M ntreb acum foarte des care-i drumul.

Pentru c atunci cnd cazi i e prea

greu s te ridici, i strngi din dini, te gndeti prea mult la trecut i numai de
bine parc iar te mini. Si mai tii c ai un plan i planul tu e viaa ta... din care
rupi fr s tii ani cu ani.
i-a vrea s fiu acolo unde cineva mereu m-ateapt, unde ploile mrunte spal
toamn dup toamn - praful de pe strzi, unde ochii care nu se vd, nu se uit,
unde diminei lumea se salut i unde privesc zmbete nu doar n fotografii.
Anii trec neobservai, n timp, parc vor s fie uitai i rmn tot mai puini. S-au
schimbat multe acum, ns printre ce-a rmas este nostalgie si-un ir de
insomnii.
Unde-i dor de tot, inimi bat n unison, cred.
i orice cale-ncepe cu un singur pas, cnd visezi cu-adevrat i uii de... ceas. i
faci pai spre ce vrei s fii tu, chiar dac lumea-i mare, att de mare, att de
mare... iar noi att de mici.
Tu tii acum c eti un om mai special, pregtit s urce noi trepte la pas grbit.
Ei bine, acestea au fost tirile. Sunt Kevin Kirmizigul. Pe curnd...