Sunteți pe pagina 1din 34

Evangheliile gnostice. Deslusirea marilor adevaruri ale vietii.

In decembrie 1945 un taran arab a facut o descoperire arheologica extraordinara in


Egiptul central: o colectie de manuscrise initatice precrestine. Zvonurile fac
nesigure circumstantele exacte ale acestei descoperiri poate si pentru ca vanzarea
lor pe piata neagra a fost considerata ilegala. Chiar identitatea descoperitorului a
ramas necunoscuta pentru
multi ani.
Pe numele sau
Muhammad Ali, acesta a
recunoscut mai tarziu ca o
parte din texte s-au pierdut
pentru totdeauna, fiind arse
sau aruncate in perioada in
care le-a depozitat la el in
casa. Insa ceea ce ramane
este remarcabil: 52 de scrieri
din primele secole ale erei
crestine, inclusiv o colectie de
evanghelii crestine complet
necunoscute pana la
momentul respectiv. In afara
de "Evanghelia dupa Toma" si
"Evanghelia dupa Filip",
descoperirea incude
Evanghelia Adevarului ca si
Evanghelia catre egipteni care este prezentata ca fiind "Cartea Sacra a Marelui
Duh". Un alt grup de texte este compus din scrieri atribuite adeptilor lui Isus, cum ar
fi Cartea secreta a lui Iacob, Apocalipsa lui Pavel, Epistola lui Petru catre Filip
si Apocalipsa lui Petru.
Curand a devenit clar ca ceea ce a descoperit Muhammad Ali la Nag Hammadi
erautraduceri copte vechi de peste 1600 de ani ale unor documente inca si mai
vechi, tratand dintr-o cu totul alta perspectiva subiecte fierbinti din Vechiul si Noul
Testament. Manuscrisele originale fusesera scrise in greaca, limba traditionala a
Noului Testament.
Varietatea larga a textelor merge de la evanghelii secrete, poeme si descrieri
cvasi-filosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni rituale.
Irineus, episcop ortodox al Lionului la vremea aceea (in sensul de apartinator al
curentului religios care in timp va deveni crestinismul oficial, auto-intitulat inainte
de oficializare curentul drept-credincios), scriind in anul 180 dupa Christos,
declara ca "ereticii se falesc ca poseda mai multe Evanghelii decat exista".

Dupa convertirea imparatului Constantin al Romei la prima forma de


crestinism decretata realitate constitutionala a Imperiului Roman si deci de cand
crestinismul a devenit religie oficiala, aprobata si incurajata (in cel de-al patrulea
secol dupa Christos), episcopii crestini care pana atunci nu erau bine vazuti de
autoritatile imperiale, acum le dadeau ordine. Incepand din acel moment istoric, tot
mai multe copii ale scripturilor gnostice au fost arse si distruse. Dar in Egiptul
central, cineva, posibil un calugar de la invecinata Manastire Sfantul Pachomius, a
luat cartile interzise si le-a ascuns de distrugere in ulciorul in care aveau sa reziste
timp de 1600 de ani.
Multe dintre scrieri folosesc terminologie crestina, purtand inconfundabila
pecete a stilului derivat din ebraica. O parte din ele sustin ca prezinta traditii despre
Isus care sunt secrete, ascunse de "cei multi", de ochiul profan. Acesti crestini
misteriosi sunt cunoscuti astazi drept GNOSTICI, de la grecescul gnosis, tradus
prin "cunoastere". Insa Gnosis NU ESTE o cunoastere preponderent rationala. Limba
greaca face distinctie intre cunoasterea stiintifica sau rationala (El stie
matematica) si cunoasterea prin observatie sau experienta personala directa (El
ma cunoaste), care este GNOSIS. Pentru gnostici termenul de cunoastere este
similar INTUITIEI, intrucat gnosis implica un proces intuitiv de auto-cunoastere. Si ati cunoaste Sinele, sustineau ei, inseamna a cunoaste natura universului si destinul
uman. Conform invatatului gnostic Teodotus, care a scris in Asia Mica intre anii 140
si 160, gnostic este o persoana care a ajuns sa inteleaga cine a fost si ce a devenit,
unde se afla si incotro se indreapta, din ce a fost slobozita, ce este nasterea si ce
este re-nasterea.
Conform manuscriselor gnostice cu titlu de evanghelie, Isus cel real, care a
trait aievea - dupa cum reiese din aceste texte - vorbea in vremea sa despre
iluzie si despre iluminare, nici vorba de pacat sau cainta dupa cum il prezinta in
Noul Testament crestinismul oficial (prin vocea institutiei sale - biserica). In loc de a
veni sa ne salveze de asa zisul pacat, el a venit ca un calauzitor menit sa deschida
minti si suflete, sa lumineze calea spre intelegerea mecanismelor spiritului. Iar cand
discipolul, in urma unei astfel de invataturi, atinge starea de cunoastere, Isus nu
mai este maestrul sau spiritual: cei doi devin egali se intalnesc in spirit.
Biserica ortodoxa si cea catolica propovaduieste faptul ca Isus este Domnul si
Fiul lui Dumnezeu de-o maniera distanta: el ramane in veci diferit de restul lumii, o
lume pentru care a venit ca sa o "mantuiasca". Evanghelia gnostica dupa Toma ne
spune ca din momentul in care Toma il recunoaste pe Isus in el insusi, acesta, Isus, ii
dezvaluie faptul ca amandoi sunt de-o mama, avand acelasi "izvor". Isus ii
transmite: Nu sunt maestrul tau. Intrucat te-ai adapat din torentul involburat ce
vine dinspre mine catre tine, ti-ai potolit setea. Acela care 'bea' din gura mea devine
ce sunt eu iar eu voi deveni ce este el si misterele vietii ii vor aparea in fata ochilor.

Gnosticii recurg necontenit la propria lor experienta de cunoastere - gnoza


lor - pentru a revizui si transforma traditiile anterioare in numele unei maturitati
spirituale permanent
actualizabile.
"Evanghelia dupa Filip" - o
renumita scriere gnostica
descoperita la Nag Hammadi respinge viziunea care
interpreteaza invierea literal:
"Cei care spun ca mai intai
vor muri si mai apoi se vor
ridica, gresesc." In loc de
aceasta, "ei trebuie sa
primeasca invierea cat timp
sunt inca in viata". Autorul
precizeaza ca, intr-un anumit
sens, "este necesar sa invii IN ACEST TRUP din moment ce totul exista in el".
Precum in cercurile artistice din zilele noastre, gnosticii considerau ca inventia
creativa originala este semnul cuiva devenit viu din punct de vedere spiritual. In
acest sens, fiecare dintre discipolii gnostici intelegea sa-si exprime propriile
perceptii, revizuind si transformand ceea ce fusese invatat. Cine nu facea decat sa
repete cuvintele invatatorului era considerat imatur.
Episcopul Irineus al bisericii crestine timpurii se plange ca "fiecare dintre ei
produce zilnic cate ceva nou, pe masura iscusintei sale; caci nici unul dintre ai lor nu
este considerat initiat (sau matur) daca nu da la iveala vreo uriasa plasmuire!". Cel
mai jignitor din punctul sau de vedere este ca "nimic nu le sustine scrierile in afara
propriilor intuitii". Daca sunt contestati "ei fie mentioneaza simple sentimente
umane care ii calauzesc, fie se refera la armonia care se poate vedea in Creatie".
Matei relateaza ca atunci cand Isus vorbea in public, el o facea in
parabole. Cand discipolii l-au intrebat asupra motivului, el a raspuns: "Pentru ca
voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei Cerurilor iar lor nu le-a fost dat."
Potrivit gnosticilor, discipolii au pastrat secreta o buna parte din invatatura ezoterica
a lui Isus: acestia au predat-o numai in particular, anumitor persoane care s-au
dovedit mature din punct de vedere spiritual si prin urmare calificate pentru
"initierea in gnoza" - altfel spus, in cunoasterea tainelor.

Invatatorul gnostic Valentinius (anii 150 dupa Christos) sustinea ca, pentru
inceput, a deprins invatatura secreta a lui Pavel. Apoi a avut experienta unei viziuni
personale care a devenit sursa propriei sale gnoze. El a vazut un copil nou nascut si
cand a intrebat cine ar putea sa fie, copilul a raspuns: "Eu sunt Logosul".
Marcus, un elev al lui Valentinius care a mers la fel de departe ca invatatorul
sau si a devenit el insusi invatator povesteste cum a ajuns sa aiba propria sa
experienta de cunoastere. El spune ca o prezenta feminina i-a dezvaluit adevaruri
despre care prezenta sustinea ca nu le mai dezvaluise nimanui altcuiva, fie om sau
divinitate. Prezenta i-a spus: "Doresc sa-ti arat Adevarul insusi, caci eu sunt cea care
l-am adus de sus ca tu sa-l poti vedea fara vl si sa-i intelegi frumusetea."
In schimb, in sanul bisericii catolice, diversitatea invataturilor era considerata
aproape fara exceptie semnul distinctiv al ereziei. Pentru a preintampina
diversitatea experientelor si pentru a uniformiza diferentele de optica si de
abordare, Irineus recomanda invariabil recurgerea la traditie, adica la viziunea
consfintita de biserica intemeiata si organizata la Roma. In "Apocalipsa lui Petru",
probabil printre cele mai tarzii scrieri descoperite la Nag Hammadi (datand din anii
200-300), Christos ii explica lui Petru ca "aceia care se autointituleaza episcopi si
diaconi" sunt in realitate "canale fara apa". Desi "nu inteleg misterul", ei "se lauda
ca misterul le apartine doar lor".
Toti crestinii admiteau in principiu ca numai Christos insusi sau Dumnezeu poate
fi sursa ultima a oricarei autoritati spirituale. Intrebarea care se pune este si era:
CINE ADMINISTREAZA O ASTFEL DE AUTORITATE?
Valentinius si adeptii sai au oferit un raspuns cu grad mare de
universalitate: oricine vine in contact personal, nemijlocit, cu "Cel ce este Viu". Ei
sustineau ca numai experienta proprie ofera criteriul ultim al adevarului,
precumpanind asupra oricarei marturii indirecte si oricarei traditii! Ei pretuiau orice
forma de inventie creativa ca dovada a faptului ca persoana respectiva a devenit
vie spiritual. Conform acestei viziuni, structura autoritatii in randul "celor vii" nu
poate fi niciodata fixata intr-un cadru institutional. Ea poate fi organizata doar dupa
modelul universal, in care este si ramane spontana, carismatica si deschisa.
Diametral opusa cu invatura gnostica, cea crestin-oficiala a legitimat o ierarhie
de persoane prin a caror autoritate ar urma sa se apropie de Dumnezeu toti ceilalti.
Fata de aceasta oranduire instituita de biserica, invatatura gnostica era potential
subversiva: ea pretindea sa ofere fiecarui initiat o cale de acces direct la Dumnezeu,
o cale personala, care nu apeleaza la intermediari din afara.

