Sunteți pe pagina 1din 2

Hipertensiune arteriala.

Presiunea arteriala sistemica are o valoare maxima (sistolica) si una minima (diastolica).
Pana la 45 de ani Ps(presiune sistolica) normala este 100-140 mmHg, iar Pd este 60-80. Presiunea
arteriala medie asigura circulatia sanguina periferica corecta.
Cu inaintarea in varsta, arterele devin rigide, ceea ce determina cresterea Ps(dar nu
numai), fara o modificare a presiunii medii.
Pentru masurarea presiunii arteriale se foloseste metoda Riva-Rocci, aceasta metoda este
folosita in cazul tensiometrelor clasice, unde se foloseste statoscopul si tensiometrul propriu zis.
Se infasoara manseta pe mana deasupra cotului, se pompeaza aer, iar cu stetoscopul se
asculta zgomotul sangelui din partea inferioara a mainii, cand acesta a sistat, se elibereaza usor
presiunea cu ajutorul valvei si se urmareste cadranul manometrului. Cand se aude din nou pulsul
in mana inseamna ca presiunea sistolica a invins presiunea exercitata de manseta( se citeste
cadranul cand se aude sangele) si aceea este Ps, se elibereaza aerul in treptat iar cand pulsul nu se
mai aude aceea este valoarea Pd. Valoarea corecta a PA este media a 3 masuratori din doua zile.
Stenoza unor vase mari de sange poate da o diferenta considerabila intre tensiunea de la
mana dreapta si cea stanga.
Hipertensiunea arteriala afecteaza 20% din populatie.

Ps normala <140, mare >160.


Pd normala <90, mare >95
Sistemul renina-angiotensina este important in controlul tensiunii arteriale.

Aparatul Juxtaglomerular(baroreceptori intrarenali)(legenda desen de sus la dreapta:


glomerul vasc, arteriola aferenta, celule juxtaglo, macula densa, tub contort distal, art aferenta)are rol in schimbarile de presiune sanguina. Celulele maculei densa(chemoreceptori)-schimbarile
de presiune osmotica).
In cazul unei presiuni sanguine scazute si a unui volum sanguin scazut intervine aparatul
juxtaglomerular: Angiotensinogenul(secretat in mare parte de ficat) este convertit de
Renina(secretata de rinichi) in Angiotensina 1( aceasta nu are activitate biologica ea serveste
pentru a fi convertita in continuare). A1 este convertita in A2 de catre enzimele de convertire, A2
are rol de vasoconstrictie astfel crescand presiunea arteriala, iar la nivelul corticosuprerenalei
determina secretia aldosteronului(care determina retentia de Na+ si a apei in rinichi) care
determina cresterea volumului sanguin.
Presiunea arteriala mare (HT- high tension) are mai multe cauze- Stresul, consumul
excesiv de Na+ si prea mic de K, factori genetici, stres psihologic, hipersenzitivitate.
Hipertensiune renala: stenoza arterei renale, precum si alte boli renale.

Ateroscleroza este determinata de formarea unor placi de aterom(celule macrofage,


lipide, colesterol, acizi grasi, tesut conectiv) la nivelul tunicii interne a vaselor de sange. Cele mai
afectate vase sunt: aorta abdominala, arterele coronare, artera poplitee, arterele cerebrale.
Factori de risc: hipertensiune, hiperlipidemie(LDL), fumat, diabetus mellitus, varsta
inaintata, factori genetici.
Consecintele formarii ateromului: Placa de aterom determina ingustarea vaselor de
sange, care la randul ei determina hipertensiunea arteriala, tromboza venoasa/arteriala( cand se
fomeaza cheag de sange la nivelul vaselor), tromboza poate determina un embolism(cand cheagul
se misca de la locul formarii si blocheaza un vas mai subtire decat el).

Infarctul miocardic
Este initiat de ateroscleroza arterelor coronar.
Factori de risc: fumatul, obezitatea, sedentarism, mancaruri grase, stres psihologic,
diabetul, hipertensiunea etc.
Ocluzia completa a coronarelor nu determina infarct, deoarece pe termen lung se pot
dezvolta capilare colaterale. Zona devine periculoasa in cazul scaderii Pa, sau a cresterii cerererii
de O2.
Ischemia miocardica(ischemie= lipsa irigarii unor tesuturi cu sange arterial) determina o
serie de simptome: contractii miocardice anormale(datorita deficitului de ATP), angina
pectoris( durere in piept, senzatie de presiune) si infarct.
Consecintele infarctului miocardic depind de localizare si extindere: In muschiul
papilar determina( valva mitrala nu se inchide complet si determina regurgitarea mitrala a
sangelui, poate determina edem pulmonar, soc cardiogenic). In septumul ventricular( unde
determina ruperea septului. Poate avea loc si in peretele ventricular extern unde determina
intepenirea peretelui care se poate rupe.

S-ar putea să vă placă și