatori solubili i activatori fotosensibili.
Reacia lor de priz este dubl:
- o reacie chimic clasic tip acid-baz, cu formarea unui gel poliacrilat;
- o reacie de formare a unui gel de silice (silicogel) care ntrete i leag
particu- lele de sticl.
Aplicarea cimenturilor ionomeri de sticl n aceast form cere mult timp (10 minute) de lucru i
las grupri metacrilat nepolimerizate; de aceea, s-a introdus un sistem tripolimerizabil, ce prezint
o a treia reacie de priz relativ rapid, iniiat de un catalizator. Ea permite dezvoltarea unor
proprieti fizice optime i acolo unde lumina nu poate ptrunde (Cherlea)(11). Este o
autopolimerizare la ntuneric a grupurilor metacrilice ce se desfoar n 3 faze:
- reacia acid-baz iniiat n momentul n care pulberea intr n contact cu lichidul i
care se poate derula i la ntuneric;
- o reacie autoiniiat a radicalilor liberi metacrilici, iniiat tot de contactul pulberelichid;
- o reacie fotoiniiat a radicalilor liberi metacrilici, declanat de lumina lmpii de
fotopolimerizare. Ea produce fotopolimerizarea materialului pn n zona n care
lumina poate penetra materialul.
127. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla modificate cu particule metalice
Cimenturile ionomeri de sticl modificate cu particule metalice reprezint o alt variant a
cimenturilor ionomeri de sticl, aprute din dorina continu de a mbunti unele din
proprietile fizice ale CIS convenionale, n principal rezistena la abraziune. Acestea prezint 2
categorii:
un sistem mixt, alctuit din sticl de alumino-fluoro-silicat care reacioneaz cu un
acid acrilic i formeaz o matrice de sruri ce nconjoar particulele de sticl
nereacionate i pulberea metalic;

ciment alctuit din sticl reactiv ce a fost fusionat termic cu particule metalice (Ag)
nainte de a fi transformat n pulbere. Aceast sticl mbogit cu argint va reaciona
cu acidul acrilic i va forma o matrice de sruri ce va nconjura particulele
nereacionate(Suzuki 2001)(37).
Diferena dintre cele 2 tipuri de CIS mbogite cu pulbere metalic este c, la a doua
categorie de cimenturi modificate, nu exist particule metalice libere n compoziie dup priza
materialului. Un astfel de material este Cermet la care, ntre particulele de sticl i metal s-au
stabilit legturi omogene foarte puternice i care conine particule de metale nobile (Au, Ag,
dioxid de titan, paladiu) sau sistemul de cimenturi ionomere Ketac-Silver. Aceste cimenturi cu
adaosuri de metale au urmtoarele caracteristici:
- rezisten la abraziune, compresiune, duritate superioar CIS convenionale;
- o cromatic mai asemntoare smalului, datorit oxidului de titan;
- priz rapid;
- sunt mai puin sensibile la contaminarea cu ap.
Aceste proprieti le indic pentru restaurarea dinilor temporari.

128. Proprietatile generale ale CIS

Cimenturile ionomeri de sticl se caracterizeaz prin:
contracie de priz minim;
expansiune termic similar cu cea a esuturilor dure dentare i o conductibilitate
termic redus, asemntoare cu cea a dentinei;
sunt sensibile la umezeal att n timpul inseriei ct i n primele ore de la aplicare;
rezistena la uzur este sczut, ceea ce le face inutilizabile n zone n care exist
stopuri ocluzale n ocluzie centric, contacte interdentare sau funcii incizale (Crligeriu)
(8);
au o suprafa rugoas care determin acumulare de plac bacterian dar sunt bine
tolerate de parodoniul marginal, ceea ce le indic n restaurrile leziunilor de colet de tip
abraziv sau eroziv. Au o mare rezisten la abraziune.
modulul de elasticitate este mai mic dect al cimenturilor convenionale;
duritatea de suprafa i rezistena la compresiune este mai bun dect a cimenturilor
policarboxilice;
aderen foarte bun att la nivelul smalului ct i al dentinei asigurnd o nchidere
marginal bun. La nivelul smalului aderena lor este mai bun dect la nivelul dentinei,
permind reducerea infiltraiilor marginale i aceast aderen se realizeaz prin
mijloace fizico-chimice, prin legturi ionice i legturi polare (puni de hidrogen).
Aderena nu necesit gravare acid, ci doar o condiionare a plgii dentinare cu acid
poliacrilic 10% timp de 20 secunde sau acid poliacrilic 40% (Durelon) pentru 20
secunde, urmat de splare cu ap cldu 30 secunde. Aderena se produce i n
mediu umed.
biocompatibilitatea asupra esutului pulpar i a parodoniului marginal este recunoscut,
totui, n cavitile profunde, la care se apreciaz c stratul de dentin este sub 0,5mm,
se indic aplicarea lor peste un liner cu hidroxid de calciu i aceasta pentru c s-a
constatat c n aceste situaii pot determina necroz pulpar [Crligeriu 2000(8),Bratu
1994(5)].

au efect cariostatic fiind donatoare de fluor i dup priz, cu efect n prevenirea cariei
secundare marginale i a recidivei de carie. Ele pot absorbi i ali ioni de fluor din mediu
pe care ulterior pot s-i elibereze n esuturile dentare nconjurtoare.
Stabilitatea coloristic este mai bun dect a cimentului silicat n timp ns, sufer o
infiltrare a materialului care determin creterea opacitii sale. Sunt mai puin estetice dect
compozitele i mai opace. Transluciditatea lor depinde de grosimea stratului de ciment, o
grosime de 1 mm, oferindu-le o transluciditate optim.
Timpul de priz iniial este de 3-8 minute, iar cel final de 24 h fiind influenat de umiditate,
temperatura mediului ambiant care cu ct e mai ridicat cu att timpul de priz se scurteaz, de
raportul dintre prile componente ale cimentului i de mrimea particulelor.
Au o manevrabilitate relativ simpl i rapid i sunt mai rezonabili din punct de vedere
economic.
129. Indicatiile specifice de utilizare pentru CIS
cimentarea lucrarilor protetice conjuncte
fixare adeziva (interfata de adeziune) a restaurarilor coronare
restaurarea leziunilor cervicale (carioasa/necarioase), inclusiv la nivelul cementului
radicular
restaurarea prin tehnici minim invazive a preparatiilor ocluzale si/sau ocluzo proximale
modificate (tunel, sant)
restaurarea coronara tranzitorie (controlul activitatii carioase in terapia minim invaziva)
restaurarea coronara stratificata, in asociere cu materiale compozite sau amalgam
(obturatie coronara tip ''sadwich'' inchis/deschis)
restaurare coronara a dintilor temporali
refacere bonturi coronare in scop protetic
protectie dentino-pulpara (liner/baza)
sigilarea santurilor si fosetelor coronare
ciment de sigilare endodontic (in tehnici de obturatie de canal)
repararea perforatiilor (cailor false) coronare si/sau radiculare (in 1/3 coronara a
canalelor radiculare)
obturatie apicala retrograda (in tehnici chirurgicale ajutatoare pentru tratamentul
endodontic)
TEHNICI DIRECTE DE RESTAURARE CORONARA CU MATERIALE ESTETICE ADERENTE

