Istoricul bioeticii.

Principiile etice care stau la

baza cercetarii stiintifice pe subiectul uman.
Principiile bioeticii: beneficenta, nonmaleficenta, autonomia, justitia.
Dezvoltarea bioeticii.
Nevoia de bioetica.
Conflicte si dileme.

Prof. GC Curca
Prof. de medicina legala si Bioetica
Discipl. Medicina legala si Bioetica,
Depart. 2 Stiinte Morfologice
Fac. de Medicina, UMFCD Bucuresti

Etapa 1
Actiunea: practica medicala neunitara la patul
bolnavului, etic si profesional
Masura: juramantul Hipocratic 450 i.H.,
Hisbah atestat in 931 d.H, juramantul
Maimonide 1170 d.H

Repere ale eticii medicale in Europa

450 IH
Juram Hipocratic (cca 450 iH): a creat relatia medicpacient a dezvoltat practica medicala clinica la patul
bolnavului, a sustinut necesitatea existentei corpului
profesional, a sustinut o declaratie de intentie
(Juramantul) la intrarea in practica medicala ca un
normativ al moralitatii profesionale ce trebuie acceptat
si implinit de catre toti, nevoia de solidaritate colegiala,
umanismul si competenta profesionala.
Etica medicala (studiul filozofic al moralei in practica
medicala) incepe o data cu practica medicala la patul
bolnavului si Juramantul Hipocratic ca si normativ al
moralitatii actului medical, ca si reglementare a
moralitatii relatiei medic-pacient.

Organizatie socio-profesionala
Beneficenta
Independenta
Justitie
Pro-viata: nu eutanasiei, avortului

Juramantul Hipocratic

Non-maleficenta
Competenta, profesionalism
Egalitarism, Nondiscriminare
Fidelitate
Responsabilitate

Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra
dupa abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere:
Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu,
si atunci cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe
copii sai ca pe fratii mei pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara
vreun acord scris, si invatandu-i , sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor
mei si catre discipolii care au prestat un juramant dupa legile medicale, dar nu si catre altii.
Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin
departe orice vatamare si injustitie.
De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui n aceast privin.
Tot aa nu voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata
si arta mea.
Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta
munca.
Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie
din vina mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi
sau sclavi.
Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care
nu trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.
Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de
catre toti oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intam"

REPERE ALE ETICII MEDICALE IN LUMEA ARABA

931
In Etica Medicului (Adabul Tabib) scrisa de Ishap bin Ali Al Rahawi (854-931) in
Al Raha, nordul Siriei se descriu cu doua secole anterior sistemului Hisbah,
sistemul de licentiere al medicului, norme cu privire la documentatia medicala,
folosirea actelor si documentelor medicale in educatia profesionala, controlul
calitatii actuliu medical, rezolvarea litigiilor, etc. [1,2].
...medicului nu ii este permis sa ingrijeasca pacienti pana cand nu trece testele
mentionate mai sus si examinarile. Daca le trece ii va fi permis. Medicul, cand va
intra la pacient sa il trateze, mai intai va cere o coala alba de hartie pe care dupa o
evaluarea a pacientului va scrie numele pacientului, prima zi a bolii apoi a doua si
a treia dupa cum sunt. Am gasit acea boala. Boala mi s-a aratat prin aspectul
urinii, pulsului, sau ce alte semne am vazut. I-am prescirs medicamente si ce
medicamente i-am prescris, ori ce dieta.[3]
[1] Al- Shaizaris book. On Supervision (Hisbah) over Physicians, Oculists, Orthopedists and Surgeons
[http://earchiving.wordpress.com/category/medical-record-keeping-islam-5th-century/]
[2]M. Zuheir Al Kawi, History of medical records and peer review, Editorial, King Faisal Specialist Hospital, 1997
[3]Ishaq bin Ali Al Rahawi. Adabul Tabib (Ethics of the Physician). Verification by Dr. Muraizen Saeed Assiri. Issue No. 9.
Riyadh: King Faisal Center for Research and Islamic Studies, 1992:264-5.

 Apoi va pleca si va lasa ce a scris familiei pacientului. Cand va reveni

va urmari daca sunt semne de schimbare si va inregistra la fel de
fiecare data in fiecare vizita a sa. Daca vede vreun semn de
inrautatire va mentiona aceasta. Daca inrautatirea apare dupa cum
a spus va nota aceasta pana la sfarsitul bolii cu fiecare iintalnire a
pacientului. Daca pacientul recupereaza va pastra aceste
documentari pentru a-si aduce aminte in cazul in care o boala
asemanatoare apare si la alta persoana pe care o trateaza. [3]
Daca pacientul moare si cineva ridica intrebare cu privire la calitatea
ingrijirii atunci doctorul se va intalni cu cei ce au experienta va
aduce cu sine documentarea pentru a fi examinata de cei ce au
cunsotiinte profesionale. Daca boala a decurs dupa cum a spus el si
semnele bolii sunt cele cunsocute si caracteristice iar
medicamentele si ingrijirea au fost satisfacatoare, medicului I se va
multumi si el va pleca. Iar daca nu, va primi ce merita[3].

930-1000 In Lumea araba

Normele documentate de practica medicala erau cunoastere comuna si
adaptate dupa normele grecesti. Mai tarziu aceste norme au devenit lege
prin decretul din anul 931 AD al califului abasid Al Muqtader prin care nici
un medic nu avea voie sa ingrijeasca un pacient pana cand nu va parcurge o
exminare si nu va primi un certificat care sa ateste ca a trecut acea
examinare[4].
Sistemul Hisbah (sistemul de control al calitatii) a fost aplicat in medicina
pentru prima data in lumea araba in secolul 11 descris in cartea lui Al Shaizari
[1]
4. Ibn Abi Osaibiaa. Uyunul Anbaa fi Tabaqatil Atibbaa (Sources of the News in the Ranks of Physicians). Verification by Nizar Reda.
Beirut: Al Haya House, Beirut, 1992:302.

Juram Maimonide (cca. 1170 dH) in Europa mediteraneana

si Asia : umanism si competenta profesionala, a valorizat calitatile medicului si
nevoia lor de autodezvoltare, prin calitatile sale morale actul medical castiga in
moralitate, a sustinut valori prudentiale si toleranta fata de diversitate, nevoia de
colegialitate. A initiat modelul de tratament bio-psihologic.