Adept al gnosticismului din Asia Mica, predicatorul si invatatorul


Marcion (anii 140 dupa Christos) a fost frapat la vremea lui de ceea ce considera el
a fi contrastul dintre Dumnezeul din Vechiul Testament, care solicita in continuu "sa
se faca dreptate" in numele unor pretentii personale care nu iertau nimic din ce nu
era conform cu ele, pedepsind orice asa zisa incalcare a "poruncilor", si Tatal
proclamat de Isus - Dumnezeul iertarii si al
iubirii din Noul Testament.
Marcion a ajuns la concluzia ca acestia
trebuie sa fie doi Dumnezei
diferiti. Majoritatea crestinilor au condamnat
rapid aceasta viziune dualista. Principalul repros
al episcopilor crestini si in mod special al lui
Irineus era ca gnosticii au inventat un alt Creator
in afara de "Parintele Atotputernic" al Vechiului
Testament, cel in numele caruia se justificau
sistemele organizationale si doctrinare de la
vremea respectiva.
Conform "Ipostazei Arhontilor" - o alta scriere gnostica descoperita impreuna cu
celelalte manuscrise la Nag Hamaddi - zadarnica pretentie a "Parintelui
Atotputernic" de a detine monopolul asupra puterii divine intr-un mod dictatorial si
discretionar tradeaza stradania sa de a parea mai mult decat este si a fost vreodata.
Se arata ca acest Dumnezeu este orbit de putere, in ignoranta si trufia sa. Conform
Vechiului Testament, el marturisteste: "Eu sunt Dumnezeul vostru. Nu exista altul in
afara de mine." Si continua: "Sunt un Dumnezeu gelos". Spunand asta, el arata de
fapt ca exista si un alt Dumnezeu, caci daca nu ar mai exista nici unul, pe cine ar fi
el gelos?
La intalnirile lor particulare, gnosticii insistau pe deosebirea dintre imaginea
populista a lui Dumnezeu - ca mestesugar, stapan, rege, judecator, executor - si
principiul creator dumnezeiesc - Dumnezeu inteles ca sursa primordiala a tururor
fiintelor si fenomenelor din Creatie. Majoritatea crestinilor, spun ei, confunda
aceasta realitate misterioasa, incomprehensibila si sacra cu plasmuirile mintii
omenesti despe Dumnezeul mestesugar iscusit, judecator razbunator, stapan gelos
si rege care domneste autoritar in ceruri. Aceste imagini, mai spun ei, nu sunt
compatibile cu invatatura lui Isus conform careia "Dumnezeu este Duh" si "Tatal
Adevarului".
Daca examinam felul in care functioneaza doctrina despre Dumnezeu in
scrierile crestine, vedem cum problema religioasa este intretesuta cu interesele
economico-politice ale clasei conducatoare, care se autoproclama "mana lui

Dumnezeu", cea care ii face legea aici, pe Pamant. Clement, episcop al Romei,
explica in anii 90-100 - in calitate de purtator de cuvant al curentului "dreptcredincios" de la Roma - cum "Dumnezeu isi deleaga autoritatea domniei sale unor
carmuitori si conducatori de pe Pamant". Cine sunt acesti conducatori desemnati?
Clement sustine ca sunt episcopi, preoti si diaconi. Purtat de argumentatia sa,
Clement ameninta ca acela care nu se va supune autoritatilor divin instituite "va
primi pedeapsa cu moartea"!
Viziunea publica a lui Clement marcheaza un moment dramatic din istoria
crestinismului: separarea comunitatii crestine in clerici si laici, adica in SUPERIORI si
SUBORDONATI. Devine mai mult decat evident acum, pentru prima data in istoria
cunoscuta a omenirii, felul in care problema politica este abil integrata in retorica
religioasa.

Poetica si evocatoarea "Evanghelie a Adevarului", scriere gnostica de vaz


atribuita lui Valentinius, dezvaluie ca acela pe care crestinii il venereaza cu naivitate
ca fiind Creatorul, nu este decat un aspect creator restrans, cu posibiltati reduse,
desprins din Creatorul tuturor lucrurilor. Pentru a-l descrie mai bine, Valentinius
foloseste termenul grecesc "demiurgos", sugerand ca este vorba de o fiinta mai
putin divina care serveste ca instrument strict delimitat si reglementat al puterilor
superioare. Acest Demiurg este cel care se autoproclama rege si domn, comandant
militar, judecator si executor, pe scurt el este "Dumnezeul lui Israel", adoptat,
cosmetizat si promovat de biserica.
Demiurgul imperfect sau Dumnezeul Vechiului Testament - botezat de
israeliti Yahweh - este considerat de gnostici un arhetip creator limitat care isi
reclama propria lui lume si creatie limitata. Gnosticii l-au numit Yaldabaoth. Numele
simbolic Yaldabaoth desemneaza un prinicpiu creator care in traducere libera
inseamna "Dumnezeul celor orbi", echivalentul unui Dumnezeu al ignorantei,
urmarind sa foloseasca persistenta in ignoranta a oamenilor pentru a induce in lume
degradarea sistematica prin vina, sacrificiu, pedeapsa, ura, moarte.

In textul gnostic "Apocriful lui Ioan" se


mentioneaza: "El este profan in nebunia lui.
Pentru ca el a spus: Nu exista un alt
Dumnezeu in afara de mine!". Vechiul
Testament arata ca acest asa zis Dumnezeu
le-a interzis oamenilor accesul la o orice
alta sursa alternativa de cunoastere: "Sa nu
va duceti dupa alti dumnezei, dintre
dumnezeii popoarelor din jurul vostru!".
Apoi si-a blestemat poporul: "De faci asta,
Domnul Dumnezeul tau se va mania
impotriva ta si te va nimici de pe fata
pamantului!" (Deuteronomul, capitolul 6,
versetul 15)
Pot fi puse pe seama acestor
revendicari halucinante sirul nesfarsit al
crimelor sale abominabile (descrise literal
in Vechiul Testament)? In multe cazuri,
oamenii sunt indrumati sa se macelareasca
unii pe altii fara ca nici o victima sa fie
literalmente crutata (femeie, barbat, batran
sau copil).
> Numeri - capitolul 31:
9. Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianitilor cu pruncii lor si le-au jefuit
toate vitele, toate turmele si toate bogatiile.
10. Le-au ars toate cetatile pe care le locuiau si toate ocoalele lor.
11. Au luat toata prada si toate jafurile de oameni si dobitoace.
12. Si pe cei prinsi, prada si jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar si
adunarii copiilor lui Israel, care erau tabarati in campia Moabului, langa Iordan, in
fata Ierihonului.
13. Moise, preotul Eleazar si toti mai marii adunarii le-au iesit inainte, afara din
tabara.
14. Si Moise s-a maniat pe capeteniile ostirii, pe capeteniile peste o mie si pe
capeteniile peste o suta, care se intorceau de la razboi.
15. El le-a zis: Cum? Ati lasat cu viata pe toate femeile?
16. Iata, ele sunt acelea care, dupa cuvantul lui Balaam, au tarat pe copiii lui Israel
sa pacatuiasca impotriva Domnului, in fapta lui Peor; si atunci a izbucnit urgia in
adunarea Domnului.
17. Acum, dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca si omorati pe orice
femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el.
18. Dar lasati cu viata pentru voi pe toti pruncii de parte femeiasca si pe toate
fetele care n-au cunoscut impreunarea cu un barbat."

Evenimentul descris arata ca un ritual al mortii, un veritabil MASACRU, o comanda


pentru sacrificii umane in masa data de insasi "Dumnezeul lui Israel" asa zisului sau
popor. Mai mult, femeile crutate vor fi considerate prada sexuala, instrument de
replicare si material de abuz.
> Leviticul - capitolul 26:
25. Voi face sa vina impotriva voastra sabie, care va razbuna calcarea legamantului
Meu; si cand va veti strange in cetatile voastre, voi trimite ciuma in mijlocul vostru
si veti fi dati in mainile vrajmasului.
26. Cand va voi trimite lipsa de paine, zece femei va vor coace paine intr-un singur
cuptor si vi se va da painea cu mijlocirea cantarului; veti manca, dar nu va veti
satura.
27. Daca, dincolo de toate acestea, nu Ma veti asculta si daca va veti impotrivi Mie,
28. Ma voi impotrivi si Eu voua cu manie si va voi pedepsi de sapte ori mai mult
pentru pacatele voastre.
29. Veti manca pana si carnea fiilor vostri, veti manca pana si carnea fiicelor
voastre.
30. Voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor vostri, si
sufletul Meu va va uri.
Acest Dumnezeu vrea moarte, cere moarte si face tot posibilul sa obtina moarte
prin indoctrinarea extrema a poporului pe care pretinde ca il pastoreste.
Plina de cruzime, raportarea la oameni a Dumnezeului din Vechiul Testament este
evidientiata si in Exodul, atunci cand Yahweh il trimite pe Moise de cateva ori la
faraon pentru a-i elibera pe israeliti din sclavie. Faraonul in mod repetat declara ca
va face acest lucru, dar Yahweh - dupa propriile spuse - "ingheata" inima faraonului
de fiecare data, pentru ca Yahweh sa-si poata face "scamatoriile".
> Exodul - capitolul 10:
1. Domnul a zis lui Moise: Du-te la faraon, caci i-am impietrit inima lui si a
slujitorilor lui ca sa fac semnele Mele in mijlocul lor.
2. Si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum m-am purtat cu egiptenii si ce
semne am facut pentru voi.
Yahweh insista "sa-si arate muschii" si sa trimita cele 10 urgii asupra Egiptului
inainte ca faronul sa-i lase pe israeliti sa plece. In final, acest asa zis Dumnezeu
omoara primul copil nascut al tuturor celor care nu i-au recunoscut semnele.
Prin initierea in gnoza oferita de Valentinius intr-un cerc restrans celor care
sunt maturi spiritual si capabili sa o asimileze, adeptul este invatat sa respinga
autoritatea falsului creator si toate cerintele sale. Ce stiu gnosticii este ca acest asa
zis creator emite false pretentii de putere ("Eu sunt Dumnezeu si nu este altul"). A
DOBANDI GNOZA inseamna sa recunosti adevarata sursa a puterii divine "ADANCUL" tuturor fiintelor. Oricine a reusit sa cunoasca aceasta sursa, ajunge

simultan la cunoasterea de sine si descopera originile sale spirituale: adevaratul


Tata si adevarata Mama.
Cel care a luat contact cu aceasta gnoza - cu aceasta introspectie - primeste
sacramentul secret numit "eliberare". Inainte sa fi obtinut gnoza, candidatul il
venera pe demiurg, luandu-l drept adevaratul Dumnezeu, ascultandu-i povestile si
crezand ca se trage din el (vezi Geneza din Vechiul Testament). Acum, prin taina
izbavirii traita ca revelatie, candidatul experimenteaza ACTUL ELIBERARII DE SUB
PUTEREA DEMIURGULUI. El instiinteaza instantele superioare ale Creatiei ca nu mai
tine de sfera de autoritate si de judecata acestuia, pe care le transcende: "Sunt fiul
al Tatalui, imi trag fiinta din El care este preexistent si ma intorc la locul meu de
unde am plecat."
Din acel moment initiatul raspunde pretentiilor episcopului din prea plinul
autoritatii sale spirituale drept-dobandite: "Pretinzi ca-l reprezinti pe Dumnezeu dar
in realitate il reprezinti numai pe demiurg, pe care il servesti si caruia i te supui
orbeste. Eu, insa, am trecut dincolo de sfera autoritatii lui - si, deci, dincolo de a ta!"
Ritualul izbavirii, care modifica in chip dramatic relatia initiatului cu demiurgul,
modifica simultan relatia sa cu episcopul. Inainte, credinciosul era deprins sa se
supuna episcopului "ca lui Dumnezeu insusi" caci, i se spunea, episcopul conduce,
comanda si judeca "in numele lui Dumenezu" care l-a delegat pentru aceasta
sarcina aici, pe Pamant. Dar acum initiatul vede ca astfel de restrictii se aplica doar
credinciosilor naivi care continua sa se teama si sa-l venereze pe demiurg. Initiatul ii
vede acum pe reprezentantii clerului ca pe "conducatorii si puterile care stapanesc
pe Pamant in numele demiurgului".
Gnosticul admite ca episcopul, asemeni demiurgului, exercita o autoritate
legitima asupra celor mai multi crestini - ACEIA CARE NU SUNT INITIATI. Dar
cerintele, avertismentele si amenitarile preotului, la fel cu ale demiurgului insusi, nu
il mai pot atinge pe acela care s-a eliberat. Adeptul primeste in urma initierii sale in
gnoza o relatie complet noua cu ierarhiile spirituale ceresti. Acum el stie ca haina
preoteasca isi trage autoritatea de la demiurg, nu de la Tatal. Atunci cand un
episcop precum Clement porunceste crediciosilor sai "sa se teama de Dumnezeu"
sau sa "marturiseasca pe Domnul", gnosticul interpreteaza toate acestea ca pe
incercarea clerului de a reafirma falsele pretentii ale puterii demiurgului asupra
celor care ii aud vorbele. In avertismentul proferat de catre demiurg "sunt un
Dumnezeu gelos" si preluat ca doctina in Vechiul Testament, gnosticul sesizeaza
corespondenta dintre gelozia demiurgului si gelozia episcopului pentru cei aflati in
afara autoritatii sale.

