Grup si echipa

ntr-o institutie notiunea de grup este vitala. Fiecare individ apartine unui grup restrans, inscris in
mare grup pe care-l constituie institutia. Exista diferite forme de management care se bazeaza,
toate, in ciuda diferentelor dintre ele, pe idea de grup. Anumite organizatii aleg sa stimuleze prin
concurenta, competitie intre diferite echipe, compartimente, pentru altele -din contra-forta sta in
unitate, eliminarea fragmentarilor din comunicare. Oricare arfi optiunea, comunicarea interna, ca
instrument de implementare a strategiei, va cauta sa federalizeze aceste microstructuri si sa
creeze o dinamica a grupului. Un individ se va simti puternic daca adera la microgrup din
convingere personala si daca are, in acelasi timp, constiinta faptului ca actioneaza coerent cu
ceilalti. De aceea managementul participativ propune un mod de a functiona pe baza
principiului papusilor rusesti : fiecare membru al colectivului are un proiect personal care se
desfasoara in cadrul proiectului de serviciu, acesta din urma fiind el insusi inscris in cadrul unui
proiect al departamentului, de exemplu, care, la randul lui, este inscris in obiectivul proiectului
institutional.
In cadrul conceptului de grup, trebuie facuta o distinctie intre :
Grupul de apartenenta - acela din care individual face parte prin statutul sau social real ;
Grupul de referinta - acela care, asa cum indica numele, este un grup ce reprezinta o referinta
pentru individ prin adeziunea personala si caruia i-ar placea sa-i apartina.
Cele doua grupuri pot coincide, dupa cum pot la fel de bine sa intre in concurenta.
Rezumand, comportamentele nostre pot fi determinate de dubla influenta a grupului nostru de
apartenenta si a altuia, care exercita de fapt o presiune superioara.
"Pe de alta parte, institutia, cand se prezinta - in exterior, ca si in interior - drept grup de referinta
prin leadership-ul sau, cauta sa creeze un sentiment de mandrie, mandria de a apartine unui grup
de referinta pentru toti." Anunturile de angajare sau ofertele educationale ale scolilor utilizeaza
acest resort psihologic pentru a tenta. "Se mizeaza pe dorinta de a intra intrun lider (grup de
referinta), care corespunde unui profil de lider (deci - indirect - grup de apartenenta) " (M. Jouve,
2005, p. 63).

Echipa
In opinia lui Erving Goffman, echipa, mai bine zis "echipa performatoare", este acel "grup de
indivizi care coopereaza pentru a pune in scena o anumita rutina, un anumit scenariu, ceea ce
confera efortului lor o dimensiune dramatica; iar una dintre caracteristicile definitorii ale acestei
grupari este integrarea situatiei proiectate de fiecare individ participant in proiectia cultivata si
sustinuta de cooperarea intima a celorlalti" (E. Goffman, 2003, apud S. Stefan, M. A. Ionescu,
2006, p. 35). Chiar daca pentru fiecare dintre membrii echipei realitatea are dimensiuni si
intelesuri diferite, intre acesti indivizi se incheie un fel de acord mutual conform caruia ei
accepta sa sustina partiturile celorlalti, convinsi fiind ca si aceia le vor sustine propriul rol in
piesa pe care au convenit s-o interpreteze. In fata publicului lor, pe scena organizatiei din care fac
parte, coechipierii nu-si submineaza pozitiile si nu incearca sa se ridice unii deasupra altora
pentru ca spectacolul, in totalitatea lui, este mai presus decat stralucirea de moment a solistului.

Goffman considera ca individual internalizeaza standardele echipei, iar constiinta lui ii cere sa le
mentina in prezenta altora printr-o complicata "manevra de autoinselare", de "distantare de sine".
Echipe versus grupuri
Prin definitie, echipa este un grup, dar nu orice grup este o echipa. Uneori, echipa mai este
numita si grup de lucru, pentru a se sublinia adaptabilitatea celei dintai, dar distinctia dintre cele
doua entitati este neta, dupa cum ne asigura sociologii. Prezentam comparativ, in Tabelul
(S. Stefan, M.A. Ionescu, 2006, pp. 85-86) particularitatile echipei si ale grupului de lucru, in
genere:
Tabelul
Caracteristicile grupului de lucru
Misiunea organizatiei se regaseste in obiectivele

