Sunteți pe pagina 1din 12

10 Decizia de finanţare a firmei

Problematica se include în strategia financiară a firmei.


Finanţarea firmei se poate realiza în mai multe forme, multe comune
tuturor tipurilor de societăţi, dar şi cu particularităţi de la un tip la altul.
Titlul
Tipul de expresie
Participanţii
de societate a capitalului
social
Societate pe Acţionari a căror răspunderi este în limita acţiunilor
Acţiuni
acţiuni SA deţinute
Societate în - comanditaţi, răspund personal, solidar şi nemărginit cu
comandită pe Acţiuni întreaga lor avere prezentă şi viitoare;
acţiuni SCA - comanditari, răspund în limita aportului la capital
Societate în - similar SCA;
comandită Părţi sociale - capitalul social se evidenţiază distinct în două conturi,
simplă SCS câte unul pentru fiecare categorie de participanţi
- asociaţi, fiecare răspunde solidar şi nemărginit
Societate
Părţi sociale indiferent de mărimea părţilor sociale deţinute;
în nume
nenegociabile - cesiunea părţilor sociale ale unui asociat se face numai
colectiv SNC
cu acordul tuturor celorlalţi
- asociaţi, fiecare răspunde în limita părţilor sociale
Societate cu
deţinute;
răspundere Părţi sociale
- cesiunea părţilor sociale ale unui asociat se face cu
limitată SRL
acordul majorităţii
Figura 40 Tipuri de societăţi

Capitalul social angajat într-o societate poate fi definit la mai multe


niveluri, rezultând mai multe categorii de capital.
Categorii
Caracteristici
de capital
Autorizat Menţionat în certificatul (autorizaţie) de constituire eliberat(ă) de
autoritatea publică
Subscris Valoarea acţiunilor declarată de fiecare viitor acţionar că doreşte să o
cumpere;
Înscrisă în Registrul de subscrieri;
Preţul subscrierii este preţul de emisiune anunţat de fondatori.
Apelat Suma echivalentă coeficientului de vărsământ anunţată subscriitorilor
că trebuie să o depună
Declarat Valoarea vărsămintelor făcute în contul subscrierilor
Figura 41 Categorii de capital la constituirea unei societăţi
Gestiunea financiară a întreprinderii

Posesorii capitalului social al întreprinderi pot beneficia de diverse drepturi


patrimoniale sau aşa-zise privilegii.

Tipuri de privilegii
Caracteristici
ale acţionarilor
Dreptul acţionarului de a-şi exercita votul în Adunarea Generală a
De vot acţionarilor proporţional cu cota în capitalul social a acţiunilor pe
care le deţine.
Dreptul acţionarului de a primi dividend proporţional cu cota în
De dividend
capitalul social a acţiunilor pe care le deţine;
Rata dividendului este în funcţie de cota din profit alocată pentru
- nespecificat;
distribuirea dividendului;
Mărimea dividendului este fixată apriori şi se reţine din profitul
- specificat
net înainte de distribuirea dividendului nespecificat.
Dreptul acţionarului de a nu pierde dividendul aferent
anului/anilor în care nu s-a putut distribui dividend, ci de a-l
De dividend cumula până la momentul în care se poate plăti;
cumulativ În anul în care se pot face plăţi în contul dividendului se asigură
întâi plata celui cumulativ şi în măsura în care mai este posibil se
distribuie şi alte dividende.
Dreptul acţionarului de a primi dividend suplimentar peste cel
rezultat din privilegiul de dividend;
În cazul în care profitul net disponibil pentru capitalizare este
De participaţie
apreciat ca prea mare în raport cu strategia de dezvoltare a firmei,
Consiliul de Administraţie poate decide ca cel puţin o parte a
acestuia să se atribuie acţionarilor cu privilegii de participaţie
Dreptul acţionarului de a schimba acţiuni ale unui emitent pe
De conversiune
orice fel de alt titlu mobiliar emis de acelaşi emitent
Dreptul acţionarului sau al societăţii emitente însăşi de a putea
răscumpăra acţiuni ale societăţii emitente, dacă îşi exprimă
intenţia şi anunţă preţul de răscumpărare;
De răscumpărare
Derogare de la regula uzuală că intenţia de achiziţie se poate
materializa prin procedura uzuală a unui ordin de cumpărare
introdus la bursă
De subscriere Vezi subcapitolul 10.1.1
De atribuire Vezi subcapitolul 10.1.2

Figura 42 Privilegii ale acţionarilor

10. 1 Finanţarea prin emisiunea de acţiuni

Creşterea capitalului social al unei întreprinderi este o decizie strategică, ce


poate fi materializată prin mai multe modalităţi:
• aport de numerar;
• incorporarea rezervelor;
• conversiunea datoriilor.
Decizia de finanţare a firmei

10.1.1 Creşterea capitalului social prin aport de numerar

Căi:

- creşterea numărului de acţiuni;


- creşterea valorii nominale a acţiunilor existente.

