Sunteți pe pagina 1din 4

NORMATIVITATEA INSTRUIRII

Actiunea educativa se realizeaza prin respectarea unor norme cu inteles de reguli


de actiune, de prescriptii sau de indicatii (instructiuni).
Ansamblul acestor reguli - normativitate. Normativitatea educatiei poate fi:
a) institutionala (cadrul legislativ); b) functionala (de ordin didactic).
In sfera normativitatii functionale sunt cuprinse principiile didactice (l. latina :
princeps : primul, cel mai mare, cel mai important : principium : inceput).
Principiile didactice sunt considerate :
teze fundamentale, norme generale, in functie de care se proiecteaza, se
organizeaza si se desfasoara activitatile de predare-invatare ;
idei de baza, orientative care ghideaza activitatea cadrului didactic.
Fiecare principiu didactic exprima cate o cerinta cu valoare de axioma procedurala.
Principiile didactice se detaliaza prin norme sau reguli de actiune ce determina o
anumita organizare si derulare a procesului de invatamnt. Respectarea principiilor
didactice inlatura improvizata si desfasurarea spontana a procesului instructiv-educativ.
Principiile didactice indeplinesc mai multe functii:
orienteaza traseul educativ spre obiectivele propuse ;
normeaza practica educativa (obliga sa fie respectate niste reguli
psihologice, pedagogice, deontologice, stiintifice) ;
prescriu tratamente si moduri de relationare specifice in raport cu
situatia de invatare ;
regleaza activitatea educativa atunci cnd rezultatele sI
performantele la care se ajunge nu sunt cele scontate.
Sistemul principiilor didactice cuprinde:
a) Principiul participarii active si constiente a elevului in
activitatea de predare-invatare-evaluare
Cerinta: invatarea unui materialul trebuie sa se faca prin asimilare logica,
bazata pe inteles (participare constienta) ct si prin implicarea elevului in
procesul propriei formari.
Participarea constienta - apel la gndire, exclude insusirea mecanica a
informatiilor. Implicarea gndirii in procesul invatarii ii va permite elevului sa
opereze cu cunostintele achizitionate si le actualizeze diferentiat, sa faca
legaturile cele mai potrivite, sa elimine acele achizitii care nu mai sunt
necesare sau actuale.
Activizarea - antrenarea efortului propriu in activitatea de invatare,
efort sustinut de procese afectiv-motivationale complexe.
Respectarea acestui principiu impune :
utilizarea strategiilor activ-participative;
imbinarea activitatillor de inatare individualizata/independenta cu
activitatile de cooperare si socializare prin invatare;
stimularea creativitaii, imaginatiei si spiritului critic.
b) Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, deprinderilor si
priceperilor
Cerinta: orice achizitie valoroasa dobndita in procesul de invatamnt
trebuie consolidata pentru a putea fi utilizata ulterior.

Temeinicia achizitiilor depinde de modul in care se realizeaza insusirea,


fixarea si interpretarea acestora. Pentru aceasta, cadrul didactic :
sa-i indrume pe elevi in folosirea unor tehnici mnezice eficiente (sa
se memoreze numai ceea ce s-a inteles).
sa valorifice, teoretic si practic, achizitiile invatarii ;(invatarea va fi
de durata si profunda).
sa foloseasca lectiile de sinteza sau recapitulare pentru a reanaliza
achizitiile, a le sintetiza, a realiza conexiuni la nivelul unei
discipline, la granita dintre discipline (invatarea devine solida,
trainica).
sa realizeze cu regularitate si la un anumit nivel de exigenta
controlul si aprecierea scolara.
sa-i antreneze pe elevi in activitati practice in care sa-si probeze
temeinicia cunostintelor.
c) Principiul accesibilitatii (luarii in considerare a
particularitatilor de vrsta si individuale ale elevilor)
Cerita: continuturile stipulate prin planuri, programe si manuale precum si
metodologia didactica trebuie sa fie adaptate la particularitatile de vrsta si
individuale ale elevilor in asa fel inct acestia sa fie solicitati la un nivel
optim.
In procesul de invatamnt nu trebuie sa fortam nepermis de mult limitele
pe care le ingaduie vrsta si caracteristicile individuale. Totusi legile
proximei dezvoltari impun ca potentialul de invatare al fiecarui elev sa fie
valorificat la maxim prin antrenarea deplina a resurselor sale psihologice. O
sarcina prea usoara il imbie pe elev la delasare si superficialitate, in timp ce o
sarcina prea dificila conduce la blocaj.
Accesibilitatea cunostintelor - realizata in doua etape :
in planuri, programe si manuale ;
in cadrul lectiei, din perspectiva situatiei concrete de invatare si a
posibilitatilor reale ale elevilor.
Cadrul didactic are obligatia de a exploata in mod diferentiat posibilitatile
individuale ale elevilor prin tratare diferentiata si individualizata.
d) Principiul interactiunii dintre teorie si practica
Cerinta: cunostintele insusite in activitatea didactica trebuie valorificate
in activitatile ulterioare, in special cele practice, pentru ca numai astfel devin
mai durabile, iar motivatia invatarii creste (complementaritate intre intuitiv si
rational).
Practica are rolul de a verifica si confirma adevarul teoretic, iar teoria, la
rndul ei, permite intelegerea superioara a practicii pe baza cunoasterii
esentei si legitatii fenomenelor (stiinta controlata de experienta;
experienta controlata de stiinta).
Se recomanda cadrului didactic :
sa recurga frecvent la exemplificari, exercitii,
sa realizeze corelatii intre teoretic si practic, experiente;
sa creeze situatii problematice.