Caracteristicile echipei
Misiunea organizatiei este sursa din care
echipa isi alege obiective particulare

imediate ale grupului

Obiectivele sunt impuse din exterior

Obiectivele sunt alese si atingerea lor

este asumata

Lider formal, desemnat

Lider informal, functia de conducere

fiind preluata de oricare dintre membrii
echipei in functie de context

Responsabilitatea formala revine conducatorului

Responsabilitatea se distribuie intre

membrii echipei

Responsabilitatile individuale se refera doar la Responsabilitatea este in primul rand

sarcinile repartizate initial
comuna si apoi individuala
Finalizarea sarcinii este rodul insumarii eforturilor Finalizarea sarcinii este rodul efortului
individuale
colectiv si al celor individuale
Grupul se bazeaza pe suma entitatilor lui

Echipa se bazeaza pe comunitate, ca

entitate

Grupul se reuneste in sedinte formale, care au rolul

de pregatire a frontului de lucru, de alocare a
resurselor, raspunzand functiei manageriale de
organizare, de coordonare si de evaluare

Reuniunile echipei sunt informale, fara

limita de timp, au rolul de solutionare a
problemelor si de identificare a
drumului de urmat

Grupului ii sunt caracteristice normele formale,

Echipa are norme riguroase, dar

nescrise, care sunt respectate in vederea
pastrarii coeziunii

administrative, care nu sunt intotdeauna respectate

Disciplina este urmarita prin control, iar absenta ei

Disciplina este liber consimtita, abaterea

de la norme fiind corectata in timp real

este sanctionata
In
cazul
succesului,
recompensele
sunt In cazul succesului, recompensele sunt
individualizate, previzibile, cuantificate a priori
colective, dar si individualizate, in acord
cu dimensiunea performantei
In cazul esecului, sanctiunile morale revin grupului, In cazul esecului, sanctiunile morale si
dar sanctiunile administrative revin indivizilor
administrative revin echipei

Grupului nu are, de regula, o subcultura puternica

Echipa se mandreste cu o subcultura

puternica

Climatul in cadrul grupului este nesemnificativ, Climatul in cadrul echipei este unul
formal sau absent
dintre factorii care asigura succesul
Grupul incearca sa-si mentina forma prin actiuni Echipa se autodezvolta prin actiuni
programate (training)
spontane, eficiente (team building)
Admiterea de noi membri este formala, neutra Admiterea de noi membri este
lipsita de culoare si de caldura umana
informala, provocatoare, destinsa si
riguroasa
Excluderea unui membru este gestionata pe cale Excluderea unui membru al echipei este
administrativa, impersonala si rece
un eveniment important, in masura sa
conduca la o reevaluare a normelor
Desi contestate uneori, echipele pot realiza ceea ce nu pot face grupurile formale. Aceasta
superioritate este data de faptul ca membrii lor cunosc misiunea, obiectivele de lucru si

principiile codului deontologic pe care si le-au asumat - toate insusite in mod voluntar. Dar,
numai in conditiile in care echipa se maturizeaza va dobandi caracteristici definitorii: vizune,
eficienta si performanta.
Normele
Pe parcursul intregii noastre copilarii, al educatiei noastre, apoi al intregii noastre vieti de adult,
ne atasam de anumite norme. Aceste norme .
-

ne indica atitudinile sociale adaptabile oricarei situatii (sa fii "bine crescut" nu
inseamna oare sa ai atitudinea potrivita la momentul potrivit ?) ;

ne includ intro conduita generala, pentru ca normele sunt colective (din acest principiu
au luat nastere expresii precum "sa fii intre oamnei bine", "sa fii din aceeasi lume" sau
"din lumea buna").

Normele se bazeaza pe modele biologice, familiale, profesionale, adica pe arhetipuri de conduita,

de ganduri ce depind de viata noastra, de sex, meserie, statut familial.
Pentru a obtine adeziunea receptorului - beneficiar, publicitatea :
- ii va permite, prin produs (calitatea educatiei) si /sau marca (Colegiul National de Arte "Regina
Maria", Colegiul National "Mircea cel Batran" ) sa se incadreze in norme, sa isi asigure rolul, sa
isi indeplineasca statutul (cadru didactic recunoscut profesional, performant, cu rezultate vizibile
in spatiul educational regional sau national) ;
- ii va oferi mijlocul de a se adapta la o societate in miscare, dinamica, in evolutie (adoptarea
unor metode moderne de predare-invatare, utilizarea sistemului informatizat in demersul
didactic, participarea la cursuri de formare, schimbarea locului de munca, a unitatii de
invatamant conform propriilor nevoi) ;
- se va sprijini pe norme si curente socioculturale pentru a-si construi argumentarea, isi va
conferi la randul sau un rol educativ sau contraeducativ (invatamantul in limba si traditia
diferitelor etnii, dezvoltarea profesionala - formator in diferite domenii de activitate).
Adeziunea individuala la norme se inscrie intrun consens general si, rezultat al unei conditionari
educative, actioneaza mai mult sau mai putin constient. Michele Jouve distinge doua forme de
adeziune, conform carora aceasta este : extrinseca si intrinseca.
Adeziunea extrinseca - este numita astfel atunci cand individul se adapteaza, in deplina
intelegere, pentru a nu fi un marginal, pentru a apartine unui grup, prin conformism. Ar putea fi
vorba de un efort de moment, de o concesie provizorie.
Exemplu : Vom desfasura unele activitati didactice in cabinetul multimedia, chiar daca eficienta
lectiilor nu este intotdeauna aceeasi la toate disciplinele si continuturile.
Adeziune intrinseca - este numita astfel cand legile au fost interiorizate si asimilate pana la
punctul in care individul crede intro filosofie, un demers, o alegere personala, astfel ca are un
raspuns automat la o situatie data, un mod de exprimare : cel al grupului in care se vrea integrat

