Sunteți pe pagina 1din 67

Universitatea Babeş­Bolyai Cluj­Napoca

Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă
Facultatea de Business

SUPORT DE CURS

ANALIZĂ ECONOMICO­FINANCIARĂ

ANUL III

SEMESTRUL 2

Cluj­Napoca
2010

1
1. Informaţii generale
Date de identificare a cursului
Date de contact – titular curs Date de identificare curs şi contact tutori
Nume: Lector univ. dr. Berinde Sorin Denumire   curs:  ANALIZĂ   ECONOMICO­
Birou: Facultatea de Business, Str.Horea  FINANCIARĂ
nr.7  Cod: IAA3249
An III
Telefon: 0264­599170 Semestrul: 2
Fax: 0264 – 590110 Tip curs: opțional
E­mail: sorin.berinde@tbs.ubbcluj.ro Pagina web: www.tbs.ubbcluj.ro

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:
Prin intermediul cursului  Analiză economico­financiară  ne propunem să dezvoltăm abilităţile, 
practice şi de raţionament, ale studenţilor  în domeniul analizei economico­financiare, specifice 
sistemului românesc. Având în vedere structura, conţinutul şi abordările didactice aferente acestei 
discipline,   recomandăm   participarea   oricărui   student,   indiferent   de   tipologia   şi   caracterul 
pregătirii academice anterioare. 

Descrierea cursului 
Disciplina  Analiză   economico­financiară  se   adresează   studenţilor   înscrişi   în   programele   de 
pregătire   la   nivel   licenţă,   învăţământ   la   distanţă   (ID)   şi   are   ca   scop   principal   dezvoltarea 
cunoştinţelor, raţionamentului profesional şi a abilităţilor practice pentru studenţii care participă 
la acest curs. 

Conţinutul disciplinei se axează pe următoarele aspecte definitorii: înţelegerea locului analizei­
economico­financiare   în   cadrul   disciplinelor   economice,   a   rolului   analizei   economice   şi   a 
importanţei şi necesităţii valorificării informaţiei contabile.

Organizarea temelor în cadrul cursului 
Temele   abordate   în   cadrul   disciplinei   sunt   structurate   astfel   încât   să   permită   atingerea 
principalelor obiective ale cursului. 

2
Obiectivele cursului pot fi structurate pe două mari categorii, aferente activităţilor vizate, astfel:
Obiective generale:
• Consolidarea bazei ştiinţifice a studenţilor în domeniul analizei economice şi financiare;
• Dezvoltarea unui raţionament profesional autentic şi real;
• Dezvoltarea capacităţii de analiză şi diagnostic privind universul contabil.

Obiective specifice:
­ însuşirea tipologiilor analizei financiare
­ înţelegerea importanţei analizei financiare pentru utilizatori
­ delimitarea factorilor de influenţă a nivelului informaţiei contabile
­ delimitarea procedeelor de analiză
­ însuşirea etapelor procesului de analiză economică şi financiară
­ înţelegerea deosebirii dintrea analiza statică şi dinamică
­ însuşirea ratelor de structură ale activului, pasivului, a ratelor de rentabilitate şi 
interpretarea semnificaţiei acestora
­ înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie în analiza financiară, a modului de calcul a 
acestora
­ realizarea diversităţii riscurilor cu care se confruntă entităţile economice şi analizarea 
acestora
Având în vedere conţinutul acestei discipline, precum şi abordările de natură didactică suntem în 
măsură   să   preconizăm   că   studenţii   participanţi   la   acest   curs   vor   dobândi   după   absolvirea 
discipline următoarele competenţe:
­Înţelegerea importanţei valorificării informaţiei contabile prin prelucrarea acesteia cu ajutorul 
analizei economico­financiare;
­Realizarea diferenţei între analiza statică şi dinamică;
­Delimitarea   şi   înţelegerea   influenţei   pe   care   un   anumit   factor   o   are   asupra   evoluţiei   unui 
indicator economico­financiar;
­ Înţelegerea semnificaţiei unei multitudini de indicatori, capacitatea de asimilare a acestora şi de 
realizare a unei conexiuni a informaţiilor desprinse din analiza acestor indicatori;
­ Înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie la nivelul unei entităţi;
­Capacitatea de a realiza un proiect de analiză economico­financiară la nivelul oricărei entităţi din 
economie;

3
Datorită   dinamicii   informaţionale   din   domeniul   legislativ   contabil,   în   fiecare   an   sursele   de 
informare se vor modifica în conformitate cu ultimele noutăţi în domeniu şi vor fi comunicate în 
timp util pe platforma https://portal.portalid.ubbcluj.ro. De asemenea, sursele de informare vor fi 
disponibile şi pe CD­ul care va conţine materialele aferente acestui curs.  O detaliere a temelor se 
găseşte în calendarul cursului. 

Formatul şi tipul activităţilor implicate
Disciplina Analiză economico­financiară  are la bază trei abordări discincte privind procesul 
de predare­învăţare­asimilare a cunoştinţelor de către studenţii participanţi. Prima dintre aceste 
abordări   este   cea   aferentă  procesului   de   transmitere,   comunicare   a   informaţiilor   de 
specialitate, pe axa  cadru didactic – student, şi are în vedere  realizarea  unor expuneri sub 
formă de prelegeri, atât teoretice, cât şi aplicativ­exemplificative, pe o tematică specifică, clar 
delimitată de către titularul de curs. 
Cea de­a doua abordare are la bază participarea activă şi directă a studenţilor la expunerea şi 
soluţionarea studiilor de caz selectate în prealabil de către titularul de curs, ori propuse de 
către studenţi, conform tematicii anunţate pentru fiecare curs în parte. 
Ultima abordare aferentă procesului de predare­învăţare­asimilare a cunoştinţelor are în vedere 
implicarea  participativă   şi directă  a studenţilor  în  realitatea  unor proiecte  de cercetare 
ştiinţifică, pornind de la o serie de tematici anunţate de către titularul de curs, la începutul 

1 Bǎtrâncea   M.,  Analiza entitǎţii economice armonizatǎ  cu Standardele Internaţionale  


Bǎtrâncea   L.M.,  de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008.
Maşca E.
2 Robu  V., Vâlveanu  Analiza economico­financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 2005.
Gh., Georgescu N.
3 Crecană C. Analiza   economico­financiară   în   industrie   şi   agricultură,   Ed. 
Economică, 2006.
procesului didactic, aferent acestei discipline. Proiectele vizate presupun activităţi cu caracter 
preponderent aplicativ, cât şi pentru dezoltarea unor proiecte ce vizează rezultate complexe şi 
relevante în raport cu tematica abordată.

Materiale bibliografice obligatorii

4
Sursele bibliografice au fost stabilite astfel încât să atingă obiectivele cursului, iar aceste 
surse indicate pot fi găsite fie la  Biblioteca Centrală Universitară, fie la Biblioteca Facultăţii de 
Business, fie la Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor.

Materialele şi instrumentele necesare pentru curs
Pe lângă materialele puse la dispoziţie pe CD şi/ sau în formă tipărită, studenţii vor lucra cu 
informaţiile disponibile (în mod gratuit) pe Internet, precum şi cu studiile de caz şi articolele puse 
la dispoziţie de cadrul didactic. În vederea atingerii unui nivel optim de prezentare a cursului, este 
necesară utilizarea unui computer şi a unui proiector multimedia.
Astfel,   derularea   în   condiţii   optime   a   cursului   de   Analiză   economico­financiară   presupune 
utilizarea următoarelor echipamente:
 Laptop şi  videoproiector (asigurat de facultate);
 Suport de curs şi seminar (format electronic şi/sau tipărit, asigurate de facultate);
 Referinţe bibliografice indicate (asigurate prin intermediul bibliotecilor).

Calendarul cursului
În derularea acestei discipline sunt programate 4 întâlniri (faţă în faţă) cu studenţii. Pentru ca 
aceste   întâlniri   să   devină   cu   adevărat   interactive   şi   pentru   a   se   putea   focaliza   pe   aspectele 
importante, obligaţia studenţilor este de a citi suportul de curs şi bibliografia indicată şi de a 
participa activ la activităţile desfăşurate în cadrul întâlnirilor.
Ulterior fiecărei întâlniri, studenţilor li se recomandă rezolvarea sarcinilor şi exerciţiilor aferente.
Tematica cursurilor predate în cadrul acestei discipline cuprinde:

Tema 1: Abordări teoretice ale analizei economico­financiare
­ Sfera de cuprindere a analizei economice
­ Obiectivele analizei economice
­ Opinii cu privire la conţinutul analizei economice
­ Factorii de intercondiţionare a fenomenelor economice

Obiective: 

5
­Perceperea   analizei   economice   din   perspectivă   mondoeconomică,   macroeconomică, 
mezoeconomică, microeconomică
­ Înţelegerea importanţei pe care o are analiza microeconomică pentru viabilitatea unei entităţi
­Importanţa  faptului  că analiza  financiară  trebuie  să asigure necesarul informaţional  pentru   o 
gamă largă de utilizatori

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 2: Metodologia de analiză calitativă a firmelor
­ Diferenţierea între analiza calitativă şi cea cantitativă
­ Prezentarea procedeele specifice analizei calitative şi cantitative

Obiective:
­ Aplicarea unor procedeelor  de analiză competiţională, realizarea diferenţelor dintre acestea şi 
clasificarea entităţilor în funcţie de specificul fiecărui procedeu 

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 3: Procedeele de analiză a stării economice şi financiare (prima parte)
­ Metodologia de analiză a stării interne a entităţilor
­ Procedeele de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute:
­Procedeul determinării izolate
­Procedeul substituţiilor înlăţuite 
­Procedeul coeficienţilor de repartiţie
­Procedeul matriceal
­Procedeul balanţier

6
Obiective:
­Prezentarea unor procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute din punct de 
vedere teoretic;
­Aplicarea   acestor   procedee   asupra   unor   relaţii   de   calcul   adecvate,   în   funcţie   de   specificul 
fiecăruia;
­Realizarea unei comparaţii între utilitatea informaţiilor furnizate de fiecare procedeu

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico­financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 4: Procedeele de analiză a stării economice şi financiare (a doua parte)
­ Procedeele de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative
   ­Procedeul substituţiilor înlănţuite relative
   ­Procedeul indicilor
               ­Procedeul balanţier relativ
Obiective:
­Prezentarea unor procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative din punct de 
vedere teoretic;
­Aplicarea   acestor   procedee   asupra   unor   relaţii   de   calcul   adecvate,   în   funcţie   de   specificul 
fiecăruia;
­Realizarea unei comparaţii între utilitatea informaţiilor furnizate de fiecare procedeu relativ, dar 
şi a celor absolute.

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

 Tema 5: Trăsăturile şi tipurile analizei economice şi financiare

7
­ Sarcinile analizei economico­financiare
­ Tipologia analizei economico­financiare
­ Etapele procesului de analiză economico­financiară

Obiective:
­Înţelegerea şi însuşirea sarcinilor analizei economico­financiare;
­Prezentarea tipologiilor şi a etapelor de parcurs în cadrul unei analize economico­financiare;

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.
Tema 6: Analiza poziţiei financiare (prima parte)
­ Prezentarea analizei statice şi dinamice pentru elementele de activ
­ Prezentarea unor indicatori reprezentativi pentru structura elementelor de activ

Obiective:
­Însuşirea unor indicatori sugestivi care se pretează pentru a evidenţia structura elementelor de 
activ;
­Calcularea şi interpretarea acestor indicatori pentru elementele de activ atât din punct de vedere 
static, cât şi din punct de vedere dinamic.

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 7: Analiza poziţiei financiare (a doua parte)
­ Prezentarea analizei statice şi dinamice pentru elementele de pasiv
­ Prezentarea unor indicatori reprezentativi pentru structura elementelor de pasiv

Obiective:

8
­Însuşirea unor indicatori sugestivi care se pretează pentru a evidenţia structura elementelor de 
pasiv;
­Calcularea şi interpretarea acestor indicatori pentru elementele de pasiv atât din punct de vedere 
static, cât şi din punct de vedere dinamic.

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 8: Analiza poziţiei financiare

Obiective:
­Prezentarea semnificaţiei generale a unor indicatori reprezentativi pentru poziţia financiară a 
unei entităţi
­Prezentarea   modului   de   calcul   şi   determinarea   acestor   indicatori,   înţelegerea   semnificaţiei 
fiecăruia şi compararea informaţiilor furnizate de fiecare indicator.

