Sunteți pe pagina 1din 30

TEHNOLOGII DE VOPSIRE PRIN ELECTROFOREZA

Tehnologii de vopsire prin electroforeza


Depunerea electrica a lacurilor prin electroforeza electrocoating cum mai
este mentionata in literatura de specialitate constituie, astazi, datorita
rentabilitatii sale, precum si datorita calitatilor pe care le prezinta pelicula, un
procedeu tehnologic de larga utilizare in industriile automobilului, bunurilor
de larg consum, constructiei de nave si aero-spatiala.
Tehnologia se extinde astazi nu numai pentru acoperiri uzuale, ci si pentru altele speciale, greu
de realizat prin alte mijloace: depunerea oxizilor ceramici pe filamente, a aluminiului pe otel, a
hidrurilor de zirconiu pe tantal, a sticlei pe uraniu. Evident, electroforeza nu poate fi utilizata
decat in cazul pieselor metalice, conducatoare de electricitate.

1. Istoric
In general, prin electroforeza se intelege fenomenul electrocinetic de deplasare (transport) al
unor particule dispersate intr-o solutie (coloizi, suspen-sii) sub actiunea unui camp electric ce se
stabileste intre doi electrozi, unul dintre acestia fiind piesa ce urmeaza a fi acoperita (acoperiri
electroforetice).
Denumirea de electroforeza provine din asocierea cuvantului grec elektron (electric) cu cel
latin phore (purtator), evidentiindu-se inca din denumire rolul esential al campului electric in
procesul de deplasare a particulelor incarcate.
Principiul vopsirii electroforetice este cunoscut inca de la inceputul secolului al XIX-lea cand
tema cercetarilor acelor timpuri consta in stabilirea relatiilor dintre electricitate si chimie.
In 1809, Reuss observa ca intr-o solutie apoasa, particulele de argila aflate in solutie se
deplaseaza sub influenta unui camp electric. Din 1925, cand este mentionata depunerea
electroforetica a unor particule de cauciuc sau depunerea latexului pentru acoperirea tablelor
pentru cutiile de conserve, numarul brevetelor, privind lacuirea electroforetica, creste vertiginos.
Anul 1937 marcheaza cercetarile lui Arne Tiselius (laureat al premiului Nobel) in domeniul
proteinelor, studiate cu ajutorul unor procese electroforetice, dovedind caracterul mult mai larg
pe care-l are aceasta tehnologie in domeniul chimiei analitice.
Aplicatii industriale ale tehnologiei electroforetice pentru vopsiri nu au fost posibile decat dupa
dezvoltarea unor noi tipuri de rasini solubile in apa si a unor lacuri care sa corespunda cerintelor
unor industrii de mare productivitate, cum a fost cazul industriei de automobile, unde, prin anii
1950, Ford aplica, la acea data, la una din filialele sale din Europa, acest procedeu.
Nimeni in SUA, nu intuia largile posibilitati pe care le va deschide noua tehnologie. Aparitia
unor noi materiale filmogene si a unei macromolecule sintetice cu capacitatea de a se dispersa in
apa si ioniza, a usurat patrunderea acestei tehnologii.

Cresterea fiabilitatii echipamentelor ce compun o linie, imbunatatirea stabilitatii bailor de


depunere si a patrunderii vopselelor aplicate in locuri greu accesibile, rentabilitatea economica si
buna comportare la coroziune a acoperirilor au impus acest procedeu.