In continuare se pune intrebarea: daca acesti crestini gnostici criticau ierarhia


bisericeasca, atunci cum concepeau ei o forma de organizare sociala? Daca
respingeau principiul rangului, insistand ca toti sunt egali, cum puteau tine macar o
intrunire?
Irineus povesteste despre practicile unui grup pe care il cunoastea din propria sa
congregatie din Lyon - grupul condus de Marcus, un discipol de-al lui Valentinius..
Toti membrii grupului fusesera initiati. Asta insemna ca fiecare fusese eliberat
de sub puterea demiurgului. Din acest motiv ei indrazneau sa organizeze intruniri
de cunoastere fara autoritatea episcopului, pe care il considerau purtatorul de
cuvant al demiurgului - in cazul de fata Irineus insusi. In al doilea rand, se
presupunea ca fiecare initiat a primit darul carismatic al inspiratiei directe prin
Duhul Sfant. Asadar cum isi conduceau intalnirile membrii acestui cerc de initati
gnostici? Irineus ne spune ca atunci cand se intalneau, toti membrii lau parte mai
intai la o tragere la sorti. Unul dintre cei ales de sorti era desemnat sa preia rolul de
preot oficiant. Un altul trebuia sa ofere sacramentele ca episcop. Altul sa citeasca
din scripturile gnostice pentru slujba si altii sa se adreseze grupului ca profeti,
oferind o invatatura spirituala improvizata in functie de probleme si situatii. La
urmatoarea intalnire a grupului se tragea din nou la sorti, astfel ca persoanele care
isi asumau
fiecare rol in
parte se
schimbau
mereu.
O astfel de
practica a
creat o
structura
foarte
diferita a ceea
ce am putea numi "autoritatea" in cadrul grupului de intitati. Intr-un moment in care
credinciosii ortodocsi faceau o distinctie tot mai categorica intre clerici si laici (intre
superiori si subordonati in materie de autoritate religioasa iar mai tarziu politicoreligioasa), grupul crestinilor gnostici a demonstrat ca intre ei nu se aplicau
delimitarile prin distinctii. In loc sa-si clasifice membrii pe ordine superioare si
ordine inferioare in cadrul unei ierarhii de initiati, ei urmau principiul strictei egalitati
si a neingraditului acces la experienta. Toti initiatii, barbati si femei de-o potriva,
participau in mod egal la tragerea la sorti, in urma careia oricine putea fi ales sa
deserveasca intalnirea ca preot, episcop sau profet. Mai mult, pentru ca se tragea la
sorti la fiecare intalnire, nici chiar distinctiile astfel stabilite nu puteau deveni

ranguri permanente. In sfarsit, un alt aspect important este ca, prin aceasta
practica, ei intentionau sa elimine acel element de alegere umana care ar fi putut
ingradi inefabilul si spontanul din intalnirile initiatice, considerand ca, de vreme ce
Dumnezeu dirijeaza totul in Univers, sortii sunt expresia alegerii sale.
Se poate spune ca adeptii lui Valentinius impartaseau o conceptie spirituala a
benevolentei, disponibilitatii si generozitatii despre Dumnezeu si ordinea divina, pe
care o gaseau incompatibila cu dominatia preotilor si a episcopilor.

MARTURISIREA lui Christos


Heracleon (invatator gnostic activand in sudul Italiei in jurul anilor 170)
examineaza intrebarea: "Ce inseamna sa-l marturisesti pe Christos?". Potrivit
explicatiei sale, oamenii il marturisesc pe Christos in doua feluri diferite, cu
implicatii diferite.
- Unii il marturisesc prin gand, cuvant si
fapta, adica prin calitatea spiritului lor slefuit
de vreme. Isus insusi spune: "Prin roadele lor
ii veti cunoaste!". Marturisirea nu este un act
mecanic, ci o proba continua a calitatii
constiintei atestate in mijlocul evenimentelor
doveditoare.
- Un al doilea tip de marturisire practicata de majoritatea oamenilor este
cea verbala - "Sunt crestin". Pe aceasta din urma, "cei multi" (crestinii ortodocsi) spune el - o considera singura marturisire.
Heracleon explica faptul ca "toti ipocritii pot face al doilea tip de marturisire",
care tocmai de aceea nu inseamna nimic. Cerinta universala pentru toti crestinii
gnostici, spune el, este primul tip de marturisire. Discipoli precum Matei, Filip si
Toma nu au "marturisit" niciodata inaintea magistratilor, a prelatilor sau a vecinilor.
Totusi, declara el, acestia l-au marturisit pe Christos prin modul lor de a fi.
Biserica vine insa si consfinteste un al treilea tip de marturisire:
MARTIRIUL. Ea face legatura dintre patimile lui Christos si entuziasmul pentru
autosacrificare al urmasilor sai: "Trebuie sa-ti iei crucea si s-o porti in urma
Domnului tau. Singura cheie ce are darul sa desferece cheile Paradisului este
propriul tau sange."

Gnosticii desconsidera serios acest tip de pretentii. Ei sustin ca a depune


marturie prin martiriu nu este catusi de putin necesar. "Eliberarea nu inseamna
autodistrugere" spun ei, numind indemnul la martiriu "nesabuinta si cruzime".
Tocmai datorita faptului ca o gnoza autentica nu inseamna repetarea mecanica de
catre adept a vorbelor si actiunilor invatorului, gnosticul considera ca ratiunile de a
merge la crucificare ale lui Christos nu pot fi nicicand ale altcuiva. Oricine decide sa
mearga pe aceasta cale nu o poate face in numele lui Christos. Iar cum biserica
invoca tocmai acest motiv, scrierea gnostica "Evanghelia Adevarului" (atribuita lui
Valentinius) ii ridiculizeaza pe invatatorii ortodocsi care vad martiriul ca pe o jertfa
adusa lui Dumnezeu sub pretentia ca Dumnezeu doreste "sacrificii omenesti". O
astfel de credinta face din Dumnezeu un canibal.
Si o intamplare sordida: cu numai cateva clipe inainte ca Rusticus (judecator
roman) sa ordone torturarea si executarea lui Justin (crestin-ortodox din Roma,
persecutat inaintea instituirii crestinismului ca religie oficiala), Rusticus l-a intrebat
pe Justin: "Asculta, tu care esti considerat un om invatat, iti inchipui ca vei invia si
te vei ridica la cer?" Justin a raspuns: "Nu-mi inchipui asta, o stiu cu siguranta si
sunt pe deplin convins". Despre astfel de grozavii, "Marturia Adevarului" declara
ca entuziastii martiriului nu stiu cine este Christos si nu au nici cea mai vaga idee
despre ratiunile lui. Astfel de crestini nu fac decat "sa se autodistruga pe ei insisi"
sub forma de ofranda sangeroasa adusa unui Dumnezeu pe care il adopta orbeste si
in numele caruia se automaltrateaza inutil si barbar.
Atitudinea gnosticilor fata de martiriu difera complet de atitudinea oficiala a
bisericii si a contemporanilor ortodocsi sau catolici. Heracleon insusi desconsidera
entuziasmul pentru martiriu al bisericii crestine, vazandu-l ca pe un ritual de
proslavire prin tortura si moarte a unor asa zise "izbanzi glorioase". El nu sugereaza
nici un moment ca suferinta credinciosilor o imita pe a lui Christos. Bineinteles ca
aceasta conceptie a gnosticilor a incins spiritele in randul reprezentantilor clerului,
Irineus insusi declarand furibund ca "acesti gnostici arata dispret pentru martiri",
devalorizand ceea ce institutia bisericii considera "actul doveditor suprem".
In loc sa se identifice cu cei intemnitati, supusi la torturi si
executii, crestinii gnostici isi retrag sprijinul pentru tot ce considera ei ca fiind
exces de zel, masochism si fanatism religios. Chiar daca admit ca unii dintre cei
care sufera ajung la o noua intelegere a semnificatiilor vietii primind durerea si
moartea ca pe o experienta de cunoastere suprema (Apocalipsa gnostica a lui
Petru), ei detesta iluzia in care traiesc cei mai multi crestini, conform careia "daca
raman credinciosi numelui unui om mort", marturisind prin sangele lor pe Isus cel
rastignit, acestia "vor deveni puri si eliberati". Gnosticii identifica aceasta poveste
ca fiind PROPAGANDA ORTODOXA in favoarea unei supuneri oarbe, mergand pana la
sacrificiul suprem. Ei isi exprima oroarea vizavi de odele si osanalele inchinate de
institutia bisericeasca tuturor crimelor savarsite in numele asa zisei credinte si
eliberari.

In tot acest context apare tot mai clar faptul ca textele descoperite la Nag
Hammadi ne dezvaluie povestea demascarii de catre gnostici a fundamentalismului
catolic si ortodox din toate timpurile. Gnosticii au demonstrat cum invataturile
bisericii ii obisnuiesc pe ardentii lor cu FRICA, TORTURA si SCLAVIA, incurajandu-i sa
se supuna autoproclamatilor reprezentanti pamantesti ai asa zisului creator al lumii
care, in "gloria sa desarta", declara: "Eu sunt Dumnezeu si nu este altul in afara de
mine".
"Apocalipsa lui Petru" ii descrie pe crestinii catolici si ortodocsi drept aceia care
au cazut "in mainile unui demiurg rau si viclean, a carui invatatura are o multime de
forme false". Autorul ia fiecare dintre caracteristicile bisericii - pretins asezamant
spiritual - drept o dovada ca aceasta este doar o imitatie de asezamant, o
contrafacere, atribuindu-si o falsa identitate, aceea de corespondent pamantean al
Creatorului tuturor lucrurilor - in numele caruia isi justifica pretinsa legitimitate
asupra vietii si mortii. In acest context, conducatorii bisericii precum si ai miscarilor
politice din diverse timpuri au creat impreuna un SISTEM compus
din doctrina, ritual si structura politica menit sa limiteze in cuget si-n fapta vietile
tuturor celor care adera la el fara discernamant!

