Povestea bobocului

Era o data un zmeu batran, ce mergea pe drum, carand un sac pe umar de la

departare, parea complet inofensiv. Dar cine sa banuie ce zace ascuns acolo, in desaga
lui? Ce minune? Ce farmen? Ce vraja? Era o intreaga lume acolo Dar nimeni n-avea
habar Inca La un moment dat, zmeul se opreste, cauta in desaga lui si scoate ceva.
Ceva din ce a adunat el acolo atata vreme. Ceva ce doar el stie cu cata truda l-a
faurit Stii ce scoate?
Limba!, zice un copilas
Nuu, mai ai doua incercari
Ma dau batut, zice copilasul.
Asa repede? Cred ca am gresit zmeul
Nu!
Bine, atunci iti spun El scoate din traista lui plina cu de toate un boboc. Cel mai
gingas si mai curat, in care zace toata speranta lumii lui. Si, stii ce face cu el?
Ce?
Il saruta cu dor sufland asupra lui tot curajul pe care zmeul il are Si, il daruieste
impreuna cu inima lui Il daruieste unei fetite care e prea mica acum, ea stie doar sa
se joace cu papusile de carpa Nu stie ce a primit Nici macar nu-si imagineaza Stii
ce face fetita?
Ce?
Se uita la boboc Hmm, parca e frumos, asa rozaliu Dar, parca e prea simplu, sigur
ascunde ceva de pret! Ia, sa vedem Si, incepe sa traga de petale Rupand una cate
una, petalele cad plangand pe pamant Si ea, tot cauta si cauta asteptand sa gaseasca ,
sa descopere comoara La urma, arunca si cotorul nestiind durerea cu care a fost
construit In cautarea ei disperata, nu vede ca a distrus bobocul cel gingas decat prea
tarziu. Ce mai poate face acum? Plange zile intregi neintelegand de ce doare E doar
un boboc, zice in sinea ei. Parca era frumos, parca transmitea ceva Si, la un moment
dat, ii vine o idee: sa gaseasca alti boboci si sa afle ce vroia acel zmeu sa-i transmita
Si, uite asa, fetita a devenit o femeie cu cea mai mare gradina din lume, din care n-a
mai rupt nici un boboc ci, i-a lasat pe toti sa infloreasca sa-si arate in felul lor
comoara, fara ca ea sa-i mai distruga
Sfarsit
Poveste scrisa dupa intamplari reale
Nadeira