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 9: Analiza rentabilităţii pe baza ratelor de rentabilitate

Obiective:
­Prezentarea semnificaţiei generale a ratelor pentru analiza economico­financiară
­Prezentarea modului de calcul şi determinarea ratelor de rentabilitate;

9
­Înţelegerea semnificaţiei ratelor de rentabilitate şi compararea informaţiilor furnizate de fiecare 
indicator.

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 10: Analiza fluxurilor de trezorerie (prima parte) 

Obiective:
­Prezentarea obiectului, a ariei de aplicabilitate;
­Înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie şi conţinutului acestora 

Bibliografie obligatorie:

1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 11: Analiza fluxurilor de trezorerie (a doua parte) 

Obiective:
­Înţelegerea conţinutului  fluxurilor prin aplicaţii practice de calculare a fluxurilor de numerar;
­Interpretarea rezultatului obţinut;
­Calcularea şi interpretarea unor indicatori specifici fluxurilor de numerar

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;

10
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Tema 12: Analiza riscurilor unei entităţi economice

Obiective:
­Înţelegerea coordonatelor riscului în afaceri;
­Prezentarea tipologiei riscului;
­Prezentarea sistemului ratingului riscului de creditare

Bibliografie obligatorie:
1)Bǎtrâncea   M.,   Bǎtrâncea   L.M.,   Maşca   E.,   Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu 
Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca, 2008;
2)   Robu   V.,   Vâlveanu   Gh.,   Georgescu   N.,   Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică, 
Bucureşti, 2005.

Politica de evaluare şi notare
Modalitatea de notare a studenţilor pentru disciplina Analiză economico­financiară are în vederea 
următoarele aspecte:
• Proiect  – 50% din nota finală,
• Examen scris –  50% din nota finală.

Pentru fiecare formă de examinare se vor anunţa criteriile şi baremul detaliat de notare. O serie de 
exemple – care să ajute studenţii în realizarea temelor şi proiectelor – vor fi prezentare în cadrul 
cursului.   Termenele   limită   şi   modul   de   examinare/prezentare   sunt   prezentate   în   calendarul 
detaliat al disciplinei. Depăşirea termenului limită anunţat conduce la neluarea în considerare a 
lucrării respective. Prin temele de control şi proiectele pe care trebuie să le întocmească, studenţii 
vor dobândi competenţele necesare de a aplica cunoştinţele dobândite la nivel practic. 

Rezultatele  obţinute  la această  disciplină  se vor comunica  pe  parcurs, prin anunţarea  notelor 


parţiale pentru proiect şi la final prin anunţarea notei finale. Această comunicare se poate realiza 
atât   faţă   în  faţă   la   întâlnirile  stabilite   conform  CALENDARULUI  DISCIPLINEI,  cât   şi  prin 
afişarea   notelor   pe   platforma   aflată   la   dispoziţia   studenţilor   la   această   formă   de   învăţământ. 

11
Fiecare student poate solicita un feedback suplimentar prin contactarea titularului de curs şi/ sau a 
tutorilor prin intermediul adresei de e­mail.

Elemente de deotologie academică
Plagiatul este o problemă serioasă şi este pedepsită cu asprime. Orice student care este prins că 
plagiază se poate aştepta să îi fie anulată munca şi să se întreprindă măsuri disciplinare din partea 
organismelor de conducere ale facultăţii. 
Pentru clarificarea noţiunii de plagiat, propunem următoarele exemple: realizarea proiectului de 
cercetare de către o altă persoană; copierea parţială sau totală a unui proiect de cercetare; copierea 
unui proiect  de cercetare  de pe internet  şi răspândirea  acestuia  şi în rândul altor masteranzi; 
conspectarea unor surse bibliografice fără citirea prealabilă a acestora. 
Masteranzii     pot   să   utilizeze   surse   bibliografice   aferente   tematicii   abordate,   cu   condiţia   ca 
respectivele surse să fie identificate şi prezentate în cadrul proiectului de cercetare. Un proiect 
care se constituie în mare parte din compilarea unor idei ale unor autori, neavând o contribuţie 
proprie din partea studentului va fi notat cu un calificativ inferior. 
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
1. prezenţa la cursuri şi seminarii este facultativă;
2. eseurile şi proiectele vor avea un caracter de originalitate;
3. plagiatul la oricare dintre etapele/cerinţele ce compun nota finală se sancţionează prin 
pierderea punctajului aferent;
4. rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studenţilor şi prin mijloace online;
5. contestaţiile   se   vor   depune   în   maxim   24   de   ore   de   la   afişarea   rezultatelor   şi   se   vor 
soluţiona în maximum 24 de ore de la depunerea acestora.
Studenţii cu dizabilităţi
Titularul cursului este disponibil, în limita posibilităţilor, la adaptarea conţinutului şi metodelor 
de  transmitere  a informaţiilor  disciplinei  în funcţie  de tipul  de dizabilităţi   întâlnite   în  rândul 
cursanţilor.  Se vor lua  toate  măsurile  necesare  în vederea  facilitării  accesului  egal  al  tuturor 
cursanţilor la informaţie şi la activităţile didactice.
Strategii de studiu recomandate
Pentru a obţine performanţa maximă, studenţii trebuie să ţină cont de următoarele recomandări în 
ceea ce priveşte studiul individual, precum şi activităţile în echipă realizate în cadrul cursului: 
• Este recomandat ca studiul acestor probleme să se facă în ordinea numerotării unităţilor de 
curs;

12
• Este recomandat ca studiul să se bazeze pe o bibliografie minimală, indicată în silabus şi pe 
alte surse bibliografice indicate de tutori şi/sau titularii de curs;
• Se recomandă participarea activă la discuţii şi analize împreună cu titularii de curs şi/sau 
tutorii, pe marginea temelor indicate spre studiu;
• Se recomandă formularea de întrebări şi dezvoltarea de problematici cu scop de fundamentare 
a tematicilor abordate, din partea studenţilor, pe tot parcursul semestrului.

13
MODULUL I

ABORDĂRI TEORETICE 
ALE ANALIZEI ECONOMICO­FINANCIARE

Scop şi obiective:
­ însuşirea tipologiilor analizei financiare;
­ înţelegerea  importanţei   analizei  economico­financiare   pentru  utilizatori   şi  a 
obiectivelor acesteia;
­ diferenţierea analizei economice în analizǎ de gestiune şi financiarǎ;
­ delimitarea factorilor de influenţǎ  a nivelului informaţiei furnizate de analiza 
financiarǎ.

Concepte   de   bazǎ:  analizǎ   economicǎ,   analizǎ   de   gestiune,   analizǎ   financiarǎ, 


vulnerabilitate, risc

Analiza economică este o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor 
din natură şi societate.
Analiza economică privită ca un sistem se poate descompune în funcţie de aria de 
cuprindere în:
­ analiza mondo­eonomică;
­ analiza economică regională;
­ analiză macroeconomică;
­ analiza mezoeconomică sau sectorială;
­ analiza microeconomică.
Analiza   mondo­economică,   vizează   ansamblul   economiilor   şi   politicilor   care 
coordonează   legăturile   dintre   acestea   în   procesul   de   alocare   eficientă   a   resurselor   în 
scopul menţinerii economiei mondiale într­un echilibru permanent.
Analiza   economică   regională   are   ca   şi   scop   evidenţierea   efortului   economic, 
comun  al unor state  dintr­o anumită  regiune a globului,  care să asigure prosperitatea 
economică a regiunii respective.

14
Analiza macroeconomică are ca obiect de cercetare fenomenele şi procesele, care 
determină şi condiţionează dezvoltarea şi creşterea economică a unei ţări.
Analiza   mezoeconomică   vizează   fenomenele   care   au   loc   şi   mecanismele   care 
funcţionează   la   nivel   sectorial   sau   instituţional,   în   procesul   de   asigurare   şi   alocare 
eficientă a resurselor în funcţie de necesarul sectorial.
Analiza   microeconomică   cercetează   cu   ajutorul   unui   sistem   ed   indicatori, 
fenomenele şi mecanismele specifice, care acţionează la nivelul agenţilor economici.

Complexitatea analizei financiare reiese cel puţin din următoarele considerente:
­ în economie acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite;
­ efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe;
­ complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului 
dat, ci şi calitatea lui;
­ în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care anterior nu le avusese, nici unul dintre 
elementele fenomenului;
­ în realitatea obiectivă, însuşirile esenţiale se combină cu cele neesenţiale, secundare sau 
întâmplătoare 

Obiectivele analizei microeconomice sunt:

1)Maximizarea valorii de piaţă a acţiunilor firmei (averii acţionarilor).
În economia concurenţială întreprinderea în sine constituie un activ supus legilor 
pieţei, valoarea acestui activ variind în timp în funcţie de locul întreprinderii în sistemul 
economiei naţionale sau regionale, de performanţele obţinute în competiţia de pe piaţă.

2)Asigurarea echilibrelor financiare
Desfăşurarea   activitătilor   firmei   în   condiţii   de   dezechilibru   financiar   major   nu 
poate conduce pe termen lung decât la pierderea controlului financiar al firmei. La nivelul 
compartimentului   de   analiză   economico­financiară   este   necesară   monitorizarea 
permanentă a echilibrului financiar al firmei.

3)Scăderea vulnerabilităţii firmei

15
Gradul de vulnerabilitate indică  rezistenţa firmei la condiţiile vitrege ale mediului 
economico­social, capacitatea de echilibrare prin forţe proprii a acesteia în urma unor 
dezechilibre apărute în viaţa ei economică.

4)Evitarea riscului de faliment
Riscul de faliment reprezintă o ameninţare permanentă asupra oricărei afaceri, iar 
monitorizarea constantă a acestui risc este singura şansă pentru evitarea unei tragedii 
economice.   Neluarea   în   considerare   a   acestui   risc   mai   ales   în   faza   de   maturizare   a 
afacerii, este o greşeală fundamentală a managementului financiar cu consecinţe nefaste 
asupra viitorului afacerii.

Sistemul analizei microeconomice

Analiza economică se structurează în două componente şi anume:
­ analiza de gestiune;
­ analiza financiară

SISTEMUL ANALIZEI 
MICROECONOMICE

ANALIZA DE  ANALIZA 
GESTIUNE FINANCIARĂ

Atât   analiza   de   gestiune   cât   şi   analiza   financiară   sunt   componente   ale 


sistemului   managerial,   între   acestea   stabilindu­se   o   serie   de   fluxuri   informaţional 
decizionale, după cum urmează:

SISTEMUL 
MANAGERIAL

16
ANALIZA DE  ANALIZA 
GESTIUNE FINANCIARĂ
a)Între sistemul managerial şi analiza de gestiune întâlnim:
­ informaţii ascendente economice referitoare la gestionarea eficientă a resurselor 
în producţie;
­ decizii economice descendente cu privire la conducerea operativă a proceselor de 
producţie.

b)Între sistemul managerial şi analiza financiară se evidenţiază:
­ informaţii   ascendente   financiare  cu   privire   la   starea   financiară   a   sistemului 
condus;
­ decizii financiare descendente cu privire la recuperarea creanţelor, administrarea 
serviciului datoriei, asocierea în afaceri.

c)Între cele două subsisteme ale analizei microeconomice are loc un permanent schimb 
de informaţii economico financiare:

­ analiza financiară prin intermediul  bugetului de venituri şi cheltuieli  pune la 


dispoziţia  analizei  economice  repere  de urmărit   în  vederea  alocării  eficiente   a 
resurselor (consumurile specifice, randamentul utilajelor);
­ analiza   de   gestiune   transmite   subsistemului   analizei   financiare   informaţii 
economice   care   îi   permit   să  evalueze   starea   generală   a   agentului   economic 
(bilanţul   contabil,   contul  de  profit   şi  pierdere,  situaţia  fluxurilor   de  trezorerie, 
notele explicative).

Sistemul analizei de gestiune

Analiza de gestiune vizează:
­ asigurarea şi eficienţa utilizării extensive şi intensive a resurselor:

17
   ­materiale: stocuri şi imobilizări;
­de muncă.
­ combinarea şi substituirea acestora.

18
SISTEMUL ANALIZEI 
DE GESTIUNE

Analiza  Analiza 
Analiza  Analiza 
asigurării şi  asigurării şi 
asigurării şi  combinării 
eficienţa  eficienţa 
eficienţa  şi 
folosirii  folosirii 
folosirii  substituţiei 
resurselor  resurselor de 
imobiliz. resurselor
materiale muncă

Opinii cu privire la conţinutul analizei financiare

În literatura  economică  există numeroase  abordări  ale  conţinutului  analizei 


financiare, grupate în patru categorii:
­ viziunea analiştilor financiari;
­ viziunea economiştilor finanţişti;
­ viziunea experţilor contabili;
­ viziunea evaluatorilor.