Numai cei care invata sa se elibereze de ignoranta - concluzioneaza gnosticii au experienta unei noi intelegeri, asemenea unei iluminari, a unei invieri. Intr-un
astfel de context, ritualurile crestine comune - precum botezul si impartasania devin irelevante, caci BOTEZUL ADEVARULUI si IMPARTASIREA LUI sunt lucruri total
diferite!
Gnosticii considera ca o persoana "salasluieste in neimplinire" atata timp cat
ramane in IGNORAN, "creatura a uitarii". "Cand omul se predispune catre
cunoastere, ignoranta dispare treptat si atunci neimplinirea se transforma in
implinire." In acest sens devin elocvente cuvintele lui Isus din "Evanghelia dupa
Toma": "Daca vei da la iveala ce se afla inauntrul tau, ceea ce vei da la iveala te va
salva. Daca nu vei da la iveala ce se afla inauntrul tau, ce nu vei da la iveala te va
distruge."
O astfel de introspectie se obtine treptat, prin efort: "Recunoaste ce este in
fata ochilor tai, si ce este ascuns iti va fi dezvaluit". Acesti gnostici considerau ca a
urmari sa dobandesti gnoza te angajeaza intr-un proces solitar si dificil de lupta
impotriva rezistentelor interioare. Ei caracterizau REZISTENTA LA GNOZA ca dorinta
de a dormi sau de a fi beat - altfel spus de a ramane inconstient si usuratic. In
"Evanghelia dupa Toma", Isus dezvaluie: "Cel ce cauta, sa staruie in cautare pana

cand va gasi. Cand va gasi, el va fi tulburat. Cand va fi tulburat, va fi uluit. Si dupa


ce va fi uluit, va fi stapan peste toate lucrurile."
Cum se poate realiza un astfel de potential? In
"Evanghelia dupa Toma", discipolii il intreba pe Isus ce
trebuie sa faca: "Vrei sa postim? Cum trebuie sa ne
rugam? Ce trebuie sa facem?" Isus le-a raspuns: "NU
SPUNETI MINCIUNI si NU FACETI CEEA CE URATI!"
Raspunsul i-a intors catre ei insisi: cine sa judece cand
minti si cine sa inteleaga ce anume urasti daca nu tu
insuti? Urmand in fiecare clipa a vietii lui aceste
instructiuni, initiatul se umple treptat de o putere
tainica: "L-am cunoscut pe cel care exista in mine si
am avut revelatia necuprinsului sau".
Procesul de autodescoperire incepe atunci cand o
persoana cunoaste "spaima, durerea si confuzia" - ca forte oarbe care prevaleaza in
Univers. Gnosticul insa doreste IZBAVIREA, eliberarea de sub puterea acestor forte
al haosului. CUM POATE FI OBTINUTA aceasta eliberare? Gnosticii au ajuns la
concluzia ca singura cale de iesire din suferinta este sa realizeze adevarul despre
locul si destinul omenirii in Univers. Convins ca un astfel de adevar poate fi
descoperit doar prin stradanii extrem de personale, coroborate ulterior cu
stradaniile personale ale tuturor celorlalti, gnosticul s-a angajat acum 2000 de ani
intr-o pasionanta calatorie a cunoasterii de Sine si de Lume prin care si-a propus sa
ajunga la O NOUA PERSPECTIVA asupra existentei sale in acest Spatiu-Timp planetar
si universal.

ACTUALIZAREA GNOZEI la nivelul mileniului 3


In timp ce zeul imperfectiunii din Vechiul Testament le ordona oamenilor sa il adopte
neconditionat - savarsind in numele sau toate ororile imaginabile - Isus Christos vine
sa rastoarne aceasta falsa ordine pentru cine are ochi sa vada si urechi sa auda. El il
aduce cu sine pe Creatorul tuturor lucrurilor, esenta tuturor fiintelor, a ierarhiilor
ceresti si a intregului joc creational, armonia primordiala in care se scalda si
orginineaza tot.
Ce stim azi despre marile taine? Sintetizand intreaga cunoastere dobandita de
toti oamenii din toate timpurile in directia deslusirii acestor taine, as putea incerca
zugravirea unui tablou esential a ceea ce traim aici si acum..

INCEPUTURILE A TOT CEEA CE ESTE


Inainte de tot ce exista, inainte de aparitia Universului fizic, intreaga constiinta si
energie faceau parte dintr-o totalitate infinit dimensionala, infinit creativa, traind
intr-un taram al unitatii desavarsite. Din aceasta stare de totalitate, Mintea
Creatoare s-a intrebat cum ar fi sa treaca printr-un proces de fragmentare, uitand de
existenta integrata. Forta unui astfel de gand la un nivel atat de mare a declansat
fenomenul fragmentarii, generand unitati de macroconstiinta exterioare Creatorului
lor. Aceste macro-constiinte (forme-gand primordiale) s-au fragmentat in continuare,
bucatile rezultate indepartandu-se tot mai mult una de cealalta, pana cand a
devenit extrem de persistenta senzatia conform careia fiecare fragment este izolat
de restul si foarte foarte singur. Iluzia rezultata din aceasta fragmentare va deveni o
uitare plina de provocari din care constiinta unica va trebui sa creeze (uzand de
propria sa natura divina) reamintirea dorintei fragmentelor de a se reuni cu sursa
si calea catre aceasta reuniune.
DEVOLUTIA SI EVOLUTIA CREATIONALA
Ceea ce putem numi Creatie reprezinta de fapt fragmentarea generata de gandul
creator originar. Sau, mai tehnic vorbind, infuzia dimensionala. Curiozitatea initiala a
INTREGULUI cu privire la existenta fragmentata a creat straturi peste straturi de
realitati disparate. A fost nevoie de o schimbare a perspectivei, a focalizarii si
frecventei. Ca parte a Intregului, fiintele primordiale sau fragmentele initiale de
Costiinta desprinse din Intreg au fost responsabile de procesul dezasamblarii lor in
fragmente din ce in ce mai mici, precum si de stabilirea tiparului de
reasamblare care sa le ghideze evolutia prin planurile dense, inapoi, de la fragment
la intreg.
SPATIUL si TIMPUL - ingredientele primordiale ale tuturor experientelor din
Creatie
Pentru ca intregul proces al devolutiei si evolutiei sa genereze o experienta de
cunoastere veritabila (care sa aiba sens), era necesar ca partea generatoare a
DEVOLUTIEI sa se delimiteze de partea responsabila cu EVOLUTIA. De ce?
Fiindca experienta EVOLUTIEI fragmentelor urma sa aiba loc de abia dupa ce
fragmentarea prin DEVOLUTIE s-a produs si s-a incheiat. Prin urmare trebuia
realizata o diferentiere clara a celor doua planuri ale intregului creational: planul in
care se PLANIFICA experienta fragmentelor (specific devolutiei, dezasamblarii) si cel
in care se IMPLINESTE aceasta experienta (caracteristic evolutiei, reasamblarii lor).
Indiferent de nivelul dimensional (de specificitate si detaliu) la care se deruleaza
experienta la un moment dat, delimitarea planurilor trebuia asigurata invariabil.
Cum s-a intamplat acest lucru? Prin utilizarea in proportii diferite a Spatiului si
Timpului ca ingrediente fundamentale alimentand fiecare din cele doua medii
creationale. Fenomenul devolutiei urma sa utilizeze preponderent Timpul si foarte
putin Spatiul, mentinand experienta intr-o ZONA IMATERIALA, in care mintea

creatoare devine din ce in ce mai putin constienta de ea prin fragmentarea pe care


singura si-o induce, fara sa intreprinda nici o actiune in acest sens, doar gandind la
cum sa se petreaca. In contrapartida, fenomenul evolutiei urma sa utilizeze
preponderent Spatiul si foarte putin Timpul, ducand experienta intr-o ZONA
MATERIALA, in care fragmentele mintii creatoare se densifica si urmaresc sa devina
tot mai constiente de ele ca urmare a interactiunilor cu alte fragmente, cautandu-le
prezenta si facand toate demersurile necesare ca interactiunile sa fie cat mai
revelatoare cu putinta. Am denumit in mod sugestiv aceste doua zone ale
dinamicilor creationale: zona de Timp-Spatiu (planul metafizic, corespunzator
planificarii experientei, functionand dupa legi imateriale specifice predominantei
timpului in structura sa), respectiv zona de Spatiu-Timp (planul fizic, corespunzator
implinirii aceleiasi experiente, functionand dupa legi materiale specifice
predominantei spatiului in structura acestei zone).
SPATIU-TIMPUL 3D
Reprezinta realitatea curenta,
tridimensionala, cea pe care o
cunoastem si din care facem parte
ca fiinta intrupata, adesea referita ca
realitatea FIZICA. Aceasta realitate
are trei dimensiuni ale spatiului si o
singura dimensiune a timpului. Ceea
ce inseamna ca in aceasta realitate
fizica ne putem misca in oricare din
cele 3 directii spatiale perceptibile si
suntem imobilizati intr-un singur
punct de timp: prezentul, acum-ul.
Putem examina lucrurile doar
secvential, din aproape in aproape.
Timpul se reduce la momentul
prezent, odata trait acest moment el
nu mai poate fi reprodus sau reiterat
vreodata.
TIMP-SPATIUL 3D
Reprezinta realitatea vietii si constiintei de dincolo de corpul fizic, zona in care
activam ca si principiu creator universal, infaptuindu-ne devolutia si planificandu-ne
evolutia. Uneori ne amintim aceasta realitate ca urmare a experientelor din preajma
mortii, numind-o realitatea METAFIZICA. Aceasta realitate are trei dimensiuni ale
timpului si o singura dimensiune a spatiului. Ceea ce inseamna ca in aceasta
realitate ne putem misca in oricare din cele 3 directii temporale (reusind sa
examinam tot ceea ce s-a intamplat, se intampla sau se va intampla pe diferite
bucle de timp in evolutia noastra din Spatiu-Timp), respectiv ne aflam intr-o

