Sunteți pe pagina 1din 7

1

ACP
RESPIRATIA
Definitie : procesul prin care se asigura aportul de O 2 din aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care -l
utilizeaza, si circulatia in sens invers a CO2, produs al metabolismului celular.
Structura :cai respiratorii si plamani .
A. CAILE RESPIRATORII
1.
cavitatea nazala
2.
faringe
3.
laringe
4.
trahee
5.
bronhii

a.
cavitatea nazala : 2 fose nazale, sub baza craniului si deasupra cavitatii bucale. Despartite
prin septul nazal; comunica cu exteriorul prin orificiile nazale iar cu interiorul prin coane. Anterior prezinta piramida
nazala, cu rol de protectie dar si estetic. in interior, prezinta peri si glande sebacee, cu rol de a opri impuritatile din
aerul inspirat.
In interior, fosele nazale prezint` mucoasa nazala: partea sa superioara are rol olfactiv (mucoasa olfactiva cu
neuroni bipolari), iar partea inferioara are functie respiratorie, este mai intinsa si mai bine vascularizata.
Structura intern` a mucoasei nazale :

epiteliu cilindric, stratificat, ciliat

corion (vase de sange) care permit aerului sa fie incalzit si umezit, datorita evaporarii de la suprafata
mucoasei.

2
ACP
b.

Faringe , impartit in nazofaringe, orofaringe ( la nivelul lui se incruciseaza cavitatea bucala


cu cea respiratorie), laringofaringe (organ respirator si de fonatie).
c.
Laringele organ cu dubla functie : respiratorie si fonatorie.
1.
forma de trunchi de piramida
2.
comunica la baza cu faringele printr-un orificiu delimitat de epiglota si cartilajele aritenoide; inferior se
continu` cu traheea.
3.
Format din cartilaje legate intre ele prin ligamente si articulatii. Pe cartilaje se prind muschii striati ai
laringelui.
4.
Pe peretii laterali se afla 2 perechi de pliuri : 2 superioare= vestibulare si 2 inferioare= corzile vocale,
care delimiteaza orificiul glotic.
Functia fonatorie a laringelui :
Laringele este organul vorbirii prin corzile vocale. Producerea sunetelor este determinata de apropierea corzilor
vocale, care astfel ingreuneaza glota ( cu cat corzile vocale sunt mai apropiate cu atat sunetele emise sunt mai
inalte ).
Sunetele sunt produse prin vibratia corzilor vocale la iesirea aerului din plamani. Ele vor fi intarite de cavitatea
toracica, nazala, bucala, sinusurile paranazale (cu rol de cutie de rezonanta). Pentru sunetele articulate mai participa
si limba, dintii, valul palatin.
d. Traheea.
1.
organ sub forma de tub care continua laringele pana la vertebra T 4 , unde se imparte in cele 2 bronhii.
Bronhiile patrund in plamani prin hil.
2.
L= 10-12 cm
3.
Are un schelet fibro-cartilaginos , format din 16-20 de inele cartilaginoase ,incomplete posterior, la acest
nivel existand muschiul neted traheal.
4.
Datorita structurii fibro-cartilaginoase si musculare, traheea are o mare elasticitate, putandu-se lungi si
scurta ca un resort. Ea poate fi mobilizata lateral de tumorile dezvoltate in vecinatatea ei.
e. Bronhiile
De la nivelul T4, traheea se ramifica in cele 2 bronhii principale- dreapta si stanga , care vor patrunde in plaman
prin hil, unde se ramifica intrapulmonar, formand arborele bronsic. Bronhiile principale au structura asemanatoare cu
traheea, inele cartilaginoase (9-12), incomplete posterior. (reprezinta segmentul extrapulmonar al arborelui bronsic;
odata patrunse in plaman constituie segmentul intrapulmonar al arborelui).

B. PLAMANII
In alcatuirea plamanilor se disting : arborele bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis. Sunt situati in cavitatea
toracica, avand o capacitate de 4500- 5800 cm3 de aer, cu variatii individuale. Au consistenta elastica, buretoasa.