VIZIUNEA ANALIŞTILOT FINANCIARI

Analiza situaţiei financiare la nivelul întreprinderii vizează:
­ studierea   modalităţilor   de   realizare   a   autofinanţării   în   condiţiile   autonomiei 
decizionale;
­ asigurarea unui echilibru financiar dinamic între diferite resurse şi întrebuinţările 
acestora;
­ a   unei   corelaţii   optime   între   realitatea   şi   structura   A   şi   P   utilizate   de   agentul 
economic pentru desfăşurarea activităţii sale.

VIZIUNEA ECONOMIŞTILOR FINANŢIŞTI

19
Analiza situaţiei financiare la nivelul întreprinderii vizează:
­ Stabilirea   punctelor   tari   şi   punctelor   slabe   ale   gestiunii   financiare   în   vederea 
fundamentării strategiei de menţinere şi dezvoltare într­un mediu concurenţial;
­ Determinarea rentabilităţii, a riscului şi a valorii întreprinderii
­ Stabilirea performanţei cu care s­a încheiat exerciţiul anterior şi cu care va începe 
altul.

VIZIUNEA EXPERŢILOR CONTABILI
Conform   opiniei   acestora   analiza   financiară   valorifică   datele   din   situaţiile 
financiare  sub  forma   a  trei   abordări   specifice:  analiza  pe  baza  bilanţului   propriu  zis, 
analiza pe baza contului de profit şi pierdere şi analiza combinată;

VIZIUNEA EVALUATORILOR

Evaluatorii consideră că analiza financiară a situaţiilor financiare serveşte la 
reflectarea echilibrului financiar pe termen scurt şi lung sub două aspecte: modul cum s­a 
realizat   şi   consecinţele   în   planul   solvabilităţii,   lichidităţii   şi   a   riscului   de   faliment   al 
întreprinderii.

Obiectivele analizei financiare sunt în principal următoarele:
­ ameliorarea managementului întreprinderii pornind de la un diagnostic precis;
­ realizarea unei pârghii de decizie când se doreşte contractarea unui împrumut;
­ asigurarea unei baze informaţionale pentru tranzacţionarea acţiunilor la bursă;
­ asigurarea   de   comparaţii   cu  anumiţi   concurenţi,   clienţi,   furnizori   cu   privire   la 
solvabilitate, rentabilitate, etc.

Tipologia factorilor de intercondiţionare a fenomenelor economice

Modificarea fenomenelor şi proceselor economice este influenţată de o serie 
de factori care se pot grupa după diferite criterii:

a)După   natura   lor,   distingem   factori:   tehnici,   tehnologici,   manageriali, 


economici, socio­politici, demografici, psihologici, biologici, naturali, etc.

20
b)După caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale:
­ factori cantitativi, purtători materiali ai factorilor calitativi;
­ factori calitativi, care au aceeaşi natură cu fenomenul analizat
­ factori de structură care se referă la mărimea agregată a fenomenului.

     Exemplu: productivitatea muncii (W)
W=tz  x th x wh
Unde:
­ tz  ­ factorul cantitativ număr de zile lucrate în medie de o persoană într­un an;
­ th  ­ factorul cantitativ număr de ore lucrate în medie de o persoană într­o zi;
­ wh – factorul calitativ productivitatea orară.

c)După modul în care acţionează asupra fenomenului:
­ factori de gradul I sau direcţi (primari);
­ factori de gradul II,…n sau indirecţi derivaţi

d)În funcţie de efortul propriu al firmei există:
­ factori dependenţi de efortul firmei (calitatea produselor);
­ factori   independenţi   de   efortul   firmei   (costul   de   achiziţie   al   materiilor   prime, 
costul energiei)

e)După modul de agregare:
­ factori simpli care nu pot fi descompuşi;
­ factori complecşi care pot fi supuşi procesului de dezagregare;

g)După provenienţa factorii pot fi grupaţi în:
­ factori interni (endogeni) (costul de producţie);
­ factori   externi   (exogeni)   (evoluţia   cursului   de   schimb   al   monedei   naţionale, 
cotaţia la bursă);

h)După intensitatea acţiunii:
­ factori dominanţi sau factori cheie, cu o influenţa asupra fenomenului economic 
de peste 80%;
­ factori secundari cu o influenţă de până la 205 asupra fenomenului.

21
i)După sensul influenţei asupra fenomenului:
­ factori pozitivi;
­ factori negativi;
­ factori indiferenţi.
Verificarea cunoştinţelor:

1.Precizaţi conţinutul analizei economice în funcţie de aria de cuprindere.
2.Care sunt elementele care pun în evidenţǎ complexitatea unui raport de analizǎ 
financiarǎ?

Teme de control:
1.Menţionaţi obiectivele analizei microeconomice.
1 Bǎtrâncea   M.,  Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu   Standardele 
Bǎtrâncea   L.M.,  Internaţionale de Raportare Finaniciarǎ
Maşca E.
2 Robu V., Vâlveanu  Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică,   Bucureşti, 
Gh., Georgescu N. 2005.
3 Crecană C. Analiza economico­financiară în industrie şi agricultură, Ed. 
Economică, 2006.
2.Care sunt prioritǎţile informaţionale ale analizei financiare conforme cu opiniile 
specialiştilor?
3.Menţionaţi tipologia factorilor de influenţǎ a fenomenelor economice.

Bibliografie:

22
MODULUL II

METODOLOGIA
ANALIZEI ECONOMICE ŞI FINANCIARE A ENTITĂŢII

Obiective:
­ diferenţierea între procedee de analiză competiţională a firmelor;
procedee de analiză a stării economice şi financiare a firmelor;
­ intelegerea   semnificaţiei   factorilor   cantitativi   şi   calitativi,   a   diferenţierii   între 
aceştia   şi   a   modului   în   care   fiecare   factor   poate   influenţa   individual   nivelul 
fenomenului supus analizei economice
­ înţelegerea   procedeelor   de   analizǎ   financiarǎ   adecvate   pentru   diversitatea 
fenomenelor economice, a procedeului aplicabil fiecǎruia şi a diferenţei dintre 
procedee.

Concepte   de   bazǎ:  fenomen,   factor,   analizǎ   cantitativǎ,   analizǎ 


calitativǎ, procedeu, factor cantitativ, factor calitativ

Metodologia   analizei   cuprinde   două   grupe   de   metode:  metoda   analizei   calitative   şi 
metoda analizei cantitative.

2.1 Metodologia de analiză calitativă a stării firmelor

Metoda analizei calitative:
­ stabileşte   elementele   componente   şi   factorii   care   alcătuiesc   şi   influenţează   un 
fenomen economic;
­ evidenţiază   relaţiile   de   cauzalitate,   funcţionalitate   şi   conexiune   dintre   fiecare 
factor şi fenomenul studiat.

23
Procedeul descompunerii fenomenelor economice – presupune structurarea 
indicatorilor de evaluare a fenomenelor pe factori de gradul I, II, etc., într­un timp şi 
spaţiu bine determinat.
Se clasifică în:
­descompunere   temporală  –   evidenţiază   abaterile   faţă   de   valorile   fenomenului   din 
perioadele precedente;
­descompunere spaţială – reflectă locurile unde s­au semnalat abateri faţă de perioadele 
anterioare sau faţă de previziunile firmei;
­descompunerea în părţi componente şi factori de influenţă  – permite aprofundarea 
analizei   fenomenului   pănă   la   identificarea   cauzelor   finale   care   contribuie   la   variaţia 
acestuia.

Procedeul grupării corelative a factorilor şi componentelor fenomenului are 
în   vedere   abordarea   multicriterială   a   fenomenului,   prin   care   sunt   evidenţiate   toate 
fenomenele implicate în evoluţia acestuia.

Procedeul comparaţiei  evidenţiază evoluţia stării firmelor prin compararea 
post­factum, curentă  şi previzională  a rezultatelor acesteia cu cele  ale altor firme din 
acelaşi sector de activitate.
Comparaţia poate fi în timp, în spaţiu, mixtă.

2.2 Metodologia de analiză cantitativă a stării firmelor

Cercetarea fenomenelor şi proceselor economice se poate efectua cu ajutorul a 
două tipuri de procedee:
­ procedee de analiză competiţională a firmelor;
­ procedee de analiză a stării economice şi financiare a firmelor, care, în funcţie 
de tipul relaţiilor care se pot stabili între fenomenul cercetat şi factorii de influenţă 
se pot grupa astfel:
o procedee de evaluare deterministe;
o procedee de evaluare nedeterministe.

Metodologia de analiză competiţională

24
În   vederea   alcătuirii   topului   companiilor   care   îşi   derulează   afacerile   pe   o 
anumită piaţă se pot utiliza în practica economică în principal următoarele categorii de 
procedee de ierarhizare:
­ procedeul indicatorului sintetic;
­ procedeul distanţei sau a firmei etalon;
­ procedeul scorului final al firmelor.

Procedeul indicatorului sintetic

Este o modalitate de ierarhizare a firmelor în care mărimea indicatorului se 
determină:
a) ca   o   sumă   ponderată   a   indicilor   criteriilor   de   performanţă   (indicatorilor)   a 
firmelor;

n m n m
Sej =  ∑ Iij * pi ­ ∑ Ikj * pk   şi   ∑pi + ∑pk =1
i =1 k =1 i =1 k =1

În care:
Sej – reprezintă valoarea indicatorului complex al firmei j;
Iij – reprezintă valoarea criteriului de performanţă (indicatorului) direct  ,,i’’ pentru 
firma ,,j’’;
Ikj   –   reprezintă   valoarea   criteriului   indirect   de   performanţă   (indicatorului)   ,,k”   al 
firmei „j”;
pi,   pk   –   reprezintă   punctaje   acordate   criteriilor   de   performanţă   (indicatorilor) 
directe ,,i” şi criteriilor de performanţă indirectă ,,k”;

b) ca o sumă a valorii criteriilor de performanţă financiară (indicatorilor);

n m
Sj =  ∑Iij ­ ∑Ikj
i =1 k =1

Unde Sj – nivelul indicatorului sintetic pentru firma ,,j”

c) ca o medie aritmetică simplă

25
n m
Iij− ∑ Ikj
=  ∑
i=1 k =1
Sj

n+ m

În care:
,,n” – numărul de factori direcţi;
,,m” – numărul de factori indirecţi.
Ierarhizarea firmelor se face în ordine descrescătoare a valorii indicatorului 
sintetic.

Procedeul distanţei sau al firmei etalon

Se consideră că societatea etalon este o firmă ipotetică, care reuneşte:
­ nivelurile maxime (pentru indicatorii cu eficienţă directă);
­ nivelurile minime (pentru indicatorii de eficienţă directă);

Aplicarea acestui procedeu se poate face în două modalităţi:
a) Cazul   în   care   criteriile   de   performanţă   (indicatorii)   sunt   echidistante   (de 
importanţă egală)

2
n
 Iik 
Dk =  ∑ 1 −
i =1 

Ie 
Unde:
 Iik – reprezintă valoarea criteriului de performanţă ,,i” a firmei ,,k”;
Ic – reprezintă valoarea criteriului de referinţă (maxim sau minim).
b) Cazul în care criteriile de performanţă (indicatorii) sunt diferenţiate ca importanţă 
din punct de vedere economic.

2
n
 Iik 
Dk =  ∑ pi 1 −  ,  ∑pi =1
i =1  Ie 
În care pi – punctajul acordat fiecărui indicator luat în calcul.

26
Ierarhizarea firmelor se face în ordine crescătoare a valorii indicatorului astfel 
calculat. 

Procedeul ierarhizării finale a firmelor

Presupune   atribuirea   de   puncte   în   ordine   descrescătoare   pentru   locurile 


stabilite prin cele două procedee prezentate anterior. 
Locul final al fiecărei firme se determină prin însumarea acestor puncte, iar 
ierarhizarea se face în ordine descrescătoare a scorului obţinut.

Metodologia de analiză a stării interne a entităţii

Un   loc   important   revine   în   cadrul   acestui   proces   stabilirii   modalităţii   de 


intercondiţionare   a   factorilor   de   influenţă   a   fenomenelor   care   determină   ordinea   de 
analiză cantitativă şi calitativă a acestora:

Factorii cantitativi  se exprima în mărimi fizice, iar din punct de vedere al 
măsurării eficienţei consumului de resurse aceştia sunt practic limitaţi în efortul firmelor 
de maximizare/minimizare a variaţiei fenomenelor.

