Moara cu noroc

Printre marii clasici ai literaturii romane, Ioan Slavici ramane un

novelist de exceptie. El este intemeietorul unei directii literare
numita ,,Realism poporam si creeaza o lume animate de patimi
puternice pe fundalul satului transilvanean, in cea de-a doua
jumatate a secolului al 19-lea. Nuvelele lui Slavici se incadreaza in
realism, dar prin patosul trairilor, prin caracterul excesiv al unor
personaje acesta capata note romantice, iar prin analizele
psihologice dezvolta tonalitati moderne.
Moara cu noroc a fost publicata in anul 1881 in volumul ,,Novele din
popor, fiind o nuvele psihologica prin conflictul interior mai
puternic decat cel exterior, prin complexitatea personajelor, care se
caracterizeaza nu atat de mult prin ceea ce fac, cat mai ales prin
zbuciumul launtric.
Perspectiva narativa este cea a naratorului omniscient si
omnipresent, care prezinta faptele si intamplarile la persoana a
treia singular, intr-un stil sobru, vizibil detasat de personaje si de
actiunile lor. Ca in majoritatea operelor lui Slavici, naratorul adopta
o dubla atitudine fata de evenimente. Fie imprumuta limbajul
personajelor, comentariile batranei se suprapun conceptiei
autorului, fie se identifica unei instante narrative.
Tema nuveleio constituie consecintele nefaste si dezumanizante ale
dorintei de inavutire, aceasta dezvoltandu-se in relatie cu tema a
destinului.
Titlul inchide in el o amara ironie, incredintele folclorice, roata are
semnificatii despre existent umana, iar moara este un loc vitalizator.
Moara in textul lui Slavici inceteaza sa mai macine faina ci ea
macina destine. Norocul initial creat de iluzia prosperitatii se
dovedeste ephemera, banul este ispita omului slab. Rearcam si o
imagine antitetica a celor doua mori: cea adevarata, moara
(carciuma), care prospera dupa venirea lui Ghita, dar este mistuita
de foc, desmnand motivul locului blestemat.

Incipitul exabrupto are valoare anticipative functionand ca un

advertizment. El mai poate fi asimilat ca un cod etic:,,Omul sa fie
fericit cu saracia sa, caci daca e vorba nu bogatia ci linistea colibei
tale te face fericit. Antinimiile saracie bogatie vizeaza in primul
rand dimensiunea spirituala. Dupa principiul classic al simetriei,
finalul se construieste tot cu discursul personajului reflector,
batrana, vocea moderna a corului antic:,,SImteam eu ca nu are sa
iasa bine, dar asta le-a fost data.Cei care continua drumul sunt
copii si batrana, cei care nu au pacatuit.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole fara titlu, urmand
sirul intamplarilor in succesiunea cronologica. Structural nuvela se
organizeaza pe doua planuri, fiecare dinamizat de un conflict. Planul
exterior este de tip narativ in care se acumuleaza intamplarile. Al
doile plan este de tip analitic, planul interior, in care sunt urmarite
miscarile sufletesti care motiveaza actele personajelor. Cele
douaplanuri sunt in echilibru la inceput, cand Ghita respecta cadrul
etic. Curand se instaleaza un puternic conflict intre Ghita si
Samadau, generat de orgolii. In plan interior se produce o scindare
determinate de un conflict moral intre ratiune si pasiune, dorintei
de a ramane om cinstit i se opune setae arzatoare de inavutire.
Actiunea nuvelei este situate intr-un spatiu geographic real: Arad,
Ineu, sunt toponime reale. Drumul spre moara trece printr-o zona in
care zareai decat iarba si radacini, simbol al saraciei initial a lui
Ghita. Valoare premonitorie are si imaginea trunchiului inalt, ars pe
jumatate cu crengile uscate, loc de popas pentru corbi. Actiunea se
desfasoara pe durata unui an, de la Sf Ghiorghe pana la Pasti.
Subiectul operei este construit in maniera clasica. Situatia initiala
surprinde nemultumirea lui Ghita fata de conditia sa sociala, saracia
devine motiv de puternice framantari, dandu-I un sentiment de
inferioritate. Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc. La
inceput totul merge bine si familia prospera. Aparitia la han a
samadaului constituie intriga. Ana intuieste ca Lica e un ,,om rau si
primejdios, Ghita avand aceeasi banuiala.
Conflictul psihologic se amplifica. Stapanit de setea de bani, se va
instraina de familie si va deveni complicele Samadaului. Momente
de mare tensiune sunt cele in care este jefuit arendasul si atunci
cand este ucisa femeia. Procesul la care Ghita depune marturie falsa
marcheaza definitiva ruptura in constinta eroului. De acum

prabusirea este inevitabila. tensiunea dramatica se amplifica spre

punctul culminant. Ghita ii intinde o cursa lui Lica, hotarat sa-l dea
prins jandarmului. Ana este aruncata ca momeala in bratele
Samadaului .
Deznodamantul aduce rezolvarea conflictelor prin moartea eroilor ca
in tragedia antica. Ghita isi ucide sotia si este ucis la randul sau de
Raut din ordinul lui Lica. Samadaul alege sinuciderea, izbindu-se cu
capul de un stejar pentru a nu fi prins. Hanul, locul asezat simbolic
la hotarul dintre bine si rau este purificat prin foc. Surprinzand viata
si moravurile unei lumi, Slavici creeaza personaje complexe. El nu
povesteste doar intamplari si isi pune personajele sa actioneze chiar
sub ochii nostrii.

Caracterizare Ghita
La inceput Ghita este iubitor si grijuliu cu Ana. Treptat avaritia
determina diminuarea sentimentului de iubire, se joaca mai rar cu
Ana iar atunci cand o facea isi pierdea repede cumpatul. Incepe
sa fie brutal cu Ana si cei mici, ajungand sa regrete ca are nevasta si
copii. Cand se indeparteaza aproape definitiv de Ana, are remuscari,
evidentiate prin monolog interior, iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin
tu, caci eu n-am sa mi-o iert cat oi trai pe fata pamantului.
Actiunile si atitudinea, precum si gandurile sale, scot in evidenta
nelinistea, incertitudinea si spaima sa interioara. Impins de dorinta
de a se razbuna, Ghita se foloseste de Ana pe care o arunca in
bratele lui Lica. Cand Samadaul o invita la dans, Ghita o indeamna
sa joace joaca muiere, parca are sa-ti ia ceva din frumusete.
Totusi candi si vede sotia in bratele Samadaului, fierbe in el si se
umple de gelozie si orgoliu. Simtind ca cea mai mare slabiciune a lui
Ghita este dragostea pentru Ana, Lica incearca sa o cucereasca,
reusind in final sa o fac ape aceasta sa isi doreasca sa plece cu
el.Momenyul descoperirii faptului ca Ana il inseala, marcheaza

sfarsitul degradarii morale a lui Ghita care,orbit de ura si gelozie, o

omara pe femeie.