Sunteți pe pagina 1din 9

Mihai

Eminescu
(1850-1889)

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de


cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important
voce poetic din literatura romn.

Data i locul naterii


Mihai Eminescu s-a nascut pe 15 Ianuarie 1850 in judetul
Botosani,Principatul Moldovei si a decedat pe 15 Iunie 1889 (39 ani) in
Bucuresti.

Familia Eminescu
Mihai Eminescu este al aptelea dintre cei unsprezece copii ai cminarului
Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de rani romni din nordul
Moldovei, i al Raluci Eminovici, nscut Juracu, fiic de stolnic din
Joldeti. Familia cobora pe linie patern din Transilvania de unde emigreaz
n Bucovina din cauza exploatrii iobgeti, obligaiilor militare i a
persecuiilor religioase.

Copilria
Copilria a petrecut-o la Botoani i Ipoteti, n casa printeasc i prin
mprejurimi, ntr-o total libertate de micare i de contact cu oamenii i cu
natura, stare evocat cu adnc nostalgie n poezia de mai trziu (Fiind
biet sau O, rmi).
ntre 1858 i 1866, a urmat cu intermitene coala primar National
Hauptschule (coala primar ortodox oriental) la Cernui. Frecventeaz
aici i clasa a IV-a n anul scolar 1859/1860. Are ca nvtori pe Ioan
Litviniuc i Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Termin coala
primar cu rezultate bune la nvtur. Nu s-a simit legat, afectiv, de
nvtorii si i nu-i evoc n scrierile sale. A urmat clasa a III-a la
Nationale Hauptschule din Cernui, fiind clasificat al 15-lea ntre 72 de
elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dup care a
fcut dou clase de gimnaziu. ntre 1860 i 1861 a fost nscris la OberGymnasium, liceu german din Cernui nfiinat n 1808.

Debutul n literatur
1866 este anul primelor manifestri literare ale lui Eminescu. La 25
februarie/9 martie (stil nou) debuteaz n revista Familia, din Pesta, a lui
Iosif Vulcan, cu poezia De-a avea. Iosif Vulcan l convinge s-i schimbe
numele n Eminescu i mai trziu adoptat i de ali membri ai familiei sale.
n acelai an i mai apar n Familia alte cinci poezii.

Moartea

La Bucureti, n 23 iunie, pe o cldur nbuitoare, Eminescu a dat semne


de alienare mintal, iar la 28 iunie, boala a izbucnit din plin. n aceeai zi a
fost internat n sanatoriul doctorului uu, cu diagnosticul de manie
acut. Conform prerii dr. Ion Nica, exprimat n cartea Eminescu,
structura somato-psihica (1972), poetul suferea de psihoz maniacodepresiv - opinie adoptat i de criticul Nicolae Manolescu. n 1 ianuarie
1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu i de vrul acestuia, C. Popazu,
din Viena, care aveau sarcina s-l vad ct mai des la sanatoriu. n 8
ianuarie a murit la Ipoteti, Gheorghe Eminovici, tatl poetului. n 12
ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici c dorete s se ntoarc n ar, iar
n 4 februarie i-a scris lui Maiorescu, exprimndu-i aceeai dorin.
Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul s fac o
cltorie prin Italia. n 26 februarie Eminescu a plecat n cltoria
recomandat, nsoit de Chibici. n 7 martie la Ipoteti, fratele lui, Neculai
Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin mpucare.