Factorii calitativi sunt de aceeaşi natură cu fenomenul economic analizat şi 
se exprimă în aceleaşi unităţi de măsură cu acesta.

Metodologia de analiză a stării interne a firmelor are în vedere două categorii 
de procedee:
I)procedee aplicabile în cadrul relaţiilor deterministe;
II)procedee aplicabile în cazul relaţiilor nedeterministe.

În  cadrul   procedeelor   de  analiză   aplicabile   în   cadrul  relaţiilor   deterministe 


evidenţiem:
a)Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute:
­procedeul determinării izolate a influenţei factorilor;
­procedeul substituţiilor înlănţuite;
­procedeul coeficienţilor de repartiţie;

27
­procedeul matriceal;
­procedeul balanţier.

b)procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative:
­procedeul substituţiilor înlanţuite relative;
­procedeul indicilor;
­procedeul balanţier relativ;

PROCEDEE DE EVALUARE A INFLUENŢEI FACTORILOR ÎN MĂRIMI 
ABSOLUTE

Procedeul determinării izolate a influenţei factorilor

Premise de aplicare:
­ Se aplică în cadrul relaţiilor de produs, raport sau complexe (de produs şi raport);
­ Determinarea relaţiei certe între fenomen şi factorii săi de influenţă;
­ Modificarea   absolută   a   fenomenului   de   descompune   în   influenţele   izolate   ale 
fiecărui factor şi în influenţele comune a câte doi, trei, ,,n” factori;
­ Stabilirea   influenţei   parţiale   a   fiecărui   factor   presupune   determinarea   mărimii 
acestuia faţă de norma de bază, restul factorilor rămânând la forma iniţială.

Etape de aplicare:
1) Determinarea abaterii absolute a fenomenului faţă de baz de comparaţie
2) Stabilirea succesivă a influenţei izolate (parţiale) a fiecărui factor;
3) Stabilirea influenţelor comune pentru câte 2,3 ,…n factori;
4) Stabilirea relaţiei de adevăr

Dezavantaje:
­ nerespectarea   ordinii   de   analiză   pune   în   imposibilitate   analistul   să   stabilească 
cauzele finale care contribuie la modificarea fenomenului;

28
­ determinarea unui mare număr de influenţe comune, care sunt tratate ca factori 
agregaţi, al căror conţinut nu poate fi precizat cu exactitate;
­ obţinerea unor mărimi fără conţinut economic;
­ calcul analitic foarte laborios în cazul unui număr mare de factori.

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de produs

Fie F fenomenul analizat şi x, y factorii săi de influenţă aflaţi în relaţie de 
produs, situaţie în care putem scrie:
F = x×y
Urmând etapele precizate anterior rezultă:

1)Modificarea absolută a fenomenului
∆F = F1 − F0 = x1 y1 − x 0 y 0
unde indicele ,,0” reprezintă nivelul de bază, iar indicele ,,1” reprezintă nivelul efectiv.

2)Stabilirea influenţelor parţiale:
1.Pentru factorul x:
∆F( x ) = ∆x × y 0

2.Pentru factorul y:
∆F( y ) = x 0 × ∆y 0

3)Stabilirea influenţelor comune pentru doi factori 
I ( x , y ) = ∆x × ∆y

4)Relaţia de adevăr este următoarea
∆F = ∆F( x ) + ∆F( y ) + I ( x , y )

Exemplificăm aplicarea procedeului pe baza datelor din tabelul următor prin  
analizare ratei rentabilităţii financiare:

Exerciţiul financiar
Nr. Simb Indici
Indicatori UM Precedent Încheiat Abateri
crt ol %
(0) (1)
1 Cifra de afaceri netă ML CAN 40 45 +5 112,5

29
D
2 Capital social ML CS 10 10 ­ 100
D
3 Rezultatul   net   al  MI RNE 150 100 ­50 66,66
exerciţiului L
4 Eficacitatea  ­ GA 4 4,5 +0,5 112,5
capitalului social
5 Rata rentabilităţii % RR 0,375 0,222 ­0,153 59,2
6 Rata   rentabilitătii  % RRF 1,5 0,999 ­0,501 66,60
financiare

Modelul de analiză este :
CAN RNE
RRF = GA × RR , GA = , RR = × 100
CS CAN

1)Modificarea absolută a RRF:
∆RRF = RRF1 − RRF0 = 0,999 − 1,5 = −0,501 %

2)Influenţa parţială a factorilor:
­ pentru GA
∆RRF ( GA ) = ∆GA × RR 0 = (4,5 − 4) × 0,375 = 0,1875 %

­pentru RR
∆RRF ( RR ) = ∆RR × GA 0 = (0,222 − 0,375 ) × 4 = −0,612 %

3)Influenţa comună
∆I (GA , RR ) = ∆GA × ∆RR = (4,5 − 4) × (0,222 − 0,375 ) = 0,5 × (−0,153 ) = −0,0765 %

4)Relaţia de adevăr
∆RRF = ∆RRF ( GA ) + ∆RRF ( RR ) + I (GA , RR ) = 0,1875 − 0,612 − 0,0765 = −0,501 %

Exemplificăm aplicarea procedeului în cazul relaţiei de raport

Pe baza datelor din tabelul anterior se consideră modelul de analiză următoarea formulă 
de calcul pentru rata rentabilităţii financiare:

30
RNE
RRF = × 100
CS

1.Modificarea absolută a fenomenului
∆RRF = RRF1 − RRF0 = 1 − 1,5 = −0,5%

2.Stabilirea influenţelor parţiale
­ pentru capitalul social:
RNE0 × ∆CS
∆RRF(CS ) = − × 100 = 0%
CS 0 × CS1

­ pentru rezultatul net al exerciţiului:
∆RNE − 50
∆RRF( RNE ) = × 100 = × 100 = −0,5%
CS 0 10000

3.Stabilirea influenţei comune
− ∆RNE × ∆CS
I (Cs , RNE ) = × 100 = 0%
CS 0 × CS 1

4.Relaţia de adevăr va fi:
∆RRF = ∆RRF ( CS ) + ∆RRF ( RNE ) + I ( CS , RNE )

Procedeul substituţiei înlănţuite

Premise de aplicare:
­ Aplicarea procedeului are loc în cadrul relaţiilor de produs, raport sau a celor 
complexe;
­ În   procesul   de   separare   a   influenţei   factorilor,   un   factor   substituit   rămâne   în 
aceeaşi stare până la sfârşitul procesului de substituţie

Etape de realizare:
1) Stabilirea modelului de analiză a fenomenului analizat şi a factorilor cantitativi şi 
calitativi;
2) Determinarea modificării absolute a fenomenului;

31
3) Determinarea succesivă a influenţei factorilor;
4) Stabilirea   relaţiilor   de   adevăr   prin   compunerea   valorii   influenţelor   simple   în 
influenţe agregate.

Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de produs

1.Stabilirea modelului de analiză
Fie relaţia  F = x × y
Presupunem  că  factorii  de influenţă  se află  în această  ordine:  x reprezintă 
factorul cantitativ, iar y reprezintă factorul calitativ.

2.Determinarea modificării absolute a fenomenului:
∆F = F1 − F0 = x1 y1 − x 0 y 0

3.Determinarea influenţei factorilor
­ pentru factorul x:
∆F( x ) = ∆x × y 0

­ pentru factorul y:
∆F( y ) = x1 × ∆y

4.Stabilirea relaţiei de adevăr
∆F = ∆F( x ) + ∆F( y )

Exemplificarea aplicării acestui procedeu în cadrul relaţiei de produs se face pe baza  
datelor din tabelul anterior.

1.Modificarea absolută a RRF:
∆RRF = RRF1 − RRF0 = 0,999 − 1,5 = −0,501 %

2.Influenţele factorilor
­ pentru GA cantitativ:
∆RRF = ∆GA × RR0 = 0,1875 %

32
­ pentru RR calitativ:
∆RRF ( RR ) = GA1 × ∆RR = 4,5 × (0,222 − 0,375 ) = 4,5 × (−0,153 ) = −0,6885 %

3.Relaţia de adevăr
∆RRF = ∆RRF ( GA ) + ∆RRF ( RR ) = −0,501 %

Aplicarea procedeului în cazul relaţiilor de raport

În continuare se va prezenta la modul general situaţia a doi factori, dintre care 
factorul cantitativ este cel de la numărător (x).

x
1.Se consideră modelul  F =
y

2.Modificarea absolută a fenomenului
∆F = F1 − F0

3.Influenţele succesive se determină astfel:
­ influenţa factorului cantitativ x:
x1 x0 ∆x
∆F( x ) = − =
y0 y0 y0

­ influenţa factorului calitativ y:
x1 x1 − x1 × ∆y
∆F( y ) = − =
y1 y 0 y 0 × y1

4.Verificarea relaţiei de adevăr
∆F = ∆F( x ) + ∆F( y )

Procedeul balanţier 

Premise de aplicare:

33
­ Procedeul permite separarea influenţei factorilor în cazul relaţiilor deterministe de 
sumă şi diferenţă;
­ Factorul a cărui influenţă a fost măsurată anterior, rămâne în această stare până la 
sfârşitul procedurii de separare a influenţei factorilor.

Etape de aplicare:
1) Stabilirea modelului de analiză a fenomenului;
2) Stabilirea ordinei de analiză;
3) Măsurarea modificării absolute a fenomenului cercetat;
4) Măsurarea influenţei fiecărui factor;
5) Stabilirea relaţiei de adevăr.

Aplicarea generală a procedeului balanţier
1. Fie F fenomenul economic şi x, y,z factorii săi de influenţă aflaţi în relaţia:
F = x+ y−z

2.Presupunem că factorii x, y, z se află în această ordine de analiză
3.Modificarea absolută a fenomenului
∆ F = F1 − F0 = ( x1 + y1 − z1 ) − ( x0 + y 0 − z 0 )

4.Influenţa factorilor
­ pentru factorul x:
∆F( x ) = ( x1 + y 0 − z 0 ) − ( x0 + y 0 − z 0 ) = ∆x

­ pentru factorul y:
∆F( y ) = ( x1 + y1 − z 0 ) − ( x1 + y 0 − z 0 ) = ∆y

­ pentru factorul z:
∆F( z ) = ( x1 + y1 − z1 ) − ( x1 + y1 − z 0 ) = − ∆z

5.Relaţia de adevăr va fi:
∆F = ∆F( x ) + ∆F( y ) + ∆F( z )

34
Exemplificăm aplicarea procedeului în cazul desfacerilor de mărfuri de la o întreprindere.

Balanţa comercială a întreprinderii
Exerciţiul financiar
Indici
Indicatori Simbol Precedent Încheiat
%
(o) (1)
Stoc iniţial SI 40.000 44.000 110
Aprovizionări cu mărfuri I 600.000 580.000 96,66
Stoc final SF 150.000 120.000 80
Vânzări de mărfuri VM 490.000 504.000 102,85

1.Modelul de analiză a desfacerilor de mărfuri:
VM = SI + I − SF

2.Stabilirea ordinii de analiză
Ordinea de analiză va fi următoarea: Si, I, Sf

3.Abaterea absolută a VM
∆Vm = VM 1 − VM 0 = 504 .000 − 490 .000 = 14 .000

4.Măsurarea influenţei fiecărui factor
­ influenţa SI
∆VM ( SI ) = ∆Si = 44 .000 − 40 .000 = 4.000

­influenţa I
∆VM ( I ) = ∆I = 580 .000 − 600 .000 = −20 .000

­influenţa SF
∆VM ( SF ) = −∆SF = −(120 .000 −150 .000 ) = 30 .000

5.Relaţia de adevăr
∆VM = 4.000 − 20.000 + 30.000 = 14.000

35
PROCEDEE DE EVALUARE A INFLUENŢEI FACTORILOR ÎN MĂRIMI 
RELATIVE

Procedeul substituţiilor înlănţuite relative

Observaţii:
1) procedeul   se   bazează   pe   aceleaşi   premise   şi   parcurge   aceleaşi   etape   ca   şi 
procedeul substituţiilor înlănţuite absolute, cu menţiunea că mărimile obţinute se 
exprimă în procente
2) influenţa factorilor în mărimi relative se determină ca un raport între influenţa 
absolută a acestora şi valoarea standard a fenomenului