2. Electroforeza, fenomen electrocinetic


Electroforeza reprezinta unul dintre numeroasele fenomene de transport care
apar cand un curent electric strabate solutia unui electrolit in care se afla un
dielectric (coloizi, suspensii). Aceste fenomene se datoresc diferentei de
potential care se stabileste la interfata dintre solutie si particula solida,
potential cunoscut sub numele potential Zeta.
Diferenta de potential poate fi evidentiata de actiunea unui factor exterior:
campul electric in cazul electroforezei, miscarea sau presiunea care
deplaseaza cele doua faze (solida-lichida) una fata de alta. De aici si numele
de fenomene electrocinetice date acestor procese electrochimice.
Mecanismul electroforezei, de deplasare a fazei disperse (solid) in raport cu
mediul de dispersie (lichid), sub actiunea unei diferente de potential, se
explica prin electrizarea peretilor particulei in suspensie. O particula solida in
suspensie intr-un lichid este inconjurata de patura sa electrica, dubla, care
are un caracter de difuziune, strat dublu electric mixt, dupa Gouy-SternGrahamme. Sub actiunea campului electric, particula se deplaseaza
punandu-si in evidenta potentialul electrocinetic, deplasarea fiind in functie
de semnul sarcinii particulei, cele negative deplasandu-se spre anod, iar cele
pozitive spre catod.
Macromoleculele, aflate in solutia apoasa, nu sunt izolate, ci grupate in gramezi ce poarta
numele de micelii, incarcate electric negativ conform legii lui Coehnmiscarea browniana a
particulelor cu constanta dielectrica mica - in cazul nostru macromolecula - intr-un mediu cu
constanta dielectrica mare (solutia apoasa), le da o sarcina negativa.
Deplasarea particulelor si a maselor macromoleculare incarcate negativ spre anod (polul pozitiv
al unei surse de c.c) se numeste anaforeza, in timp ce deplasarea celor incarcate pozitiv spre
catod poarta numele de cataforeza.
Comparativ cu electroliza, de care nu se deosebeste prea mult, electro-forezei ii sunt
caracteristice doua elemente:
a) dimensiunile mult mai mari ale ionilor (ioni coloidali macro-moleculari);
b) in campul electric creat, macromoleculele si ionii din solutie se vor deplasa spre
electrozi conform polaritatii lor (cei de polaritate negativa la anod).
Daca in cazul unei vopsiri clasice, realizata prin cufundarea unei piese intr-o baie cu vopsea,
vopseaua se putea scurge din partile superioare ale obiectului, adunandu-se in partea de jos, la

vopsirea electroforetica pot sa apara, in paralel, alte cateva fenomene secundare: electroosmoza,
electro-coagularea si electroliza; primele sunt de dorit, ultima se evita.
Electroosmoza este un fenomen invers electroforezei si reprezinta deplasarea mediului de
dispersie printr-o membrana poroasa (pelicula de lac depusa), sub actiunea unui camp electric.
In deplasarea lor catre anod spre exemplu, particulele de lac iau si mici cantitati de apa care se
depun in stratul de lac, stratul avand o structura capilara. Sub actiunea campului electric,
particulele de apa sunt evacuate din lac, astfel incat dupa terminarea lacuirii, stratul depus deja
este solid.
Electrocoagularea. Prin electrocoagulare se intelege formarea peliculei pe piesa de lacuit,
conectata, spre exemplu, la anod. Particulele de lac aflate in solutie, avand polaritatea negativa,
se resping, solutia neputandu-se coagula. Acest lucru se va intampla doar atunci cand particulele
ating anodul, cedand sarcina si o data cu aceasta realizandu-se coagularea lacului sub forma unei
pelicule insolubila in apa.
Electroliza apei este fenomenul auxiliar nedorit, prin care apa se diso-ciaza in oxigen si
hidrogen sub influenta curentului. Pentru reducerea sa, se utilizeaza apa deionizata cu o
conductivitate de maximum 10s/cm. La intro-ducerea unor saruri in solutie, conductivitatea
creste, pot sa se dezvolte la anod cantitati mari de oxigen, producandu-se o pelicula de lac
spongioasa. Daca solutia are o conductivitate mica, electroliza va avea loc la intensitati de curent
ridicate, incat, practic, lacuirea nu se mai poate realiza. In general, conduc-tivitatea unei bai de
electroliza este de ordinul a 1500 - 2000 s/cm. Deoarece solubilitatea in apa a rasinilor pentru
lacuri este situata intr-un domeniu alcalin, valoarea pH trebuie controlata, pastrandu-se intre 7,5 9,5.
Fenomenul pur al electroforezei joaca un rol modest in mecanismul complet al depunerii, el fiind
insotit de electroosmoza si de electrocoagulare, cu atat mai mult, cu cat agitatia mecanica
necesara pentru omogenizarea baii comunica particulelor viteze superioare celor datorate
mobilitatii electroforetice.

3. Principii de baza ale vopsirii prin electroforezA


In vopsirea electroforetica, produsul filmogen in suspensie este constituit din
macromolecule organice ionizate, care vor fi atrase de un electrod de
polaritate opusa (piesa de protejat) pe care ele se depun.
Daca simbolizam aceste molecule ionizate cu R+ (sarcina pozitiva) si ionii de semn contrar cu
X-, atunci R+ va fi atras si depus la catod. Invers, daca macromolecula este incarcata negativ R-,
ea se va indrepta spre anod.
Daca grupa R poseda proprietati filmogene (acestea sunt determinate de natura chimica a lui R si
de greutatea moleculara a acestuia), atunci se va forma un depozit foarte aderent pe electrodul de
polaritate opusa.