130. Tehnica inserarii si polimerizarii in straturi la cavitatile de cls I ocluzale restaurate

cu materiale compozite.
Realizarea unei preparatii cu unghiuri interne rotunjite
Aplicarea unei obturatii de baza cu CIS intr-un strat gros cu scopul de a limita cantitatea de
material compozit necesara pt realizarea restaurarii (cu cat cantitatea de compozit e mai mica
cu atat contractia sa de priza e mai mica)
Aplicarea in straturi succesive a materialului compozit a.i fiecare strat sa vina in contact cu un
nr cat mai mic de pereti ai cavitatii. Straturile nu trebuie sa depaseasca grosimea de 2-2,5mm pt
a se putea realiza o buna polimerizare.
la cavitatile de cls I mici si superficiale, compozitul poate fi aplicat intr-un strat care va fi
polimerizat, iar santurile si fosetele pot fi sigilate cu o rasina compozita
daca avem cavitati mai intinse => timpi:

1. I strat de compozit se plaseaza pe peretele V si se intinde spre podeaua cavitatii olic,

se fotopolimerizeaza dinspre V apoi spre ocluzal
2. II strat se aplica O,oblic si se polimerizeaza dinspre O apoi spre ocluzal
3. III strat,ocluzal
compozitele autopolimerizabile sunt recomandate pt restaurari posterioare, pt ca induc o
contractie de polimerizare mai mica decat cele foto, cu directionarea acesteia spre centrul
restaurarii,iar rasinile compozite foto au tendinta de contractie spre sursa de lumina, slabind
legatura dintre restauratie si peretii laterali si pulpar al cavitatii dat polimerizarii mai lente.
131. Tehnica inserarii si polimerizarii in straturi la cavitatile de clasa II ocluzo-proximale
restaurate cu materiale compozite
Mai economic pt leziunile proximale: cavitati in tunel sau in galerie, functie de marimea
procesului carios. Fotopolimerizarea se face intr-o singura etapa.
La cavitatile proximale cu sau fara retentie ocluzala, aplicarea fotopolimerizarii se face in straturi
succesive folosindu-se matrice transparenta autocolanta sau o banda simpla, fixata cu ajutorul
unei pene de lemn sau pene reflectorizante transparente (prin reflectia luminii potenteaza
fotopolimerizarea)
cand cavitatea e mare,materialul se aplica in mai multe straturi:
1. I strat se aplica la nivelul pragului gingival si se face fotopolimerizarea aplicand
spotul luminos pe pana reflectorizanta dinspre L,apoi V si in final se completeaza
dinspre ocluzal
2. II strat se aplica oblic oral,fara sa ajunga la peretele V,se polimerizeaza dinspre O
spre ocluzal,se muta pana V ,se aplica un nou strat V oblic si se repeta
fotopolimerizarea V apoi ocluzal
cavitatea e mai mica,se face aplicandu-se straturile O si V: O biluta de rasina care se
fotopolimerizeaza, apoi in cavitatea verticala se pune o cant de compozit cu spatula . In acest
strat se aplica biluta, astfel incat sa intre in contact cu peretii axiali si cu fata interna a matricei.
Sfera actioneaza ca o pana interna (pct de contac mai eficient modelat). Se fotopolimerizeaza
dinspre ocluzal si daca e necesar se mai adauga un strat ocluzal si se fotopolimeriz pana la
obturarea completa:
a. I fragment de compozit va fi intalnit indirect pe directia luminii dinspre pana
b. II fragment,mai mare si III mai mic,se foto dinspre oral/bucal,
c. IV fragment obtureaza si se polimerizeaza dinspre ocluzal
132. Reguli generale de realizare a preparatiei dintelui pentru restaurari directe cu
materiale compozite.
Preparatia se face indepartand in totalitate dentina si smaltul afectate de procesul
carios, mentinand o suprafata de subst suficienta pt adeziune si grosimea suficienta a
materialului de obturatie.
NU se indeparteaaza substanta dura sanatoasa pt retentie sau extensie preventiva si
unghiurile interne vor fi rotunjite.
Suprafata ocluzala NU se bizoteaza (posibilitatea includerii stopurilor centrice =>aparitia
cariilor II).
Aria ocluzala =pierderea de substanta dura dentara, dupa care cu hartia de articulatie se
verifica punctele de ocluzie pentru a fixa conturul definitiv al cavitatii.
Zonele de smalt se vor conserva si captusi cu CIS.
Unde smaltul cervical nu poate fi pastrat, nu se reconstituie cu rasina compozita pt ca
adeziunea sa la dentina e muult inferioasa celei de la nivelul smaltului.