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de produs

1.Considerǎm relaţia  F = x × y  cu factorii de influenţǎ în aceastǎ ordine.
Notǎm cu  I F  indicele fenomenului cercetat:
F1
IF = × 100
F0

2.Modificarea relativǎ a fenomenului
∆I F = I F − 100

3.Determinarea influenţei factorilor
­ pentru factorul x:
x1 × y 0 x × y0 ∆x × y 0
∆I F ( x ) = × 100 − 0 × 100 = × 100
x0 × y 0 x0 × y 0 F0

­ pentru factorul y:
x1 × y1 x × y0 x × ∆y
∆I F ( y ) = × 100 − 1 × 100 = 1 × 100
x0 × y 0 x0 × y 0 F0

4.Stabilirea relaţiei de adevǎr

36
∆I F = ∆I F ( x) + ∆I F ( y )

Exemplificǎm   aplicarea   procedeului   pe   baza   datelor   de   analizǎ   prezentate   în   tabelul  


anterior:

1.Modificarea relativǎ a RRF:
∆I RRF = −33,4%

2.Influenţele relative ale factorilor:
­ influenţa pentru GA cantitativ:
0,1875
∆I RRF (GA ) = ×100 = 12 ,5%
1,5

­influenţa pentru RR calitativ
− 0,6885
∆I RRF ( RR ) = ×100 = −45,9%
1,5

3.Relaţia de adevǎr
∆I RRF = ∆I RRF (GA) + ∆I RRF ( RR ) = −33,4%

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de raport în situaţia în care factorul cantitativ  
este la numǎrǎtor

1.Stabilirea relaţiei de verificat
x
F =
y

x1
F y
Atunci  I F = 1 × 100 = 1 × 100
F0 x0
y0

2.Modificarea relativǎ a fenomenului
Procedând analog ca în cazul relaţiei de produs obţinem:

37
x1
y
∆ I F = I F − 100 = 1 × 100 − 100
x0
y0

3.Influenţa parţialǎ a fiecǎrui factor
­ influenţa factorului cantitativ x:
x1 x0 ∆x
y y0 y
∆I F ( x) = 0 × 100 − × 100 = 0 × 100
x0 x0 F0
y0 y0

­influenţa factorului calitativ y:

x1 x1 − x1 ∆ y
y y0 y ×y
∆I F ( y ) = 1 × 100 − × 100 = 0 1 × 100
x0 x0 F0
y0 y0

4.Relaţia de adevǎr va fi:
∆I F = ∆I F ( x) + ∆I F ( y )

În situaţia în care factorul  cantitativ  se aflǎ  la numitor se procedeazǎ  în mod 


analog, cu menţiunea cǎ substituirea începe cu factorul cantitativ de la numitor, adicǎ y.

Procedeul indicilor

Observaţie: rezultatele obţinute prin acest procedeu şi cele determinate prin procedeul 
substituţiilor relative sunt identice.

Premise de aplicare:
­ procedeul se aplică în cazul relaţiilor deterministe de produs, raport sau complexe;

38
­ în procesul de separare a influenţei factorilor indicele factorului substituit rămâne 
în continuare în această stare;
­ în vederea obţinerii unor influenţe relative (procentuale) se va face în permanenţǎ 
raportarea la baza standard a fenomenului (starea iniţialǎ).

Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de produs

F1
1.Considerǎm relaţia:  I F = × 100 , iar  F = x × y
F0

Se noteazǎ:
x1
­ indicele factorului x:  i x = × 100
x0
y1
­ indicele factorului y:  i y = × 100
y0
Dacǎ înlocuim pe  i x  şi pe  i y  în relaţia anterioarǎ rezultǎ:
F1 x ×y ix × i y
IF = × 100 = 1 1 × 100 =
F0 x0 × y 0 100
Considerǎm cǎ ordinea de analizǎ este: x – factorul cantitativ şi y – factorul calitativ.

2.Modificarea relativǎ a fenomenului va fi:
ix × i y
∆I F = I F − 100 = − 100
100

3.Determinarea influenţei parţiale a fiecǎrui factor
­ influenţa factorului cantitativ x:
x1 y 0
∆I F (i x ) = × × 100 − 100 = i x − 100
x0 x0

­influenţa factorului cantitativ y:
x1 y1 x y ix × i y  iy 
∆I F (i y ) = × × 100 − 1 × 0 × 100 = − i x = i x  − 1
x0 y 0 x0 y 0 100  100 

39
4.Relaţia de adevǎr va fi:
∆I F = ∆I F (i x ) + ∆I F (i y )

Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de raport (situaţia în care factorul cantitativ se 
aflǎ la numǎrǎtor)

x F1
1.Se considerǎ relaţia  F = , cu  I F = × 100
y F0

2.Modificarea relativǎ a fenomenului se determinǎ astfel:
∆I F = I F − 100

3.Determinarea influenţei parţiale a fiecǎrui factor
­ influenţa factorului x:
x1
x
∆ I F (i x ) = 0 × 100 − 100 = i x − 100
y0
y0

­ influenţa factorului y:
x1 x1
× 100 × 100
x0 x0 i  100 
∆ I F (i y ) = × 100 − × 100 = x × 100 − i x = i x  − 1 .
y1 y0 iy  i 
× 100 × 100  y 
y0 y0

4.Relaţia de adevǎr va fi:
∆I F = ∆I F (i x ) + ∆I F (i y )

În situaţia în care factorul  cantitativ  se aflǎ  la numitor se procedeazǎ  în mod 


analog,   cu   menţiunea   cǎ   substituirea   începe   cu   indicele   factorului   cantitativ   de   la 
numitor, adicǎ  i y .

Procedeul balanţier relativ

40
­ cu ajutorul acestui procedeu se evaluează influenţa relativă a factorilor în cazul 
relaţiilor de sumă şi diferenţă;
­ influenţa relativă a unui factor se determină ca raport între influenţa absolută a 
factorului şi nivelul de bază al fenomenului.
F1
1.Avem în vedere modelul balanţier F=x+y­z şi  I F = × 100
F0

2.Modificarea relativǎ a fenomenului
F1 ∆F
∆I F = × 100 − 100 = × 100
F0 F0

3.Influenţele parţiale ale fiecǎrui factor
­ influenţa relativǎ a factorului x:
∆x
∆F ( x) = ×100
F0

­influenţa relativǎ a factorului y:
∆y
∆F ( y ) = ×100
F0
­influenţa relativǎ a factorului z:
− ∆z
∆F ( z ) = ×100
F0

4.Verificarea relaţiei de adevǎr
∆F = ∆F ( x) + ∆F ( y ) − ∆F ( z )

Exemplificǎm aplicarea procedeului balanţier relativ utilizând datele din tabelul 
utilizat pentru exemplificarea procedeului balanţier absolut.

1.Modelul balanţier
VM=Si+I­SF

2.Abaterea relativǎ a vânzǎrilor de mǎrfuri (VM)

41
∆I VM = 102 ,85 − 100 = 2,85 %

3.Stabilirea influenţei relative a fiecǎrui factor
­ influenţa relativǎ a stocului iniţial (SI)
4.000
∆I VM ( SI ) = × 100 = 0,81%
490.000

­influenţa relativǎ a intrǎrilor (I)
− 20.000
∆I VM ( I ) = × 100 = −4,08%
490.000

­influenţa relativǎ a stocului final (SF)
30.000
∆I VM ( SF ) = × 100 = 6,12%
490.000

4.Relaţia de adevǎr va fi:
∆I VM = 0,81 − 4,08 + 6,12 = 2,85%

Verificarea cunoştinţelor:

1.Precizaţi care este deosebirea dintre procedele deterministe absolute şi relative.
2.Menţionaţi impactul factorilor cantitativi şi calitativi în mǎsurarea influenţei parţiale a 
fiecǎrui factor şi procedeele în care se ţine cont de ordinea de substituire.
3.Exemplificaţi   pe   un   model   de   analizǎ   aplicarea   în   varianta   absolutǎ   a   procedeului 
balanţier.
4.Exemplificaţi utilizând un model de analizǎ, aplicarea procedeului indicilor.
4.Exemplificaţi utilizând un model de analizǎ  la alegere, aplicarea procedeului balanţier  
relativ.

Teme de control:

42
1.Sǎ se realizeze analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm) 
utilizând informaţiile din tabelul urmǎtor, prin aplicarea procedeului substituţiilor 
înlǎnţuite absolut.
Indicatorul U.M. Nivelul prevazut Nivelul realizat
(t0) (t1)
Cantitatea Buc 400 420
(Q)
Consum specific  Kg/buc 2.7 2.6
(Cs)
Costul unitar de  Lei/kg 22 26
achizitie a mp (CA)

Relaţia de calcul este: Cm=QxCsxCa

2.Realizaţi analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm) utilizând 
informaţiile din tabelul anterior prin aplicarea procedeului substituţiilor înlǎnţuite relativ.

3. Realizaţi analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm) utilizând 
informaţiile din tabelul anterior prin aplicarea procedeului determinǎrii izolate.

Bibliografie:
1 Bǎtrâncea   M.,  Analiza  entitǎţii economice armonizatǎ  cu Standardele 
Bǎtrâncea L.M., Maşca  Internaţionale de Raportare Finaniciarǎ
E.
2 Robu   V.,   Vâlveanu  Analiza economico financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 
Gh., Georgescu N. 2005.
3 Crecană C. Analiza  economico­financiară în industri şi agricultură, 
Ed. Economică, 2006.

43
MODULUL III

TRĂSĂTURILE ŞI TIPURILE ANALIZEI ECONOMICE ŞI 
FINANCIARE

Obiective:
­ Delimitarea sarcinilor analizei financiare;
­ Prezentarea tipologiilor analizelor financiare;
­ Însuşirea etapelor procesului de analizǎ economicǎ şi financiarǎ.

Concepte de bazǎ:  sarcini, tipologie, proces analizǎ  economicǎ, plan de analizǎ, 


referat de analizǎ.

Analiza economică şi financiară are anumite sarcini:
1) Furnizarea   unor   informaţii   utile   şi   operative   în   vederea   evaluării 
deciziei de a investi şi de a apela la credite bancare.
2) Sintetizarea stării entităţii pentru actualii investitori şi creditori, pentru 
noii clienţi care doresc să intre în afaceri cu entitatea respectivă;
3) Prezentarea   unor   informaţii   utile   legate   de   perspectivele   funcţionării 
fluxurilor financiare;
4) Cu   ajutorul   sistemului   criteriilor   de   performanţă   analiza   va   pune   la 
dispoziţia   investitorilor   şi   creditorilor   entităţii   informaţii   relevante 
privind:
a. Mărimea, momentul şi riscul încasării dividendelor;
b. Câştigurile rezultate din vânzări şi răscumpărări;
c. Maturitatea stocului de acţiuni de la bursă;
d. Oportunitatea împrumuturilor bancare.

Tipurile de analize economice şi financiare pot fi grupate după mai multe criterii:
a) După sfera cercetată într­un anumit segment al cunoaşterii:
 Analize totale ale segmentului (analiza totală a resurselor);
 Analize parţiale ale segmentelor (analiza productivităţii muncii);

44
b) după perioada de raportare:
 analize permanente, curente;
 analize ocazionale, speciale solicitate de manageri şi acţionari;

c) după modalităţile de desfăşurare a analizelor:
 analize   care   se   desfăşoară   pe   niveluri   organizatorice   (pe   firme,   pe 
regiuni, pe state);
 analize pe tematici (analiza stării economice, analiza stării financiare).

d) după modelul de urmărire în timp a fenomenelor:
 analize statice (pe verticală) care cercetează fenomenele economice şi 
financiare la un moment dat;
 analize   dinamice   (pe   orizontală)   care   cercetează   fenomenele 
economice şi financiare în continuă mişcare, transformare.

e) după orizontul de timp la care se referă analiza:
 analize pe termen scurt, efectuate în interiorul exerciţiului financiar;
 analize pe termen lung, efectuate pe mai multe exerciţii financiare.

ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZĂ ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ

Etapele desfăşurării activităţii practice de analiză economică şi financiară sunt:
a) întocmirea planului de sinteză;
b) culegerea şi selectarea informaţiilor necesare analizei;
c) verificarea informaţiilor culese;
d) analiza propriu­zisă a informaţiilor economice;
e) întocmirea referatului de analiză.

a) Întocmirea planului de analiză presupune:
 Precizarea   scopului   analizei   microeconomice,   a   obiectivelor   principale 
care   trebuie   atinse,   a   problemelor   cheie   care   trebuie   cercetate,   ordinea 

45
executării   operaţiilor,   precizarea   perioadei   de   timp   analizată,baza 
informaţională a analizei, stabilirea echipei de analişti;
 Informarea asupra situaţiei economico­financiare a întreprinderii, asupra 
obiectului activităţii
b) Culegerea şi selectarea informaţiilor:
 Asigură baza de date necesară desfăşurării analizei;
 Potenţialele   surse   de   informaţii   pot   fi   constatările   directe,   sesizările 
clienţilor materialele de profil economic din presă, procesele verbale ale 
organelor de control, actele normative.

c) Verificarea informaţiilor culese presupune:
 Verificarea formei de prezentare a purtătorile de informaţii ( a planului 
economic, raportările statistice, contabile);
 Raportările financiare trebuie să fie prezentate în conformitate cu normele 
de   întocmire   a   lor   (termen   de   depunere,   conţinut   economic,   semnături 
autorizate, corecturi certificate);
 Verificarea   calculelor   indicatorilor   economici   comparativ   cu   normele 
legale;
 Verificarea   de   fond   a   informaţiilor   economice   (veridicitatea   acestora, 
evaluarea   corectă   a   unor   indicatori   din   situaţiile   financiare,   asigurarea 
comparabilităţii acestora);
d) Analiza propriu zisă a informaţiilor economice presupune:
 Constatarea   rezultatelor   economico­financiare   ale   întreprinderii   la   un 
moment dat sau pe o perioadă dată , compararea şi stabilirea abaterilor faţă 
de plan sau faţă de o perioadă luată ca bază de comparaţie;
 Descompunerea   rezultatelor   economico­financiare   în   elementele 
componente ale acestora , în factori de influenţă;
 Prezentarea   formei   legăturii   dintre   fenomenul   sau   rezultatul   economic 
realizat şi factorii de influenţă  şi stabilirea ordinii de analiză a factorilor 
de influenţă.  În funcţie de tipul legăturii  dintre fenomenul economic  şi 
factorii   de   influenţă   se   alege   procedeul   adecvat   de   stabilire   a   mărimii 
influenţei factorilor.
e) Sinteza prezentată în referatul de analiză oferă:

46
 Posibilitatea stabilirii concluziilor de ansamblu privind laturile pozitive şi 
negative ale rezultatelor economico­financiare;
 Posibilitatea elaborării măsurilor care trebuie întreprinse pentru a redresa 
sau îmbunătăţi situaţia. Se oferă conducerii variante multiple de strategii, 
şi previziunea situaţiei economico­financiare a întreprinderii.

Verificarea cunoştintelor:
1.Prezentaţi sarcinile analizei financiare.
2.Menţionaţi varietatea analizelor financiare în funcţie de anumite criterii de clasificare.
3.Prezentaţi cu exemplificǎri etapele procesului de analizǎ economicǎ şi financiarǎ.

Teme de control:
Obţineţi   un   referat   de   analizǎ   fianciarǎ   şi   identificaţi   etapele   procesului   de   analizǎ 
financiarǎ   cu   exeplificǎri   concrete   preluate   din   conţinutul   dosarului   de   analizǎ 
financiarǎ.

Bibliografie:

1 Bǎtrâncea   M.,  Analiza   entitǎţii   economice   armonizatǎ   cu   Standardele 


Bǎtrâncea   L.M.,  Internaţionale de Raportare Finaniciarǎ
Maşca E.
2 Robu V., Vâlveanu  Analiza   economico   financiară,   Ed.Economică,   Bucureşti, 
Gh., Georgescu N. 2005.
3 Crecană C. Analiza economico­financiară în industri şi agricultură, Ed. 
Economică, 2006.

47
MODULUL IV

ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE, PERFORMANŢEI 
FINANCIARE, FLUXURILOR DE NUMERAR ŞI A RISCURILOR 
UNEI ENTITǍŢI ECONOMICE

Obiective:
­evidenţierea deosebirii dintre analiza dinamicǎ şi analiza staticǎ;
­înţelegerea ratelor de structurǎ ale activului şi pasivului, înţelegerea semnificaţiei 
acestora şi interpretarea lor din punct de vedere static şi dinamic;
­   însuşirea   ratelor   de   rentabilitate   şi   interpretarea   lor   la   nivelul   unei   entitǎţi  
economice;
­  menţionarea   importanţei   fluxurilor   de   trezorerie   în   analiza   financiarǎ   a   unei 
instituţii, a structurii fluxurilor de trezorerie pe cele trei componente: exploatare, investiţii 
şi finanţare;
­înţelegerea modului de calcul a fluxurilor de trezorerie şi a necesitǎţii obţinerii  
unor valori favorabile a acestora;
­   prezentarea   tipologiei   riscurilor   pentru   entitǎţile   economice   şi   analizarea  
riscurilor entitǎţilor economice.

Concepte   de   bazǎ:  analizǎ   dinamicǎ,   analizǎ   staticǎ,   rate,   lichiditate, 


solvabilitate, fluxuri de numerar

ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE, PERFORMANŢEI FINANCIARE

Analiza   poziţiei   financiare   pe   baza   situaţiilor   financiare   se   realizează   atât   în 


dinamică cât şi static:
­ analiza în dinamică   sau analiza pe orizontală  se bazează pe indici. Posturile 
bilanţiere sunt exprimate sub formă de modificări procentuale faţă de valoarea 
aceleiaşi poziţii a unui an de bază considerat egal cu 100% (indici cu bază fixă) 
sau succesiv faţă de perioada precedentă (indici cu bază în lanţ);

48
­ analiza statică sau analiza pe verticală  se bazează pe ponderi în care fiecare 
post de bilanţ se exprimă ca o mărime procentuală din totalul activelor, datoriilor, 
capitalurilor proprii.

Analiza statică a activului bilanţier se realizează pe baza ratelor de structură:
­ rata generală a imobilizărilor;
­ rata generală a activelor circulante;
­ rata cheltuielilor în avans

1. Rata generală a imobilizărilor (RI):
   Se   determină   ca   raport   procentual   între   activul   imobilizat   şi   activul 
bilanţier;
 Evidenţiază ponderea pe care imobilizările o deţin în totalul patrimoniului 
entităţii.

AI
RI = x100
AB

Rata generală a imobilizărilor se descompune în:
 Rata imobilizărilor necorporale (RIN) care evidenţiază ponderea pe 
care   această   categorie     de   active   o   deţine   în   totalul   activelor 
imobilizate

ANC
RIN = x100
AI

 Rata imobilizărilor  corporale (RIC) evidenţiază ponderea pe care 
activele corporale o deţin în totalul activului imobilizat

ACP
RIC = x100
AI

 Rata imobilizărilor financiare (RIF) evidenţiază ponderea pe care 
relaţiile financiar patrimoniale o au în totalul activului imobilizat:

49
AF
RIF = x100
AI

2. Rata   generală   a   activului   circulant   (RAC)  reprezintă   ponderea   activelor 


circulante în totalul activului bilanţier

AC
RAC = X 100
AB

Acest indicator se poate extinde pe trei nivele:
­ Rata stocurilor;
­ Rata creanţelor;
­ Rata trezoreriei

 Rata stocurilor (RS) exprimă ponderea procentuală a stocurilor în totalul 
activului circulant
S
RS = x100
AC

 Acest indicator se poate detalia şi analiza pe componentele sale şi anume: 
rata stocurilor de materii prime şi materiale, rata stocurilor aflate la terţi, rata 
stocurilor de producţie în curs de execuţie, rata stocurilor de produse finite şi 
semifabricate, rata stocurilor de mărfuri.
 Rata creanţelor (RCR)
CR
RCR = X 100
AC

Pentru   evidenţierea   unor   aspecte   analitice   dar   cu   implicaţii   asupra 


echilibrului unei firme, este utilă aprofundarea analizei creanţelor, respectiv determinarea 
unor rate analitice cu privire la:
­ natura creanţelor;
­ creanţele legate de ciclul de exploatare (clienţii);
­ creanţele diverse (asupra personalului, statului, acţionarilor);
­ certitudinea realizării creanţelor;

50
­ creanţele certe;
­     creanţele incerte (nerealizate la termen a căror încasare devine nesigură);
­ termenul de realizare a creanţelor;
­ creanţele pe termen scurt, mediu şi lung.

Rata trezoreriei (RTR)

TR
RTR = X 100
AC
Se interpretează în funcţie de:
­ dimensiunea disponibilului existent;
­ variaţiile de amplitudine datorate unor factori diverşi;
­ se recomandă analiza pe un interval mai îndelungat de timp;
­ structura activelor circulante influenţată de natura activităţii.

3. Rata cheltuielilor în avans (RCAV)
CAV
RCAV = X 100
AB

Analiza  statică a pasivului bilanţier presupune   analiza ratelor de structură ale 


pasivului care evidenţiază două aspecte:
1) ponderea pe care fiecare grupă de posturi o deţine în totalul pasivului;
2) raportul în care se află două subgrupe de pasiv.

1)Rate   bazate   pe  ponderea   pe  care   fiecare   subgrupă   de  posturi   o  are   în   totalul 
pasivului

 Rata autonomiei financiare totale (RAFT) sau solvabilitatea patrimonială
CPR
RAFT = X 100
PB

Se poate calcula ce componente sub forma: ratei capitalului social, ratei 
rezervelor din reevaluare, ratei rezervelor, ratei rezultatului exerciţiului, ratei profitului 
repartizat.

51
 Rata provizioanelor (RPV) pune în evidenţă rezervele create de societate în 
vederea acoperirii unor pierderi posibil a se înregistra în viitor.
PV
RPV = X 100
PB
 Rata generală a serviciului datoriei (Rata îndatorării globale)(RSD)
DT
RSD = X 100
PB

Mărimea   acestei   rate   este   influenţată   de   următoarele   rate   parţiale:   rata 


datoriilor   bancare   (evoluţia   CAF,   creditarea   activitate),   rata   datoriilor   comerciale 
(creşterea   investiţiilor,   volumului   de   activitate),   rata   datoriilor   faţă   de   stat,   rata   altor 
datorii (personal, acţionari, creditori diverşi).

 Rata veniturilor în avans (RVA)
VA
RVA = x100
PB

2) Rate bazate pe raportul în care se află două subgrupe de pasiv

 Rata stabilităţii financiare (RSF) reflectă capacitatea investiţionala a unei 
firme:
CPM
RSF = x100
PB
 Rata autonomiei financiare (RATF) sau rata solvabilităţii generale reflectă 
proporţia dintre capitaluri împrumutate şi cele proprii:
CIMP
RATF = x100
CPR

 Rata îndatorării la termen (RDTL) indică evoluţia dependenţei financiare 
la termen:
CTL
RDTL = x100
CPR

52
 Rata secutităţii financiare (RSFIN) reflectă capacitatea entităţii de a­şi 
onora datoriile pe termen lung pe seama capitalurilor proprii:
CPR
RSFIN = x100
CTL
 Gradul de dependenţă financiară (RDF) reflectă ponderea datoriilor totale 
în capitalul propriu (nivel optim sub 200%):
DT
RDF = x100
CPR

Analiza lichidităţii entităţii

Lichiditatea este influenţată de următorii factori:
­ raportul dintre viteza de rotaţie a creanţelor şi viteza de rotaţie a obligaţiilor;
­ o trezorerie netă pozitivă consolidează starea de lichiditate;
­ amortizarea   accelerată,   consolidează   rezervele   monetare   necesare   plăţilor 
scadente;
­ sporirea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli poate reprezenta o sursă reală 
de lichiditate;
­ profitabilitatea reală este o sursă de lichiditate;
­ un cash­flow pozitiv din activitatea de exploatare, de investiţii şi din activitatea de 
finanţare consolidează starea de lichiditate.

Analiza solvabilităţii entităţii
­ solvabilitatea vizează disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare de un 
an;
­ solvabilitatea exprimă gradul de acoperire al creditelor;
­ solvabilitatea se măsoară prin ratele de solvabilitate;
­ reprezintă capacitatea firmei de a face faţă scadenţelor pe termen mediu şi lung.

Activtotal
Rs =
Datoriitot ale

Analiza rentabilităţii pe baza ratelor de rentabilitate

53
­ ratele reprezintă instrumente utile de analiză care sintetizează un volum mare de 
date într­o formă mai uşor de înţeles, de interpretat şi comparat;
­ ratele   nu   constituie   punctul   final   al   analizei   şi   nu   prezintă   prin   ele   însele 
elementele   pozitive (punctele forte) sau negative (punctele slabe) ale activităţii 
unei firme;
­ ratele indică doar domeniile care necesită o investigare suplimentară.