1170

In Europa mediteraneana si Asia

Juram Maimonide (cca. 1170 dH): umanism si competenta profesionala, a valorizat calitatile
medicului si nevoia lor de autodezvoltare, prin calitatile sale morale actul medical castiga in
moralitate, a sustinut valori prudentiale si toleranta fata de diversitate, nevoia de
colegialitate. A initiat modelul de tratament bio-psihologic.

"Dumnezeul meu, pune in inima mea iubirea pentru arta si pentru toate creaturile.
Sa nu accepti ca setea de castig si de glorie sa imi influenteze arta, pentru ca dusmanii adevarului si ai iubirii de
oameni sa nu ma poata abuza ori sa ma indeparteze de la datoria mea nobila de a face bine copiilor tai.
Sustine forta inimii mele pentru ca sa pot fi intotdeauna gata sa servesc atat pe cel sarac cat si pe cel bogat, pe
prieten dar si pe dusman, pe cel bun cat si pe cel rau.
F, Doamne, ca in cel atins de boal s nu vd altceva dect omul suferind.
Fa astfel ca spiritul meu sa ramana liber si clar la patul bolnavului si sa nu se rataceasca inainte de a inregistra tot
ceea ce experienta si stiinta m-au invatat.
Fa astfel ca bolnavii sa aiba incredere in mine si in arta mea pentru a urma sfaturile mele si prescriptiile mele.
Indeparteaza de patul lor pe sarlatanii inarmati cu miile lor de sfaturi sip e cei care stiu tot pentru ca vanitatea poate
esua cele mai bune intentii ale artei si conduce adesea spre moarte.
Daca ignorantii ma blameaza fa astfel ca iubirea mea pentru arta sa imi fie aparatoare si sa ma faca invulnerabil
pentru ca sa pot continua fara sa tin seama de prestigiul, renumele si varsta dusmanilor mei. Da-mi Doamne,
indulgenta si rabdare pe langa bolnavii incapatanati si grosolani.
Fa astfel ca sa fiu ponderat in toate, dara fara limita in iubirea pentru stiinta. Nu ma fa sa cred ca pot totul. Da-mi
forta, vointa si ocazia de a cunoaste mereu mai mult.
As putea astazi afla lucruri nestiute ieri caci arta este mare dar spiritul omului este patrunzator si mereu mai in fata.
F-m s in seama, n faa celor din breasla mea, de sfaturile celor cu adevrat tiutori i ale celor dornici s m
nvee s neleg, cci mare i necuprinsa este ntinderea tiinei!
(traducere literara dupa Soulier, Du Serment d'Hippocrate l'thique mdicale, Thse mdecine, Marseille, 1985
[http://wij.free.fr/maimonid.htm])

Etapa 2
Actiunea : cazul Neisser, 1897-1899
Masura: Norme cu privire la cercetarea pe
subiectul uman in Germania 1900-1931

Gerhard Armauer Hansen

n. 1841; 1866 absolvent Oslo

1868 incepe studiul leprei cu Danielssen
1872-73 descopera bacteria si anunta ca a identificat cauza
(un germen) dar nu a putut lega etiologic bacilul de boala
1979 il roaga pe Albert Neisser sa il ajute in histopatologia
produselor biologice
1880 Neisser anunta singur descoperirea leprei prin
identificarea bacilului in produsele recoltate de Hansen
Sub presiunea de a putea macar lega bacilul de boala
clinica, dupa 1880 Hansen contamineaza intentionat cativa
subiecti umani, femei, in speranta ca va demonstra
legatura cauzala: acestea insa nu fac boala si astfel nu
obtine demonstratia.
Este acuzat de incalcarea bunei conduite in cercetare.
Ordinul medicilor il condamna la ridicarea dreptului de
libera practica
Ramane in organizarea sistemului medical ca expert in
lepra, implementeaza primele masuri epidemiologice,
promoveaza legea cu privire la lepra si reduce nr. de leprosi
cu 2/3, Norvegia fiind tara cu cel mai bun control al leprei:
profilaxia norvegiana este preluata in toate tarile
Moare in 1912 la 71 de ani de inima desi suferea de sifilis
de 50 de ani si devine o legenda a medicinii norvegiene.

Albert Neisser

n. 1855, 1877 absolvent in Breslau

1879 descopera gonococul (Neisseria ghonorhoae)
1880 anunta descoperirea etiologica a leprei
1882 numit profesor extraordinar
1898 publica date despre seroterapia sa contra
sifilisului; pentru baza de cercetare si-a ales ca
subiecti umani prostituate: unele se imbolnavesc
Este acuzat de incalcarea bunei conduite in
cercetare dar ordinul medicilor il absolva de
acuzatie, pacientele neputand aduce dovezi ca sau imbolnavit din seroterapia lui Neisser iar nu de
pe urma meseriei lor
Contribuie la diagnosticul sifilisului (lucreaza cu
Wasserman), la tratamentul sifilisului (Salvarsan,
Paul Ehrlich) si la profilaxia sifilisului
Moare in 1916 de septicemie la 61 de ani dupa 37
de practica
Unul dintre cei mai mari bacteriologi inscris in
panteonul medical al Germaniei

1900 in Germania

In 1891 ministerul Prusac al interiorului a emis o directiva catre toate inchisorile ca

testul la tuberculina utlizat in tratamentul tuberculozei sa nu fie folosit in nici un caz
impotriva vointei pacientului.
Dar primele regulamente si norme despre cercetarea stiintifica in Europa au fost
emise de catre Ministerul Prusac pentru afaceri medicale, religioase si educatie in
1900. Acestea au fost ocazionate de catre cazul Neisser care a ajuns sa fie discutat
chiar si in Parlamentul Germaniei unde a intrunit consensul cu privire la introducerea
bazei legale a consimtamantului informat si a deschiderii secretului profesional:
Directorii medicali sunt atentionati ca orice interventie medicala alta decat
diagnosticul, ingrijirea, imunizarea sunt excluse cat timp subiectul uman e minor ori
lipsit de competenta din orice ratiuni sau daca subiectul nu si-a dat consimtamantul
intr-o forma lipsita de ambiguitate dupa o examinare corespunzatoare a posibilelor
consecinte negative ale interventiei. Orice cercetare ori interventie trebuie implinite
numai de catre directorul medical sau cu autorizatia lui ori a ei.

[http://web.archive.org/web/20080304153538/http://www.bmj.com/archive/7070nd1.htm]

Intr-un raport olograf, Emil von Behring argumenta in 1900 in referire la cazul Neisser
ca autoexperimentarea trebuie intotdeauna sa preceada experimentul pe pacienti.
Emil von Behring aprecia ca experimentarea pe subiectul uman este neetica daca se
efectueaza fara consimtamantul voluntar la subiectului.

