Sfarsitul e inevitabil.

Oriunde in basme, unde povestea se

sfarseste intotdeauna cu happy end si in viata, unde, de cele
mai multe ori, el e insotit de lacrimi. Nici povestea noastra nu
fost ferita de un sfarsit. Desi amandoi ne doream o
eternitate impreuna, am ajuns sa ne spunem adio. Cred ca
intre noi era doar o chestiune de timp pana sa se ajunga la
asta. Putea sa se termine dupa primele 6 luni, dupa primul an
sau cand ai ales sa o lasi pe ea sa intervina intre noi.
Ocazii, daca le pot spune asa, au fost destule. Doar ca noi
le-am refuzat, nu am acceptat niciodata ideea de sfarsit si
am tot fugit, impreuna ce-i drept, crezand ca nu ne va ajunge
niciodata, sperand ca noua nu ni se va intampla. Noi eram
diferiti, al naibii de diferiti. Si am ignorat asta, am crezut ca
polii opusi intotdeauna se atrag. Dar am fost prea diferiti, din
doua lumi prea diferite, iar asta nu ne-a ajutat deloc. Si iatane ajunsi aici, renuntand unul la celalalt, intorcandu-se
fiecare in lumea lui, amandoi parasiti de puteri. Poate n-a fost
sa fie. Poate am avut sansa, dar am pierdut-o. Poatenu stiu,
trebuia sa trecem prin asta ca sa invatam ceva. Eu sigur am
invatat. Am invatat sa nu mai permit nimanui sa se poarte
urat cu mine sau sa ma puna pe locul doi. Dar am invatat si
sa iubesc cu adevarat, sa dau tot ce am mai bun, am invatat
ca e al naibii de frumos un moment de fericire pura. TU..tu ce
ai invatat din bucata de viata impreuna? Sper sa ramai cu
ceva frumos de la mine, sper sa nu ma urasti, sper sa te
gandesti la mine candva si sa zambesti, sa-ti aduci aminte ca
m-ai iubit. Ca intr- o zi am fost singura persoana care ti-a fost
alaturi. Sper sa ma povestesti frumos cand o sa ai ocazia. Eu
sigur o voi face