1. Rata rentabilităţii economice – evidenţiază contribuţia elementelor patrimoniale 
la obţinerea rezultatelor finale ale entităţii
RBE
RRE = X 100
AB

2. Rata rentabilităţii exploatării – indică contribuţia activelor la obţinerea 
rezultatelor din activitatea de exploatare
REXP
RREXP = X 100
AB
3. Rata rentabilităţii capitalului propriu evidenţiază eficienţa capitalului investit 
într­o afacere:
RBE
RRCPR = X 100
CPR

4. Rata   rentabilităţii  semnifică   contribuţia   veniturilor   la   întărirea   capacităţii   de 


autofinanţare a entităţilor
RNE
RR = X 100
CA
5. Rata rentabilităţii generale evidenţiază eficienţa consumului de resurse
RNE
RRG = X 100
CTE
6. Rata   de   acoperire   a   dobânzilor  reflectă   capacitatea   profitului   rezultat   din 
activitatea entităţii e a acoperi dobânzile bancare
RBDIE
RADOB = X 100
CHD

54
7. Rata rentabilitătii financiare  reflectă gradul de eficienţă al capitalului investit 
de asociaţi sau acţionari în societate
RNE
RRF = X 100
CS

ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Obiectul, aria de aplicabilitate 

­ evaluare optimă a succesului unei afaceri se realizează atunci când întreprinderea 
generează intrări de numerar (cash inflow) mai mari decât ieşiri de numerar (cash 
outflow);
­ obiectivul   principal   al   fluxurilor   de   trezorerie   este   de   a   evidenţia   istoricul 
fluxurilor de numerar şi echivalentelor de numerar al unei firme prin intermediul 
cash­flow­ului;
­ aria   de   aplicabilitate   a   acestui   standard   vizează   atât   firmele   productive   cât   şi 
instituţiile financiare;

Importanţa fluxurilor de trezorerie

­ cash­flow­ul   permite   utilizatorilor   să   evalueze   modificarea   activului   net   al 


entităţii;
­ permite utilizatorilor să evalueze structura financiară, lichiditatea şi solvabilitatea 
entităţii;
­ permite evaluarea capacităţii unei firme de a influenţa valoara de piaţă a acesteia 
şi momentul de apariţie a fluxurilor de numerar în vederea adaptării entităţii la 
noile oportunităţi;
­ permite entităţii să evalueze capacitatea sa de a genera numerar şi echivalente de 
numerar;
­ permite construirea de modele performante de analiză a valorii prezente pentru 
simularea cash­flowului viitor;
­ permite comparabilitatea între firme a rezultatelor din exploatare întrucât elimină 
efectele utilizării unor tratamente contabile alternative pentru aceleaşi tranzacţii şi 
evenimente;

55
­ este un indicator al valorii, momentului, apariţiei şi siguranţei viitoarelor cash­
flow­uri;
­ cash­flow­ul istoric este utilizat în analiza corelaţiilor dintre profitabilitate, cash­
flow­ul actual şi variaţia curentă a preţurilor.

Structura fluxurilor de numerar
­ structura   cash­flow­urilor   trebuie   să   pună   în   evidenţă   existenţa,   mişcarea   şi 
transformarea numerarului pe trei tipuri de activităţi:
o activităţi de exploatare;
o activităţi de investiţii;
o activităţi de finanţare.

a) Cash­flow­ul din activităţile de exploatare­ este principala resursă de finanţare a 
producţiei, a investiţiilor şi de achitare a dividendelor către acţionari.
Există următoarele intrări şi ieşiri de numerar determinate de activităţile operaţionale:
­ încasări din vânzarea bunurilor şi prestarea de servicii;
­ încasări din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
­ plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii;
­ plăţi către şi în numele angajaţilor;
­ încasări şi plăţi ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi despăgubiri, anuităţi 
şi alte beneficii din poliţe de asigurare;
­ plăţi sau restituiri de impozite pe profit care nu pot fi identificate pe activităţile de 
investiţii sau finanţare;
­ încasările şi plăţile provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau 
de tranzacţionare.

b) Cash­flow­ul specific activităţilor de investiţii pune în evidenţă:
­ măsura în care aceste activităţi s­au autofinanţat;
­ faptul că sumele cheltuite pentru investiţii pot genera fluxuri pozitive de numerar 
în viitor.
Încasările şi plăţile specifice cash­flow­ului investiţional pot fi:
­ plăţile efectuate pentru achiziţionarea de active corporale şi necorporale pe termen 
lung, precum şi cele executate în regie proprie;

56
­ încasările   din   vânzarea   de   terenuri,   clădiri,   instalaţii,   echipamente   şî   active 
necorporale achiziţionate anterior pe termen lung;
­ încasările şi plăţile pentru achiziţia sau vânzarea de instrumente de capital propriu 
şi de creanţă ale altor firme şi interesele în asocierile în participaţie;
­ avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;
­ încasările din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi;
­ plăţile sau încasările în numerar din contracte futures în afară de cazul în care sunt 
deţinute   în   scop   de   plasament   sau   de   tranzacţionare   sau   când   plăţile   sunt 
clasificate drept activităţi de finanţare.

c) Cash­flow­ul din activităţile de finanţare  pune în evidenţă evoluţia viitoare a 
numerarului provenit din partea finanţatorilor externi.
Componentele sale se referă la:
­ încasări de numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de 
capital propriu;
­   încasări   în   numerar   provenite   din   emisiunea   titlurilor   de   creanţă,   a 
împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe 
termen lung sau scurt;
­   plăţi   în   numerar   efectuate   către   proprietari   pentru   a   răscumpăra   acţiunile 
întreprinderii;
­ plăţi în numerar ale dividendelor către acţionari;
­ rambursări în numerar ale unor sume împrumutate;
­ plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui 
contract de leasing financiar
Rezultanta finală a celor trei categorii de fluxuri de numerar este trezoreria netă.
Metodele de determinare sunt:
a) Metoda directă – conform căreia se operează cu încasări şi 
plăţi brute în numerar;
b) Metoda indirectă – prin care profitul net sau pierderea netă 
este ajustată  cu efectele  tranzacţiilor  ce nu au natură  monetară,  amânările  sau 
angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare 
şi   elementele   de   venituri   şi   cheltuieli   asociate   cu   fluxurile   de   numerar   din 
investiţii sau finanţări.

57
a) Metoda directă de evaluare a fluxurilor de numerar

A) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare
+ Încasări de la clienţi

­ Plăţi către furnizori
= Numerar generat de exploatare
­ Dobânzi plătite
­ Impozit pe profit plătit
= Flux de numerar înainte de elementele extraordinare
+ Câştiguri din asigurarea împotriva cutremurelor
= Numerar net din activităţi de exploatare
B) Fluxuri de numerar provenite din activităţile de investiţie
­ Achiziţia unei filiale fără numerarul deţinut de aceasta
­ Achiziţionarea de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente
+ Încasări din vânzări de echipamente
+ Dobânzi încasate
+ Dividende încasate
= Numerar net folosit în activităţi de investiţii
C) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare
+ Încasări din emisiunea de capital social
+ Încasări din împrumuturi pe termen lung
­ Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar
­ Dividende plătite
= Numerar net utilizat în activităţi de finanţare

+ Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar (A+B+C)
+ Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei
= Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei

b) Metoda indirectă de evaluare a fluxurilor de numerar
A) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare
+ Profitul net înainte de impozitare şi elemente extraordinare
+ Cheltuieli cu amortismentele şi provizioanele
­ Venituri din provizioane
+ Pierderi din diferenţe de curs valutar
­ Venituri din investiţii financiare
+ Cheltuieli cu dobânzile bancare
= Profit din exploatare înainte de modificările capitalului circulant
+ Creşteri ale creanţelor comerciale şi de altă natură
­ Scăderea stocurilor
­ Scăderea datoriilor către furnizori
= Numerar generat din exploatare

58
­ Dobânzi plătite
­ Impozit pe profit vărsat
= Fluxuri de numerar înaintea elementelor extraordinare
+ Încasarea asigurărilor provenite din despăgubiri
= Numerarul net provenit din activităţi de exploatare
B) Fluxuri de numerar provenite din activităţile de investiţie
­ Achiziţia unei filiale fără numerarul deţinut de aceasta
­ Achiziţionarea de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente
+ Încasări din vânzări de echipamente
+ Dobânzi încasate
+ Dividende încasate
= Numerar net folosit în activităţi de investiţii
C) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare
+ Încasări din emisiunea de capital social
+ Încasări din împrumuturi pe termen lung
­ Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar
­ Dividende plătite
= Numerar net utilizat în activităţi de finanţare

+ Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar (A+B+C)
+ Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei
= Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei

Situaţia fluxurilor de trezorerie este utilă unui număr relativ extins de utilizatori.
Managerii utilizează situaţia fluxurilor de numerar pentru:
­ determinarea gradului de lichiditate al firmei;
­ pentru a stabili politica de dividende;
­ pentru a evalua efectele unor decizii strategice majore privind investiţiile şi finanţarea.
Pentru investitori şi creditori situaţia fluxurilor de numerar prezintă importanţă 
pentru determinarea capacităţii firmei:
­ de a gestiona fluxurile de trezorerie, de a genera în viitor fluxuri pozitive de lichidităţi;
­   de   a­şi   achita   datoriile,   de   a   plăti   dividende   şi   dobânzi,   de   a­şi   previziona   nevoile 
suplimentare de finanţare;
­ de a justifica diferenţa dintre profitul net reflectat în contul de rezultate şi fluxurile nete 
de lichidităţi generate de activitatea de exploatare.

ANALIZA RISCURILOR ENTITĂŢII ECONOMICE

59
Standardele Internaţionale de Contabilitate apreciază că riscul descrie varietatea 
rezultatelor obţinute. Ajustarea în funcţie de risc poate implica creşterea valorii la care 
este estimată o datorie. În evaluarea rezultatelor şi cheltuielilor afectate de condiţii de 
incertitudine, trebuie aplicat principiul prudenţei, pentru a nu supraevalua activele şi a 
subevalua datoriile.
Există   o   convergenţă   în   ceea   ce   priveşte   opiniile   specialiştilor   cu   privire   la 
caracteristicile riscului, acestea putând fi sintetizate astfel:
­ riscul reprezintă o gamă de incertitudini;
­ riscul constituie o remunerare a capitalului investit;
­ riscul exprimă o incapacitate de adaptare a entităţii la condiţiile de mediu;
­ riscul înseamnă probabilitatea apariţiei unui eveniment nedorit;
­ riscul este o măsură a vulnerabilităţii entităţii;
­ riscul exprimă variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului;
­ riscul este o măsură a probabilităţii de apariţie a succesului sau a eşecului;
­ riscul nu are semnificaţie decât atunci când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile 
ale ratei rentabilităţii în cadrul analizelor previzionale;

Analiza riscului în afaceri vizează patru coordonate:
­ strategia de adoptat;
­ starea economiei;
­ rezultatul acţiunii;
­ matricea încasărilor.
Strategia de adoptat se referă la selectarea unei alternative dintr­o mulţime dată şi 
care   poate   fi   implementată   într­un   mediu   de   afaceri,   în   vederea   atingerii   unei   ţinte 
prestabilite.
Starea   economiei   cuprinde   condiţiile   minime   de   care   depinde   adoptarea   unei 
strategii. În acest sens pot fi fi identificate ca stări posibile recesiunea economică sau 
boom­ul economic, condiţiile normale pentru afaceri.
Rezultatul   acţiunii   indică   câştigul   sau   pierderea,   evaluată   în   unităţi   valorice, 
asociată   cu   o   combinare   specifică   între   strategie   şi   starea   economică.   În   acest   sens 
rezultatul unei acţiuni poate fi considerat profitul net realizabil pe termen mediu sau lung.
Matricea încasărilor indică rezultatul acţiunii asociat cu fiecare combinare între 
strategia de adoptat şi starea economiei.