 Emil Adolf von Behring (n. 15

martie 1854, Hansdorf - d. 31
martie 1917, Marburg) a fost un
bacteriolog i serolog german, care
a descoperit mpreun cu japonezul
Kitasato Shibasaburo serul
antitetanic.
n anul 1890, mpreun cu Paul
Ehrlich, a descoperit antitoxina
difteric. Pentru meritele sale a
primit n anul 1901 premiul Nobel
pentru medicin.

[http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Adolf_von_Behrin
g]

1931 in Germania
In 1931 Reich-ul german a emis un regulament detaliat cu privire la
Ghiduri pentru noi terapii si experimentarea umana. Ghidul
distinge clar intre cercetarea terapeutica (noi terapii) si cea nonterapeutica (experimentarea umana) si stabileste un set de
precautii stricte.
Noile terapii pot fi aplicate numai daca exista consimtamantul sau
proxi consimtamantul a fost dat in clar si indiscutabil dupa o
prealabila informare. Noi terapii pot fi introduse fara consimtamant
numai daca sunt urgent ceerute si nu pot fi amanate datorita nevoii
de a salva viata sau a preveni deteriorarea sanatatii.In aceste
cazuri un raport va documenta clar aceste preconditii.
Cercetarea non-terapeutica nu este permisa fara consimtamant.
[http://web.archive.org/web/20080304153538/http://www.bmj.com/archive/7070nd1.htm]

1934-1039 in Germania
1934 legea privind prevenirea urmailor bolnavi genetic
1939 decretul de eutanasiere
Decretul de eutanasie al deficientilor: Reich Leader Bouhler and
Dr. Brandt are charged with the responsibility for expanding the
authority of physicians, to be designated by name, to the end that
patients considered incurable according to the best available
human judgment [menschlichem Ermessen] of their state of health,
can be granted a mercy death [Gnadentod]. A. Hitler, 1939,
(Traducere in engleza, citat de Robert Jay Lifton, The Nazi Doctors: Medical Killing and the Psychology of
Genocide, Basic Books 1986, 64, http://en.wikipedia.org/wiki/Action_T4)

Decretul Eutanasiei devine in 1939 politica de stat (actiunea T4).

El va fi revocat din acelasi ordin in 1941 pentru a preveni refuzul
cetatenilor la inrolare dar va continua neoficial.

Etapa 3
-Actiunea: Eugenia 1870-1945, experimentele
din cel de-al doilea razboi mondial, 19391942-1945
-Masura: Codul de la Nuremberg, 1947

Experimente desfasurate pe subiecti umani in lagare de concentrare

naziste in al doilea RM
1. gemeni (Auschwitz),
2. transplant de muschi/oase/nervi (Dachau)
3. traumatisme cranio-cerebrale (Dachau)
4. hipotermie (Dachau)
5. malarie (Dachau),
Experimente desfasurate asupra
6. altitudine inalta (Dachau)
prizonierilor, Shir Ishii, unitatea 731
7. gaze iritante
(1935-1945): arme biologice si toxice de
8. sulfonamida (in trat. Streptocociilor)
lupta
9. tetanos, gangrena gazoasa
http://en.wikipedia.org/wiki/Unit_731
10. apa de mare (exper. pe romi),
11. sterilizare (Auschwitz, Ravensbrck)
12. eugenie, igiena rasiala (Ravensbrck)
13. otravuri (Buchenwald)
14. bombe incendiare cu fosfor
http://en.wikipedia.org/wiki/Nazi_human_experimentation
Profesionisti

1939-1945
Al doilea RM

Persoane limitate in
Indezirabili, raufacatori,
cunoastere si abilitati:
neasimilati, marginalizati,
prost platiti, saraci
care franeaza dezvoltarea
sociala generand prejudicii
si cheltuieli ce depasesc
beneficiile comunitare: fara plata

Valoare sociala si genetica redusa

Clasa care munceste

si isi aduce onorabil
aportul la bunul mers
al societatii:
echitabil platiti

Posedand cunoastere,
abilitati sporite, expertiza
ridicata, capabili
sa-I invete pe altii, etc.:
bine platiti

independenti,
antreprenori, persoane
ce creaza locuri de
munca, capital:
foarte
bine platiti

Valoare sociala si genetica ridicata

Francis Galton, 1883: introduce termenul de eugenie (http://en.wikipedia.org/wiki/Eugenics)

Tribunalul de la Nuremberg, 1947

In 1947 in Tribunalul de la Nuremberg au fost adusi in judecata 23 de medici care

au fost banuiti ca:
au desfasurat ori comandat experimente pe om
ori ca au condus destinele sistemului medical in perioada Germaniei naziste in care s-au
constatat atrocitati la adresa libertatii si demnitatii umane

Au fost acuzati de:

1.

2.

3.

Crime de razboi = experimente medicale pe om fara consimtamantul subiectului pe

prizonieri de razboi si civi din tarile ocupate, crime, brutalitati, cruzimi, torturi, atrocitati si
alte acte inumane savarsite asupra prizonierilor. Uciderea in masa a prizonierilor de razboi
si a civililor din tarile ocupate, stigmatizarea lor pe motive de varsta, tulburare psihica,
boala incurabila, handicap fizic, si uciderea lor prin administrarea de gaz, injectie letala si
alte metode in case de ingrijire, aziluri, sau camp concentrational.
Crime impotriva umanitatii. Crime indreptate impotriva civililor, a bunurilor culturale ale
umanitatii, a valorilor individuale si nationale, fara a fi ocazionate de actiuni de lupta sau
decurgand din actiuni de lupta, cu scopul explicit de a anihila, a distruge, a inlatura, grupuri
umane, populatii, natiuni, adresand actiuni fizic precum si catre valorile si cultura lor.
Participare si apartenenta de membru intr-o organizatie criminala

http://en.wikipedia.org/wiki/Doctors'_Trial

1949, CODUL DE LA NUREMBERG

1. Consimmntul voluntar al participanilor ntr-un experiment este esenial.
2. Rezultatele care urmeaz s fie obinute din experiment trebuie s fie benefice pentru
societate, iar aceste rezultate nu pot fi obinute prin alte mijloace.
3. Studiul trebuie s fie fundamentat pe rezultatele obinute din experimente pe animale i
cunotine privind istoria natural a bolii, astfel nct rezultatele anticipate s justifice
desfurarea experimentului.
4. Orice suferin sau lezare fizic sau psihic inutile trebuiesc evitate n timpul desfurrii
experimentului.
5. Nici un experiment nu trebuie efectuat dac exist indicii c acesta ar putea duce la decesul sau
lezarea participanilor, cu excepia situaiilor n care cercettorul particip el nsui ca subiect n
experiment.
6. Gradul de risc asupra subiecilor nu trebuie s depeasc importana umanitar a problemei
cercetate n experiment.
7.Trebuie luate msuri adecvate pentru a evita lezarea sau decesul participanilor.
8. Experimentele trebuiesc conduse numai de ctre persoane cu calificare tiinific.
9. Participanii au dreptul de a decide terminarea participrii ntr-o cercetare la orice moment
dac ei consider c participarea nu mai poate fi continuat.
10. Cercettorul care conduce experimentul trebuie s fie pregtit s-l ncheie dac el consider
c continuarea experimentului va duce la producerea de leziuni, dizabiliti sau decesul
participanilor.