Pentru prevenirea cariilor II: sigilarea santurilor si zonelor cariosusceptibile, iar pt carii
izolate se vor pregati cavitati izolate cu sigilarea santurilor de legatura.
Forma cavitatii poate influenta desprinderea sau adaptarea compozitului la peretii
preparatiei, orientand sensul fotopolimerizarii

133.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul I cu materiale

compozite
Tipul I:
indepartarea cat mai conservatoare a tesutului alterat cu ajutorul unei freze sferice si se
face palparea exploratorie pt determinarea intinderii procesului carios.
- izolare
- demineralizare in vederea aplicarii sigilantului
- spalarea si uscarea suprafetelor dentare demineralizate
- aplicarea sigilantului
134.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul II cu materiale
compozite
Tipul II:
Leziunea carioasa a progresat si in dentina,dar e inca putin extinsa
- indepartarea dentinei alterate:
- izolare
- aplicare obturatie de baza Ca(OH)2/CIS care realizeaza o legatura mai buna cu dentina
- demineralizare smalt
- spalare si uscare
- aplicarea agentului de legaura(nu se aplica cand baza se realizeaza din glass-ionomeri)
- aplicarea rasinii compozite
Se folosesc compozite rezistente la uzura. Poate di folosita pt restaurare preparatie,iar pt
sigilarea santurilor: material de sigilare
135. Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul III cu materiale
compozite
Tipul III:
Tehnica de restaurare preventiva in care se utilizeaza glass-ionomeri a caror adeziune la
dentina si inchidere marginala sunt mai bune.
- periaj profesional cu pasta neflururata
- spalare cu apa
- pregatirea conservatoare a cavitatii
- izolare
- spalarea cavitatii cu apa si uscare blanda cu jet de aer
- indepartarea smear layer cu acid poliacrilic 10 sec (in cavitatile profunde se aplica
Ca(OH)2 si dupa aceea conditionerul)
- spalarea cavitatii cu apa si uscarea cu aer
- aplicarea glass-ionomer ca liner (legatura mai buna cu sigilantul)
- demineralizarea glassului si a santurilor si fosetelor cu acid fosforic 37%
- spalarea cu jet de apa fara presiune 30 sec
- aplicarea materialului de sigilare peste suprafetele demineralizare
- controlul restauratiei in ocluzie.
136. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu localizare
ocluzala si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

Pentru un proces carios cu localizare ocluzal, forma general a cavitii va fi aceea obinut
dup realizarea accesului la procesul carios, exereza esuturilor alterate cu respectarea nivelului
de extindere a cariei i conservnd smalul subminat n limite rezonabile.
Dac exist mai multe procese carioase e preferabil s se realizeze deschiderea fiecrei
leziuni n parte i, n cazul n care esutul dentar restant care le separ este suficient, ele se
prepar separat. Dac esutul dentar sntos care separ leziunile carioase este insuficient pentru
a nu se fractura sub aciunea forelor de masticaie, se vor reuni cavitile n una singur.
O preparaie convenional se realizeaz cnd procesul carios depete 5 mm n sens
vestibulo-oral i e localizat n smal i dentin. Se va urmri realizarea unei forme de rezisten
corespunztoare, cu perei cu forme rotunjite, evitndu-se crearea de unghiuri interne accentuate
care favorizeaz contracia n timpul prizei, instaurnd astfel o competiie ntre fora de adeziune a
compozitului la smal i dentin i fora de contracie (desprindere). Cu ct cavitatea este mai
profund, cu att adeziunea este mai dificil de realizat, indicndu-se astfel utilizarea unei obturaii
de baz tip sandwich.
137. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare
proximala la dintii laterali si tipuri de preparatii ce pot fi realizate
Pentru procesele carioase proximale situate pe dinii laterali planul de tratament difer n
funcie de situaia clinic:
proces carios care ajunge pn la nivelul jonciunii smal-dentin;
proces carios care a evoluat i n dentin.
Cavitile de clasa a II-a pentru materiale compozite vor fi realizate ct mai conservativ, se
vor ndeprta strict esuturile alterate, fr extindere n anuri i fosete, toate unghiurile interne vor
fi rotunjite i nu se vor include n conturul cavitii stopuri centrice. Atunci cnd smalul cervical nu
poate fi pstrat, reconstituirea cu rin compozit este contraindicat datorit lipsei de adeziune a
materialului la acest nivel.
Cnd leziunea carioas a ajuns la jonciunea smaldentin, dac procesul carios este
situat pe faa proximal, sub punctul de contact, la distan de creasta marginal, se pot realiza
mai multe tipuri de caviti:
caviti proximale tip caset, acestea putnd s fie realizate doar n situaia n care avem
acces direct asupra suprafeei proximale afectate, lucru posibil datorit unor distrucii
coronare ntinse a dinilor vecini, unor edentaii sau, atunci cnd aceast leziune devine
accesibil printr-o preparaie efectuat fa n fa pe dintele vecin. Efectuarea restaurrii
acestei caviti care nu este supus direct forelor ocluzale se va efectua cu ciment
ionomer de sticl autopolimerizabil
caviti tip tunel cu abordare dinspre ocluzal, la distan de 2 mm de creasta
marginal care trebuie conservat. Deschiderea iniial a cavitii se realizeaz cu freze
diamantate fine la turaie medie, cu spray de ap i aer. Cavitatea ocluzal se va lrgi
treptat numai att ct s ne permit o complet ndeprtare a esuturilor alterate,
protejnd dintele vecin cu ajutorul unei matrici metalice plasate interdentar. Restaurarea
se va face cu ciment ionomer de sticl fotopolimerizabil care poate fi laminat cu un strat
de material compozit atunci cnd restauraia este supus unor fore ocluzale mari
cavitate n galerie cu acces vestibulo-oral, cu localizare sub punctul de contact
proximal
cavitate tip slot: aceast preparaie se realizeaz pentru procesele carioase situate n
apropierea crestei marginale, cu acces chiar prin creasta marginal. Materialul restaurator poate fi
un ciment ionomer de sticl fotopolimerizabil.
cavitate adeziv
Cavitatea adeziv se realizeaz atunci cnd procesul carios a evoluat ducnd la
ntreruperea crestei marginale. Caracteristic acestui tip de cavitate este c marginile cavitii

proximale nu sunt extinse pn n zonele de autocurire i prin exereza dentinei alterate va

