Sunteți pe pagina 1din 8

Intre co-prezente

Despre relatiile dintre cele doua tipuri de co-prezenta existente


in cadrul muzeelor asupra carora s-a intervenit prin restaurare
ori conversie

"Co-prezenta este [...] un mod de saturare cu fiinta a locului sau casei


supuse transformarii. Noua ipostaza nu mai reprima/ inlocuieste astfel
celelalte straturi spatio-temporale, ci este doar unul dintre cele
concomitent prezente." Augustin Ioan, Arhitectura memoriei
"As for the race of men (genos anthropon), the Egyptian priest of Timaeus
assigns <<places>> to it: these are the places propitious for memory, for
the conservation of archives, for writing and for tradition, these temperate
zones which provide protection for the destruction by excesses of heat
and cold." Jacques Derrida, Chora

Despre muzeu si co-prezenta


Aceste locuri destinate conservarii timpului sunt reprezentate astazi de
muzee si biblioteci. Cuvntul muzeu provine din latinescul museum (la
plural musea), care la rndul su a fost preluat din greaca
veche, mouseion, semnificnd un loc sau un templu dedicat muzelor,
divinitti patronatoare a artelor si literelor n Grecia antica. Ca
atare, mouseion era, pentru grecii antici, o cldire special dedicat
studiului si creatiei.
Muzeele, spatiile destinate pastrarii timpului sunt descrise si de Michel
Foucault ca forme ale heterotopiilor in lucrarea sa Altfel de spatii.
Heterotopiile sunt spatii asemnatoare utopiilor, sunt specii de locuri aflate
in afara oricarui loc, dar care, spre deosebire de utopii sunt localizabile.
Unul dintre principiile heterotopiilor dezvoltate de Foucault in cadrul

eseului sustine ca in cazul muzeelor, al arhivelor, al bibliotecilor, timpul se


acumuleaza la infinit, formand o decupare a timpului, deschizandu-se spre
heterocronii, "heterotopia incepe sa functioneze din plin atunci cand
oamenii se afla intr-un soi de ruptura absoluta cu timpul lor traditional"
(Michel Foucault, Altfel de spatii). Astfel reiese o prima forma a coprezentei existenta in cadrul oricarui muzeu sau arhiva, si anume coprezenta mai multor epoci in acelasi spatiu.
O alta forma a co-prezentei reiese din transformarile care au loc asupra
unui ansamblu, ori a unei cladiri, pentru a gazdui o noua functiune asa
cum ne este prezentata restaurarea, ori conversia de catre Augustin Ioan
in cartea sa Arhitectura memoriei. O casa supusa conversiei este
reprezentata de forma veche, interpretata prin prisma prezentului si
utilizata in prezent. Aceasta isi dezvaluie varsta originara si in acelasi timp
pastreaza aparenta interventia in urma careia a devenit altceva, de multe
ori doar un invelis."Arhivarea straturilor unui sit este aadar un proces
simbiotic: casele vechi continu s existe i s mprumute din
longevitatea lor [...] caselor celor noi care li se adaug sau n care sunt ele
nsele tramsformate." (Augustin Ioan, Arhitectura memoriei)

Despre palimpsest
Aceasta forma de co-prezenta este descrisa si de catre Rodolfo Machado
prin metafora palimpsestului: un termen referitor la orice suprafata
inscriptionata al carei text a fost sters pentru ca acel spatiu sa fie utilizat
pentru o alta scriere. Arhitectura remodelata poate fi vazuta ca un
palimpsest, din moment ce poate fi privita ca un text caracterizat de
juxtapunerea si co-prezenta altor texte. Daca o cladire veche este
considerata ca un prim dicurs ce conditioneaza dicursurile viitoare ce vor fi
inscriptionate peste ea, atunci remodelarea poate fi privita ca rescriere.
Machado utilizeaza termenul de "remodelare" pentru a se referi la
conversie si creeaza o analogie cu scrisul ce i-a permis sa considere
suprapunerea de interventii peste o forma existenta un act creator in sine.