Eminescu a sosit la Bucureti n 27 martie, primit la gar de mai muli


amici. A plecat n 7 aprilie la Iai, cu acelai nsoitor. n 24 septembrie a
fost numit n postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iai. n 25
octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii, iar n noiembrie a
fost internat n spitalul Sf. Spiridon. n luna decembrie a primit vizita lui
Vlahu, care l-a gasit in deplinatate putere creatoare, si chiar binedispus.

n perioada iulieaugust 1885 a urmat o cur la Liman, lng Odessa, de


unde a scris cernd bani pentru plata taxelor. La nceputul lunii septembrie
nc nu venise la Iai. Editura Socec i-a dat 500 lei n contul volumului de
poezii.

n anul 1886 a fost meninut n serviciul bibliotecii, unde a ndeplinit roluri


terse: a scris statele de plat, adresele pentru naintarea lor, diverse
circulare pentru restituirea crilor mprumutate i pentru convocarea
comisiei bibliotecii. n 15 martie, Albumul literar al societii studenilor
universitari Unirea i-a publicat poezia Nu m-nelegi. A fost nlocuit n 9
noiembrie din postul de la bibliotec i, n urma unui consult medical, este
transportat la ospiciul de la Mnstirea Neam.

n primvara lui 1887, Eminescu a plecat la Botoani, la sora sa Henrieta,


i a fost internat n spitalul local Sfntul Spiridon. n timpul acesta, la Iai sau organizat comitete de ajutorare, care au lansat liste de subscripie
public pentru ntreinerea i ngrijirea poetului. n 13 iulie a mers la Iai
pentru un consult medical. Acetia au recomandat trimiterea pacientului la
Viena i Hall, iar n 15 iulie Eminescu a plecat nspre destinaiile

recomandate, nsoit de doctorandul Grigore Foca. n 1 septembrie s-a


ntors de la Hall la Botoani, unde a stat sub ngrijirea doctorului Iszak i a
sorei sale, Henrieta. Trupa de teatru a frailor Vldicescu, cunoscui
poetului, a dat n luna decembrie la Botoani, un spectacol n beneficiul
bolnavului.

Eminescu a dorit n 1888 s-i termine unele lucrri de care i-a amintit c
le-a lsat n manuscris. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite,
rmas n manuscris la Biblioteca Central din Iai. Prin scrisoare
recomandat i-a cerut lui Maiorescu s-i trimit biblioteca i manuscrisele
rmase la Bucureti. Criticul ns nu a dat niciun rspuns acestei scrisori.
Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputailor o petiie din partea
unui numr de ceteni din toate prile rii, pentru un proiect de lege
prin care s se acorde poetului, de ctre stat, o pensie viager. Propunerea
a fost susinut i de Mihail Koglniceanu. Camera a votat un ajutor lunar
de 250 lei. Veronica Micle a venit la Botoani i l-a determinat pe Eminescu
s se mute definitiv la Bucureti. n 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la
Bucureti. Aici a avut un modest nceput de activitate literar. n 23
noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat, unde a fost susinut de
Nicolae Gane ca raportor. Legea s-a votat abia n luna aprilie a anului
urmtor.

Eminescu a fost internat n 3 februarie 1889 la spitalul Mrcua din


Bucureti i apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia
Petrescu, mpreun cu dr. Alexandru uu, l-a examinat pe Mihai Eminescu,
la 20 martie 1889. Concluzia raportului medical a fost urmtoarea: dl.
Mihail Eminescu este atins de alienaie mintal n form de demen, stare
care reclam ederea sa ntr-un institut.[7][necesit surs mai bun] n
13 aprilie s-a instituit o curatel pentru asistena judiciar a bolnavului.
Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4
dimineaa, dup ce la nceputul anului boala sa devenise tot mai violent,
n casa de sntate a doctorului uu din strada Plantelor nr. 9[14],
Bucureti. Ziarul Romnul anuna ziua urmtoare la tiri: Eminescu nu mai
este. Corpul poetului a fost expus publicului n biserica Sf. Gheorghe, pe un
catafalc simplu, mpodobit cu cetin de brad. Un cor dirijat de muzicianul
C. Brcnescu a interpretat litania Mai am un singur dor". Dup slujba
ortodox i discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseser
nhmai doar doi cai, s-a ndreptat spre Universitate, unde Dimitrie
Laurian rostete al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se
adaug diveri trectori o pornete pe Calea Victoriei, Calea Rahovei i se
ndreapt spre cimitirul erban Vod, denumit azi Bellu. Patru elevi ai
coala normal de institutori din Bucureti au purtat pe umeri sicriul pn
la mormnt, unde a fost ngropat sub teiul sfnt din cimitirul Bellu, dup
cum scria chiar Caragiale n necrologul n Nirvana.

