Sunteți pe pagina 1din 1

Tema 2 Inflamatia - generalitati

Esential pentru supravietuirea organismelor este abilitatea lor de a scapa de tesuturile deteriorate sau necrozatesi de
corpurile/organismele straine, cum sunt microbii. Raspunsul gazdei care realizeaza aceste obiective poarta numele
de inflamatie. Aceasta este, fundamental, un raspuns protector, conceput pentru a scapa organismul, atat de cauza
leziunii celulare (ex microbi, toxine) cat si de consecintele unor asemenea leziuni (celule si tesuturi necrozate).
Fara inflamatie, infectiile ar trece neobservate, ranile nu s-ar vindeca, iar tesuturile lezate ar putea ramane
permanent supurate.
Inflamatia este o reactie tisulara complexa care consta in principal din raspunsurile vaselor de sange si leucocitelor.
Principalii aparatori ai organismului impotriva invaziei straine sunt proteinele plasmatice si leucocitele circulante,
precum si fagocitele tisulare care se dezvolta din celulele circulante. Prezenta proteinelor si a leucocitelor in sange,
le ofera posibilitatea de a ajunge oriunde este necesara prezenta lor. Deoarece agentii agresori, cum sunt microbii
sau celulele necrotice, sunt, de obicei, prezenti in tesuturi- in afara circulatiei- este necesar ca celulele si proteinele
circulante sa fie recrutate rapid in aceste zone extravasculare. Raspunsul inflamator coordoneaza reactiile vaselor,
leucocitelor si proteinele plasmatice pentru a-si atinge telul.
Reactiile vasculare si celulare ale inflamatiei sunt declansate de factorii solubili care sunt produsi de diferite celule
sau sunt derivati ai proteinelor plasmatice, fiind generate sau activate ca raspuns la stimulul inflamator. Microbii,
celulele necrotice (indiferent de cauza mortii celulare) si chiar hipoxia pot declansa elaborarea mediatorilor
inflamatiei, provocand astfel inflamatia. Astfel de mediatori initiaza si amplifica raspunsul inflamator, deteminand
patternul, severitatea si manifestarile clinice si patologice.
Inflamatia poate fi acuta sau cronica, in functie de natura stimulilor si de eficacitatea reactiei initiale in eliminarea
stimulilor si a tesuturilor deteriorate. Inflamatia acuta are un debut rapid (minute) si este de scurta durata, de la
cateva ore pana la cateva zile; caracteristicile principale sunt exudarea fluidului si a proteinelor plasmatice (edem)
simigrarea leucocitelor, predominant a neutrofilelor. Cand inflamatia acuta are succes in eliminarea agentilor
daunatori, reactia dispare, dar daca raspunsul esueaza, poate progresa spre o faza cronica. Inflamatia cronica
poate succeda inflamatia acuta, sau poate fi insidioasa de la inceput. Aceasta este de durata mai lunga si este
asociata cu prezenta de limfocite si macrofage, proliferare de vase sangvine, fibroza si distructie tisulara. Procesul
inflamator se incheie atunci cand agentul daunator este eliminat. Reactia dispare rapid, datorita mediatorilor, care
sunt epuizati si disipati, si a leucocitelor care au o durata scurta de viata in tesuturi. In plus, mecanismele
antiinflamatorii sunt activate pentru a controla raspunsul si pentru a preveni producerea daunelor excesive la gazda.
Raspunsul inflamator este in stransa legatura cu procesul de reparare. In timp ce inflamatia distruge, slabeste si
imprejmuieste agentul daunator, se pun in miscare o serie de evenimente care incearca sa vindece tesuturile
deteriorate. Reparatia incepe in timpul inflamatiei, dar ajunge sa fie completa dupa ce agentul daunator a fost
neutralizat. In procesul de reparare, tesuturile lezate sunt inlocuite prin regenerarea celulelor parenchimatoase
native, prin umplerea defectului cu tesut fibros (cicatrice) sau cel mai frecvent prin combinarea acestor doua
procese.
Inflamatia poate fi daunatoare in unele situatii. Mecanismele menite sa distruga agentii straini si tesuturile
necrotice au o abilitate intrinseca in a leza tesutul normal. Cand inflamatia este necorespunzator indreptata
impotriva tesuturilor proprii sau nu este controlata adecvat, poate fi cauza de leziune sau boala. De fapt, in
medicina clinica, se acorda o atentie sporita consecintelor negative ale inflamatiei. Reactiile inflamatorii stau la
baza multor boli cronice, cum ar fi artrita reumatoida, ateroscleroza, fibroza pulmonara, ca si hipersensibilitatea
amenintatoare de viata la intepaturile de insecta, droguri sau toxine. Din aceasta cauza farmaciile abunda in
medicamente antiinflamatorii, care in mod ideal controleaza sechelele daunatoare ale inflamatiei si nu interfera cu
efectele benefice.
Inflamatia poate contribui la o varietate de boli, care nu sunt considerate a fi primare, datorita raspunsurilor
anormale ale gazdei. Spre exemplu, inflamatia cronica poate juca un rol in ateroscleroza, diabet zaharat de tip 2,
tulburari degenerative cum ar fi boala Alzheimer, sau cancerul. In cautarea unor consecinte nocive ample ale
inflamatiei, aceasta a fost denumita melodramatic- cu termenul de ucigas tacut.
1