Un act creator care nu distruge contextul existent, dar care nici nu este
complet restrictionat de acesta.
In eseul Old buildings as palimpsest, Rudolf Machado considera o serie de
metafore pentru a sugera doferite moduri de a gandi remodelarea
cladirilor. El afirma ca actul remodelarii nu ar trebui sa fie limitat la a
produce o forma, ci mai degraba ca "substanta" trecutului si modul in care
arhitectul lucreaza cu ea ar trebui sa fie esential. "Remodelling is a
process of providing a balance between the past and the future. In the
process of remodelling the past takes on a greater significance because it,
itself, is the material to be altered and reshaped. The past provides the
already written, the marked canvas on which each successive
remodelling will find its own place. Thus the past becomes a package of
sense of built up meaning to be accepted (maintained), transformed or
suppressed (refused)." (Rodolfo Machado, Old buildings as palimsest)

Despre relatiile ce se stabilesc intre cele doua tipuri de coprezenta in cadrul muzeelor
In cadrul muzeelor asupra carora s-a intervenit prin restaurare sau
conversie se pot distinge doua tipuri de co-prezenta: o data cea care
exista in orice loc destinat conservarii timpului si anume: suprapunerea
epocilor ce sunt expuse, iar a doua forma de co-prezenta este cea a
timpului originar al cladirii (timpul si spatiul gazda) si a celui prezent.
Relatiile dintre acestea pot fi simplificate pana la relatii intre starea
originara a cladirii si exponatele prezentate in cadrul acesteia.
Dupa aceste relatii, ramura familiei muzeelor asupra careia s-a intervenit
prin restaurare ori conversie, poate fi subdivizata in trei categorii:

a. Muzee in cadrul carora cele doua tipuri de co-prezente se suprapun si


devin una si aceeasi (epoca gazda a muzeului reprezinta insasi expozitia).
Acesta este in mare parte cazul caselor memoriale, al unui numar mare de
castele, palate si resedinte nobiliare (Palatul Versailles, Cula Greceanu), al
lacaselor de cult, in parte, cladiri care au devenit muzee prin calitatea
arhitecturala. Multe dintre acestea indeplinesc un dublu rol: de exponatprezentand epoca in care au fost realizat si de gazda pentru exponate
apartinand unor alte arte si/sau timpuri, asa cum este cazul unor palate
sau castele care sunt gazda unor muzee de arta (Palatul Luvru, Muzeul
national de arta al Romaniei).
Un astfel de exemplu este Neues Museum din Berlin. Muzeul Neues a fost
cel de-al doilea muzeu realizat in cadrul Insulei muzeelor, a fost proiectat
de catre arhitectul Friedrich August Stler si deschis publicului in 1859.
Muzeul fost conceput ca o extensie pentru artefactele ce nu mai puteau fi
gazduite in Altes Museum. La deschidere, acesta gazduia la parter colectia
egipteana si cea etnografica, in timp ce colectiile de sculpturi grecesti
romane si grecesti din antichitate si arta bizantina, romanica, gotica,
renascentista si clasica ocupau primul etaj. Colectia de schite si gravuri si
asa-numita camera a artei (Kunstkammer), o colectie de machete,
mobilier, ceramica si recipiente de sticla, ocupau cel de-al doilea etaj
impreuna cu cateva opere de arta ce apartineau evului mediu si timpurilor
moderne.
Muzeul a fost inchis la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, in 1939.
In bombardamentele din date de 23 noiembrie 1943, scara centrala si
frescele sale au fost arse. In februarie 1945, bombe aliate au distrus aripa
de nord-vest precum si conexiunea dintre cele doua muzee, aripa de sudvest si fatada sud-est. Dupa bombardamente, muzeul a fost abandonat.
"Reconstructie atenta" a fost laitmotivul lucrarilor de reconstructie si
restaurare care au inceput in 2003. Materialul original al cladirii a fost
pastrat si reconstructia a fost gandita in functie de structura si forma
realizate de Stler.Scopul principal a fost conservarea substantei originale.
Completarile tencuielii si culoarea ar trebui doar sa atinga o stare