Caracteristici:

• este o finanţare prin resurse proprii externe, adică ale acţionarilor, nu


ale societăţii însăşi;
• efect monetar:
creşterea lichidităţilor; consecinţe:
) creşterea producţiei;
) creşterea profitului;
) creşterea dividendului;
) creşterea ratei dividendului;
- acces sporit la credite bancare; motivaţie: existenţa unei garanţii mai
mari ca rezultat al creşterii capitalului social;
• efect asupra structurii acţionariatului:
- dacă toţi vechii acţionari îşi finalizează dreptul de subscriere
structura acţionariatului nu se schimbă;
- nefinalizarea dreptului de subscriere înseamnă că vechii acţionari nu
cumpără integral sau parţial acţiunile care li se cuvin din noua
emisiune, adică îşi vând integral sau parţial dreptul de subscriere;
• efect de piaţă: cursul acţiunilor se reduce; motivaţie:
- creşterea numărului de acţiuni (vezi prima din cele două căi de
creştere a capitalului social menţionate mai sus);
- creşterea valorii nominale mai repede decât a profitului ulterior (vezi
a doua din cele două căi de creştere a capitalului social menţionate
mai sus);
• efect de randament: reducerea ratei dividendului (în cazul celei de-a
doua căi dacă valoarea nominală a acţiunilor creşte mai repede decât
profitul ulterior).
Gestiunea financiară a întreprinderii

Dreptul de subscriere:
- apare în cazul unei emisiuni suplimentare de acţiuni care este destinată
vânzării;
- constă în dreptul vechilor acţionari de a cumpăra cu prioritate acţiuni
din noua emisiune;
- cursul bursier nou (Cbn) al tuturor acţiunilor respectivului emitent (atât
cele vechi, cât şi cele nou emise) are valoarea teoretică:
N ⋅ Cbv + n ⋅ Pe
Cbn = (1)
N+n
unde: Cbv = cursul bursier al vechilor acţiuni;
N = numărul de acţiuni vechi;
n = numărul de acţiuni nou emise;
Pe = preţul de emisiune al noilor acţiuni.

- condiţie de „emisiune reuşită”:


Cbv ≫ VN (2)
Pe ∈ [VN; Cbv] (3)
unde: VN = valoarea nominală a acţiunilor (aceeaşi şi pentru cele vechi şi pentru
cele noi);
≫ = evident mult mai mare.

- efect de curs: Cbn < Cbv (4)

Consecinţă: vechii acţionari pierd din capitalizarea lor bursieră.


- compensarea pierderii se face prin dreptul de subscriere a cărui valoare
este:
n
ds = Cbv – Cbn = (Cbv – PE) (5)
N+n
unde: ds = valoarea dreptului de subscriere;
Observaţie: dreptul de subscriere poate fi vândut.

• în ţările cu piaţă bursieră puternică există un segment aparte al acesteia


pe care se negociază numai drepturi de subscriere;
• un drept de subscriere vândut înseamnă că acţionarul nu va mai
achiziţiona acţiuni noi; el transmite posibilitatea de achiziţie
cumpărătorului dreptului de subscriere, care va deveni astfel acţionar al
respectivei societăţi emitente;
• cumpărarea acţiunilor noi se face la preţul de emisiune.
Decizia de finanţare a firmei

10.1.2 Creşterea capitalului social prin încorporarea rezervelor

Căi: fondul de rezervă se transferă parţial în capitalul social.