Forma: trunchi de con, cu baza spre diafragm: varful depaseste in sus prima coasta si vine in raport cu
organele de la baza gatului .
Configuratia externa : plamanul :
drept : 3 lobi :superior, mijlociu, inferior
stang : 2 lobi, superior si inferior.
Sunt delimitati de 2 fete : costala -convexa(in raport cu coastele : pe ea se vad scizurile care impart plamanii
in lobi) si mediastinala-plana (in raport cu organele din mediastin); pe aceasta fata se vede hilul pulmonar, pe unde
intra sau ies vasele de sange , nervii, bronhia principala.
Configuratia interna : Fiecare lob este impartit in segmente, unitati morfologice delimitate imperfect de
septuri conjunctive. Segmentele sunt alcatuite din lobuli, ca mase piramidale cu baza catre suprafata externa a
plamanului, constituite din ramificatii ale bronhiolelor si vase de sange , inconjurate de tesut conjunctiv.
Invelit in pleura, formata din 2 foite : una viscerala, care acopera plamanii patrunzand in scizuri, si una
parietala, care captuseste peretii cutiei toracice. Intre ele se afla lichid pleural, in cantitate minima.
Mediastinul este spatiul cuprins intre cei 2 plamani; anterior, ajunge pana la stern, posterior pana la
coloana vertebrala, inferior pana la diafragm`, iar superior comunica larg cu baza gatului.
ARBORELE BROSIC
Este format din caile respiratorii intrapulmonare, rezultate din ramificatiile bronhiilor principale :

3
ACP
Parenchimul pulmonar :

Bronhii
principa
le
Bronhiole
respirato
rii

Bronhi
i
lobare
Canale
alveola
re

Bronhii
Inter
Bronhiole
segment
lobular
terminale
aree
e
Saci
,in care se deschid alveolele pulmonare.
alveolari

Traheea si bronhiile extralobulare au in peretii lor inele cartilaginoase , cu rolul de a mentine deschise caile
respiratorii in conditiile variatiei de presiune din inspiratie si expiratie. Ele reprezinta unitati anatomice si patologice
ale plamanilor. Au limite, aeratie, vascularizatie si patologie proprii. Plamanul drept are 10 segmente, cel stang 9.
Bronhiile terminale si respiratorii, lipsite de inele cartilaginoase, au un strat muscular dezvoltat, regland astfel
circulatia aerului in caile intrapulmonare.
Bronhiolele respiratorii+ canalele alveolare+ sacii alveolari + alveolele pulmonare = ACINUL PULMONAR =
UNITATEA MORFOFUNCTIONALA A LOBULULUI PULMONAR.
Alveolele pulmonare (700 mil.) reprezinta suprafata de schimb a plamanului. Peretele alveolelor, adaptat
schimburilor gazoase, este format din :
epiteliu alveolar, unistratificat
membrana bazala
tesut conjunctiv cu : fibre elastice, capilare provenite din ramurile terminale ale arterei pulmonare si arterele
bronsice.
Epiteliul alveolar + membrana bazala a alveolei+ membrana bazala a capilarului +endoteliul capilar constituie
MEMBRANA ALVEOLO-CAPILARA , prin care se face shimbul de gaze.
VASCULARIZATIA PLAMANILOR
a. Vascularizatia functionala : apartine micii circulatii (arterele si venele pulmonare).
b. Vascularizatia nutritiva : asigurata de arterele bronsice (din artera toracala) care aduc la plaman sange cu
oxigen. sangele venos ajunge in sistemul azygos care se termina in vena cava superioara. Acest tip de
vascularizatie face parte din marea circulatie.
C.FIZIOLOGIA RESPIRATIEI
Respiratia face parte dintre functiile de nutritie. Se compune din 2 etape fundamentale :
procesul de respiratie externa sau pulmonara - prin care se face schimbul de oxigen si dioxid de carbon la
nivel pulmonar.
Procesul de respiratie interna sau celulara, prin care se face schimbul de gaze la nivel celular.
Procesul de respiratie este continuu; oprirea lui duce in scurt timp la moartea celulelor deoarece organismul nu
dispune de rezerve de oxigen ,iar acumularea de dioxid de carbon este toxica pentru celule.
Din punct de vedere functional, respiratia prezinta :
1. ventilatia pulmonara - deplasarea aerului in ambele sensuri intre alveolele pulmonare si atmosfera.
2. difuziunea O2 si CO2 intre alveole si sange .
3. transportul O2 si CO2 prin sange si lichidele organismului catre si de la celule.
4. reglarea ventilatiei.
1.Ventilatia pulmonara
Inspiratia- proces activ; 1 secunda
- contractia muschilor inspiratori (sternocleidomastoidieni, pectoralul mare, dintatul mare, trapezul)
- marirea volumului cutiei toracice prin cresterea celor 3 diametre:
diametrul longitudinal se mareste prin contractia diafragmei, care ii micsoreaza bolta apasand asupra
organelor abdominale. In respiratia de repaus, este principala modalitate de realizare a ventilatiei
pulmonare.