Produsii filmogeni catodici (tip R+) pot fi o serie de polimeri in care s-au introdus grupele de
azot, sulf sau fosfor. Astfel, in cazul azotului sunt utilizati aminoderivati de
tipul

etc.

Produsii filmogeni anionici (tip R-) constau din rasini purtatoare de grupe carboxilice:
RCOO- sau R(COO-)n etc.
Cum rasinile ce pot fi electrodepuse, anodic sau catodic, sunt purtatoare de grupe ionizabile (N
sau - COOH), la prepararea dispersiilor apoase se vor utiliza, drept solubilizanti, acizi sau baze.
Schematic, operatia de dispersare poate fi simbolizata prin urmatoarele reactii chimice:
Macromolecula
Rasina + solubilizant

Procedeul
Filmogena ionizataion opus

RCOOH+YOHapa(baza RCOO)

Y++H2 O

(anaforeza)

RNH+3

X- +H2 O

(cataforeza)

RNH2 + HXapa (acid)

Introducand electrozii conducatori electric in dispersia apoasa de RCOO- si Y+, macromolecula


filmogena ionizata RCOO- se va depune pe electrodul pozitiv (anod, piesa de protejat), in timp ce
ionul de semn contrar X+ va fi dirijat spre catod. In acest caz, avem de a face cu anaforeza.
In situatia in care se introduc electrozii conducatori electric in dispersia apoasa de

si X- ,

macromolecula filmogena ionizata pozitiv


se va depune pe electrodul negativ (catod:
piesa de protejat), in timp ce ionul de semn contrar X- se va deplasa spre anod. Procesul este
cunoscut, in acest caz, sub numele de cataforeza.
In Fig. 1 sunt prezentate schemele de baza ale procesului de electrodepunere prin anaforeza (a) si
cataforeza (b). Daca initial majoritatea echipamentelor functionau pe baza de anaforeza, in
ultimii ani, datorita unor particularitati asupra carora se va reveni, se constata o tendinta de
crestere a celor pe baza de cataforeza.

a)

b)

Fig. 1. Principiul de acoperire pe cale electroforetica a) anaforeza; b)cataforeza.

La anod si catod, macromoleculele ionizate se comporta astfel:

RCOO-

RNH

RCOOH; depunere pe anod (anaforeza);

RNH2; depunere pe catod (cataforeza).

Viteza v, cu care se deplaseaza particulele dispersate in cadrul procesului electroforetic, se poate


exprima prin relatia:
v=

(1)

Viteza depinde de raza particulei r presupusa sferica, de vascozitatea mediului , de sarcina


electrica a particulei q si de intensitatea campului electric E. Se observa din aceasta relatie, ca
viteza v va fi cu atat mai mare, cu cat vascozitatea este mai mica (se explica astfel utilizarea
apei), raza particulei mai mica, intensitatea campului electric si sarcina particulei de valoare mai
ridicata.
Viteza de migrare electroforetica data in (1) s-a obtinut prin egalarea fortei de natura electrica F
= qE si cea data de forta de frecare care se impune inaintarii date de relatia lui Stokes:
F = qE = 6rnv

(2)

Existenta stratului dublu de sarcini in preajma moleculei ionizate face ca sa


apara si alte forte, care intarzie procesul de apropiere spre electrozi, asa
cum se prezinta in Fig. 2.
Exista numeroase formule - date de Smolukovschi, Hchel, Debye - care incearca sa tina seama
de aceste efecte.

Fig. 2. Fortele ce actioneaza asupra unei particule in procesul de depunere electroforetica:


1) cuva; 2) electrozi; 3) solutie; F1 - forta de natura electrica; F2 - forta de frecare data de
relatia lui Stockes; F3 - forta rezultata din actiunea dintre campul E si purtatorii de sarcina din
zona stratului dublu; F4 - forta de relaxare datorita redistributiei ionilor in apropierea
particulei sub influenta campului electric E.