Caracteristici:
• este condiţionată de faptul că restul de fond de rezervă este în limita
legală / statutară prevăzută;
• pentru surplusul de capital social rezultat se emit acţiuni (de regulă cu
aceeaşi valoare nominală cu a celor deja existente), care sunt atribuite
gratuit vechilor acţionari;
• este o finanţare din resurse proprii interne, respectiv profit net
nedistribuit acţionarilor în anii anteriori când s-au făcut vărsăminte în
contul fondului de rezervă;
• efect monetar: nu aduce lichidităţi; acces sporit la credite bancare;
motivaţie: existenţa unei garanţii mai mari ca rezultat al creşterii
capitalului social;
• efect asupra structurii acţionariatului: - nu o modifică decât dacă unii
din acţionari îşi vând dreptul de atribuire;
• efect de piaţă: cursul acţiunilor se reduce; motivaţie:
- creşterea numărului de acţiuni;
- posibilitatea ca producţia şi respectiv profitul să nu crească, ceea ce
ar diminua dividendul pe acţiune şi rata dividendului;
• efectul de randament: reducerea ratei dividendului, în caz că profitul nu
creşte corespunzător creşterii capitalului social.
Dreptul de atribuire:
- apare în cazul unei emisiuni suplimentare de acţiuni care este destinată
distribuirii gratuite acţionarilor existenţi;
- constă în dreptul acţionarilor de a primi cu titlu gratuit acţiunile noii
emisiuni, ca rezultat al faptului că în anii în care s-au făcut vărsăminte
la fondul de rezervă ei ar fi putut primi dividend majorat, dar nu l-au
primit tocmai datorită respectivelor vărsăminte;
- cursul bursier nou (Cbn) al tuturor acţiunilor respectivului emitent (atât
cele vechi, cât şi cele nou emise) au valoarea teoretică:
N ⋅ Cbv
Cbn = (6)
N+n
- condiţie de „emisiune reuşită”; vezi relaţia (2) de mai sus;
- efect de curs şi consecinţa lui: vezi relaţia (4) de mai sus;
- compensarea pierderii se face prin dreptul de atribuire a cărui valoare
este:
n ⋅ Cbv
da = Cbv – Cbn = (7)
N+n
Gestiunea financiară a întreprinderii

- cumpărătorul dreptului de atribuire poate cumpăra acţiuni de la emitent,


la o valoare egală cu noul curs bursier teoretic.

10.1.3 Creşterea capitalului social prin conversiunea datoriilor

Căi: emisiunea de titlurilor numite „obligaţiuni convertibile în acţiuni”.

Caracteristici:
• este condiţionat de faptul ca emitentul să aibă încheiate cel puţin două
bilanţuri anuale;
• împrumutul are caracter obligatar şi respectă toate regulile unui astfel de
împrumut (elemente tehnice, regulament de derulare, modalitate de
emisiune etc.);
• împrumutul are caracter convertibil; ca urmare se precizează:
- rata de conversie (numărul de acţiuni ce revine în schimbul unei
obligaţiuni care se converteşte);
- termenul de conversie („până la data” sau „în intervalul”);
- caracterul conversiei (obligatorie sau nu);
• efect de randament: rdoc < rdos (8)
unde: rdoc = rata dobânzii la obligaţiunile convertibile;
rdos = rata dobânzii la obligaţiunile simple.

• efect monetar: emitentul are acces la un împrumut mai ieftin; la


scadenţă nu apar fluxuri de plăţi decât dacă conversia nu este
obligatorie;
• efect patrimonial:
- la scadenţă capitalul social creşte cu valoarea obligaţiunilor convertite;
- se modifică structura capitalului propriu şi a capitalului permanent.

10.2 Finanţarea prin emisiunea de obligaţiuni


Obligaţiunile, ca şi acţiunile sunt titluri mobiliare; ele prezintă, unele faţă
de altele, anumite specificităţi (figura 43).

Specificitate
Caracteristici
Obligaţiuni Acţiuni
Negociere în bursă Da Da
Tip de titlu Titlu de credit Titlu de proprietate
Durata titlului Poate fi şi nedeterminată Determinată
Venitul generat Fix Variabil
Preţ de emisiune De regulă sub pari Al pari
Răscumpărarea Al pari Nu este obligatorie
Posibilitatea suplimentării unei Nu Da
emisiuni
Sursa de finanţare în care se regăseşte Capitalul permanent Capitalul social

Figura 43 Paralelă între titlurile mobiliare clasice


Decizia de finanţare a firmei

Împrumutul obligatar este caracterizat prin mai multe elemente tehnice


(figura 44).

Element tehnic Mod de calcul Caracteristici


Valoare nominală Suma înscrisă pe obligaţiune; la ea se bonifică rata
VN nominală a dobânzii; pe baza ei se calculează
cursul bursier
Preţul de emisiune Suma cu care o obligaţiune se vinde la momentul
PE emisiunii
Rata nominală de dobândă Rata de dobândă cu care se remunerează
dn împrumutul
Cuponul D = dn ⋅ VN Suma dobânzii cu care se remunerează împrumutul
D
Durata împrumutului Scadenţa finală a împrumutului, când obligaţiunile
T trebuie răscumpărate de emitent
Prima de rambursare R = PR - PE Avantajul financiar oferit la scadenţă deţinătorului
R de obligaţiuni
Preţul de răscumpărare Suma, anunţată în momentul emisiunii, la care se
PR va răscumpăra la termen, de către emitent, o
obligaţiune.