diametrul antero-posterior se mareste cu cca 20% prin ridicarea grilajului costal; aceasta se
produce prin contractia muschilor intercostali externi.

transversal se maresc prin ridicarea si orizontalizarea si rotatia coastelor, Modificarea volumului


cutiei toracice determina modificari corespunzatoare ale volumului plamanilor care adera prin pleura
viscerala de cutia toracica. Lichidul pleural favorizeaza alunecarea si coeziunea dintre cele 2 foite.
- Presiunea intrapulmonara scade cu 2-3 mmHg (devine 1 cmH 2O fata de 0 cmH 2O in repaus) fata de
presiunea atmosferica

4
ACP
-

Aerul patrunde in plamani .( 500ml aer)

Expiratia proces pasiv; 2-3 secunde.


- toracele revine la dimensiunile sale de repaus, datorita relaxarii musculaturii inspiratorii.
- Plamanii nu mai sunt tinuti in stare de tensiune si se retracta.
- Presiunea alveolara creste cu 2-4 mmHg ( devine +1 cmH2O).
prin forte elastice pulmonare ( de recul) care sunt fortele elastice ale tesutului
- Expiratia se realizeaza
pulmonar si fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care captuseste la interior peretii alveolari
(surfactant). Deoarece suprafata interna a alveolelor este acoperita de acest strat subtire de lichid, si in alveole exista
aer, aici apar forte de tensiune superficiala. Intrucat acest fenomen este prezent in toate spatiile aeriene pulmonare,
efectul este o forta rezultanta a intregului plaman, numita forta de tensiune superficiala , la care se adauga
elasticitatea tesutului pulmonar ,favorizand expiratia.
In conditii de efort sau conditii patologice, expiratia devine activa, intrand in actiune anumite grupe musculare
toracice, care, prin contractia lor, determina tractiunea coastelor in jos si contractia muschilor abdominali. Astfel
,coboara rebordul costal ai se micsoreaza volumul cutiei toracice, amplificand bolta diafragmatica.
Miscarile inspiratorie si expiratorie se succed ritmic, fara pauza, in tot cursul vietii. Ele pot fi inscrise cu
ajutorul pneumografului (pneumograma).
Variatiile presiunii in timpul miscarilor respiratorii se pot evidentia cu ajutorul aparatului Donders.
Presiunea pleurala este presiunea din spatiul pleural ( dintre foita viscerala si parietala a pleurei). In mod
normal exista o suctiune permanenta a lichidului din acest spatiu, ceea ce duce la o presiune negativa la acest
nivel ( mai mica decat presiunea atmosferica). Aceasta presiune variaza in functie de fazele respiratorii.
Presiunea alveolara este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare.in repaus, cand glota este inchisa si aerul nu
intra in plamani, presiunea in orice parte a arborelui respirator este 0 mmHg.
In inspiratie este 1 cm apa
In expiratie este + 1 cm apa
2.Volume si capacitatii pulmonare
Frecventa miscarilor respiratorii :
barbat 16 resp/min
femeie 18 resp/min.
aceste valori sunt pentru condiitiile de repaus; ele se modifica in functie de necesitatile organismului. Pot creste in
efort fizic sau conditii patologice : febra, hipertiroidism, hipoxie 40-60 resp/min (tahipnee).
1. volumul curent =VC= 500 ml ( introdus intr-o inspiratie normala)
2. volumul inspirator de rezerva= VIR = 1500 ml( introdus intr-o inspiratie fortata).
3. volumul expirator de rezerva = VER = 1000ml-1500ml( expirat intr-o expiratie fortata).
4. volumul rezidual= VR= 1500 ml ( volumul de aer care ramane in plamani si dupa o expiratie fortata).
5. Capacitatea inspiratorie suma dintre VC si VIR. Este cantitatea de aer pe care o persoana o poate respira
pornind de la nivelul expirator normal pana la distensia maxima a plamanilor ( 2000 ml).
6. Capacitatea reziduala functionala suma dintre VER si VR; cantitatea de aer care ramane in plamani la
sfarsitul unei expiratii normale (2000 ml).
7. Capacitatea vitala CV- este suma dintre VC+ VIR+ VER; este volumul maxim de aer pe care o persoana il
poate scoate din plamani dupa o inspiratie maxima ( 3500 ml).
8. Capacitatea pulmonara totala (CPT) este suma dintre CV + VR; este volumul maxim pana la care pot fi
expansionati plamanii prin efort inspirator maxim (5000 ml)
VC + VIR + VER = CV CAPACITATEA VITALA (3000ml 3500ml ml)
VER +VR = CAPACITATEA REZIDUALA FUNCTIONALA (2300 ml)
VC + VIR= CAPACITATEA INSPIRATORIE (2000 ml)
CV +VR = CPT CAPACITATEA PULMONARA TOTALA (4500ml 5000ml)
DEBITUL VENTILATOR ( minut volum respirator) este cantitatea de aer mobilizata pe minut in repaus.
Este produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie ( 500 ml X 18 resp/min = 9 l/min.)
Ventilatia alveolara - este vol de aer care ajunge in zona alveolara in fiecare minut si participa la schimburile
gazoase respiratorii.
Are valoare medie de 4.5- 5 l/min , adica jumatate din debitul ventilator ; restul reprezinta ventilatia
spatiului mort ( aer care umple caile respiratorii pana la bronhiile terminale fara sa participe la schimburile
gazoase).
Este unul din factorii majori care determina presiunile partiale ale gazelor in alveole.
-