4. Materiale filmogene
Proprietatile stratului de acoperire final depind, in mare masura, de natura chimica a lui R. In
acest sens, literatura de specialitate mentioneaza folosirea unor materiale organice de tipul
poliacrilatilor, poliepoxidelor si polibutadienei. Calitatile care se cer unui material filmogen sunt:

buna dispersabilitate in apa a materialului filmogen, dar nedispersa-bilitatea filmului


depus (pentru a evita redizolvarea acestuia la iesirea pieselor din baie);

vascozitatea rasinii dispersate R sa fie redusa, pentru ca electro-foreza exclude


utilizarea de solventi care sa reduca vascozitatea, cum se intampla in vopsirea clasica;

rezistivitatea electrica ridicata, 107 - 108 cm;

reactia ionului de semn opus Y+ sau X- pe electrodul respectiv (catod sau anod) trebuie
sa produca subprodusi solubili, de preferat autoeliminabili, pentru a nu bloca
continuitatea procesului de vopsire electroforetica (daca la depunerea catodica a unui
filmogen R+ prin cataforeza se utilizeaza ca ion de semn contrar X-, la anod va rezulta
CO2 care se degaja).

Pentru depunerea anodica a unui material filmogen R-COO- prin anaforeza, ionul opus in sarcina
pozitiva Y+, poate fi un ion al materialelor alcaline, al amoniacului etc.
Diferitele componente ale unui lac sunt rasini, pigmenti, umpluturi; toate acestea trebuie sa aiba
o aceeasi viteza si directie de deplasare, iar dupa depunere, proprietatile lor sa ramana stabile.
O vopsea hidrosolubila (pentru electroforeza) este un amestec in care coexista cel putin un
pigment si un liant solubil in apa. Pentru usurinta, este de dorit a avea lianti cu o structura lineara
pe care sa se poata grefa la capete macromoleculele polimerizabile, usor de ionizat si nu modele
ramificate la care acest lucru este mai dificil de realizat. In general, raportul pigment-liant este de
1/3 -1/4 in masa, pentru un continut total in extract uscat de ordinul a 40 - 50%. Pigmentul P se
gaseste, in aceste conditii, imbracat in liantul L, sistemul P+L fiind in majoritatea cazurilor
omogen. Un caz defavorabil este acela in care amestecul in solutie este neomogen. In acest caz,

intre pigment si liant se stabilesc interactiuni ce conduc la destabilizarea suspensiei pigmen-tare,


cu schimbarea PH-ului si a fortei ionice, ceea ce are efect asupra sedimentarii.
Aceasta explica motivele pentru care, la nivelul actual al tehnicii, paleta de culori a produselor,
acoperite prin anaforeza (de la tonuri clare la inchise), este mai putin stapanita decat la
cataforeza, cu tente inchise datorita pigmentarii pe baza de carbon.

5. Depunerea lacului
Intr-o baie electroforetica, la aplicarea tensiunii de c.c., se va stabili un
curent a carui variatie in timp este data in Fig. 3.
In primul moment va apare un curent de mare valoare care scade asimptotic
spre 0; acesta este unul din neajunsurile procedeului in sensul ca nu poate fi
aplicat decat un singur strat de vopsire.
La inceputul vopsirii (la t0 si cu a distanta intre electrozi), intensitatea campului electric Eto=
Uto/a este eficace si incepe un transport de purtatori de sarcina care poate fi masurat sub forma
unui curent Ito care, conform legii lui Ohm, depinde de sectiunea S, lungimea l si
conductivitatea a coloanei de lichid in care se executa transportul purtatorilor de sarcini si de
marimea tensiunii aplicata Uto:

I =

(3)

Fig. 3. Variatia intensitatii curentului I si a grosimii stratului d,


in functie de timpul de lacuire.

Cu cresterea timpului de lacuire, creste si caderea de tensiune care apare la stratul de lac depus,
ca urmare a rezistentei lui ridicate de
106 - 107.cm, astfel ca intensitatea It1 la timpul t1 are o valoare mai mica:

I =

(4)

In consecinta, va scadea deplasarea purtatorilor de sarcina si se va reduce curentul la valoarea It;


la timpul t2depunerea va fi neinsemnata.

Din aceeasi figura 3, rezulta si variatia grosimii stratului depus d, in functie


de timpul de lacuire.
Pe suprafata electrodului, pe care se face depunerea, se formeaza o folie
insolubila, impermeabila si rezistenta, care se va opune progresiv trecerii
curentului si o data cu aceasta se limiteaza grosimea depunerii. Acest lucru
este deosebit de important pentru cazul lacuirii unor piese de forma
complicata si cu goluri, asa cum este redat si in cazul Fig. 4.
Daca anodul are forma unui corp gol, din cauza intensitatilor mari ale campului electric in
diferite locuri, va apare, initial, un strat neuniform; astfel, din cauza intensitatii mai mari,
depunerea se va face mai repede in zona 1 comparativ cu 2, dar imediat ce depunerea se termina
aici ea continua si in zona 2 pana se va obtine o aceeasi grosime a stratului.
Cat timp deschiderea corpului gol nu este acoperita cu strat de vopsea, spatiul interior 3
actioneaza ca o colivie Faraday, neacoperindu-se. Imediat ce deschiderea 1 este izolata, campul
electric se deplaseaza in interior, lacul depunandu-se treptat si pe suprafata interioara 3.