rezulta o form autoretentiv n sens orizontal.
Cnd leziunea carioas s-a extins n smal i dentin se va realiza o cavitate
proximal adeziv tip cutie pe cale ocluzal care nglobeaz procesul carios i la care,
pentru restauraiile adezive nu sunt necesare i nici indicate unghiuri ascuite i extensii
vestibulare i orale ca la preparaiile realizate pentru amalgam. Ele trebuie s aib margini nete
i regulate, finisate dar nebizotate i opional cu anuri retentive pe peretele gingival i pe cei
laterali ai cavitii verticale
Cnd suntem nevoii s realizm o cavitate tipic de clasa a II-a, datorit unei evoluii
mai extinse a procesului carios, aceasta va avea forma convenional a unei caviti
conservatoare moderne, asemntoare celei realizate pentru amalgam, sub rezerva realizrii
unui bizou periferic i, evident, fr anuri de retenie proximale sau gingivale.
Cnd exist dou leziuni carioase mici proximale pe acelai dinte, se vor face dou
caviti distincte. Dac leziunile sunt ntinse i cuprind i anul mezio-distal, se va realiza o
preparaie tip mezio-ocluzo-distal (MOD).
138. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu localizare
proximala la dintii frontali (fara distructia unghiului incizal) si tipuri de preparatii ce pot fi
realizate
Pentru procese carioase localizate pe feele proximale ale dinilor frontali exist mai multe tipuri
de preparaii:
preparaie convenional: aceast preparaie are form clasic triunghiular, cu 4 perei orientai:
- vestibular;
- oral;
- parapulpar;
- gingival.
Marginile cavitii se termin cu un bizou drept. Acest tip de preparaie este indicat atunci cnd
procesul carios se gsete pe suprafaa radicular.
preparaie convenional bizotat
Aceast preparaie prezint avantajul c prismele de smal descoperite prin bizotare sunt
supuse mai eficient gravrii acide realiznd o retenie mai bun, cu reducerea posibilitii de
infiltrare marginal i de colorare a restauraiei. Aceast preparaie bizotat are urmtoarele
caracteristici:
- form tot triunghiular dar marginile cavitii externe sunt bizotate;
- pereii laterali sunt perpendiculari pe suprafaa smalului i marginea e bizotat;
- adncimea cavitii poate s fie sau nu uniform;
- nu sunt necesare anuri de retenie, ele sunt suplinite de gravarea acid.
Acest tip de preparaie este indicat atunci cnd se nlocuiete o restauraie veche de
compozit compromis cu una nou.
preparaie modificat
Preparaia modificat se caracterizeaz prin aceea c:
- nu prezint form special i nici o adncime anume, acestea fiind dictate de ntinderea
i adncimea procesului carios, ndeprtndu-se strict dentina alterat;
- marginile exterioare ale cavitii sunt bizotate ndeprtndu-se astfel i smalul friabil de
la marginile cavitii;
- adeziunea este dat de gravarea acid i nu este nevoie de mijloace suplimentare de
retenie.
Acest tip de restauraie este indicat pentru restaurarea proceselor carioase iniiale mici,
nou aprute, nconjurate de smal sntos sau pentru corectarea unor defecte de smal

139. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare

proximala la dintii frontali (cu distructia unghiului incizal) si tipuri de preparatii ce pot fi
realizate
Pentru procese carioase localizate la nivelul feelor proximale ale dinilor frontali, cu
distrugerea unghiului incizal cavitile de clasa a IV-a se prepar dup aceleai tipare ca o
cavitate de clasa a III-a.
Ea presupune necesitatea unei analize corecte a ocluziei i
obinerea unei suprafee importante de smal pentru colaj. Cavitatea de clasa a IV-a reprezint o
restaurare major pentru estetica dinilor anteriori, de aceea modificarea marginii libere trebuie
fcut cu atenie, n funcie de dinii vecini. Restauraia acoper partea incizal a dintelui, ceea ce
presupune o bun form a preparaiei i obinerea unui bizou amelar la marginile cavitii. Cu ct
bizoul amelar este mai mare, cu att adeziunea compozitului pe dinte este mai bun. Pentru ca
marginea vestibular s fie mai puin vizibil, se va prepara un bizou arcuit i nu drept.
Preparaia pentru restaurarea dinilor cu leziuni situate pe feele proximale ale dinilor
anteriori cu unghiul incizal distrus poate avea mai multe variante:
preparaia convenional
- preparaia convenional este recomandat atunci cnd marginea gingival a viitoarei
restauraii se extinde la nivelul suprafeei radiculare. n acest caz, orice poriune a cavitii trebuie
s prezinte un unghi de ntlnire ntre pereii laterali i suprafaa extern a smalului de 90,
precum i anuri de retenie, indiferent de modul n care este preparat partea superioar a
cavitii (dup tehnica bizotat sau cea modificat)
preparaia bizotat
- preparaia bizotat este recomandat n restaurarea proceselor carioase mari ce
afecteaz i unghiul incizal. Se va suplimenta suprafaa de smal bizotat pentru realizarea
reteniei dar ancorarea rinii compozite n preparaie se poate obine i cu mijloace suplimentare:
anuri, retenii tip coad de rndunic, tifturi parapulpare sau combinarea acestora.
- sanurile de retenie incizale i gingivale sunt indicate n cavitile extinse i sunt
similare ca aspect cu cele de la cavitatea de clasa a III-a
preparaia modificat
- acest tip de preparaie modificat este util pentru restaurarea leziunilor carioase mici/
moderate sau pentru rezolvarea unor leziuni traumatice. Obiectivul acestui gen de preparaii este
de a ndeprta ct mai puin esut dentar, ceea ce presupune ndeprtarea esutului alterat sau a
obturaiei defectuoase existente, incluznd n conturul extern al cavitii tot smalul friabil, albicios
de la marginea preparaiei.
- adncimea cavitii va fi dependent de extinderea procesului carios, de obturaia
anterioar sau de linia de fractur. Nu sunt indicate anuri de retenie.
- marginile exterioare ale cavitii vor fi bizotate.
n cazuri n care exist o pierdere de esuturi dure dentare fr existena unui proces
carios se poate realiza un bizou de jur mprejurul defectului foarte important pentru retenia
optim a compozitului.
140. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu localizare
cervicala si tipuri de preparatii ce pot fi realizate
Preparaiile realizate pentru procesele carioase situate n 1/3 cervical a dinilor presupune
extinderea spre incizal, mezial,distal i gingival a cavitii pn n esut sntos. n mod curent
aceste caviti se restaureaz cu materiale compozite cu microumplutur deoarece obturaia va
deveni mai lucioas i mult mai flexibil n cazul prezenei abfraciei.
preparaia convenional