omniprezentza spatiala, nepercepand miscarea ca fiind in mod obligatoriu din


punctul A in punctul B ci pe noi ca fiind mai degraba intr-o superpozitie vizavi de
orice fenomen sau dinamica pe care le dorim supuse atentiei.
REINCARNAREA sau PROCESUL INTRUPARILOR CONSECUTIVE in lumile din
SPATIU-TIMP
Pentru ca lucrurile sa nu ajunga sa stagneze in procesele evolutive din planurile
dense (spatiu-timp), la nivel de legitate universala unitatile de constiinta vor
experimenta de numarate ori si in nenumarate circumstante densificarea lor din
zona de existenta Timp-Spatiu in elemente componente ale lumilor materiale din
Spatiu-Timp: un atom, un microb, o furnica, un peste, un om, o planeta, un sistem
solar, o galaxie. Ramanerea in existenta din Spatiu-Timp este limitata la intervalul
de timp in care poate fi asigurata o cantitate si o calitate satisfacatoare a
experientelor de cunoastere in raport cu ceea ce inseamna evolutia unitatii de
constiinta respective. Cand conditiile nu mai sunt intrunite, entitatea isi retrage
prezenta din Spatiu-Timp si revine la ceea ce este ea in Timp-Spatiu. Chiar daca
tranzitam constiinta si energie din Timp-Spatiu in Spatiu-Timp pentru o perioada
incarnationala mai lunga sau mai scurta, o parte din constiinta si energia noastra
ramane invariabil in Timp-Spatiu, asigurandu-ne o identitate permanenta acolo. Asa
se explica de ce ajungem sa ne intalnim rudele decedate atunci cand avem
experiente in preajma mortii, migrand temporar "in lumea de dincolo". Chiar daca
cei care nu mai sunt printre noi de ceva timp si-au inceput deja o experienta
incarnationala in alta parte (intr-un alt loc din Spatiu-Timp), va exista totusi o parte
a lor ancorata in Timp-Spatiu (20-30-40%) care ne va intampina la sosirea noastra
acolo (in cazul in care ambele parti doresc acest lucru).
VLUL
Menirea masinariei genetice a vietii tridimensionale nu este aceea de a crea de-a
gata forme de viata perfecte, aflate intr-o miscare uniforma, imaculata si lina, dintrun loc etern melodios, curat si pur, pe care constiinta sa il populeze pentru a
petrece o vreme intr-un fabulos deliciu de forme si dinamici perfecte. Ceea ce este
cu mult mai atragator pentru Mintea Creationala este varietatea, contrastul,
explorarea si intelegerea unor caracteristici ale aromoniei universale prin
EXCLUDEREA si mai apoi REGASIREA lor ca urmare a confruntarii cu evenimente
provocatoare si unice. Din aceasta cauza s-a decis ca este nevoie de un vl al uitarii
care sa fie tras peste memoria ancestrala a fiintelor din lumile fizice tridimensionale
(precum omul pamantean). Acest vl urma sa creeze o separatie artificiala intre
ansamblul corp-minte si componenta suflet, tinand de amintirea existentei noastre
ca fiinta cosmica, multidimensionala, divina si nemuritoare. Drept urmare, ceea ce
inainte de vl era unica si singura cale ascensionala - pozitivitatea fara termen de
comparatie - devine dupa introducerea vlului o parte dintr-un ansamblu creational
dual: Calea Pozitiva, respectiv Calea Negativa a evolutiei sufletelor. Menit sa
responsabilizeze unitatile de constiinta, sa le diversifice si sa le accelereze procesul

evolutiv prin participarea nemijlocita la un joc al binelui si raului plin de contraste si


de consecinte, vlul le-a oferit fiintelor LIBER ARBITRU SPIRITUAL, constand in
posibilitatea sa aleaga moment de moment intre a se pune in serviciu fata de
altii sau a persista in serviciu fata de sine.
KARMA
O regula de baza din tiparul universal al evolutiei fiintelor in lumile 3D aflate sub vl
a fost aceea conform careia fragmentele din INTREG vor fi in totalitate
RASPUNZATOARE pentru actiunile lor intreprinse din aceasta stare de amnezie. Fie
ca ele isi vor intui sau nu conditia, fiecare actiune intreprinsa va genera un raspuns
din partea universului. Unii au definit acest lucru ca fiind karma sau "dupa fapta si
rasplata". Cu toate acestea, este mai mult decat ochi pentru ochi. In locul
pedepselor aplicate comportamentelor dizarmonioase, exista intotdeuna optiunea
ca fiecare fiinta sa isi largeasca orizontul de cunoastere. La nivel de legitate
universala, asta inseamna ca odata cu dobandirea de viziune spirituala asupra
lucrurilor - atestata la nivelul experientelor de viata - karma este neutralizata.
EXISTENTA in 3D
In lumile duale, dimensiunea de existenta 3D este considerata planul ALEGERII, o
alegere prin gand-cuvant-fapta intre doua ideologii sau curente spirituale diferite,
dar esentiale unei evolutii pe mai departe a fiintelor: curentul negativ dedicat
cultului Sinelui (implicand controlul si dominatia a tot ce nu este EU), respectiv
curentul pozitiv dedicat conlucrarii Sinelor (implicand empatizarea si colaborarea cu
tot ce se vrea experimentat si aprofundat). De unde incepe acest proces al alegerii,
cum se deruleaza si care i este finalitatea? Imaginea de ansamblu ar putea fi
rezumata in felul urmator:

RECOLTA
Oamenii acestor timpuri se pare ca beneficiaza de o nemaintalnita oportunitate la
sfarsitul actualei lor vieti aici, concretizabila in functie de meritele spirituale
acumulate in lucrul cu dramele dualitatii aferente planului de existenta 3D: aceea
de a fi "recoltati" in urmatorul plan al experientelor creationale, imediat dupa
moartea lor fizica. Recoltarea implica urcarea pe o treapta superioara a existentei si
experientei, foarte diferita de tot ce am trait in ultimii 25.000 de ani in planul
tridimensional de pe acest Pamant. Este nivelul 4D al fiinrii pe spirala evolutiva.
Iesirea din ciclul de intrupari 3D urmata de intrarea in ciclul de intrupari 4D prin
procesul de recoltare se intampla daca fiinta a reusit sa atinga pragul de 51%
pozitivitate in gand-cuvant-fapta necesar pentru graduarea pe ramura 4D pozitiva,
respectiv 95% negativitate in gand-cuvant-fapta pentru graduarea pe ramura 4D
negativa. Orice individ care se afla intre aceste limite din punct de vedere al
realizarilor spirituale de la sfarsitul actualei lui vieti aici (in general omul relativ
nepasator la ceea ce se intampla cu el si in jurul lui, omul care isi face treaba lui si

nu-l intereseaza alte lucruri), va renaste pe o alta planeta de densitatea a 3-a unde
va repeta ciclul de intrupari 3D pentru alte cateva zeci de mii de ani, lucrand cu
aceleasi lectii pe care nu a reusit sa le absolve pana acum aici. Datorita faptului ca
Pamantul a progresat inspre o pozitivitate articulata si matura mai mult decat a
facut-o inspre negativitate, Populatia de pe Pamantul 3D se va tria din ce in ce mai
mult, iar la intrupare vor fi admise cu predilectie suflete manifestand o pronuntata
orientare inspre pozitivitate si benevolenta, acestea urmand sa contribuie decisiv la
intrarea planetei intr-o perioada intensa de refacere, vindecare si ridicare la o noua
conditie civilizationala.
PLANUL DE EXISTENTA 4D
Dimensiunea de existenta 4D este considerata dimensiunea iubirii si corespunde
celei de-a 4-a densitati a lumilor din Creatie, acolo unde cele doua curente - pozitiv
si negativ - deja s-au separat iar fiintele traiesc in acord cu modul in care au atestat
in 3D ca doresc sa experimenteze IUBIREA: in slujba Sinelui sau in slujba Sinelor.
Spatiul 4D este insesizabil din dimensiunea 3D a existentei, corpurile 4D sunt
complet diferite de corpurile 3D si in lumile 4D nu se poate ajunge decat prin
intrupare dupa moartea corpului fizic din 3D si doar ca urmare a calificarii (prin
merite spirituale) pentru inceperea etapei de cunoastere specifice nivelului 4dimensional de pe spirala evolutiva universala. In cea de-a 4-a densitate, valul din
3D este ridicat, fiinta isi recapata memoria sufletului si este constient angrenata in
alegerea pe care a facut-o in planul tridimensional, conform careia experimenteaza
densitatea a 4-a pe ramura pozitiva sau negativa a sa.
LUMILE 4D POZITIV
Fiintele celei de-a 4-a densitati pozitive sunt telepate, isi comunica direct gandurile,
stralucesc si iubesc. Armonia este cuvantul de ordine si o dorinta intensa de a servi
pe celalalt. Corpurile sunt pline de viata si radiaza energia iubirii. Este un plan al
compasiunii si al intelegerii tristetii celei de-a 3-a densitati.
LUMILE 4D NEGATIV
Conditiile de pe o planeta gazduind o civilizatie 4D negativ includ formarea si
persistenta tiparelor de manipulare a informatiei si energiei in acord cu raporturile
de putere dintre entitati. O lume 4D negativ in stadiile ei incipiente este a maximei
straduinte si staruinte cu privire la impunerea unei autoritati in cadrul
conglomeratului, menita sa consfiinteasca raporturile de putere dintre fiecare
individ si toti ceilalti indivizi.
MULTI-DIMENSIONALITATEA CREATIONALA
Daca ajungem sa percepem Spatiu-Timpul ca find multitudinea manifestarilor fiintei
noastre materiale iar Timp-Spatiul constructorul tuturor manifestarilor posibile, vom
constata ca asa cum exista Spatiu-Timp si Timp-Spatiu 3D, exista de

asemenea Spatiu-Timp si Timp-Spatiu 4D, 5D, 6D. In 5D origineaza fenomenele de


tip Magie Alba (5D pozitiv) si Magie Neagra (5D negativ) aferente unor intelegeri
esentializate asupra intunericului magnetic, respectiv luminii radiante. Este nivelul
intelepciunii, al informatiei-nucleu despre rosturile si randuielile fiecareia dintre cele
doua polaritati. Pe nivelul 6D iesim din jocul polaritatii si invatam despreiubirea ca
legitate (caracterul perfect integrat si consensual a tot ce se naste din Creator si
ajunge sa interactioneze in cadrul Creatiei sale). Pe nivelul 7D avem experienta
Totalitatii Sinelui - emanatie primordiala diferentiata direct din Creator si intorcanduse inapoi in Creator, libera si neingradita de Spatiu si Timp, macro-identitatea
noastra incorporand intreaga cunoastere infuzata si respectiv acumulata in intregul
nostru parcurs creational. Imediat mai sus, in ceea ce am putea numi planurile 8D
(in fapt principiul creator unic, infinit dimensional), ne-am reunit cu INTREGUL din
care am coborat, acest nivel fiind considerat planul nemanifest al Creatorului - sursa
si destinatia tuturor dinamicilor creationale 7D-1D-7D.
LOGOSI PLANETARI, STELARI si GALACTICI
Pe acest Pamant se intampla lucruri extrem de interesante daca intram un pic in
metafizica planetei, coroborand totodata aceste date cu informatii din domeniul
fizicii si metafizicii cosmosului.
In plan fizic, adica in Spatiu-Timp, Pamantul este, dupa cum stim, o planeta
tridimensionala, un Logos (o structura cosmica) de tip Creatie Materiala. In plan
metafizic, in Timp-Spatiu, planeta noastra este un Logos de tip Minte Creatoare, o
minte care proiecteaza si planifica harta cailor posibile de a experimenta efectiv
cunoasterea in planul fizic, o harta cu multe variabile a ceea ce ar putea sa se
intample aici ca drum evolutiv parcurs efectiv din nenumarate variante de drumuri
posibile.
PLANIFICATORUL
evenimentelor planetare
potentiale, desfasurabile pe
Pamantul fizic (din SpatiuTimp) este asadar entitatea
Pamant din planul metafizic
(din Timp-Spatiu), in timp ce
IMPLINITORUL dinamicilor
planetare gandite ca
evenimente potentiale in
planul metafizic este insasi
Pamantul fizic prin ceea ce se
petrece cu el, pe el si in el
moment de moment.