Fig. 4. Prezentarea schematica a lacuirii unui corp gol la 3 momente succesive si 3 pozitii
ale corpului 1,2,3.a) lacuirea la t0; b)la t1; c) la t2.;1,2,3 - punctele de pe suprafata si curbele
aferente pentru curenti; d - grosimi functie de timpul de lacuire.

In practica, pentru reducerea timpului de acoperire a locurilor greu accesibile se prevad,


suplimentar, electrozi auxiliari, conectati la o polaritate negativa, in scopul de a modifica
repartitia campului electric.
Proprietatea unui lac de a se depune si in locuri greu accesibile a fost denumita putere de
patrundere (extindere), Throwing in engleza sau Umgriff in germana.
Cu lacurile existente astazi se pot obtine grosimi de 25-35m la tensiuni de 100-200 Vc.c., timpi
de lacuire de 2-3 minute la valori medii ale densitatii curentului de 10-30 A/m2.

6. Principiul unei instalatii de vopsire electroforetica

In Fig. 1.a si 1.b au fost prezentate principalele echipamente de vopsire


electroforetica, in variantele anaforetica si cataforetica. O linie industriala de
vopsire electroforetica se compune, in principal, din urmatoarele elemente
componente, conform Fig. 5:

cuptorul de tratament al pieselor de acoperit (1);

cuva de spalare cu apa deionizata (2);

cuva propriu-zisa de vopsire electroforetica la care este conectat redresorul de c.c.si


echipamentul de comanda si reglaj (3);

cuva de spalare, dupa operatia de vopsire (4);

cuptorul de coacere (5);

incinta de curatire a carligelor de care se prind piesele ce urmeaza a fi vopsite


electroforetic (6);

o banda transportoare a pieselor (7).

Fig. 5. Schema bloc a unei linii industriale de vopsire electroforetica.

Schema este de principu, in sensul ca in instalatiile industriale, pot exista mai multe cuve de
spalare, incinte de curatire si colectare a efluentilor etc. De asemenea, piesa de acoperit si
conveierul vor fi la polaritatile impuse de proces (anaforetic sau cataforetic).
Cuva de tratament al suprafetei de acoperit (1). Piesele dispuse pe banda transportoare, la
punctul incarcare, sunt introduse in cuva de tratament 1, unde sunt degresate la o temperatura
de 90oC. Pe langa curatirea alcalina, se adauga si o curatire mecanica prin recircularea baii intrun regim de turbulenta, care asigura indepartarea de pe piese a particulelor de praf sau murdarie.
Cuva de spalare cu apa deionizata (2). Dupa prima etapa de curatire, efectuata in (1), urmeaza
trecerea pieselor printr-o cuva de spalare cu apa deionizata, cu scopul de a impiedica ca ionii sub

forma de saruri sa poata fi transportati in cuva de imersiune cu lac, stricand concentratia


prescrisa.
Cuva de vopsire electroforetica (3). Este de tip metalic jucand si rolul de catod; in ea se depun
piesele de acoperit cu rol de electrod (+) in cazul instalatiilor anaforetice (la potential - in cazul
celor cataforetice). Intre catod si anod este aplicata tensiunea furnizata de redresor.
Problemele principale care apar in cuva de imersiune sunt: tendinta de decantare a corpurilor
solide, ceea ce implica utilizarea unor pompe, evacuarea impuritatilor si a spumei de la suprafata,
sistemele de agitare a solutiei.
Cuva de spalare dupa operatia de vopsire (4). La scoaterea pieselor
din cuva de vopsire, acestea prezinta doua straturi de lac de compozitii diferite: la contactul cu
metalul, un strat de lac electroforetic lipsit de apa si un strat de lac exterior, rezultat prin
imersare. Acest strat trebuie eliminat, datorita dispunerii lui incorecte, ca urmare a proportiei
mici de particule solide. In aceasta cuva, piesele sunt pulverizate cu apa calda deionizata, stratul
suplimentar eliminandu-se.
Cuptorul de coacere (5). Piesele spalate trec imediat intr-un cuptor tunel obisnuit, unde sunt
coapte, de exemplu 30 minute la 1500C. Dupa iesirea din cuptor, piesele se descarca la punctul
descarcare.
Incinta de curatire a carligelor (6). Carligele, avand piesele desprinse de pe ele, se introduc
intr-o incinta (6) unde sunt curatate.
Banda rulanta (7) are rolul de a deplasa piesa de vopsit prin punctele tehnologice mentionate
mai sus.