- preparaia convenional este indicat pentru procese carioase situate parial sau total
pe suprafaa radicular vestibular/oral a dintelui i ea va mbrca caracteristicile unei preparaii
pentru amalgam.
preparaia bizotat
- acest tip de preparaie este indicat pentru nlocuirea unei restauraii vechi, plasat
ntr-o cavitate realizat dup tehnica convenional pentru leziuni carioase mari la care este
necesar ca mijloc de retenie suplimentar realizarea unor anuri gingivale. Acestea sunt necesare
pentru cazul n care marginea gingival a cavitii nu e plasat n smal
preparaia modificat
- preparaia modificat este indicat n defecte mici de smal, leziuni carioase cervicale
mici/moderate sau zone de decalcifiere sau de hipoplazie de smal.
- peretele pulpar poate s nu fie plasat la o adncime uniform.
Restaurarea preparaiilor cervicale se va realiza n funcie de etiologia i ntinderea lor. Astfel:
leziunile abrazive se vor restaura folosindu-se compozite microarjate sau
hibride sau tehnica sandwich compus din aceste dou materiale;
leziunile carioase limitate n smal presupun o tehnic facil de restaurare, cu
utilizarea, de preferin, a unui compozit hibrid i cu utilizarea tehnicilor adezive pentru smal;
leziunile de genul leziuni discoidale ,a cror origine este igiena orala i
recesiunea gingival, presupun utilizarea pentru restauraie a unui material ce elibereaz fluor, tip
ciment ionomer de sticl sau compomer. Se realizeaz n acest caz o preparaie convenional
fr a urmri obinerea unei caviti standard, mrimea leziunii i zona de retenie a materialului
influennd forma sa;
leziunile erozive trebuie s fie restaurate cu un material eliberator de fluor i cu
o solubilitate sczut, de preferat compomere sau ionomere rinoase prin tehnici adezive.
Secvena terapeutic presupune eventual ndeprtarea esuturilor alterate, bizotarea
marginilor de smal, realizarea de anturi interne de retenie dup care se trece la realizarea
restauraiei care, n final, va fi supus gravrii acide, splrii, uscrii dup care se va aplica o
rin cu vscozitate sczut i se elimin excesul cu jetul de aer pentru ca stratul s fie foarte fin,
apoi se fotopolimerizeaz.

TRATAMENTUL PLAGII DENTINARE SI PROTECTIA DENTINO-PULPARA

141. Caracteristicile dentinei: structura si repartitia topografica a componentelor,
proprietati fizice si chimice; semnificatia lor functionala in tratamentul plagii dentinare
Caracteristicile dentinei:
- este un tesut mineralizat cu structura heterogena, alcatuita din 3 faze cu repartizare
inegala
* faza anorganica (hidroxiapatita ) 50% din volum si 67% din masa;
* faza organica (fibre de colagen, proteine necolagenice, glicozaminoglicani) 30% din volum si
20% din masa;

* apa 20% din volum si 13% din masa.

Structura si repartitia topografica a componentelor: componentele dentinei sunt repartizate

neomogen, inegal volumetric si cantitativ:
componenta anorganica (predomina in dentina pericanaliculara); dispusa uniform atat
supreficial cat si profund
componenta organica (fb de colagen) si apa (predomina in dentina intercanaliculara si
in canaliculii dentinari); distribuita neuniform in stratul superficial si in cel profund
(colagen mai mult in stratul superficial - apa mai multa in stratul profund - circumpulpar);
lumenul canaliculelor dentinare, creste odata cu profunzimea, avand un diametru mai
mare in zona circumpulpara, fata de cel de la nivelul jonctiunii amelo-dentinare;
numarul de canalicule dentinare pe unitatea de suprafata este mai mare, odata cu
aproprierea de camera pulpara.
Proprietati fizice:
1. rezistenta mecanica (la compresiune, incovoiere, forfecare)
- depinde de grosimea stratului dentinar restant si de gradul de diversificare a orientarii
spatiale a fibrelor de colagen intercanaliculare;
- se poate ameliora prin cresterea structurii de rezistenta dentinare (prin stimularea
depunerii de dentina II) sau prin hibridizarea plagii dentinare (rasina adeziva - preia o parte
din tensiuni impreuna cu colagenul impregnat);
2. duritatea - scade pe masura aproprierii de pulpa;
3. elasticitatea - neuniforma (modul de elasticitate diferit intre dentina peri- si cea
intercanaliculara); superioara smaltului;
4. permeabilitatea - depinde de densitatea si de diametrul canaliculelor dentinare disponibile
(atat densitatea cat si diametrul variaza in raport cu profunzimea cavitatii);
- se poate produce prin difuziune (gradient de concentratie la presiune constanta);
- se poate produce prin filtrate (gradient de presiune la concentratie constanta).
Proprietati chimice
1.capacitatea tampon pentru aciditate;
2.protectia antitoxica pentru pulpa.
142. Prezentati particularitatile plagii dentinare
1. Lipsa sangerarii:
avantaj - vizibilitate si comoditate in lucru;
dezavantaj: lipsa mecanismelor de aparare sanguina.
2. Expunerea directa la factorii in mediul bucal
- factorii devin odontopatogeni in lipsa protectiei dentino-pulpare adecvate:
- diferentele de temperatura, de pH, de concentratie si presiune osmotica;
- mircoorganismele si toxinele;

- enzime si produsi metabolici.

3. Contaminarea cu germeni:
prin contact direct (septic);
prin persistenta germenilor pionieri in canaliculele dentinare dupa izolare.
4. Prezenta limfei dentinare (din canaliculele dentinare unde se afla alaturi de prelungirile
celulare odontoblastice si fibrilare nervoase): lichid limpede, care contine apa; saruri minerale,
enzime, AA; Reprezinta mediul care regleaza echilibrul trofic al dentinei. Prin sectionarea
canaliculelor dentinare, limfa dentinara se raspandeste pe suprafata plagii dentinare si duce la:
- mediu de cultura pt germeni;
- umiditate permanenta a suprafetei de sectiune dentinare.
5. Prezenta smear layer detritus dentinar remanent
143. Detritusul dentinar remanent (definitie, morfologie, compozitia chimica, solubilizare )
si semnificatia sa functionala in tratamentul plagii dentinare si protectia dentino-pulpara:
SUBIECTUL 84
144. Microinfiltratia marginala: semnificatia functionala si abordarea terapeutica
Se produce prin:
microspatii intre peretii cavitatii si materialul de restaurare;

permeabilitatea stratului protector;

porozitatile si interstitiile DDR.