Figura 44 Elementele tehnice ale unui împrumut obligatar

Pentru a exprima calităţile financiare ale unei obligaţiuni pe durata vieţii


sale sunt folosiţi indicatori de randament cum sunt:

• valoarea cuponului în ziua a „z”-a după cea mai recentă scadenţă


expirată de plată a dobânzii:
C = C% ⋅ VN (9)
unde: C% - expresia procentuală a valorii cuponului în ziua a „z”-a după cea mai
recentă scadenţă expirată de plată a dobânzii:
dn ⋅ z
C% = (10)
365

• cursul obligaţiunii nudă de cupon:


VP
c= ⋅ 100 (11)
VN
unde: VP – valoarea de piaţă a obligaţiunii (preţul de piaţă, preţul cu care se
poate achiziţiona o obligaţiune la un moment dat pe piaţă);

• preţul obligaţiunii la piciorul cuponului:


p=c+C% (12)

• valoarea de piaţă a obligaţiunii cu cupon inclus:


VP1 = p ⋅ VN (13)
Gestiunea financiară a întreprinderii

• rata de oportunitate a împrumutului, adică acea rată de actualizare d a


fluxurilor financiare viitoare degajate de împrumut şi care face ca
valoarea actuală a acestora să fie egală cu preţul de emisiune; rata de
oportunitate rezultă ca soluţie a ecuaţiei:

T
PE = ∑ D ⋅ (1 + d)
t =1
-t
+ PR(1 + d) - T (14)

Condiţionări:

- dn < d; efect: emitentul este în avantaj; consecinţe la emisiune: emisiunea


nu se vinde, adică emitentul este în situaţia de a nu obţine împrumutul;
soluţii:
o reducerea preţului de emisiune;
o creşterea dobânzii nominale;
o creşterea preţului de răscumpărare.
- dp > dn; efect: emitentul este în avantaj;
- dp > d; efect: emitentul este în avantaj.
unde: dp = rata de dobândă a pieţei;

• rata efectivă a dobânzii de (calculată la scadenţa dobânzii):

D dn
de = = (15)
VP c

Calculul valorii de piaţă

D
- uzual: VP = (16)
dp
Efectul dobânzii pieţei: dacă se preconizează o evoluţie dinamică
ascendentă atunci tendinţa valorii de piaţă este să se reducă.

- formula completă:

T
VP = ∑ D ⋅ (1 + dp)
t =1
-t
+ PR(1 + dp) - T (17)
Decizia de finanţare a firmei

Modalităţi de rambursare

- la finele perioadei de scadenţă:


• anual / semestrial sunt scadenţe de plată a dobânzii;
• valoarea împrumutului (exprimată la preţ de răscumpărare) se
rambursează la scadenţa finală;
- cu amortismente constante:
VN
Am = (18)
T
VNt = VNt-1 – Am (19)
Dt = dn ⋅ VNt-1 (20)
At = Am + Dt (21)
unde: Am = amortisment, adică suma ce se plăteşte la scadenţa anuală ca o rată
pentru rambursarea unei părţi din datoria contractată efectiv (adică
fără remunerare);
VNt = valoarea rămasă de rambursat la finele anului t;
At = anuitatea de plată în anul t, adică suma ce se plăteşte la scadenţa
anuală ca serviciu al datoriei (adică rata curentă de plată plus
remunerarea).

- cu anuităţi constante:
VN
A= T
(22)
∑ (1 + dn )
t =1
−t

Dt = dn ⋅ VNt-1 (23)
Amt = A - Dt (24)
VNt = VNt-1 - Amt (25)

10.3 Finanţarea prin leasing

Pentru beneficiar
Pentru societatea de leasing
În principiu (chiriaş, debitor, zis
(zisă locator)
locatar)
Operaţiune de cumpărare a unui
bun cu scopul de a-l închiria Operaţiune de închiriere a
Operaţiune mixtă de:
(contra unei chirii numită rată de unui bun, urmând a plăti
închiriere
leasing) şi în final de a-l relua în chiria din rezultatele
creditare
folosinţă, de a-l reînchiria sau de exploatării acestuia
a-l vinde la valoarea reziduală

Figura 45 Conţinutul leasing-ului


Gestiunea financiară a întreprinderii

Specifităţi:
- durata contractului = durata legală de amortizare a bunului;
- rezilierea = numai prin expirarea termenului de contract sau prin
hotărâre judecătorească;
- situaţia bunului la = revine în folosinţa locatorului;
încetarea contractului
- variante de destinaţie = - locatorul îl poate cumpăra cu drept de preempţiune;
a bunului la încetarea - reînnoirea contractului cu prioritate pentru locatorul
contractului contractului expirat;
- vânzarea (prin licitaţie ) pronind de la valoarea reziduală.