Etapa 4
Actiunea: incalcari repetate ale eticii cercetarii
stiintifice pe subiect uman in multe tari, 19501964
Masura : Declaratia de la Helsinki , 1964

1950 in Suedia

Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial

1.Experimentel Vipeholm, Suedia, 1950: zahar pentru copii handicapati mental pentru a
cerceta progresia cariei dentare

1950-1960 in SUA
Thalidomida
In ultimii ani ai decadei 1950 talidomida a fost aprobata ca sedativ in Europa dar nu si in
SUA. Cu toate acestea medicamentul a fost folosit pentru a controla greata si insomnia pe
timpul sarcinii. S-a descoperit ca produce malformatii la fetus. Cele mai multe paciente nu
stiau ca medicamentul era in uz fara a fi aprobat; de asemenea nu li s-a cerut nici un
consimtamant medical pentru ca se realiza o cercetare asupra lor.
12,000 de copii s-au nascut cu malformatii. [http://www.cgu.edu/pages/1722.asp]

1950-1972 in SUA
Willowbrook hs.(1963-1966): hep. B, Gamma-globulina
Intre anii 1950-1972 numerosi copii cu handicap mental au fost infectati intentionat cu
virusuri hepatitice in spitalul Willowbrook State School, Staten Island, New York in scopul de
a dezvolta un vaccin antihepatitic. Intre 1963 - 1966, parintilor li se spunea ca vor fi ingrijiti
in spital si vor fi vaccinati: in acest scop li se cerea sa semneze un consimtamant. In realitate
se efectuau cercetari cu privire la vaccin care le punea in pericol sanatatea: copiii erau
hraniti ori injectati cu extracte de fecale provenit din fecalele pacientilor infectati.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Unethical_human_experimentation_in_the_United_States]

1964, Helsinki (WMA)

DECLARATIA DE LA HELSINKI
Principii etice pentru Cercetarea Medicala pe subiecti umani

In 1964, Asociatia Medicala Mondiala stabileste regulamente etice care sa ghideze medicii
in cercetarea biomedicala care iplica subiecti umani. Declaratia guverneaza cercetarea
terapeutica si nonterapeutica. A fost amendata de 9 ori, ultima oara in 2014 si sta la baza
Good Clinical Practice in lume.
Declaratia subliniaza nevoia:

Cercetarii care va fi bazata pe rezultate de laborator si experiment pe animal inainte de a fi realizata pe om

Protocoaalele de cercetare vor fi verificate de catre comisii independente care vor verifica eticismul
cercetarilor propuse
Consimtamantul informat al subiectilor este obligatoriu
Cercetarea va fi condusa de catre persoane calificate medical si stiintific
Riscurile nu vor depasi beneficiile

1967

Cristiaan Barnard, 1967, Decembrie 3

Decide sa realizeze transplantul de cord pe care tehnic il stapanea
prin numeroase experimente pe animale; in acest sens a stabilit dg.
De deces al unui acient accidentat cu TCC grav fara a folosi criteriul
legal al incetarii ireversibile a cordului si respiratiei (standardul
criteriului respirator-circulator) in schimb folosind criteriul
ireversibilitatii leziunilor cerebrale.
Dupa obtinerea consimtamantul tatalui tanarului decedat numit
Darvall, Barnard fara a astepta oprirea cordului si fara a-l resuscita a
deschis toracele in care inima batea (heart beating donor), a
injectat-o cu KCl pentru a o opri pentru a o pregati pentru
transplant. Apoi a transplantat-o ortotopic. [McRae, D. (2007). Every
Second Counts. Berkley.]
Criteriile pentru moartea cerebrala au fost formulate dupa acest
eveniment in anul urmator, 1968, printr-un articol pivotal de catre
comitetul ad hoc de la Univ. Harvard SUA, criterii in uz si astazi si
care privesc moartea cerebrala.

Etapa 5 (nasterea bioeticii)

Actiunea: experimentul Tuskagee, 1932-1972
Masura: raportul Belmont, 1979

1969-1970 in SUA
Se infiinteaza de catre Daniel Callahan si Willard Gaylin in
1969 cu sediul la Hastings on Hudson (NY), Institutul de
Societate, Etica si Stiinte ale Vietii (Institute of Society,
Ethics and the Life Sciences), cunoscut sub numele de
Hastings Center ca o instituie dedicat studiului
aspectelor etice, sociale i legale ale tiinelor medicosanitare.
Se infiinteaza de catre Hellegers, Joseph and Rose Kennedy
Institute for the Study of Human Reproduction and
Bioethics denumit Kennedy Institute of Ethics la
Universitatea Georgetown in 1971.

1970 in SUA
Van Rensselaer Potter, biochimist, intelege disocierea care se
produce intre stiinta medicala si etica medicala si lanseaza o
chemare oamenilor de stiinta din lume pentru ca mai multa stiinta
sa aduca mai multa moralitate si pentru asta sugereaza infiintarea
unei stiinte noi, care sa constituie o stiinta a supravietuirii si care
sa pazeasca moralitatea in stiinta pe care a denumit-o bioetica
(bios = viata, ethos = moralitate).
El defineste primul bioetica in intelesul folosintei in actul medical si
al cercetarii medicale ca pe "o nou disciplin care s combine
cunoaterea biologic cu cea a sistemului valorilor cultural
umane, o etica globala care sa lege omul de mediul din jurul sau.
Termenul de bioetica in sa a fost creat prima data de Jahr
in 1929 dar in intelesul folosintei in etica cercetarii asupra plantelor si
animalelor.