Fiecare Logos de tip Minte Creatoare doreste sa asigure prin experienta


creationala careia ii da nastere o explorare cat mai semnificativa a Creatorului de
catre Creator. De aceea, fiecare planeta, fiecare sistem solar si fiecare galaxie sunt
logosi din logosi in alti logosi, gazduind experiente ale mintii creatoare universale in
cadrul carora fiecare logos isi particularizeaza extrem de viu propria sa experienta
de cunoastere. In metafizica se vorbeste despre faptul ca experientele creationale
traite de fiintele din oricare alt Logos decat al nostru zdruncina capacitatile noastre
de intelegere si reprezentare cu privire la dinamicile creationale din acele locuri, in
sensul ca, daca am calatori acum pe o alta planeta, unde activeaza o alta civilizatie,
judecand cu mintea de aici si de acum, aproape sigur nu am reusi sa intelegem
nimic din ce se intampla acolo. Acest lucru se datoreaza faptului cafiecare Logos isi
stabileste cadrul si scenariul experientelor de cunoastere din propriile lumi cu o atat
de mare VARIETATE si UNICITATE in comparatie cu oricare alta experienta logoica
din galaxie si din univers, incat subtilitatile mintii creatoare arhetipale
particularizate pentru fiecare Logos in parte sunt aproape de nedeslusit de catre
alte Logosuri.
Galaxia Calea Lactee din care facem parte si pe care o vedem pe cer in
actualul nostru Spatiu-Timp este un Logos Creatie avand asociat un Logos Creator
pe care nu-l vedem deoarece se afla in Timp-Spatiu - zona hartilor si planurilor
creationale, a drumurilor evolutive disponibile spre a fi parcurse in Spatiu-Timp de
catre aceasta entitate. Sistemul nostru solar este un sub-logos Creatie al Galaxiei,
planeta este un sub-sub-logos Creatie al sistemului solar, ansamblul individual corpminte-suflet al omului este un sub-sub-sub-logos Creatie asociat sferei planetare
sau Logosului pamantesc. Macro-logosurile incorporeaza in structura lor experienta
creationala a sub-logosurilor si invata ultimativ prin ele. Sub-logosurile imprumuta
din experienta cumulata a macro-logosurilor pentru construirea de strategii
evolutive complexe si eficiente, facand apel la orice potential element din tesatura
macrocosmica de care considera ca au nevoie si care le poate fi oferit.
Macroconstiinta logoica reprezentata de structura galactica in care ne aflam alaturi
de multe alte sub-logosuri componente ale acesteia este o constiinta complexa care
insumeaza intr-un ansamblu multidimensional si extrem de ramificat constiinta
tuturor partilor sale.
Se mai pune intrebarea daca Logosii stelari si sub-Logosii planetari au
deja o polaritate pozitiva sau negativa atunci cand proiecteaza lumi si
experiente creationale in planul material tridimensional in care ne aflam
actualmente si noi. Se pare ca evenimentele traversate in Spatiu-Timp si intelegerile
pe care le genereaza traversarea evenimentelor de catre ansamblurile corp-mintesuflet din 3D (fiintele tridimensionale de pe suprafata planetara - in cazul de fata
oamenii) sunt elementele esentiale in baza carora fiecare Logos / sub-Logos isi
stabileste LA UN MOMENT DAT polaritatea prin care doreste sa evolueze si sa
experimenteze in mod predominant Creatia. Logosii Creatori din Timp-Spatiu
pregatesc in planul metafizic hartile ambelor variante, in timp ce Logosii Creatie din

Spatiu-Timp sunt cei care isi decid efectiv afinitatea la o cale sau la cealalta prin
traversarea ingenua a evenimentelor in planul fizic 3D. ACEL MOMENT - din ciclul de
experiente tridimensionale - de la care un logos a inceput sa-si consolideze
disponibilitatea fie pentru polaritatea pozitiva, fie pentru cea negativa, devine
LIMITATORUL sau demarcatorul dintre un amalgam pozitiv-negativ de situatii /
evenimente si o experienta evolutiva persistenta pe zona de Spatiu-Timp POZITIVA
sau, dupa caz, NEGATIVA.
INVATATURILE GNOSTICE DIN PERSPECTIVA ORDINII UNIVERSALE
Isus Christos, prin mesajele cu grad ridicat de universalitate transmise peste timp,
ne vorbeste despre singurul Creator si Legea Unica. Personal consider aceste
invataturi ca fiind o sursa de cunoastere a esentei tuturor lucrurilor. Sintetizand
mesajul Christic, consider ca acesta poate fi redat astfel:
Creatorul este in fiecare, este in orice, este unul si este unic. Toate celelalte
legi sunt distorsiuni ale acestei legi, importante pentru ca mintea creatoare
universala sa ajunga sa se inteleaga mai bine pe ea prin intermediul a numeroase
aspecte limitative derivate din aspectul unic, infinit armonios. Calea Pozitiva si
Calea Negativa de a experimenta Creatia sunt fiecare dintre ele DISTORSIUNI ale
acestei Legi a lui Unu. Prin intermediul lor, legea unica ajunge sa se fragmenteze ca
sa poata fi inteleasa cu ajutorul opozitiei si contrastului partilor. Prin constientizarea
treptata a fragmentelor si limitarilor, a particularizarilor si simplificarilor, experienta
se reintregeste progresiv pana cand, odata cu dobandirea unei vaste cunoasteri,
toate redevin una, asa cum au fost, sunt si vor fi.
Nu exista alternativa la Legea lui Unu. Totul pleaca din ea si se intoarce inapoi
la ea.
MEDITATIA - ca si mijloc introspectiv de trezire a constiintei spirituale - ar trebui
folosita moment de moment pentru a ne revela profunditatea si aplicabilitatea Legii
lui Unu in raport cu toate fenomenele vietii de zi cu zi. Conform
acesteia:
- Radacinile noastre sunt in unicul CREATOR al tuturor
lucrurilor care ne invita sa-l descoperim in tot ce ne inconjoara
moment de moment.
- Suntem copiii LOGOS-ului Creator din aceasta regiune a
galaxiei - care ne-a plasmuit aici, in acest sistem solar, pe
aceasta planeta, dupa "chipul" si "asemanarea" sa, invitandune prin actualul joc creational sa ne descoperim si sa ne
articulam atributele noastre divine.
- Cu totii ne aflam in acest Spatiu-Timp planetar cu scopul de a
ne face propria noastra ALEGERE spirituala, optand intre
INTEGRITATE si FALSITATE; ni se cere sa ne validam aceasta alegere nu atat prin

actiuni intreprinse mecanic (pentru ca asa am citit intr-o carte), cat prin trezirea
constiintei personale a intreprinderii actiunilor necesare.
EVOLUTIA PE CALEA POZITIVA, RESPECTIV NEGATIVA
Ridicarea nivelului de constiinta necesar ajungerii bucatilor de Creatie (care suntem
fiecare din noi) pe trepte din ce in ce mai inalte ale evolutiei lor NU POATE AVEA LOC
fara participarea la o diversiune initiala - abil orchestrata de fortele creationale - in
care doua curente diametral opuse de gandire, simtire si actiune se provoaca unul
pe celalat intr-un spatiu-timp comun, unde, prin creearea de tensiune si contrast,
obliga fiintele insuficient polarizate participante la un astfel de joc sa decida cum
doresc sa experimenteze Creatia.
Lasati sa traim linistiti intr-un paradis de forme si dinamici perfecte, lipsiti de
orice fel de provocari si dileme, COMPASIUNEA - ca element determinant pentru
afirmarea constiintei fiintelor pe CALEA POZITIVA a maturizarii si ascensionarii
creationale - nu se trezeste ci ramane la stadiul de potential, o energie modesta a
benevolentei dar nicicand o remarcabila forta a iubirii, a respectului, a integritatii.
Din acest motiv portile dimensiunilor mai inalte nu se deschid pentru fiinta care nu
si-a deschis la randul ei mintea si sufletul catre o intelegere profunda si o
manifestare fara echivoc a valorilor spirituale de esenta pozitiva.
La polul celalalt, CALEA NEGATIVA - ca si curent spiritual implicand de asemenea o
forma de maturizare si ascensionare a fiintelor catre lumi si fenomene creationale
superioare celor actuale dar de orientare negativa - este un fenomen ce rezida in
formarea unor structuri compacte de suflete. Unei astfel de structuri, fiecare suflet
component i s-a oferit printr-o forma de legamant, odata cu puterea,
individualitatea, energia si vointa sa. Sufletele, odata legate de structura, purced in
a-i promova doctrina / ratiunile de a exista - in general legate de iluzia unei puteri
pe care doar structura ti-o poate oferi si in numele careia merita sa sacrifici orice.
Aceia care se leaga in felul acesta de o structura si aleg sa evolueze prin
intermediul ei, se izoleaza de intregul creational si se dedica unui joc in care se vad
ei insisi drept centrul Creatiei, urmarind sa emuleze Creatorul prin autoritate si
dominatie. Tocmai pentru ca un astfel de creator si o astfel de creatie nu pot sa
existe decat in spatiul inchis si strict reglementat din interiorul respectivei structuri in care legile Universului au fost distorsionate special pentru a permite unei astfel
de experiente sa aiba loc -aceasta cale se mai numeste si Calea Falsitatii, o cale pe
care se considera acceptabile toate practicile de manipulare a informatiei si energiei
in scopul directionarii unei puteri tot mai mari dinspre periferia structurii inspre
nucleul sau. Macrostructura le poate pune la dispozitie reprezentantilor sai parti
importante din resursele conglomeratului atata timp cat indivizii reusesc sa
deserveasca structura de asa natura incat sa o dezvolte tot mai mult si in acelasi
timp sa controleze tot mai bine bucati importante din ea. Dupa ce structura careia i
te-ai oferit in felul acesta ti-a luat in posesie abilitatile si calitatile, darurile si
harurile, ea te pune sa joci un rol mai mult sau mai putin important in cadrul ei,

oferindu-ti pentru asta si o bucata din puterea de care dispune, avand posibilitatea
sa te faca mai puternic decat ai fost tu singur vreodata. Deoarece beneficiile
obtinute de indivizii dintr-o astfel de structura cresc odata cu disponibilitatea si
capacitatea lor de a manipula si controla, principiile pe care opereaza structura sunt
obedienta totala a celor aflati la polul cel mai de jos al ierarhiei, respectiv controlul
si autoritatea cvasi-totala exercitate de cei de la varful ei. Ascensionarea in cadrul
unor astfel de structuri reprezinta Calea Negativa a evolutiei fiintelor, o CALE DE
PUTERE in care ingredientul "compasiune" - specific emanciparii conditiei umane pe
calea pozitiva - este complet scos din ecuatie. Deasupra tuturor structurilor de
putere cunoscute si popularizate regasim ELITA sau familiile de suflete care si-au
asumat din timpuri ancestrale aducerea principiului negativ in jocul creational de pe
sfera noastra planetara.