Opere importante
-Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie(aprilie 1867)
-O, mama ... (aprilie 1880)
- Scrisoarea I (februarie 1881)
-Scrisoarea II ( aprilie 1881)
-Scrisoarea III ( mai 1881)
-Scrisoarea IV ( septembrie 1881)
-Scrisoarea V
-Luceafarul (aprilie 1883)
-Somnoroase pasarele ( decembrie 1883)
-La mijloc de codru ... ( decembrie 1883)
-Mai am un singur dor (decembrie 1883)
-Sara pe deal ( iulie 1885)
-Fat-Frumos din lacrima ( noiembrie 1870)
Marea lui iubire, Veronica Micle

Scrisoare catre Veronica Micle


In opt ani de cind m-am intors in Romania deceptiunea a urmat la
deceptiune si ma simt atit de batrin, atit de obosit, incit degeaba pun mina
pe condei sa-ncerc a scrie ceva. Simt ca nu mai pot, ma simt ca ma secat
moraliceste si ca mi-ar trebui un lung repaos ca sa-mi vin in fire. Si cu
toate astea, ca lucratorii cei de rind din fabrici, un asemenea repaos nu-l
pot avea nicairi si la nimeni. Sunt strivit, nu ma regasesc si nu ma mai
recunosc. Astept telegramele Havas ca sa scriu de meserie, scrie-mi-ar
numele pe mormint, si n-as mai fi ajuns sa traiesc.
In anul 1872 pe cand Veronica Micle avea doar 22 de ani s-a confruntat cu
grave probleme de sanatate si a calatorit la Viena pentru un tratament
special. La Viena, ea a participat printre altele la serate artistice unde era
prezent si marele nostru poet national Mihai Eminescu. Ea auzise de
Eminescu si cunostea cateva dintre creatiile sale insa nu il intalnise
personal niciodata.

Deoarece se casatorise la o varsta foarte frageda Veronica nu traise o


poveste de iubire, ba mai mult, ea nu si-a iubit niciodata sotul, ci doar l-a
respectat.
Nu de putine ori Mihai Eminescu a recunoscut prin intermediul scrisorilor si
poeziilor sale influenta pe care Veronica Micle a avut-o asupra sa. Un pas
important in relatia ce lor doi a fost in anul 1874 cand Mihai Eminescu s-a
instalat la Iasi. Din scrisorile cunoscutului prozator Ioan Slavici aflam ca
Eminescu obisnuia sa frecventeze salonul Veronicai Micle unde cei doi isi
recitau poezii. n aceasta perioada, Mihai Eminescu scrie poezii ce

evidentiaza zbuciumul din sufletul sau: Iubind in tainia, Eu numar, ah!,


plangand, In lira-mi geme si suspin-un cant, Ce soptesti atat de tainic,
Zadarnic sterge vremea, Venin si farmec sau Gelozie.

Poate cea mai potrivita descrierea a relatiei dintre Mihai Eminescu si


Veronica Micle se desprinde din versurile poeziei M-ai chinuit atat cu
vorbe de iubire
O schimbare importanta in relatia celor doi se petrece in anul 1876 atunci
cand tema poeziilor lui Mihai Eminescu se schimba in mod radical. Astfel,
daca pana in acel moment poeziile sale erau pline de nemultumire si
revolta, incepand din 1876 acestea incep sa exprime bucuria unei iubiri
impartasite. Printre creatiile eminesciene din acea perioada se fac
remarcate poeziile: Ah, cerut-am de la zodii, O strada prea ingusta,
Dormi! , Cartile, Tu ma privesti cu marii ochi sau Tertine.