Aplicarea acestui principiu trebuie sa evite exagerarile in ambele


sensuri.
e) Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare
Cerinta: in procesul de invatamnt trebuie sa se asigure continuitatea
invatarii si integrarea treptata a cunostintelor in sisteme din ce in ce mai largi
si mai complexe (sistematizare).
Respectarea acestei cerintei se poate asigura la doua niveluri :
la nivelul documentelor oficiale de proiectare curriculara a educatiei :
plan de invatamnt, programe scolare, manuale ;
la nivelul proceselor didactice propriu-zise, prin predarea coerenta si
continua.
In procesul didactic, predarea sistematica este posibila prin:
utilizarea unor scheme, planuri,
programarea unor lectii de sistematizare a cunostintelor,
realizarea unor corelatii intradisciplinare si interdisciplinare
(evitarea
transmiterii
izolate
si
secventiale
a
informatiilor,informatiile).
Continuitatea in actul predarii si invatarii poate fi asigurata prin :
prezentarea coerenta a informatiilor, intr-o succesiune logica,
stabilirea permanenta a unor legaturi intre cunostintele insusite
anterior si cele noi.
Proiectarea (anuala, semestriala) riguroasa a activitatii educative
permite cadrelor didactice sa-si formeze o viziune globala asupra
continuturilor ce vor fi predate in mod esalonat ct si evitarea unor rupturi
intre aceste continuturi.
f) Principiul corelatiei dintre senzorial sI rational, dintre concret
si abstract (principiul intuitiei)
Cerinta: in procesul dirijarii invatarii cadrele didactice trebuie sa asigure
un echilibru optim intre doua cai ale cunoasterii: calea inductiva (de la
concret la abstract, prin intuire) si calea deductia, prin intelect (de la abstract
la concret). Echilibrul optim poate fi asigurat daca se au in vedere doua
aspecte : natura materialului de invatat si stadiul dezvoltarii proceselor
psihice cognitive ale elevilor.
Acest principiu trebuie folosit in mod obligatoriu in activitatea cu
prescolarii si scolarii mici. Sunt insa situatii cnd apelul la intuitie devine
necesar si la vrste mai mari (cand se insusesc informatii noi, se doreste
formarea unor notiuni sau intelegerea unor teoreme, legi).
Recomandari pentru aplicarea acestui principiu in conditii de eficienta
maxima:
folosirea rationala a materialului didactic (excesul dar si absenta
materialelor didactice au efecte nedorite);
alegerea materialului potrivit pentru situatia didactica respectiva;
dozarea raportului dintre cuvnt si intuitie;
solicitarea intensa a elevilor (in actul intuitiei).

g) Principiul autoreglarii activitatii didactice (principiul conexiunii


inverse, al retroactiunii).
Cerinta: evaluarea permanenta a gradului de insusire a cunostintelor, de
formare a deprinderilor si priceperilor elevilor reprezinta o conditie a
ameliorarii si perfectionarii structurii de functionare a actiunii educationale.
Ameliorarea sau perfectionarea actului educational sunt posibile datorita:
conexiunii inverse externe realizata de cadrul didactic in functie de
calitatea comportamentului de raspuns al elevului ;
conexiunii inverse interne realizata de elev pe masura ce acesta
devine capabil de autoevaluare autoinstruire autoeducatie.