1972 Tuskagee, in SUA

Jean Heller ziarista care ia premiul Pullizer

In cadrul unui experiment realizat intre anii 1932 si 1972 pe 399 de barbati de culoare,
Serviciul de Sanatate Publica al Statelor Unite a studiat efectele infectiei avansate cu sifilis, fara sa
incerce sa-i vindece pe pacientii despre care se stia ca sunt bolnavi.
Subiectii alesi pentru experimentul de la Tuskegee au fost in cea mai mare parte analfabeti din cele mai
sarace regiuni ale statului Alabama lipsiti de orice suport medical.
Pe langa examinarile medicale gratuite, voluntarilor li s-au oferit mese gratuite, iar familiile acestora siau dat in cele din urma acordul pentru realizarea autopsiilor in schimbul unor ajutoare banesti pentru
inmormantare, se precizeaza pe site-ul Universitatii Tuskegee.
Washington Evening Star: Pacienti cu sifilis au murit fara tratament . Cu aceste cuvinte studiul
Tuskagee, unul dintre cele mai infame studii de cercetare pe subiect uman a devenit cunoscut
publicului si astfel a devenit un subiect de presa. Pentru 40 de ani Departamentul medical de Stat al
SUA a condus un studiu in care oamenii au fost pe post de guinea pig, fara tratament adecvat, au murit
de sifilis si de efectele acestuia. Studiul a fost condus ca prin autopsiere sa se determine care sunt
efectele pe care boala aceasta le produce asupra omului.
Desi participantii la studiu au fost examinati de medici, nici unuia dintre ei nu i s-a spus ca fusese
infectat cu sifilis. Ei nu au fost tratati desi de la descoperirea penicilinei exista un tratament
standardizat de OMS pentru siflis dar li s-a spus in schimb ca sufereau de sange rau (bad blood) ceea
ce era pentru ei incurabil, astfel incat cercetarea sa poata fi condusa pana la moartea subiectilor
In cele din urma, sifilisul a determinat la cei mai multi aparitia unor tumori sau unor boli de inima sau
le-a provocat orbirea, paralizia si in final moartea.
In mai 1997, putinii supravietuitori ai experimentului au fost invitati la Casa Alba, unde presedintele de
atunci al SUA, Bill Clinton, le-a cerut iertare in numele poporului american, pentru prima data cand o
astfel de scuza publica este adusa la acest nivel propriului popor.
Catre sfarsitul anului 1972 doar 74 de subiecti mai erau in viata. Din cei 399 de subiecti, 28 au murit de
sifilis, 100 de complicatii ale bolii, 40 si-au infectat sotiile iar 19 au dat nastere unor copii cu sifilis
congenital.
1.8 miliarde de dolari despagubire: 37.000 USD/pers la supravietuitori, 15.000 USD la mostenitori/pers

"What was
done cannot be
undone. But we
can end the
silence.
We can stop
turning our
heads away.
We can look at
you in the eye
and finally say,
on behalf of the
American
people: what
the United
States
government did
was shameful.
And I am sorry.
Bill Clinton,
1997

1972-1979 in SUA
1972-1979 ancheta Senatului cu privire la cercetarea
Tuskagee.
Se instituie o Comisie indreptatita de catre Senatul
american ca sa elaboreze normele de etica pentru
cercetarea stiintifica pe subiecti umani pe teritoriul
SUA care isi incheie lucrul emitand raportul de la
Belmont, document initiatic al cercetarii stiintifice pe
subiectul uman si al dezvoltarii bioeticii in SUA si in
lume
Raportul Belmont (1979). Principiile cercetarii stiintifice pe
subiect uman trebuie sa cuprinda:
1. Respectul persoanei
2. Beneficenta
3. Justitie

Etica medicala si bioetica medicala sunt aplicatii ale eticii ale eticii si respectiv ale bioeticii (etica
aplicativa).
Etica provine din campul larg al filozofiei ca studiu al moralitatii. Bioetica este o abordare globalista,
multidisciplinara asupra moralitatii care creaza punti intre teologie, filozofie, medicina, biologie, stiintele
juridice, sociologie, ecologie, etc.
Efortul care a construit bioetica se axeaza pe constatarea ca nu tot ceea ce este tehnic posibil este in
acelasi timp si moral.

Filozofie

Etica

Etica

medicina

Relatia medic-pacient
Stiinte
juridice

Teologie

Etica medicala

Tehnologii medicale moderne

Teologie

Ecologie, etc

Biologie

Stiinte
juridice

Sociologie
Bioetica medicala

Economie

2003-2005 sub egida Unesco se defineste bioetica

At the request of the Director-General, the International Bioethics Committee (IBC)
therefore drafted the Report of the IBC on the Possibility of Elaborating a Universal
Instrument on Bioethics finalized on 13 June 2003.
[http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001302/130223e.pdf]

Universal Declaration on Bioethics and Human Rights, Declaratia Universala a

Bioeticii si Drepturilor Omului, UNESCO, 2005
Bioetica in sens larg (gr. Bios = viata, ethos = comportament): Camp de studiu
stiintific sistematic, pluralistic si interdisciplinar care abordeaza teoretic si
practic problemele morale generate de medicina si stiintele vietii in raport cu
omul si relatiile omului cu biosfera.
Bioetica in sens restrans : Camp de studiu stiintific sistematic, interdisciplinar
care abordeaza teoretic si practic problemele morale generate de medicina.
BIOETICA MEDICALA (etica biomedicala) in sens si mai restrans abordeaza
teoretic si practic problemele morale generate de mijloacele moderne de
investigatie si tratament si tehnologia medicala moderna in medicina.

DOCUMENTE LEGALE CARE RECUNOSC SI IMPUN

PRINCIPIILE BIOETICII
1.
2.
3.
4.
5.

Declaratia universala privind bioetica si drepturile omului UNESCO 2005

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01);
Constitutia OMS (Basic Documents, Forty-fifth edition, October 2006)
Norme ale Uniunii Europene, tratate si conventii, recomandari
WMA: Helsinki (cercetare), etc.

Asociatia Medicala Mondiala (WMA)

[http://www.wma.net/en/10home/index.html] este organizatia mondiala a
medicilor care promoveaza cunoasterea eticii medicale si practica medicala din
interiorul respectarii normelor etice profesionale.
Printre actele emise de WMA se numera:

Declaratia de la Geneva, 1948

Codul de la Nuremberg, 1949
Codul International al Eticii Medicale, 1949
Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani
Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981
etc.