10.4 Costul capitalului

Pentru capitalul împrumutat costul reprezintă rata dobânzii (d).


Corectitudinea acestui cost se verifică prin compararea valorii capitalului
împrumutat (C) cu valoarea actuală (VA) a plăţilor în contul lui:

T
VA = ∑ A (1 + d)
t =1
t
−t
(26)

unde: At = anuitatea plătită în anul t;


T = durata în ani a scadenţei de rambursare.

Dacă:
C = VA ⇒ costul este corect;
C > VA ⇒ costul îl avantajează pe debitor;
C < VA ⇒ costul îl avantajează pe creditor.

Pentru capitalul social costul reprezintă rata dividendului (rd).


Corectitudinea acestui cost se verifică prin compararea preţului de emisiune (PE)
cu valoarea actuală a dividendelor de plată pe durata deţinerii acţiunii:

T
VA = ∑ DIV (1 + rd)
t =1
t
−t
(27)

DIV
rd = (28)
VN

unde: DIVt = dividendul plătit în anul t;


T = durata (în ani) a deţinerii acţiunii;
VN = valoarea nominală a acţiunii.
Decizia de finanţare a firmei

Dacă:
PE = VA ⇒ costul este corect;
PE > VA ⇒ costul avantajează societatea emitentă şi îl dezavantajează pe
acţionar;
PE < VA ⇒ costul dezavantajează societatea emitentă şi îl dezavantajează
pe acţionar.

Observaţie:
Dacă rata dividendului creşte anual cu o rată g, iar dividendul anului 1 este
DIV1, atunci dividendul anului t este:

DIVt = DIV1 ⋅ (1 + g) t - 1 (29)


Ca urmare, valoarea actuală a dividendelor de plată pe durata deţinerii
acţiunii este:

DIV1
VA = (30)
rd − g

Din comparaţia preţului de emisiune cu valoarea actuală menţionată se


obţine o relaţie care exprimă rata dividendului în raport cu preţul de emisiune, rata
anuală de creştere a dividendului şi valoarea acestora în anul 1, astfel:

DIV1
re ≷ +g (31)
PE

în care semnele >, = , < care dau sensul relaţiei de ordine au aceiaşi semnificaţie ca
în comparaţia dintre PE şi VA.

Pentru aportul de capital prin acţiuni noi costul reprezintă, de asemenea,


rata dividendului. Corectitudinea sa se verifică similar cazului capitalului social,
doar că în comparaţia lui PE cu VA se foloseşte aportul de numerar al noilor
acţiuni, zis preţ net al noilor acţiuni PN şi avem:

PN = PE(1 – e) (32)

unde: PE = preţul de emisiune al noilor acţiuni;


e = coeficientul procentual exprimând cheltuiala de emisiune.

Pentru atragerea rezervelor costul este tot o rată de dividend, iar


corectitudinea sa se verifică similar aportului de capital folosind un coeficient e
similar dar cu valoarea mai mică.
Gestiunea financiară a întreprinderii

Pentru acţiunile privilegiate costul este tot o rată de dividend.


Corectitudinea acestui cost se verifică similar capitalului social, doar că rata
dividendului este calculată la o valoare nominală egală cu preţul de emisiune
folosit pentru acţiunile privilegiate, de regulă un preţ mic sau chiar simbolic:

DIVp
rd = (33)
PE p

unde: DIVp = dividend pentru acţiuni cu privilegiu de participaţie;


PEp = preţul de emisiune al acţiunilor privilegiate.

Pentru întregul capital costul se determină ca o medie aritmetică a


costului (cj) diferitelor surse de finanţare ponderat cu cota parte (αj) a unei surse în
totalul capitalului întreprinderii:

J
c = ∑cj ⋅ αj (34)
j =1

unde: c = costul mediu al capitalului total al întreprinderii;


J = numărul de surse de finanţare.

S-ar putea să vă placă și