armonioasa, inchisa si unificata vizual, datorita diferentelor dintre


suprafetele constrastante. Semnele timpului nu ar trebui eliminate.
In alte cazuri s-au facut interventii demonstrativ moderne. Scara centrala
a cladirii a fost distrusa in intregime. Scara propusa nu este nicidecum a
copie ci o fantoma a formei pierdute. A fost construita cu maiestrie
absoluta din beton prefabricat. Aceasta este evident o piesa
contemporana dar materialitatea ei, geometria si greutatea stabilesc o
relatie cu materialul existent, o relatie mai degraba sintetica decat
contradictorie.
Fatadele sunt reconstruite din caramida originala recuperata din cladire in
proportie de 65 %. Prin aceasta refolosire a carnii este accentuat
caracterul procesual al cladirii, ce se opune mumificarii intr-una dintre
starile prin care a trecut si sunt infatisate etapele prin care a trecut
cladirea, devenind astfel parte a expozitie, cele doua tipuri de co-prezenta
contopindu-se.
b. Muzee in cadrul carora cele doua tipuri de co-prezente sunt strans
legate intre ele, dar nu coincid. Acestea sunt in mare parte muzee in
cadrul carora sunt prezentate produse realizate in urma functiei de
productie a functiunii gazda.
Un astfel de muzeu este Muzeul Maritim din Barcelona, care inainte de a fi
supus unei conversii functionale a fost santier naval. Constructia
santierului naval a inceput in secolul XIII continuand timp de patru secole.
Dupa secolul XVIII constructia navelor a fost mutata in cadrul santierului
naval din Cartagina, iar situl din Barcelona a fost transformat in depozitare
a artileriei pentru armata spaniola. In 1935, cladirea a fost cedata
Primariei orasului Barcelona care a decis conversia acesteia in Muzeu
Maritim, muzeu ce a fost deschis in 1941.
Expozitia permanenta este concentrata atat pe relatia dintre Barcelona si
mare, cat si pe istoria maritima a orasului; o istorie narata nu numai prin
vasele expuse ci si prin instrumente de navigatie cum ar fi harti,
documente istorice si instrumente de navigatie.

Un alt exemplu din cadrul acestei categorii este Muzeul Kolumba, situat in
Koln, Germania, un oras care a fost aproape complet distrus in al doilea
razboi mondial. Muzeul gazduieste colectia de arta a Arhiepiscopiei
romano-catolice, colectie care se intinde pe mai mult de o mie de ani.
Propunerea lui Zumthor se ridica din ruinele unei biserici gotice, repectand
istoria sitului si prezervandu-i esenta.
Zumthor, permanent constient de importanta materialului si de detaliile de
constructie ale acestuia a utilizat caramida gri pentru a tese fragmentele
distruse ale sitului. Aceste fragmente includ ruinele catedralei gotice,
ruinele de piatra din perioada romana si cea mediaevala si capela
arhitectului german Gottfried Bohm Madonna Ruinelor. Articulata cu
perforatii, zidaria permite luminii difuze sa patrunde in anumite spatii ale
muzeului si astfel odata cu schimbarea anotimpurilor lumina joaca pe
suprafata ruinelor, creand un mediu pasnic in continua schimbare.
c. Muzee in cadrul carora cele doua tipuri de co-prezenta co-exista, fara a
avea nicio legatura. In aceasta ultima categorie pot fi incadrate atat
muzeele resendinta care pe langa prezentarea cladirii in sine sunt
concomitent gazda pentru un alt tip de exponate (asa cum muzeul Luvru
este o opera in sine, dar gazduieste si colectii de arta). Exista, de
asemenea si muzee in care aceasta relatie este intre co-prezente este
unica.
Un astfel de muzeu este Muzeul Orsay, localizat in centru Parisului, pe
malul Senei, vizavi de Gradinile Tuileries. Muzeul a fost instalat in gara
Orsay, construita pentru Expozitia Universala din 1900. Din 1900 pana in
1939, Gara Orsay a fost capatul retelei sud-vestice franceze. Orisicum,
dupa 1939, gara a servit doar suburbiile, intrucat platformele sale au
devenit prea scurte pentru trenurile moderne, mai lungi, care au aparut
odata cu electrificarea progresiva a cailor ferate. Conversia a fost realizata
de grupul de arhitectura ACT, proiectul a evidentiat sala mare ca principala
artera si a organizat galeriile de fiecare parte a navei centrale. Interiorul a
fost realizat de o echipa de scenografi, care a propus o unificare a
interiorului printr-o diversitate a volumelor care, in schimb, sunt realizate

din aceleasi materiale (compartimentarile si pardoseala sunt placate cu


piatra). Aceasta instalatie reduce din scara spatiului vast al fostei gari.

BIBLIOGRAFIE

Arhitectura memoriei. Noua frontiera a spatiului sacru, Augustin Ioan, Igloo


2013, Bucuresti
Old buildings as palimsest, Rodolfo Machado
Altfel de spatii, Michel Foucault
www.archdaily.com
www.divisare.com
www.inexibit.com
www.musee-orsay.fr
www.davidchipperfield.co.uk
www.buildingconservation.com
www.bdonline.co.uk
www.wikipedia.com