In anul 1887, Eminescu se muta la Bucuresti iar pasiunea acestuia pentru


Veronica Micle se mai domoleste. Cei doi continua sa isi scrie scrisori iar in
acelasi an Veronica Micle, printr-o scrisoare adresata lui Mihai Eminescu isi
explica comportarea ei de pana atunci:
Nu-i asa ca indiferenta mea ti-a rupt inima, inim plina de mine, dar il iau
pe Dumnezeu ca martor ca nu era o indiferenta reala; aceasta raceala
simulata nu era decat o contrabalansare la dragostea ta imensa pe care o
afisai fara incetare; privirea ta, vorba ta, in sfarsit, toata persoana ta in
prezenta mea nu era decat dragoste, tu erai atat de putin stapan pe tine
insusi, incat chiar si persoana cea mai proasta stia ca esti indragostit de
mine; deci nu trebuia ca eu sa dau o dezmintire si sa ascund fata de ochii
scrutatori reciprocitatea unui iubiri atat de mari?
Veronica Micle declara cu sinceritate lui Mihai Eminescu ca singurul motiv
pentru care a dorit sa pastreze relatia lor secreta era evitarea divortului;
Veronica dorind ca pensia alimentara pe care urma sa o primeasca dupa
moartea lui Stefan Micle, sa fie o compensatie pentru copilaria ei
sacrificata (Veronica Micle se casatorise cu Stefan Micle la varsta de 14
ani).

Dupa moarea lui Stefan Micle in anul 1879, cei doi isi reiau legatura prin
intermediul unei scrisori de condoleante pe care Mihai Eminescu i-o trimite
Veronicai Micle. In perioada imediat urmatoare (noiembrie 1879-aprilie
1880), ei incearca sa isi intemeieze un camin. Lipsa mijloacelor materiale a
zadarnicit aceasta incercare, cei doi neavand suficienti bani pentru un trai
decent.
Veronica Micle ii reproseaza lui Mihai Eminescu ca ii scrie foarte rar si ca
acesta nu venea la Iasi pentru a o vizita. Pentru a incerca sa remedieze

situatia relatiei dintre ei, Mihai Eminescu face un drum la Iasi in februarie
1880. Cu toate acestea, lui Mihai Eminescu ii era din ce in ce mai greu sa
se supuna tuturor cerintelor venite din partea Veronicai Micle. Pentru a se
razbuna pe acesta, Veronica Micle ii trimitea scrisori scurte ca sa nu-l
oboseasca in care ii vorbea despre curtezanii ei.

Poate cel mai bun exemplu de felul in care Veronica Micle reactiona cand
se simtea neglijata se poate vedea intr-un fragment din scrisoarea
acesteia din data de 19 februarie 1880:
D-le Eminescu, sa nu ti se para amara scrisoarea mea, e departe de-a
reflecta ura, regretul, mustrarea de cuget, groaza de care ma simt
cuprinsa, numai cand gandesc la sumedeniile de minciuni pe care ai avut
curajul de a mi le debita, la iezuitica ipocrizie, la intentiunea bine meditata
si bine premeditata cu care m-ai facut (abuzand de increderea mea) sa
devin o groaza pentru toata lumea, caci m-ai facut ca fara rusine sa afisez
relatia mea cu D-ta si multe altele pe care de mai ai putina constiinta
trebuie sa te ingrozesti cand iti vei aduce aminte de ele, si care iti mai
repet nu le-ai facut decat cu scopul sa-ti bati joc de mine si din cat eram
de nenorocita sa ma faci astfel incat sa-mi vie nebuneala.

Cei doi se separa definitiv in luna august a anului 1882, dupa ce mai multe
incercari de a relua relatia au esuat.