Principiile bioeticii
Imperative etice ale cercetarii
1.Respectul
1) Fiecare persoana este un
persoanei (respectul
agent autonom
fata de fiinta umana) 2) Recunoasterea unicitatii,
libertatii, independentei,
valorii si demnitatii
umane, egale intre toti, a
dreptului la
autodeterminare, a
dreptului de a fi informat

Aplicatibilitatea principiului
Autonomie
Consimtamantul informat: informare,
intelegerea informatiei, voluntariat, decizie
Orice persoana cu autonomie diminuata
(vulnerabila) are dreptul la protectie

2.Beneficenta

3.Justitie

1) Datoria de a face bine

izvorand din calitatea
morala
2) Subiectilor cercetarii sa
nu li se faca rau
3) Maximizarea beneficiilor
si minimizarea riscurilor
1) Nondiscriminare
2) Ingrijire medicala
egalitarian si echitabil

Evaluarea riscurilor si beneficiilor: natura si

scopul trebuie sistematic evaluate.
Spre deosebire de actul medical in care
indicatia profesionala prevaleaza asupra
analizei riscurilor, in cercetare indicatia poate fi
depasita dar prin compensatie analiza riscurilor
si beneficiilor prevaleaza
Selectia/excluderea
Beneficiile si riscurile sa fie distribuite echitabil
Protectia vulnerabili

http://www.hhs.gov/ohrp/humansubjects/guidance/belmont.htm
Modificat dupa: http://www.niehs.nih.gov/research/resources/bioethics/timeline/index.cfm

Karen Ann Quinlan (29 martie 1954 11 iunie 1985)

1975: la 21 ani, Quinlan a suferit un SCR si apoi a intrat in
SVP. Dupa ce a fost meninuta n viaa pe un ventilator timp
de cateva luni, fr ameliorare, prinii ei au solicitat
spitalului sa intrerupa ngrijirea activa pentru a-i permite sa
moara.
Conducerea spitalului a refuzat
Cazul este creditat ca debut al domeniului modern al
bioeticii.
Desi Quinlan a fost inlaturata in 1976 de la aparatele care o
tineau in viata, a mai supravietuit in stare de PVS timp de
circa 9 ani pana cand a murit de pneumonie in 1985.
Cazul Quinlan continua sa ridice ntrebri importante n
teologia moral, bioetica, eutanasie, tutore legal i drepturile
civile.
Cazul Quinlan a afectat practica medicala si juridica din
ntreaga lume.
Cazul a venit ca o confirmare a nevoii de etica in medicina
intocmai dupa cum a prefigurat van Potter in manifestul sau
pentru bioetica.
Cazul a condus spre infiintarea comisiilor de etic n spitale,
aziluri i case de ngrijire
De asemenea a condus spre dezvoltarea directivelor de
sntate in avans (living will, power of attorney, engl.)

1975 in SUA
Karen Ann
Quinlan

RESPECTUL FATA DE FIINTA UMANA

Respect: sentiment de stim, de consideraie sau de preuire deosebit fa de cineva (DEX)
Presupune recunoasterea unicitatii, libertatii, independentei, valorii si demnitatii, egale intre
toti, a dreptului la autodeterminare (a decide asupra propriei sale persoane), a dreptului de
a fi informat
Persoanele vulnerabile
Formele de implinire:
Autonomie (competenta si capacitate decizionala; persoane vulnerabile)
Consimtamant informat (competenta si voluntariat; informare corecta si completa- si
intelegere; decizie si autorizare).
Ghid CIOMS : CI este C dat de o persoana competenta care (1) primeste informatia, (2) intelege
informatia, (3) decide in interesul propriei persoane fara a fi subiectul coercitiului, intimidarii
sau aflata intr-o stare de vulnerabilitate
http://www.recerca.uab.es/ceeah/docs/CIOMS.pdf
(International Ethical Guidelines for Biomedical Research Involving Human Subjects )
Prepared by the Council for International Organizations of Medical Sciences (CIOMS) in
collaboration with the World Health Organization, Geneva 2002

BENEFICENTA: a proteja binele

fizic, psihic, social

A reduce riscul la minim

A aborda cercetarea si rezultatele stiintifice si
din perspectiva comunitara
Presupune si implica deopotriva Nonmaleficenta
Maximizarea beneficiului si minimizarea
riscurilor pt. cei inclusi in cercetare

JUSTITIE

Distributie echitabila a riscurilor si beneficiilor

Recrutare echitabila a subiectilor
Protectie speciala grupurilor vulnerabile
Este echitate in cercetarea intreprinsa?
Putem stii daca este echitate in studiul de cercetare daca:

1. Vom cauta cine are beneficiile si cine are riscurile si vom afla ca
ele se afla de aceeasi parte, cel ce risca fiind si cel ce afla
beneficiu
2. Daca cercetarea realizeaza o distributie egala si echitabila a
riscurilor si beneficiilor
3. Cum se face inrolarea (cum sunt alese persoanele care
beneficiaza ori cele ce raman in afara studiului): beneficiile catre
cei ce se afla in nevoie sii cei ce risca sa fie cei ce beneficiaza, sa
nu existe persoane care risca air altele care beneficiaza

Sunt fundamentate conceptual principiile bioeticii:

Beauchamps si Childress, 1979, Principles of Bioethics
1. Beneficenta
2. Nonmaleficenta (principiu hipocratic adaugat de
Beauchamp si Childress celor descrise de raportul
Belmont)
3. Autonomia
4. Justitia (dreptatea)

Etapa 6
Actiunea: continuarea incalcarilor normelor etice in cercetarea stiintifica pe
subiectul uman in practica medicala (eutanasia), etc.
Masura;
norme ale WMA:
Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981, etc.
Norme ale Consiliului Europei :
Convention for the Protection of Human Rights and Dignity of the
Human Being with regard to the Application of Biology and Medicine:
Convention on Human Rights and Biomedicine, Oviedo, 4.IV.1997
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01);
Constitutia OMS (Basic Documents, Forty-fifth edition, October 2006)
UNESCO
Declaratia universala privind bioetica si drepturile omului UNESCO
2005 (Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cult)

1996, trovafloxacina (Trovan) in Kano, Nigeria

[6]
In 1996 exista o epidemie de meningita in Nigeria, in care de altfel au murit 12.000 de persoane.
La fata locului lucrau medicii de la Medecine San Frontieres tratand cu cloramfenicol.
Pfizer a avut ideea de a testa o substanta noua, Trovafloxacina (o fluoroquinolona), comercial
Trovan, in sp. din Tudun Wada, Kano, unul dintre cele mai populate spitale din lume.
Trovan face parte din aceeasi clasa cu Ciprofloxacina care nu produce efecte adverse dar care era
o molecula mai veche
Testarea s-a facut pe 100 copii cu meningita (lot 1) din care 5 au murit, altii suferind orbire,
surditate, tulburari cognitive.
Altii 100 (lot 2) au primit ceftriaxon dar cu doze mai mici decat cele terapeutice: sase copii au
murit.
Supravietuitorii au dat in judecata Pfizer ceea ce a condus la 4 apeluri fara decizii.
In 2009 dupa 10 ani de lupta juridica Curtea de Apel a SUA a admis pe rol procesul.
Au urmat 4 incercari de aducere in faza de judecata, din care in 3 procesul a fost oprit, a 4-a este
in curs.