Combaterea microinfiltratiei marginale:

tratamentul clasic: NU influenteaza DDR (NU modifica/indeparteaza)

tramentul modern: modifica/indeparteaza DDR

hibridizarea plagii dentinare (cuplarea adeziva de interfata la nivelul suprafetei
dentinare si inchiderea etansa, inclusiv sigilarea canaliculelor dentinare ) = >
realizarea adeziunii dentinare

145. Prezentati obiectivele tratamentului plagii dentinare (ale protectiei dentino-pulpare)

1. Protectie pasiva (inerta)
izolarea campului operator, corelata cu toaleta cavitatii (indepartarea resturilor de
dentina si smalt, a urmelor de saliva, sange, secretii ramase din timpul prepararii);
protectia fata de agentii fizici (mecanici; termici si electrici) si chimici;

obliterarea orificiilor canaliculelor dentinare pt a preveni difuziunea in directia pulpara a

stimulilor nocivi;
restabilirea formei interne optime a preparatiei (corectarea unor imperfectiuni ale
peretilor parapulpar si pulpar);
etansarea parietala/marginala pt evitarea microinfiltratiei.

2. Protectie activa (biologica)

terapie cu efect antimicrobian (bacteriostatic/bactericid);

stimularea mecanismelor defensive si reparatoare locale pulpo-dentinare (cicatrizare;

remineralizare a dentinei restante afectate reversibil; neodentinogeneza).

146. Care sunt calitatile necesare unui material optim de protectie dentino-pulpara
1. Neiritant pentru structurile pulpo-dentinare, prin compozitie si proprietati chimice;
biologice; fizice
2. Pansament adecvat pentru prelungirile celulare fibrilare sectionat din interiorul
canaliculelor dentinare
3. Izolare si rezistenta mecanica (presiuni ocluzale/masticatorii)
4. Izolare termica - inclusiv fara reactie exoterma proprie de priza
5. Izolare electrica
6. Izolare chimica
7. Compatibilitate chimica cu materialul de restaurare coronara
8. Radioopacitate
9. Blocarea germenilor existenti in canaliculele dentinare inchidere etansa
10. Remineralizarea dentinei afectate reversibile
11. Stimularea formarii dentinei scleroase ( rezistenta crescuta si premeabilitate scazuta)
12. Stimularea depunerii dentinei II de reparatie
13. Rezolutia inflamatiei pulpare asimptomatice produsa prin evolutia cariei simple
14. Insolubil si inalterabil in conditiile mediului bucal
15. Absenta colorarii (impreganrii) structuriilor dure dentare(evitarea discromiilor)
16. Manipularea clinica usoara.
147.Prezentati conceptia clasica (bazata pe materiale si tehnici conventionale) in
tratamentul plagii dentinare
Etapa de terapie medicamentoasa in tratamentul cariei simple dentare (tratamentul plagii
dentinare si protectie dentino-pulpara) poate fi abordata prin 2 moduri:
- conceptia clasica materiale si tehnici conventionale;
- conceptia moderna - materiale si tehnici actuale, bazate pe conceptul de adeziune
amelo-dentinara
Conceptia clasica:
considera ca plaga dentinara necesita o abordare terapeutica diferita in functie de
profunzimea cavitatii si aspectului dentinei din zona cea mai apropiata de camera
pulpara.
folosim material de izolare si protectie pulpara pentru prevenirea actiunii unor factori
iritativi nocivi asupra pulpei dentare, ce provin din componentele materialelor
restauratoare, de la diferente de temperatura sau potential electic transmise prin
intermediul materialului de obturatie sau penetrarea microorganismelor ori a produsilor
patogeni prin spatiile existente la interfata preparatie/restaurare (microinfiltratie
marginala);
nu tine cont de rolul DDR

cavitatiile pot fi superficiale; medii; profunde

Dentina restanta de la nivelul plagii dentinare poate fi:

1. De aspect si duritate normala:
pare sanatoasa, dar e alcatuita din zone alternante:

dentina normala, in care canaliculele dentinare nu prezinta in interiorul lor

microorganisme;
dentina partial demineralizata fara microorganisme pioniere;
dentina transparenta, translucida sau scleroasa, cu degenerescenta calcara
(obliterare prin hipercalcifiere) relativ impermeabila pt microoganisme;
dentina opaca, cu canalicule cu traiecte moarte

daca dentina restanta are sub 2 mm, caldura poate determina leziuni pulpare
reversibile/ireversibile, uneori chiar necroza pulpara;
prelungirile odontoblastice din interiorul canaliculelor dentinare, daca nu au fost expuse
anterior nici unui factor iritativ (nu s-a adaptat) vor suferi degenerescenta si necroza
(canaliculele dentinare implicate vor deveni goale (traiecte moarte) )
clinic se poate delimita dentina alterata de normala prin aspect si consistenta, in cariile
acute cu evol rapida se dif greu
2. Dentina dura si pigmentata
prezinta aceleasi zone ca si dentina de aspect normal. Aspectul de pigmentare maxima
a plagii dentinare este specific cariei cu evolutie lenta, caracterizata prin scleroza
canaliculelor dentinare, cu formare de dentina transparenta. E mai calcificata si mai
eficienta importiva atacului microbian, de aceea este bine sa fie pastrata.
3. Dentina dura, cu zone mici de dentina alterata ireversibil
prezinta alternanta celor 4 zone descrise mai sus, cu o suprafata de cel mult 1 mm 2, in
care dentina e distrusa ireversibil, canaliculele dentinare sunt dilatate, cu
microorganisme, enzime si toxine in interior, cu demineralizarea intensa a dentinei
intercanalicualre
daca indepartarea zonei punctiforme duce la deschiderea camerei pulpare: se aplica un
coafaj indirect, daca conditiile permit acest lucru. In practica curenta, in tratamentul plagii
dentinare apar mai multe notiuni: obturatie de baza, liner, lac dentar, baza intermediara,
coafaj indirect.
148.Definiti si prezentati baza propriu-zisa (obturatia de baza)
Obturatia de baza: se refera la aplicarea pe suprafata dentinei expuse a unor materiale cimenturi dentare sau baza propriu-zisa, ce au o rezistenta mecanica superioara,
asemanatoare cu a dentinei. Baza are rolul de:
1. ofera protectie fizica si chimica pt dentina si pulpa;
2. constituie un suport mecanic pt restaurarea de durata, distribuind stres-ul local exercitat
asupra sa spre dentina subiacenta;
3. substituent al dentinei distruse din cauza procesului carios, sau indepartata prin
instrumentare.
Aceste obiective presupun:

grosime minima de 1-1.5mm a bazei, trebuie sa prezinte rezistenta mare la

compresiune, modul de elasticitate ridicat, conductibilitate si difuzabilitate termica
similare cu ale tesuturilor dure dentare.
bazele propriu-zise sunt folosite in cavitati de adancime medie,in care exista dentina
normal colorata sau pigmentata. Materialele indicate pt obturatii de baza: FOZ; PCZ;
ZOE(modificate); CIS.