5
ACP
3.Difuziunea gazelor
Se realizeaza datorita diferentei de presiune intre aerul alveolar si sangele capilar. Sensul procesului va fi intotdeauna
orientat dinspre zona cu presiune mai mare spre zona cu presiune mai mica.
Concentratia gazelor in aerul alveolar este foarte diferita de cea din aerul atmosferic, si aceasta deoarece
cu fiecare respiratie aerul alveolar este inlocuit doar partial cu aerul atmosferic.
Din aerul alveolar este extras oxigenul si acesta primeste permanent CO2 din sangele pulmonar.
Aerul atmosferic uscat care patrunde in caile respiratorii este umezit inainte de a patrunde in alveole.
Aerisirea lenta a alveolelor este importanta ptr prevenirea schimbarilor bruste ale concentratiei sangvine a
gazelor.
Membrana alveolo-capilara este alcatuita din :
endoteliu capilar
interstitiu pulmonar
epiteliu alveolar
surfactant
Factorii care influenteaza difuziunea gazelor prin membrana alveolo-capilara :
presiunea partiala a gazului in alveola
presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar
coeficientul de difuziune al gazului- specific pentru fiecare tip de molecula
dimensiunile membranei respiratorii- invers proportionala cu grosime si direct proportionala cu suprafata.
Grosimea sa medie este de 0.6 microni, iar suprafata sa totala este de 50-100 m patrati.
Difuziunea O2 se face din alveola pulmonara ( presiunea O2 este de 100 mmHg) in sangele capilarului
( presiunea O2 aici este de 40 mmHg). Sangele arterial care paraseste teritoriul pulmonar are o saturatie in O2 de
numai 97,5% datorita amestecului cu mici cantitati de sange venos din capilarele alveolare.
Dupa ce traverseaza mb respiratorie O2 se dizolva in plasma si trece in hematii unde se combina cu hemoglobina.
In mod normal, egalarea presiunilor partiale alveolara si sangvina se face in 0.25 de secunde. Hematia petrece 0.75
sec in capilarul pulmonar; daca echilibrarea apare in 0.25 sec diferenta de 0.50 secreprezinta marginea de siguranta
care asigura preluarea O2 in perioadele de stres ( efort fizic, altitudine ).
Difuziunea CO2 se face invers: din sangele venos ( cu o presiune de 47 mmHg) in aerul alveolar ( cu
presiunea de 40 mmHg).
Gradientul de presiune destul de redus dintre cele 2 medii (7 mmHg) este suficient deoarece CO2 are un
coeficient de solubilitate de 25 de ori mai mare decat cel al O2, si o viteza de difuziune de 20 de ori mai mare.
Egalarea presiunilor partiale , alveolara si sangvina, se face in 0.25 sec.
4.Transportul gazelor
Transportul O2 se face astfel :
1% -1.5 %-dizolvat in plasma
98.5- 99 % sub forma de oxihemoglobina (combinatie labila)
Datorita fierului bivalent (Fe+2) din Hb, aceasta se combina foarte rapid cu O2, fiecare din cei 4 atomi de fier ai
gruparilor hem putand fixa o molecula de O2. In repaus, sangele arterial transporta sub forma de HbO2 98,5% din
intreaga cantitate de O2.
Fiecare gram de Hb transporta 1.34 ml O2; in mod normal exista 12-15 gr Hb/ dl sange. Astfel sangele
arterial transporta 20 ml O2/dl.
Forma dizolvata, desi doar 1%, este cea mai importanta deoarece se afla in schimburi directe cu lichidele
interstitiale si cu celulele.
La tesuturi, HbO2 se descompune, iar Hb se va combina cu CO2 care va difuza din lichidul interstitial
( 60mmHg) in sangele capilar (40 mmHg). Disocierea oxihemoglobinei in tesuturi depinde de mai multi factori :
presiunea partiala a O2 si CO2, temperatura si pH-ul.
in lichidul interstitial presiunea O2 este de 40mmHg iar in sangele capilar de 97 mmHg, ceea ce
favorizeaza disocierea
scaderea pH-ului tisular, respectiv a afinitatii Hb pentru O2, se realizeaza datorita generarii si acumularii
locale de acid carbonic (influenta CO2).
Cresterea temperaturii scade capacitatea Hb de a fixa O2, deci disocierea HbO2.
In conditiile de activitate tisulara crescuta, ca urmare a acestor factori, HbO2 se disociaza mai repede, eliberand
tesuturilor cantitatea de O2 necesara. Utilizarea O2 de catre celule are loc in mitocondriile acestora , in care se
desfasoara procese de oxido-reducere complexe, sub actiunea enzimelor specifice, substantele organice fiind oxidate
pana la CO2 si H2O, eliberand energia chimica.
Fiecare 100 ml sange elibereaza la tesuturi , in repaus, cate 7 ml O2.( 7%). Acesta este coeficientul de
utilizare a O2 . in efortul fizic poate creste pana la 12 %. Prin cedarea oxigenului la celule, o parte din
HBO2 devine Hb redusa care imprima sangelui venos culoarea rosie- violacee.