Pfizer a fost acuzat

Ca cercetatorul principal nigerian a falsificat avizul Comisiei de Etica Nationale pentru a avea
proiect iar consimtamantile informate nu prezentau riscurile noului medicament,
ca selectia cazurilor nu a fost condusa corect astfel incat sa fie introdus noua molecula doar la
cei care nu raspund la vechile molecule
Criterii de selectie netransparente a pacientilor care au intrat si a celor care nu au intrat in
studiu
ca Trovan a adus mortalitate in plus fata de Cloramfenicol si fata de Ciprofloxciina
ca cei care au murit au fost lipsiti de singurul tratament cu efecte cunoscute si rezultate
controlabile si pusi pe tratament cu o substanta necunoscuta, nesigura fara aviz si fara a fi
necesar
ca nu au existat CI din partea parintilor,
ca acei copii nigerieni au fost cobai,
Ca s-a exploatat disperarea pacientilor si parintilor
ca a parasit zona epidemica inainte de stingerea epidemiei atunci cand a inteles dimensiunea
incalcarii de etica
ca daca e adevarat ca epidemia era stinsa la intrarea in zona atunci cu atat mai mult folosirea
unei substante necunoscute apare ca un experiment lipsit de beneficii pentru pacient si
aceasta inseamna ca Pfizer a venit in zona cu o agenda personala alta decat tratamentul
propriu-zis si binele copiilor
Ca influenteaza justitia care nu stramuta procesul in Nigeria si care se desfasoara in SUA (chiar
si astazi)

Pfizer s-a aparat invocand :

nu a stiut ca actele au fost falsificate si astfel ca acea comisie de etica nu isi daduse
avizul.
Ca selectia cazurilor nu a fost decisa de ei ci de investigatorul principal
Ca de fapt pe alte studii Trovan scade mortalitatea la 6% pe cand cloramfenicolul la
doar 9.1%
Ca a fost solicitat sa intervina in epidemie (deci nu a intrat el de la sine) si ca de fapt
atunci cand Pfizer a ajuns in focar boala deja trecuse
ca a primit sprijin guvernamental si din partea celor de la MSF care stiau si ei despre
cercetare
Ca nu existau comisii ori comitete de etica si ca singurul aviz era considerat autentic
sau oricum singurul ce se putea obtine
Ca oamenii erau disperati, analfabeti, saraci si astfel un CI real , informat, neviciat, nu
ar fi fost posibil
Ca epidemia era f. grava, existand f. multi contacti care necesita o actiune viguroasa
Totusi unii pacienti s-au simtit mai bine dupa Trovan decat dupa cloramfenicol

2004-2009 Univ. Alabama, Univ. Stanford, Univ.

Duke, Univ. Yale: consimtamantul informat viciat [5]
Relativ de curand (2004-2009 cu publicare in 2010) s-a incheiat un proiect
de cercetare implicand 23 mari universitati medicale (Univ. Alabama,
Stanford, Duke, Yale, etc.) care a incalcat normele eticii cercetarii cu
privire la consimtamantul informat intr-o cercetare implicand nou-nascuti
[5].
Studiul a implicat 1.300 de copii prematuri nascuti intre 24 si 27
saptamani. Plamanii nedezvoltati nu pot extrage adesea suficient O2 pt. o
buna hematoza si de aceea se administreaza O2 suplimentar.
Prea mult O2 poate insa sa determine orbire sau afectare cerebrala si
moarte. Normele prevad administrarea intre 85-95 % O2 dar cercetatorii
au incercat sa afle daca nu ar putea ingusta aceasta nisa astfel incat sa
scada riscul de orbire fara sa scada riscul de deces.
Nou-nascutii au fost impartiti in 2 grupe din care in mod aleator una a
primit 85% O2 si a doua care a primit 95 % O2.

 Au fost semnate CI in toate cazurile aprobate de catre Comisiile de

etica ce au fost gasite necesare.
Cu toate acestea s-a evidentiat ca in mod intentionat in CI nu s-a
specificat ca acel grup care a primit mai putin O2 a avut risc mai
mare de deces prin complicatii pulmonare fata de grupul cu risc de
orbire.
Mai mult, in CI se afirma ca intrucat ambele grupuri primesc O2 in
limitele cunoscute si acceptate ca normate si aflate in interiorul
standardului de ingrijire nu exista nici un risc predictibil pentru nici
unul dintre grupuri.
A aparut clar ca multi n-n au avut riscuri reale mai mari decat s-a
apreciat statistic ca de ex. cei care aveau nevoi crescute de O2 dar
pentru ca erau inrolati in proiect au fost alesi aleator sa primeasca
mai putin O2. Astfel balanta riscuri-beneficii a fost debalansata
intentionat, acceptat, determinand neglijare si constituirea unui CI
intentionat viciat.

Barbat 30 de ani vine in Urgente cu sangerare GI. I se monteaza 1 cateter venos

de 22 g la UPU. Endoscopic: ulcer dd. Se interneaza in urgenta.
Sangereaza pe timpul noptii. Accepta transfuzia si semneaza CI pentru transfuzie
care i se administreaza pana dimineata.
A doua zi dimineata se dispune pe sectie montarea unui cateter periferic mai
mare pentru a acoperi nevoile unei resangerari si i se cere unui rezident sa o faca.
Acesta esueaza dupa 3 incercari dificile pentru pacient care opreste procedura de
durere si de lipsa de incredere.
Acelasi rezident sugereaza montarea unui cateter venos periferic prin denudare
si obtine acordul medicului coordonator. Revine la pacient caruia ii prezinta
nevoia montarii unui cateter venos periferic prin denudare. II explica pacientului
beneficiile si riscurile spre a obtine CI. Pacientul intreaba daca tot el va monta
cateterul, rezidentul spune ca da, pacientul refuza. Medicul rezident ii cere sa
semneze pentru refuz si pacientul semneaza. Restul zilei trece cu reechilibrarea
hidroelectrolitica a pacientului.
Peste noapte (a doua noapte) pacientul sangereaza din nou. Devine hipotensiv,
intra in colaps si isi pierde cunostiinta.
I se monteaza in urgenta un cateter periferic femural prin denudare. Intra in SCR
si este resuscitat.
Se constata decesul.