Cand fiintele nepolarizate, aflate la stadiul de potential, naive si adesea greu


incercate in acest proces al alegerii unei polaritati sau a celeilalte se trezesc din
somnul mental, cand resping negativitatea care le-a parazitat existenta si aleg sa se
puna in serviciu fata de altii incepand sa isi manifeste in mod constient latura
pozitiva, potentialul compasiv, spiritualitatea universala trezita, atestand toate
aceste lucruri la nivel de gand-cuvant-fapta, atunci partea intunecata nu mai are
dreptul sa le conteste alegerile si sa le saboteze actiunile, pur si simplu pentru ca
misiunea partii intunecate nu implica o batalie a intunericului cu lumina, ci tocmai
STIMULAREA PROCESULUI DE FORMARE a INTUNERICULUI si respectiv a LUMINII ca
si curente spirituale de sine statatoare, maxim articulate, antrenand fiintele pe cai
evolutive fundamental diferite ale cunoasterii universale de aici si de mai departe.
CARANTINA
La inceputurile perioadei de dupa introducerea dualitatii si a vlului uitarii memoriei
sufletului in planurile 3D ale Pamantului, fiintele de pe aceasta planeta s-au trezit
halucinate si nauce in mijlocul unui mediu neprietenos, despre care nu stiau mai
nimic, neavand nici o experienta anterioara la care sa se raporteze, toata
cunoasterea urmand sa si-o formeze prin contactul treptat cu evenimentele de care
erau intampinate sau pe care si le generau singure. Era inceputul unui lung drum
prin iuresul evenimentelor unei lumi 3D duale, urmand a fi traversate toate stadiile
unei descoperiri de sine si de lume pornind de la nivelul 3D incipient al gandirii si
simtirii omenesti, pana la un 3D superior apropiat de conditia de absolvire a ciclului
intruparilor umane aici si ascensionarea in lumile de pe nivelul dimensional imediat

urmator, 4D
pozitiv sau 4D
negativ.
Deoarece
logosii
planetari,
stelari si
galactici asigurand
cadrul acestor
experiente comunica intre
ei, se
aspecteaza
reciproc si se
asociaza in
structuri logoice
complexe, acest
experiment
creational
pamantean aflat
la inceputurile
sale atragea
invariabil atenti
a si preocuparea
din partea altor
logosuri (implicit
fiinte din alte
lumi) in ceea ce
priveste
PARTICIPAREA la
el si
INFLUENTAREA
lui. Atata timp
cat logosul
pamantesc si
ierarhiile superioare nu reglementau extrem de strict acest proces, o multime de
lucruri se considerau permise implicit. Tocmai de aceea, din momentul in care
paradigma negativa a fost introdusa tocmai pentru ca oamenii acestui Pamant SA
POATA FACE ALEGERI suportand consecintele lor si intelegand aceste consecinte, a
existat un interes tot mai mare din partea populatiilor cosmice de orientare negativa
de a servi oamenilor de la inceputurile acestei lumi duale invataturile negativitatii,
tentatiile si ispitele, iluzia si cruzimea, falsitatea si maleficitatea.

Vizitele care au fost facute din partea acestor populatii s-au realizat mai intai
cu ajutorul navelor sau prin materializari directe a diferite forme gand din
dimensiunile superioare. Aceste interventii au avut aproape fara exceptie o tendinta
acuta de INCALCARE A LIBERULUI ARBITRU al oamenilor, prin faptul ca aparitiile
erau in cea mai mare parte a lor adevarate demonstratii de forta care uluiau si
infricosau naivele societati umane ale acelor vremuri de inceput, determinandu-le
sa-si cedeze putinul discernamant unor fiinte pe care ajungeau sa le considere cu
drept de viata si de moarte
asupra lor si pe care le ridicau
la rangul de Dumnezeu.
Aparitiile au fost multe,
agresive si
manipulative. In momentul
in care au venit, tocmai
pentru ca apartineau
unor curente de negativitate
dezvoltate si perfectate in
alte logosuri si sisteme
stelare, aceste fiinte au oferit
cu multa zarva spectacole
grandioase si infricosatoare,
aratandu-si "muschii" in fata unei societati umane mult prea simple, careia i-au pus
in pericol liberul arbitru spiritual profitand de incapacitatea oamenilor acelor
vremuri de a manifesta vreo putere decizionala in baza careia sa ALEAGA - macar si
la nivelul celor mai elementare procese cognitive - intre "oferta" viziatatorilor veniti
din spatiu si orice altceva. Pamantenii acelor timpuri se uitau la fiintele coborate din
cer ca la Dumnezeul Absolut si vorbeau despre acestea ca si cum ar fi fost
Dumnezeu. Faptul ca experimentarea dualtitatii de catre acesti oameni era necesar
sa se deruleze ca si EXPERIENTA PROGRESIVA DE CUNOASTERE, care sa tina cont de
fragilitatea liberului arbitru al societatilor timpurii de la inceputurile omenirii
cunoscute, nu a ramas un fapt neobservat de catre ierarhiile ceresti care
supravegheau si reglementau jocul creational din acest Spatiu-Timp pamantesc.
Felul in care se regizau respectivele aparitii de catre vizitatorii de orientare negativa
si modul in care erau percepute de populatiile semi-salbatice ale perioadei de
inceput sunt foarte sugestiv surprinse in Vechiului Testament:
Ezechiel - capitolul 1:
1. In al treizecilea an, in a cincea zi a lunii a patra, s-au deschis cerurile si am avut
vedenii dumnezeiesti.
4. M-am uitat si iata ca a venit de la miazanoapte un vant naprasnic, un nor gros si
un snop de foc care raspandea de jur imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul
careia lucea ca o arama lustruita, iesind din mijlocul focului.
5. Tot in mijloc se mai vedeau patru fapturi vii a caror infatisare avea o asemanare

omeneasca.
6. Fiecare din ele avea patru fee si fiecare avea patru aripi.
13. In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi care
ardeau;
15. Ma uitam la aceste fapturi si iata ca pe pamant, afara de fapturile vii, era o
roata la fiecare din cele patru fee ale lor.
16. Infatisarea acestor roti si materialul din care erau facute pareau de crisolit, si
toate patru aveau aceeasi intocmire. Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel
incat fiecare roata parea ca este in mijlocul altei roti.
19. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile pe langa ele; si cand se ridicau
fapturile vii de la pamant, se ridicau si rotile.
22. Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o intindere a cerului care semana
cu cristalul stralucitor si se intindea in aer, sus peste capetele lor.
23. Sub cerul acesta, aripile lor stateau drepte, intinse una spre alta, si mai aveau
fiecare cate doua aripi care le acopereau trupurile.
24. Cand umblau, am auzit vajaitul aripilor lor ca vajaitul unor ape mari si ca glasul
Celui Atotputernic. Cand mergeau, era un vuiet galagios ca al unei ostiri; iar cand se
opreau, isi lasau aripile in jos.
Zaharia - capitolul 5:
1. Am ridicat din nou ochii si m-am uitat, si iata ca era un sul de carte care zbura.
2. El m-a intrebat: Ce vezi? Eu am raspuns: Vad un sul de carte zburand; are o
lungime de douazeci de coti si o latime de zece coti.
3. Si el mi-a zis: Acesta este blestemul care este peste toata tara; caci, dupa cum
este scris pe el, oricine jura stramb va fi nimicit cu desavarsire de aici."
Efeseni - capitolul 6:
12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva stapanitorilor
intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
Doi Imparati - capitolul 2:
11. Pe cand mergeau ei vorbind, iata ca un car de foc si niste cai de foc i-au
despartit pe unul de altul si Ilie s-a inaltat la cer intr-un vartej de vant.
Pslami - capitolul 68:
17. Carele Domnului se numara cu zecile de mii; Domnul este in mijlocul lor, venind
din locasul lui cel sfant.
Ioel - capitolul 2:
4. Parca sunt niste cai si alearga ca niste calareti.
5. Vin uruind ca niste care pe munti si paraie ca o flacara de foc cand mistuie
miristea; par o puternica ostire gata de lupta.
Isaia - capitolul 60:
8. Cine sunt aceia care zboara ca norii?

Numeri - capitolul 9:
15. In ziua cand a fost asezat Cortul, norul a acoperit locasul cortului intalnirii; si, de
seara pana dimineata, deasupra Cortului era ca infatisarea unui foc.
16. Intotdeauna era asa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea infatisarea
unui foc.
Exodul - capitolul 13:
21. Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe
drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca ei sa mearga si
ziua si noaptea.
Deuteronomul - capitolul 33:
26. Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca sa-ti vina in ajutor,
trece cu maretie pe nori.
Datorita acestor grozavii si deoarece un experiment creational dual este in
permanenta ajustat de fiinte gardian aflate deasupra planurilor dualitatii, adica in
planurile nepolarizate ale Creatiei in care functioneaza iubirea ca legitate, cu ocazia
unor astfel de evenimente repetate, a fost apelata autoritatea ce reglementeaza in
sistemul nostru solar auspiciile sub care se desfasoara jocul dual de pe planeta
Pamant - un consiliu de entitati existand, se pare, intr-un spatiu 7 dimensional pe
planeta Saturn. CONSILIUL SATURNIAN este o ierarhie de suflete care modereaza
dinamicile vietii din acest sistem solar din care si noi facem parte in acord cu legi
mult mai generale ale galaxiei si ale universului, emanate direct din Creator sau din
Logosi Macrocosmici precum galaxii sau constelatii de galaxii. Acest consiliu a decis
impreuna cu forurile logoice ale planetei Pamant sa impiedice perpetuarea unor
astfel de interventii si a impus o CARANTINA FIZICA peste planeta noastra, menita
sa stopeze infiltrarea pe mai departe a oricaror influente din afara fara aprobarea
explicita a consiliului. Mai mult, s-a impus si o CARANTINA SPIRITUALA, in baza
careia cei care au ales sa joace un rol explicit in acest experiment al dualitatii pe
planeta Pamant (in mod special fiintele din afara planetei venite pentru a induce aici
cat mai mult din paradigma negativa) sa ramana in planurile astrale ale Pamantului
pana la sfarsitul experimentului, fiind astfel determinate sa-si asume
responabilitatea pentru ceea au ales sa intreprinda. Totodata participarea la jocul
pamantesc este decretata ca fiind posibila doar prin intrupare si doar sub auspiciile
vlului, toate fiintele - 3D, 4D, 5D, pozitive sau negative, precum si cele sosite din
6D - urmand sa respecte acest criteriu pentru a putea INTREPRINDE ACTIUNI in
planul fizic al Pamantului. Ele se vor putea desprinde de conditionarile planetei doar
prin graduare la dimensiunea imediat superioara - fie intr-o perioada de recolta, fie
daca au reusit sa realizeze - prin aprofundarea extrema a stiintelor spirituale - o
deschidere catre Infinitatea Inteligenta, constand in sesizarea luminii dimensiunilor
superioare. Carantina impusa avea sa dureze atata timp cat este necesar ca
oamenii din acest spatiu-timp sa ajunga sa aspire singuri la o cunoastere
superioara, sa exploreze misterele universului, sa creeze in acord cu legile

universale, sa ceara indrumare din planurile subtile si sa doreasca sa-si cunoasca


familia cosmica de suflete.
In prezent se admit ca si
derogari de la carantina defilari
ocazionale ale navelor apartinand
fiintelor de orientare pozitiva avand
ca obiectiv lasarea de urme vizibile
pe cer si pe pamant - purtatoare de
mesaje simbolice menite sa
adanceasca aspiratia omului fata de
misterul creatiei, fata de tainele
universului, dorinta de cunoastere,
de cautare, de contactare, de
inaltare.