6
ACP
-

Transportul CO2 se face astfel : difuzeaza din celule in capilare, determinand cresterea presiunii sale partiale in
sangele venos cu 5-6 mm Hg fata de sangele arterial.
5% dizolvat in plasma
5% sub forma de carbaminHB ( combinarea CO2 cu gruparile NH2 ale lanturilor proteice ale Hb)
90% sub forma de combinatii labile ( bicarbonati, carboHb). Obtinut prin fenomenul de membrana
Hamburger= fenomenul migrarii clorului , care are loc in eritrocite.
CO2 rezultat din oxidarile tisulare difuzeaza rapid in lichidul interstitial, si in lichidele plasmatice. De asemenea,
datorita difuzibilitatii crescute, el patrunde usor si in eritrocite.
Atat in plasma cat si in eritrocite, sub influenta anhidrazei carbonice, CO2 se hidrateaza formand acidul carbonic
care se desface rapid eliberand anionul bicarbonic
( HCO3-) , care se combina cu
K in eritrocite ( 10%)
Na in plasma.(70%).
Deci sub forma de bicarbonati, CO2 circula in proportie de 80%.

5.Reglarea respiratiei
Adaptarile ventilatiei pulmonare la necesitatile organismului se face prin mecanisme foarte fine ce regleaza
permanent ventilatia prin modificarile frecventei si amplitudinii respiratiei. Concomitent cu modificarile ventilatorii
se produc si modificari circulatorii adaptative ( conform necesitatilor tisulare ).
Reglarea respiratiei se face nervos : automat si voluntar (comportamental) si umoral.