Opinii ale personalului medical dupa decesul

pacientului
1.
2.
3.

4.
5.

Medicii sunt frustati pentru ca desi au manifestat dorinta de a ajuta un

bolnav tanar nu au putut ajunge la o finalitate favorabila
Pacientul care a fost autonom si deci urma sa aleaga singur ce doreste, a avut
o alegere gresita
Medicii au respectat principiile practicii medicale si ale bioeticii:
1) beneficenta (toate analizele testele au fost facute cu dorinta de a face
bine si de a-I pune un diagnostic cat mai complet)
2) non-maleficenta (cand s-a constatat ca se poate produce rau s-a
suspendat punctia)
3) autonomie (CI a fost semnat si nu s-a trecut la cateterizarea jugularei fara
un CI)
4) justitie (toti pacientii primesc acest tratament standardizat de care a
dispus si acest pacient)
Medicii si-au exercitat datoria cu responsabilitate
Moartea este o tragedie individuala

INTREBARI DE PUS
Principiile bioeticii au fost respectate?
DA/NU
Dar alte principii si valori morale ce caracterizeaza relatia
medic-pacient?
DA/NU
Exista obligatii morale ce decurg din cazul de mai sus si care nu
au fost asumate si implinite?
DA/NU
Exista o datorie neimplinita a medicilor?
DA/NU (daca da, care?)

Principlismul (principiile bioeticii) nu este singura

paradigma morala in practica medicala.
El se adauga teoriilor etice ale binelui ce fundamenteaza
etica medicala si relatia medic-pacient

Obligatia morala

Valori morale in Valori corective

joc

Apelare in relatia medic-pacient

Suferinta

Empatie,
Compasiune,
Benevolenta,
beneficenta
A face bine
Demnitate
umana

Regret
Compasiune,
Incurajare,
Respect

Ne pare rau (regret, condoleante)

Cred ca va doare; stiu ca e neplacut
(compasiune).
Fiti curajos! Stiu ca doare, va trece
Suntem alaturi de dvs (incurajare,
respect)

Greseala proprie

Reparatie,
A nu face rau,
A face bine,
Demnitate
umana

A spune adevarul,
Recunoasterea greselii,
A cere iertare,
Reparatie

Promisiune

Fidelitate,
Datorie,
Respect,

Loialitate
Diligenta
Non abandon

Trebuie sa va spun ca/ exista ceva ce

trebuie sa stiti (recunoasterea
greselii)
Este prima data cand mi se
intampla/ nu mi s-a mai intamplat /
este prima data cand incerc (a spune
adevarul)
Ma scuzati/ma iertati (a cere
iertare)
Nu va speriati/impacientati voi chema
pe altcineva imediat/ exista
posibilitatea de a corecta si vom face
reparatie)
Aveti increderevom corecta
(loialitate),
Ramanem alaturi de dvs. cat va fi

Codul Dentologic al Colegiului medicilordespre diligenta (aplicabil in acest caz)

Art. 8 Obligatia diligentei de mijloace. Medicul isi va dedica
intreaga stiinta si pricepere interesului pacientului sau si va
depune toata diligenta pentru a se asigura ca decizia luata este
corecta, iar pacientul beneficiaza de maximum de garantii in
raport de conditiile concrete, astfel incat starea sa de sanatate
sa nu aiba de suferit.
ART. 26 Diligenta de claritate. Medicul care a rapuns unei
solicitari cu caracter medical se va asigura ca persoana
respectiva inteles pe deplin prescriptia, recomandarea sau orice
alta cerinta a medicului, precum si cu privire la faptul ca
pacientul este, dupa caz, preluat de o alta unitate medicala ori
in supravegherea altui specialist in domeniu.

Un medic de medicina generala dintr-un spital mai mic este contactat de un

reprezentant al unei organizatii medicale importante cunsocuta pentru
echipamente si aparatura dar si cercetare stiintifica.
Reprezentantul ii solicita medicului sa participe intr-un trial clinic privind un nou
medicament antiinflamator nonsteriodian. Medicul ar trebui sa prescrie noul
medicament in locul medicamentelor existente in fisele pacientilor si sa tina o
evidenta a administrarii.
I se propune participarea la un congres international cu acoperirea taxelor de
participare si transport.
I se spune ca toate etapele de verificare a studiului au fost respectate, studiul este
aprobat si are avizele etice necesare.
Medicul isi intreaba colegii despre studiu: toti ii confirma ca studiul e serios iar ei au
acceptat deja oferta; cu totii au deja planuri pentru excursia ocazionata de
participarea la congres.
Medicul se gandeste daca sa inroleze pacientii sai in studiu sau nu. Decide sa o faca
gandind la avantajele sale.
Face bine?

Codul Deontologic al Colegiului medicilor din Romania, ART. 43 Diligenta medicului.

Medicul este dator sa depuna toata diligenta si sa staruie pentru lamurirea tuturor
imprejurarilor de fapt si de drept atunci cand este implicat intr-o activitate de cercetare
medicala. In caz de nevoie, pentru lamurirea deplina, medicul este dator sa solicite sprijinul
organismelor profesiei medicale.

Referinte bibliografice
[1] Al- Shaizaris book. On Supervision (Hisbah) over Physicians, Oculists, Orthopedists and
Surgeons [http://earchiving.wordpress.com/category/medical-record-keeping-islam-5thcentury/]
[2]M. Zuheir Al Kawi, History of medical records and peer review, Editorial, King Faisal Specialist
Hospital, 1997
[3] Ibn Abi Osaibiaa. Uyunul Anbaa fi Tabaqatil Atibbaa (Sources of the News in the Ranks of
Physicians). Verification by Nizar Reda. Beirut: Al Haya House, Beirut, 1992:302.
[4]Ishaq bin Ali Al Rahawi. Adabul Tabib (Ethics of the Physician). Verification by Dr. Muraizen
Saeed Assiri. Issue No. 9. Riyadh: King Faisal Center for Research and Islamic Studies, 1992:264-5.
[5] Study on babies did not disclose risks US FInds (April 11, 2013) Andrew Rosenthal, follow
[6] [http://www.nytimes.com/2013/04/16/opinion/an-ethical-breakdown-in-medicalresearch.html?_r=0] accesat /] accesat in 17.10.2014