60
Tipologia riscului vizează mai multe criterii de grupare.
În funcţie de modul de anticipare, riscul poate îmbrăca două forme şi anume:
­ risc potenţial, prin care se înţelege anticiparea unui eveniment care s­ar produce în viitor 
sau anticiparea efectului unui eveniment în derulare;
­   risc   efectiv,  prin   care   se   înţelege  transformarea   riscului  potenţial  într­un  eveniment 
nedorit.
După sfera cercetată riscul poate fi:
­ risc politic şi vizează în special instabilitatea politică, lipsa de siguranţă a unei investiţii 
datorită regimului politic dintr­o ţară;
­ risc social, caracterizat în special de revendicările sociale;
­ risc economic, datorat stării generale a structurilor economice

În funcţie de gradul de agregare riscul poate fi:
­ risc regional, care vizează o arie geografică;
­ risc de ţară (macroeconomic) – caracterizează starea generală a unei ţări;
­ risc microeconomic care se identifică la nivelul agenţilor economici.
Riscul microeconomic, în funcţie de natura activităţii, poate îmbrăca două forme 
şi anume:
­   riscul  investiţiei,  vizează  atingerea  performanţelor   unei  investiţii  în  conformitate  cu 
programul stabilit iniţial;
­ riscul operaţional al activităţii curente.
Riscul investirii se referă la investiţiile noi şi cuprinde riscul sistematic şi riscul 
nesistematic.
Prin risc sistematic se înţelege acea porţiune din variabilitatea câştigurilor unui 
proiect de investiţii, care este determinată de factorii care afectează piaţa în ansamblu, 
cum ar fi:
­ evoluţia ratelor dobânzii;
­ modificarea puterii de cumpărare (inflaţie);
­schimbarea   percepţiei   investitorilor   despre   performanţa   de   ansamblu   a 
unei economii.
Riscul nesistematic denumit şi risc de entitate sau individual, se referă la acea 
parte din variabilitatea câştigurilor unui proiect atribuită factorilor specifici:
­ capacitatea managerială a conducătorilor firmei;
­ conflictele de muncă;

61
­ disponibilitatea materiilor prime;
­ efectul legilor de protecţie a mediului;
­ efectele concurenţei străine;
­ nivelurile pârghiilor economice şi financiare utilizate de firmă.

Sistemul ratingului riscului de creditare

În   scopul   prevenirii   intrării   companiilor   în   faliment   şi   pentru   prevenirea 


nerecuperării creditelor, băncile străine utilizează un sistem complex de analiză a riscului 
de creditare, având în vedere următorii factori:
­ gradul de stabilitate financiară;
­ accesul pe pieţele financiare;
­ abilitatea administrării serviciului datoriei;
­ restricţiile impuse de bilanţ;
Ratingurile   riscului   de   creditare   se   bazează   pe   o   combinaţie   de   factori   care 
acoperă atât zona riscului afacerilor cât şi zona riscului financiar.
În practică nu este stabilită o modalitate clară de combinare a celor două categorii 
de factori de risc, deoarece uneori factorii specifici riscului afacerilor sunt dominanţi, 
alteori factorii specifici riscului financiar determină ratingul de risc.
În categoria factorilor de risc ai afacerilor sunt incluşi:
­ caracteristicile industriale;
­ poziţia competiţională;
­ marketing;
­ tehnologie;
­ eficienţă.
­ mărimea companiei şi diversificarea ofertei;
­ management.
Factorii specifici riscului financiar se structurează în şase grupe şi anume:
­ caracteristicile financiare ale entităţii;
­ politica financiară a entităţii;
­ profitabilitatea;
­ structura capitalului;
­ protecţia fluxurilor de numerar;
­ flexibilitatea financiară.

62
Caracteristicile industriale care se iau în calculul ratingului vizează:
­ perspectivele creşterii, stabilităţii sau declinul sectorului respectiv;
­ vulnerabilitatea entităţii la schimbările tehnologice, la timpul de lucru al personalului.

Poziţia competiţională  este diferită pe ramuri şi subramuri şi se bazează pe o serie de 
factori precum calitatea, preţul, serviciile, distribuţia.

Mărimea companiei şi diversificarea ofertei pune în evidenţă faptul că:
­ entitatea care produce un singur sortiment este mult mai vulnerabilă în comparaţie cu 
firmele care produc o gamă mult mai variată de produse;
­ analiza  financiară trebuie să se concentreze asupra fiecărui produs în parte pentru a se 
evalua   perspectivele   ofertei   respective   în   funcţie   de   ciclul   de   viaţă   al   produselor 
respective.

Managementul are un rol major în succesul operaţional al companiei, iar analiza se va 
concentra pe următoarele aspecte:
­ dacă rezultatele companiei au fost sau nu datorate unui management performant;
­ dacă există o legătură strânsă între managementul strategic şi structura organizaţională;
­   dacă   este   recunoscută   importanţa   funcţiunii   financiare   în   cadrul   entităţii   şi   dacă 
semnalele financiare au fost luate în considerare de către manageri.

Caracteristicile   financiare  ale   entităţii   vizează   creşterea,   gradul   de   îndatorare, 


capacitatea de rambursare a creditului, lichiditatea şi solvabilitatea entităţii.

Politica financiară este diferită de la firmă la firmă, putând fi considerate priorităţi de la 
caz la caz:
­ gradul de îndatorare;
­ rata recuperării investiţiei de portofoliu;
­ starea fluxurilor de numerar şi legătura dintre riscul afacerilor şi riscul financiar.

Profitabilitatea  Profitul   potenţial   este   un   factor   critic   pentru   asigurarea   protecţiei 


creditului,  deoarece   o companie   care   obţine  un profit   operaţional   ridicat   şi o  rată  de 
recuperare a capitalului mare, va avea o mare abilitate de:

63
­ a genera creşteri ale capitalului;
­ de a atrage capital străin;
­ de a fi un concurent puternic pe piaţă.

Structura capitalului este regăsită în bilanţ. Firmele cotate la bursă, care generează un 
flux de numerar stabil sau care au o cotaţie bursieră constantă, justifică într­o mai mare 
măsură finanţarea prin credite externe, decât firmele necotate la bursă.

Analiza fluxurilor de numerar este importantă în toate deciziile de evaluare a ratingului 
de risc. Nu se poate stabili o simplă corelaţie între modul de creditare şi cash­flow­ul 
entităţii.  Un flux de numerar solid nu este neapărat  garanţia unei societăţi  viabile.   O 
entitate aflată în regres conomic sau într­o reducere a segmentului de piaţă poate avea un 
flux   de numerar  puternic,  generat  de  un capital  de  lucru minim.  Prin  urmare  analiza 
fluxurilor   de   numerar   trebuie   corelată   cu   perspectiva   susţinerii   în   viitor   a   evoluţiei 
pozitive a fluxurilor de numerar.

Flexibilitatea financiară constituie punctul final al analizei şi ia în considerare aspecte 
legate de:
­ legislaţia financiară;
­ restricţiile existente pe piaţa financiară;
­   modul   de   lucru   al   entităţii   în   condiţii   nefavorabile,   restrictive   din   punct   de   vedere 
financiar.

Riscul de creditare al entităţilor poate fi apreciat cu ajutorul a zece categorii de rating, pe 
care le prezentăm în continuare.

Ratingul 1 ­ ,,Excelent” este specific:
­   firmelor   care   cu   un   profit   minim   realizat     pot   preveni   falimentul   în   cursul   anului 
următor;
­ firmelor care au un grad mare de stabilitate, o cotaţie ridicată a acţiunilor şi o mare 
diversitate a afacerilor.

Ratingul 2 ­ ,,Puternic” este specific:
­ firmelor cu o mică probabilitate a falimentului în cursul anului următor;

64
­ firmele au o stabilitate financiară şi cotaţii ale acţiunilor ridicate, afaceri diverse dar pot 
apărea factori exogeni, neprevăzuţi care pot deteriora stabilitatea financiară.

Ratingul 3 ­ ,,Bun” este specific:
­ firmelor mici şi mijlocii, cu acces limitat la pieţele financiare de capital;
­ probabilitate mică a falimentului, stabilitate medie şi o valoare medie a activelor.
­ firmele sunt vulnerabile la schimbările ciclice care intervin în economia concurenţială;
­ în ultimii trei ani trebuie să prezinte o evoluţie pozitivă a contului de rezultate, iar în 
anul fiscal viitor se aşteaptă ca acestea să înregistreze profit.

Ratingul 4 ­ ,,Satisfăcător” este specific:
­ firmelor la care riscul este evident, iar riscul de faliment este considerat normal;
­ profiturile sunt volatile;
­ firmele nu au acces pe pieţele financiare;
­ au înregistrat profit în anul precedent şi se aşteaptă acelaşi lucru şi în anul următor;
­ capitalizarea profitului este mai redusă în comparaţie cu media care se înregistrează în 
ramura respectivă.

Ratingul 5 ­ ,,Acceptabil” este specific:
­ firmelor la care elementele de risc sunt suficient de pronunţate , riscul de faliment fiind 
acceptabil;
­ sunt capabile să deruleze ciclul afacerilor în condiţii normale;
­ orice prelungire a unei situaţii nefavorabile (externe, economice, financiare) produce o 
cădere a entităţii dincolo de nivelul de risc considerat acceptabil.

Ratingul 6 ­ ,,Marginal” este specific:
­ firmelor care factorii de risc ai afacerilor sunt evidenţi;
­   firmele  au   înregistrat  pierderi   în  ultimii  doi  ani,  iar  situaţia  este  de  aşteptat    să  se 
deterioreze;
­ performanţele financiare sunt la limita inferioară a intervalului de încredere;
­ este puţin probabil să atragă în plus alte surse alternative de finanţare.

Ratingul 7 – În observaţie” este specific firmelor cu probabilitate ridicată a falimentului 
caracterizată prin:

65
­ înrăutăţirea evidentă a condiţiilor financiare de creditare;
­ riscul este considerat inacceptabil;
­ potenţialul activelor de a genera numerar este foarte redus;
­ se prevăd dificultăţi financiare imediate.

Ratingul 8 ­ ,,Substandard” sunt specifice firmelor care:
­ performanţele nesatisfăcătoare de la ultima evaluare nu s­au schimbat;
­ probabilitatea de faliment este mai mare de 50%;
­ încasarea creanţelor şi plata dobânzilor se face în afara datelor prevăzute în contracte;

Ratingul 9 ­ ,,Neperformant” este specific firmelor care:
­ înregistrează pierderi semnificative;
­ serviciul datoriei este în creştere în comparaţie cu exerciţiul precedent;
­ orice plată a dobânzii sau orice rambursare a creditului nu se face în mai puţin de 90 de 
zile.

Ratingul 10 ­ ,,Pierdere” este specific entităţilor care:
­ nu se mai pot redresa financiar;
­ băncile sunt obligate să execute gajul constituit asupra activelor entităţii.

Verificarea cunoştinţelor:
1.Menţionaţi   cu   exemplificǎri   deosebirea   dintra   analiza   staticǎ   şi   analiza   dinamicǎ 
structurii activului bilanţier.
2.Enumeraţi   indicatorii   ratelor   de   rentabilitate   şi   menţionând   formula   de   calcul   şi 
prezentaţi semnificaţia fiecǎruia.
3.Prezentaţi conţinutul fluxurilor de numerar pe fiecare dintre cele trei componente de 
calcul.
4.Prezentaţi clasificarea riscurilor la care se expune o entitate economicǎ.
5.Menţionaţi aspectele vizate de băncile străine în analizarea riscului de creditare.

Teme de control:
1.Obţineţi un bilant de la o entitate economicǎ  şi realizaţi analiza ratelor de structura ale  
activului şi pasivului. Realizaţi în urma calculǎrii indicatorilor o analizǎ  economicǎ  a 
activlul şi pasivului bilanţier pe baza lor.

66
2.Realizaţi o analizǎ  a rentabilitǎţii entitǎţii menţionate la punctul anterior cu ajutorul  
ratelor de rentabilitate calculate. Realizaţi interpretarea acestora.
3.Calculaţi   şi   interpretaţi   pentru   entitatea   anterioarǎ   situaţia   fluxurilor   de   trezorerie.  
Prezentaţi   şi   interpretaţi   evoluţia   acestora   pe   parcursul   a   douǎ   exerciţii   financiare  
consecutive.

Bibliografie:
1 Bǎtrâncea   M.,  Analiza  entitǎţii economice armonizatǎ  cu Standardele 
Bǎtrâncea L.M., Maşca  Internaţionale de Raportare Finaniciarǎ
E.
2 Robu   V.,   Vâlveanu  Analiza economico financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 
Gh., Georgescu N. 2005.
3 Crecană C. Analiza  economico­financiară în industri şi agricultură, 
Ed. Economică, 2006.

67