149.Definiti si prezentati liner-ii si varnish-urile (lacurile dentare)

Liner:
utilizat pentru suspensii; paste; cimenturi biocomponente pe baza de Ca(OH)2; ZOE sau
CIS conventionale (cu priza chimica), CIS modificate prin adaos de rasini
(fotopolimerizabile).
Se aplica strict pe dentina, intr-un strat fin, formand o pelicula subtire de 0,5 mm.

Linerii se folosesc si in coafajul indirect, realizeaza o bariere protectoare fata de factorii

chimici nocivi si termici.
Deoarece preparatele, cu exceptia CIS, nu au duritate si rezistenta mecanica suficienta
si nici grosime convenabila, se acopera, in cavitati medii cu baza propriu zisa.

Lacurile dentare
sunt subst inerte, neutre chimic, care se aplica pe peretii preparatiei pt a creea o bariera
fata de actiunea iritanta a unor materiale de restaurare si a penetrarii fluidului bucal la
interfata preparatiei/restaurare. Ele pot preveni modificarea culorii dintelui (in cazul
obturatiilor de amalgam), permit un grad de izolate a canaliculelor dentinare
sesctionate, putand preveni/limita hipersensibilitatea dentinara postoperatorie.
Sunt solutii de rasini naturale (coplal; colofoniu) sau sintetice (polistiren; acetat de
celuloza) solubilizate in solventi organici (alcool acetona,eter). Evaporarea solventului
formeaza o pelicula cu rol izolator fara actiune protectoare mecanica, termica sau
stimulatoare biologica. Anumite lacuri pot contine si substante cu rol terapeutic: eugenol;
timol; fluor.
lacurile nu sunt indicate in restaurarile cu materiale adezive pe baza de rasini, care prin
monomeri, duc la dizolvarea rasinii lacului dentar; unele componente pot influenta
negativ reactia de priza.
150.Definiti si prezentati coafajul indirect (inclusiv bazele intermediare)
Coafajul indirect este metoda de tratament mult mai complexa care presupune:
dezinfectia plagii dentinare;

obliterarea canaliculelor dentinare sectionate;

protectia pulpei dentare fata de agentii iritanti;

stimularea neodentinogenezei (prin preparate cu Ca(OH)2 sau ZOE).

Se urmareste distrugerea germenilor prezenti in canaliculele dentinare, precum si reducerea
permeabilitatii dentinare prin formarea de dentina transparenta si reducerea microinfiltratiilor
marginael ce pot genera inflamatia pulpara.
Rolul bazelor intermediare utilizate in coafajul indirect:
acoperirea si protejarea preparatului de coafaj;

izolant impotriva agentilor chimici;

agent terapeutic pulpar.

Datorita rezistentei mecanica redusa si slabei protectii antitermice, plus incompatibilitatii
unora dinte ele (ZOE) cu materiale de restaurare aderente pe baza de rasini, trebuie acoperite
cu un alt material care sa asigure convenabil aceste cerinte - baze propriu-zise FOZ sau PCZ
pentru ZOE, CIS pt Ca(OH)2. De aceea, preparatele utilizate pentru acoperirea preparatelor de
coafaj poarta denumirea de baze intermediare.
materiale folosite ca baze intermediare pot fi:

ZOE conventional clasic;

cimenturi cu Ca(OH)2;

CIS tip III

151. Prezentati conceptia moderna (bazata pe materiale si tehnici actuale) in tratamentul

plagii dentinare
Conceptia moderna
ia in considerare toate caracteristicile plagii dentinare, in special prezenta si rolul DDR,
in ceea ce priveste posibilitatea obtinerii inchiderii etanse palietale/marginale, in scopul
evitarii aparitiei microinfiltratiei (e considerata factorul nociv principal pt apartia
complicatiilor pulpare; prin penetrarea germenilor pana la niv pulpei; se evita prin
inchiderea etansa a interfetei preparatie/restaurare)
tratamentul modern al plagii e bazat pe conceptul de adeziune dentinara: modificarea
sau indepartarea DDR = > hibridizarea plagii dentinare = cuplarea adeziva de
interfata la nivelul suprafetei dentinare si inchiderea etansa, inclusiv sigilarea
canaliculelor dentinare) = > realizarea adeziunii dentinare.
Hibridizarea si adeziunea: se pot obtine prin:
1. Mentinerea DDR si cresterea fortei de coeziune: prin infiltrarea si impregnarea cu primer
si monomer adeziv => DDR modificat, care evita dizolvarea sau desprinderea ulterioara de
pe suprafata dentinara. Modalitati de obtinere:
ameliorarea rezistentei acide a DDR, prin tratarea cu fosfat acid de Ca;

fixarea DDR prin impregnarea cu rasini;

fixarea DDR cu glutaraldehida, acid tanic;

modificarea DDR si substituirea cu un precipitat PDR (protector dentinar remanent), prin

tratare cu acid azotic 2.5% si oxalat feric.
2. Indepartarea trapeutica a DDR:
partiala (micropelicula) sau
totala (micropelicula si cepurile)
- obtinuta prin gravare acida (pentru adezivi) si conditionarea plagii dentinare (pentru PCZ si
CIS)
152. Care sunt avantajele si dezavantajele gravarii acide a plagii dentinare
Avantaje:
lipsa totala a nocivitatii pulpare;

inlaturarea completa a DDR = eliminarea gemenilor si produselor toxice;

descoperirea si eliberarea canaliculelor dentinare (microretentii mecanice);

eliberarea fibrelor superficiale din colagenul dentinar: microretentii mecanice si substrat

pt legaturi chimice directe;
evitatea microinfiltratie marginale consecutive dizolvarii in timp a DDR (permite
penetrarea si colonizarea germenilor = carie secundara marginala si recidiva de carie).