reglarea nervoasa
a. Reglarea automata a ventilatiei :
In conditii obisnuite de viata, reglarea ventilatiei este asigurata de structuri nervoase situate in formatiunea reticulata
bulbo-pontina, cu capacitatea de a descarca ritmic impulsuri.
Impulsurile , prin tracturile bulbo-spinale ajung la motoneuronii medulari , de unde, prin fibre motorii, ajung la
musculatura inspiratorie (contractii ritmice)
Daca se realizeaza o sectiune intre :
Bulb si maduva - respiratiile se opresc ( sunt afectate caile bulbospinale)
in MS, sub C5- respiratiile nu se modifica deoarece se pastreaza intacte legaturile dintre bulb si segmentele
cervicale de origine ale nervului frenic care inerveaza diafragma.
La nivelul puntii (sectionati si nervii X)- respiratii rare, mai putin ample, cu prelungirea inspiratiei respiratii
apneustice. Aceasta deoarece vor fi separati cei 2 centrii respiratori pontini :
2. apneustic care prelungeste durata inspiratiei, scade frecventa respiratorie= respiratii adanci si
prelungite ;
3. pneumotaxic - transmite impulsuri spre aria inspiratorie si limiteaza inspiratia. Poate creste frecventa
respiratorie pana la 40 resp/min.
In bulb se descriu 2 centrii respiratori (inspirator si expirator), legati anatomic si functional. Ei raspund de ritmul de
baza, automat ,involuntar. Bilateral aici exista 2 grupuri de neuroni ce asigura ritmul de baza :
GRD- grupul respirator dorsal
Bilateral, in bulb, in NTS
Neuroni inspiratori generatori ai ritmului primar, de baza al respiratiei.
Aferente : nv. IX si X, care culeg informatii de la chemoreceptorii periferici si
receptorii mecanici din plaman.
Eferente : la motoneuronii intercostali, la nervol frenic, GRV
GRV grupul respirator ventral
Anterior si lateral de GRD
Raspund de inspiratia si expiratia fortata
Transmit impulsuri spre musculatura abdominala, in expiratia fortata ( este un mecanism
de suprastimulare la nivele inalte ale ventilatiei pulmonare)
Ambele grupuri respiratorii sunt influentati de SNC : punte, talamus, scoarta, SRAA, nervul X, IX, somatici.
GRD sunt :
1. stimulati de :
cresterea presiunii CO2
scaderea presiunii O2
hTA
temperatura crescuta a mediului extern si intern
scaderea pH-ului
-

7
ACP
cresterea activitatii SRAA
proprioreceptorii din muschii intercostali, diafragm, articulatiile sternocostale, costovertebrale (efort)
2. inhibati de :
destinderea plamanilor
HTA
Scaderea temperaturii
Dus rece- oprirea temporara a respiratiei.
-

In substanta reticulata a TC intre bulb si partea superioara a puntii, exista 2 populatii celulare de unitati respiratoriiinspiratorie si expiratorie - ca doua coloane neintrerupte, alipite puternic si interconectate prin largi suprafete de contact.
b. reglarea comportamentala si voluntara a respiratiei
Centrii bulbo-pontini, desi dotati cu activitate automata, si modifica activitatea in functie de informatiile primite de la
diferiti receptori periferici (extero- , proprio- si interoreceptori) si sub influenta impulsurilor de la nivelul unor formatiuni
superioare ( hipotalamus, sistem limbic, scoarta cerebrala ). Aceste formatiuni actioneaza direct sau prin intermediul
centrilor controlului automat, asupra motoneuronilor medulari care inerveaza musculatura respiratorie si integreaza functia
respiratorie in activitati comportamentale.
Impulsurile de la scoarta cerebrala explica de ce respiratia poate fi oprita in mod voluntar (apnee) poate fi
amplificata sau superficializata, accelerata sau incetinita.
Influenta voluntara a ritmului respirator detine o functie fundamentala in activitatile specific umane : vorbit, cantat , vocal
sau cu instrumente vocale de suflat; in aceste conditii respiratia este controlata -nu de centrii bulbo-pontini- ci de scoarta
cerebrala.
B. Reglarea umorala
1.

CO2 o crestere de numai 0,2 % a CO2 in aerul alveolar, deci in sangele arterial,
determina dublarea frecventei si cresterea amplitudinii respiratiei.
el modifica automatismul centrilor respiratori fie direct, fie prin modificarea concentratiei de hidrogen in
LCR (deoarece CO2 in LCR se combina cu apa, dupa care se descompune rapid in hidrogen si ion bicarbonic
-HCO-3
2.

O2- scaderea concentratiei in plasma determina o stimulare mai slaba a centrilor


respiratori.
- O2 actioneaza asupra centrilor respiratori prin intermediul chemoreceptorilor din sinusul carotidian si a crosei aortice.