Exemplu : vom desfasura unele activitati didactice in cabinetul multimedia, deoarece catedra de
biologie a elaborat un soft educational care a fost foarte bine asimilat de elevi si apreciat colegii
de aceeasi specialitate.
Scopul ideal al comunicarii interne si al publicitatii este tocmai aceasta adeziune intrinseca.
Pentru ca influenta sa fie mai puternica - in sensul unei adeziuni sau al unei schimbari - vor fi
alesi liderii : intrun grup, liderul influenteaza in primul rand opiniile, atitudinile si deciziile.
Aceasta este legea fundamentala a oricarei dinamici a grupurilor. In consecinta, il vom alege pe
lider din diferite motive : reprezinta colectivitatea; este specialistul, interlocutorul privilegiat; are
carisma.
In invatamant nu intotdeauna regulile/normele sunt aplicate. Avand in vedere regulamentele si
metodologiile de concurs pentru ocuparea functiilor de conducere, directorii fie sunt numiti de
inspectorul general prin detasare in invatamant pe o perioada determinata, fie participa la
concurs oricare cadru didactic, care indeplineste conditiile minimale impuse de metodologie.
Este greu de presupus ca, in aceste conditii, liderii formali raspund unor cerinte reprezentate prin
competente de comunicare, profesionale, sociale care sa-i legitimeze fara drept de apel pentru
functia de director sau director adjunct. In comunitatile mai mici si medii un rol important, deloc
de neglijat il are si primarul, pe cand consiliul profesoral nu are nici macar un rol consultativ, cu
exceptia directorului adjunct, care este validat de consiliul de administratie, dupa promovarea
concursului.
Rolurile
Rolul, la randul sau, este fixat de o lege colectiva : urmandu-si pozitia, fiecare individ isi vede
functia, activitatea, determinata de societate. Aceasta lege colectiva se manifesta sub forma
regulamentelor, codurilor, semnalelor, care se traduc in termeni de indicatii, interdictii si
recomandari.
Rolului stabilit, explicit al fiecaruia trebuie sa i-l adaugam pe cel, nu mai putin important, pe care
fiecare interlocutor il asteapta de la celalalt din perspectiva functiei sale sociale. Este ceea ce se
numeste asteptarea de rol, care constituie un element de complexitate suplimentara. Daca este
adevarat, de exemplu, ca, asa cum auzim spunandu-se deseori, "sa fii parinte nu-i lucru usor",
asta se intampla pentru ca definitia pe care parintii o au despre rolul lor, determinata de legile
comune ale societatii, ale culturii, nu raspunde neaparat asteptarilor copilului. Ambiguitatea se va
regasi si la nivelul rolurilor profesionale. Ea face deseori trimitere la cercurile de reflectie : "Ce
asteptam de la personalul de conducere, de la profesor ?" - intrebari care arata ca rolul poate
depasi modelul stereotipizat. Uneori este necesara o reajustare, o compunere, o regularizare sau o
complementaritate.
Acest lucru este valabil si pentru asteptarile legate de rolul de beneficiar (elev, tanar, adult
formabil) prin raportare la publicitate.
Exemplu : Scoala noastra - care va invata, va indruma, va educa, va pregateste pentru cariera
si in care puteti sa aveti incredere. In doua cuvinte : Scoala prietenoasa.
Atribuim normelor o putere supraindividuala, in sensul ca, mai presus de individ, ele asigura o
coeziune sociala. Putem deci sa estimam ca, in masura in care publicitatea si comunicarea interna
vehiculeaza norme, ele detin o forma de putere si se folosesc de ceea ce numim un supralimbaj.