Similare dar de o cu totul alta provenienta sunt aparitiile fara mesaj ale unor
dispozitive asemanatoare OZN dar de provenienta pamanteana, experimente
militare ale fractiunii celor care activeaza si guverneaza pe paradigma negativa. Mai
exista de asmenea penetrari sporadice ale carantinei (prin ferestre aleatoare)
realizate de nave extraterestre de provenineta negativa care se strecoara aici din
alte sisteme solare, isi fac treaba repede (in general rapiri ocazionale de oameni
soldate cu studierea sau implantarea lor) si se intorc inapoi de unde au venit. Nu in
ultimul rand se permit periodic interventii din planuri superior dimensionale
constand in proiectarea de forme-gand in spatiul tridimensional pamantesc, menite
fie sa transmita informatie despre transformarea fiintelor pe calea negativitatii, in
serviciu fata de sine (Kabala, spre exemplu, este o colectie de informatii fizice si
metafizice de esenta negativa transmise in acest fel), fie sa ofere inspiratie,
motivatie si raspunsuri la intrebari care framanta omenirea de secole sau chiar
ajutor concret constand in materializarea unor constructii sau dispozitive utile celor
interesati de o evolutie a populatiilor pe calea pozitivitatii, in serviciu fata de altii
(cum ar fi lucrarile si realizarile de exceptie in domeniul electricitatii ale
stralucitorului Nikola Tesla).
Insa pentru ca tot mai multa dezlegare de la restrictiile carantinei sa fie
acordata omenirii acestor timpuri de catre instantele superioare care
supravegheaza jocul creational de pe planeta Pamant, este necesar sa existe un
grup tot mai mare de indivizi (preferabil de polaritate pozitiva) care sa depaseasca
prin puterea chemarii lor rezistenta celor care nu sunt interesati sa caute sau sa
invete. In aceaste vremuri memorabile din istoria umanitatii in care Pamantul a
graduat ca Logos planetar in dimensiunea a 4-a pozitiva a experientelor creationale

(ca urmare a meritelor de milenii ale tuturor celor care s-au intrupat aici si s-au
preocupat de inaltarea conditiei umane prin generozitate, compasiune si
benevolenta), chemarea de orientare pozitiva a oamenilor planetei inregistrata la
scara globala este cu mult mai ampla si mai persistenta decat chemarea de
orientare negativa a indivizilor intunecati care (inca) fac jocurile de putere. Mai
ramane de vazut cat de mult si cat de repede se va largi pe mai departe acest canal
al benevolentei si luminozitatii, sursa de transformari remarcabile a fiintelor din
acest colt de Univers pe Calea Spirituala de Esenta Pozitiva, in Serviciu fata de Altii.
ACTIUNILE POZITIVE SI NEGATIVE LA SCARA PLANETARA. IESIREA DE SUB
AUTORITATEA CURENTULUI DE NEGATIVITATE
Cand deja se ajunge la distrugeri de proportii epice - precum nivelul la care se
distruge acum biosfera planetara sau se decimeaza cultural, economic si chiar fizic
populatii intregi - devine oarecum evident faptul ca astfel de actiuni nu mai pot fi
puse pe seama unei treziri spirituale a pozitivitatii din oameni, ci, mai degraba, a
oripilarii lor prin tentative furibunde de raspandire a negativitatii la cote
nemaintalnite, corespunzatoare unor incercari disperate din partea intunecatilor
planetei de limitare a fenomenului de polarizare pozitiva. Este un demers al
maximei polarizari negative posibile, realizat la cote proportionale cu ignoranta
celor mai putin educati sau spiritualizati, din care actiunile demonice isi trag seva si
legitimitatea.
Un astfel de fenomen se intampla in acord cu permisiunile sau cu limitarile care
se impun din planurile cauzale (corespunzatoare ierarhiilor ceresti superior
dimensionale) in ceea ce priveste auspiciile sub care se deruleaza in plan
tridimenional jocul dualitatii. Stabilirea acestor auspicii TINE CONT intotdeauna
de terenul pe care il castiga moment de moment constiinta colectiva pe curentul
pozitiv de gandire si manifestare, prin antiteza cu cel negativ. In functie de aceasta
atestare a pozitivitatii la scara planetara, se inchid - aparent de la sine - potentiale
focare de razboi, se permite o guvernare democratica in locul uneia dictatoriale sau
pleaca Chevron din Romania - in aparen fara nici o explicatie. Este foarte
important de stiut ca intotdeauna LIBERUL ARBITRU al omului a fost parte
integranta din ecuatia jocului polaritatilor derulat in cadrul actualei oranduiri
civilizationale, pe care acest om o influenteaza semnificativ, chiar daca aparent
poate avea impresia ca nu o face. Gandurile, vorbele si faptele omului trezit au
contat intotdeauna in scrierea si rescrierea regulilor jocului, desi partea intunecata
din existenta, prin mijlocitorii sai, a facut intotdeauna tot posibilul sa raspandeasca
informatia eronata conform careia noi nu contam.
Mijlocitorii partii intunecate continua sa puna pretinsa lor heghemonie pe
seama faptului ca ei detin armatele, mass media aservita si sistemele educationale
distorsionate, generatoare de minti adormite, considerand ca noi ar trebui sa
intelegem ca ei au toate atuurile in timp ce oricine altcineva nu este decat parte din
masa de manevra. PARTEA PE CARE NU O SPUN este ca noi nu am avut niciodata de

luptat cu razboi impotriva razboiului, ci cu REFUZUL de a merge la razboi, aceasta


fiind CHEIA care a existat dintotdeauna sub ochii nostri, capabila sa inchida usa
actiunilor devastatoare ale curentului de negativitate asupra populatiilor de pe
aceasta planeta.
Atrocitatea inceteaza sa mai
existe nu prin combaterea ei
cu atrocitate ci prin
insasiinvalidarea socopului
spiritual al existentei
atrocitatii. Respingerea
atrocitatii de catre populatii
intregi este singura unealta
capabila sa diminueze iar in
final sa stopeze la scara
planetara actiunile demonice
ale celor inca aflati in fruntea
guvernelor si administratiilor
lumii.
ARMELE LUMINII nu au fost niciodata aceleasi cu ARMELE
INTUNERICULUI. Atunci cand intunericul convinge oamenii sa joace cu armele
sale, acestia au trecut deja de partea sa. Cand insa realizam ca intunericul nu poate
fi combatut decat cu lumina, el va fi atunci retras din lume de catre insasi cei aflati
in structurile sale guvernatoare, nu pentru ca noi, ceilalti, am construit o armata mai
mare decat au avut-o acestia vreodata ci pentru ca existenta luminii intr-o masura
tot mai articulata face INUTILA si prin urmare NELEGITIMA existenta intunericului
(conform legilor universale aplicabile lumilor duale 3D).
Datorita faptului ca negativitatea se promoveaza pe ea prin nenumarate
informatii distorsionate si prin resurse materiale incomensurabile puse actualmente
in slujba perpetuarii falselor valori, ea inca mai reuseste sa ii pacaleasca pe cei mai
putini spiritualizati, vigilenti sau educati, urmarind sa dea impresia ca pe aceasta
planeta prevaleaza raul, ca de fapt ce e rau este bun si ca nu exista nici un fel de
alte valori sau variante posibile. In realitate, ESTE EXACT INVERS!
Pamantul - ca structura cosmica (logos planetar) - a facut deja saltul evolutiv
catre urmatoarea faza a existentei sale, devenind o planeta prezenta fizic nu doar in
densitatea a 3-a creationala (planul tridimensionalul in care ne aflam), ci si in
dimensiunea creationala imediat superioara, pe ramura pozitiva a sa, ceea ce
inseamna ca Pamantul a capatat o identitate si o consistenta de tip 4D pozitiv (o
structura guvernata de legi corespunzatoare nivelului evolutiv al compasiunii ca
ratiune a existentei fiintelor). Pe aceasta cale, Pamantul este gata sa gazduiasca
fiinte si lumi de densitatea a 4-a pozitiva pentru prima data in istoria evolutiei sale
cosmice.

Logosii planetari evolueaza impreuna cu sub-structurile lor (complexele


corp-minte-suflet care sunem fiecare din noi). Deoarece logosurile includ in
dinamica lor sublogosurile si se devolta prin mijlocirea acestora, planeta noastra a
evoluat prin contributia fiintelor de pe suprafata ei. Desi poate parea ca planeta
noastra e plina de negativitate, in realitate trecerea la 4D pozitiv, dincolo de toata
ignoranta care inca exista in lume, se datoreaza acelor oameni care s-au
remarcatde-a lungul timpului pe PARADIGMA POZITIVA a existentei. Acestia sunt
considerabili mai multi si mai determinati sa persiste in aceasta explorare decat cei
care au reusit sa se articuleze pana la un anumit grad pe PARADIGMA NEGATIVA,
participand la jocul de putere al diversiunii si falsitatii.
Asadar Pamantul, ca si structura constienta de
sine, a trecut el insusi prin incercarile reprezentate
de evenimentele care s-au succedat pe suprafata sa.
Si a evoluat, facand trecerea catre un stadiu superior
al experientei si existentei sale. Urmeaza ca si
oamenii care populeaza actualmente planeta in planul
tridimensional sa faca trecerea sau sa paraseasca
treptat jocul care s-a desfasurat pana acum aici asa
cum stim ca s-a desfasurat, si, in loc sa se mai
intoarca prin intrupari ulterioare in acest Spatiu-Timp
planetar pentru a continua ceea ce au inceput sa
invete candva (si nu au reusit sa duca la bun sfarsit),
ei sa renasca dupa moartea lor pe o alta planeta din
dimensiunea a 3-a unde sa continue acelasi tip de joc
pentru cel putin alte cateva zeci de mii de ani.
Cu cat planeta produce mai multa pozitivitate,
cu atat nevoia spirituala a omului de rand de trezire din somnul ignorantei se
amplifica. Realizand ca nu are nevoie de barbarie si atrocitate, de sange varsat si de
manipulari in masa ca sa isi deschida mintea si sufletul, omul acestor timpuri incepe
sa functioneze la un standard superior de inteligenta si moralitate, polarizandu-se in
serviciu fata de altii si obligand structurile intunecate care au luat cu asalt planeta
sa tina cont de acest lucru chiar daca nu doresc sa o faca, diminuandu-si dramatic
interventiile si actiunile. Toti acesti oameni de o pronuntata orientare pozitiva care
ajung sa descurajeze minciunile, abuzurile si macelurile alimenteaza noua realitate
asemenea bulgarelui de zapada care se rostogoleste! Iar pentru ca manifestarile
distructive nu pot fi justificate in numele unei multimi restranse care castiga in
polaritate negativa contra unor grupuri tot mai numeroase de polaritate pozitiva
care nu admit compromisul, intunecimea si carnagiul, deja vorbim de POSIBILITATEA
SUSPENDARII DIN SPATIILE CAUZALE a multor actiuni ale taberei intunecatilor in
aceasta lume. A te impotrivi unei astfel de suspendari atunci cand te afli la cel mai
inalt si mai ocult nivel decizional din lumea fizica echivaleaza cu a te pregati pentru

o parasire prematura a planului material, consfintindu-ti esecul in aceasta etapa a


jocului care se incheie. Adica ultimul lucru dorit.
Respectarea liberului arbitru spiritual al populatiilor nu este optionala,
este MANDATORIE, de aceea o afirmare personala si de grup inspre o pozitivitate si
o luminozitate remarcabila a constiintei fiintelor este sansa cea mai mare a omului
de a face pasul catre o noua era a existentei sale ca individ si civilizatie!

NOTA. Sinteza despre gnoza precrestina a fost posibila gratie contributiei


nepretuite a cercetatoarei Elaine Pagels la documentarea manuscriselor originale,
despre care vorbeste in cartea sa de referinta "Scripturile gnostice de la Nag
Hammadi". Cu multumire si recunostinta!