Dezavantaje:
cresterea semnificativa a permeabilitatii dentinare,variabila in raport cu grosimea DDR
indepratat si cu grosimea dentinei restante.
153. Care sunt avantajele si dezavantajele adezivilor pentru tratamentul plagii dentinare
si protectia dentino-pulpara
Avantaje
sigilarea suprafetei dentinare (inclusiv orificiile canaliculelor) si a interfetei cu materialele
de restaurare;
eliminarea sau reducerea hipersensiblitatii/hiperesteziei dentinare;

biocompatibilitatea pulpara corespunzatoare:

blocarea penetrarii germenilor si toxinelor (daca se indeparteaza DDR)

majoritatea componentelor cu potential toxic ale sistemelor adezive scad rapid

sau sunt blocate in compusi chimici stabili (priza scurta);
flux centrifug si diluare pin limfa dentinara;

detoxifiera posibila prin circulatia pulpara de intoarcere.

Dezavantaje
esecuri in timp ale sigilarii etanse dehiscente si microinfiltratii la intrefata cu dentina;

adeziunea initala slaba in vecinatatea canaliculelor dentinare (nr redus si dispozitie

improprie a fibrelor de colagen);
adeziunea redusa in cavitatiile profunde, in apropierea pulpei (canalicule dentinare mai
multe, suprafata ocupata de orificii mai mare = > scade suprafata de adeziune si
rezistenta la forfecare);
adeziune initiala mai slaba la plaga dentinara cu modificari carioase incipiente
(reversibile);
scaderea potentialului defensiv pulpar (imunosupresia LT);

cresterea temp intrapulpare (la sististemele adezive fotopolimerizabile);

gravarea acida sau conditionarea acida a dentinei, poate produce:

cresterea permeabilitatii dentianare;

favorizeaza excitatii terminatilor nervoase;

favorizeaza patrunderea microorganismelor.

154. Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati

superficiale

Alegerea conduitei terapeutice in tratamentul plagii dentinare se va face tinand cont de:
profunzimea cavitatii si grosimea stratului de dentina restanta;

permeabilitatea dentinei, variabila in functie de viteza de evolutie a procesului carios;

gradul de etanseitate al interfetei obturatie coronara/dinte;

materialul utilizat pentru restaurare de durata.

In raport cu adancimea cavitatii, pot exista mai multe situatii clinice:

Cavitate superficiala:
in aceasta cavitate, pulpa dentara e acoperita de un strat suficient de dentina
restanta, cu aspect normal care asigura protectia necesara fata de factorii agresori, iar
infiltratia microbiana la nivel dentinar e minima sau absenta.
daca folosim amalgamul de argint este suficienta aplicarea unui lac dentar pt a creea o
bariera impotriva coroziunii.
in tehnicile moderne se indica utilizarea tehnicilor adezive (adezivi amelo-dentinari pt
amalgam); daca se utilizeaza un compozit se face hibridizare prin tehnici adezive pt
protejarea suprafetei dentinare denudate.
155.Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati
medii
Cavitate medie:
daca materialul restaurator va fi amalgamul de Argint, avand in vedere izolarea termica a
pulpei dentare = > se utilizeaza o obturatie de baza cu CIS (foto) care sa ofere o
rezistenta optima la fortele de condensare a amalgamuluisi la posibila degradare. Alte
materiale: PCZ; FOZ (izolare termica, electrica si rezist mecanica; strat 1-1,5mm)
pt restaurarea directa cu compozit in cavit ocluzale sau ocluzo-poximale la dintii laterali,
tehnica clasica, conventionala, materialul ales pt protectia plagii: ciment compatibil cu
compozitul si rezistent la fortele e masticatie: CIS modificat, fotopolimerizabil; CIS tip III
autopolimerizabil, PCZ; FOZ;
daca restaurarea nu e supusa fortelor ocluzale, pentru protectie se utilizeaza liner cu
Ca(OH)2 pe o intindere controlata, limitata pentru a nu reduce nejustificat suprafata de
adeziune dentinara. se mai poate aplica un liner pe baza de CIS fotopolimerizabil.
156. Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati
profunde
Cavitate profunda:
- in cavitatile produnde, in care dentina ramasa pe peretele pulpar si/sau parapulpar este de
grosime mica si nu mai asigura o protectie satisfacatoare pulpei dentare fata de agentii
agresori, daca restaurarea va fi facuta cu amalgam, se poate realiza un coafaj indirect,
folosind liner, aplicat in zona cea mai profunda a cavitatii, ce se va acoperi cu ZOE
modificat, cu ciment PCZ sau cu CIS;
- cand restaurarea va fi din material adeziv de tip compozit, in cavitatile profunde se poate
aplica o baza intermediara de Ca(OH)2, care va fi acoperita cu o baza propriu-zisa din CIS.

Cavitati superficiale
AMALGAM
lacuri (varnish)
protectie pasiva chimica care se opune
patrunderii produsilor de coroziune a
amalgamului catre pulpa (NU
PROTEJEAZA TERMIC)

COMPOZIT
- hibridizare plaga dentinara
gravaj
primer
adeziv

Cavitati medii
AMALGAM
- obturatia de baza propriu-zisa care poate fi:
- CIS foto sau conventional
- FOZ
- FOZ antiseptic
- ZOE
- ZOE cu polimeri
- ZOE cu EBA
- ciment non-eugenat
- ciment policarboxilat de zinc

COMPOZIT
- obturatia de baza propriu-zisa care poate fi:
- la dintii frontali Ca(OH)2 pentru ca nu sunt
foarte mari (liner!)
- la dintii laterali :
- CIS foto sau conventional
- FOZ
- FOZ antiseptic
- ciment policarboxil
- cimenturi non-eugenolate

Cavitati profunde
AMALGAM se aplica
1 baza intermediara = liner = Ca(OH)2
2 baza propriu-zisa (ca la cavitatile medii dar
fara FOZ pentru aciditate)

COMPOZIT se aplica
1 baza intermediara = liner = Ca(OH)2
2 baza propriu-zisa (ca la cavitatile medii fara
FOZ)

CIS fotopolimerizabil este ales mai frecvent datorita:

aderentei foarte bune la pereti inchidere buna;
eliberare fluor;
mai rezistent mecanic decat celelalte (fara FOZ);
biocompatibil.