7. Schema de principiu a instalatiei electrice a echipamentului de


vopsire electroforetica
In Fig. 6 este prezentata schema de principiu a unei instalatii electrice pentru un echipament de
vopsire electroforetica a caroseriilor auto in flux continuu.

Fig. 6. Schema electrica de principiu a unui echipament de vopsire electroforetica: S)


separator; I) intrerupator; T) transformator; R) redresor trifazat; AT) Autotransformator; U)
marimile reale in cuva; u1) bloc protectie; u2,) regulator bipozitional, u3,) bloc de referinta.

De la o retea de inalta tensiune, prin separatorul S si intrerupatorul I, se alimenteaza


transformatorul T, care adapteaza tensiunea inalta la tensiunea de exploatare a
autotransformatorului AT. Tensiunea alternativa trifazata este redresata printr-o punte de
redresare R. Polul negativ este legat la bazinul de imersiune pus la pamant, tensiunea pozitiva
fiind dispusa la bara de curent, de unde printr-un captator de curent ajunge la caroseria de vopsit
(anaforeza).
Regulatorul bipozitional u2 compara valoarea reala a tensiunii sau curentului (luata dupa iesire
din redresor, U) cu valoarea teoretica data ca marime constanta sau determinat variabila in timp a
lui u3. Abaterea de reglare care apare este convertita de regulatorul bipozitional u2 intr-o serie de
impulsuri care comanda schema logica. Un bloc de protectie u1 comanda declansarea
intrerupatorului I si separatorului S in caz de abatere de la procesul tehnologic prescris.
Echipamentul poate realiza diverse regimuri:

curent constant (a); tensiunea creste rapid, caracteristicile sunt bune, dar exista
pericolul electrolizei, cu degajare de gaze;

tensiune constanta (b), in care caz intensitatea descreste rapid; acoperirea este corecta,
dar puterea de extindere este limitata.

In Fig. 7 este prezentata variatia curentului si tensiunii in functie de timp.

Fig. 7. Variatia curentului si tensiunii in functie de timp


in regimurile I=ct (a) si U=ct (b)

Depunerea electrica se poate efectua cu curent constant(a) sau cu tensiune constanta (b). Se pot
stabili si regimuri cu tensiune constanta apoi asociind intensitate constanta, cu avantajele
ambelor procedee.

8. Factori ce pot influenta procesul tehnologic


Pentru a obtine o acoperire de calitate, este necesar sa se acorde atentie deosebita lipsei porilor si
a impuritatilor pe suprafata.
Penetrarea unui lac, reprezinta, asa cum am aratat, aptitudinea de acoperire a zonelor de acces
dificile: corpuri goale, pereti dubli, diverse cavitati etc. Obligativitatea ca de la inceput sa se
monteze electrozi auxiliari in aceste locuri dificile nu este compatibila cu automatizarea totala a
procedeului. Factorii care influenteaza puterea de extindere a unui lac vor fi prezentati in cele ce
urmeaza.
a. Tensiunea. Utilizarea unei tensiuni ridicate se poate concepe doar in cazul in care se doreste
ca pelicula depusa sa aiba o rezistivitate mare. In caz contrar, tensiunea ridicata va produce doar
o crestere a grosimii peliculei depuse pe locurile usor accesibile, fara avantaj pentru puterea de
extindere. Valorile de lucru sunt limitate in zona inferioara de potentialul normal al electrodului,
iar ca limita superioara, de degajarea gazoasa la electrod, ceea ce poate afecta calitatea peliculei.
Se utilizeaza tensiuni de 30 - 200 V (recent pana la 4 - 500 V).
b. Temperatura baii si proportia de substante solide
O temperatura mai ridicata produce viteze de reactie marite. Pentru lacurile utilizate in
electroforeza, temperatura recomandata pentru bai este de 40oC, procesul de lacuire efectuanduse in 1-2 minute.
Concentratia baii trebuie mentinuta constanta, in limite cat mai stranse (+1%). Proportia de
substante solide care formeaza pelicula variaza pentru lacurile electroforetice intre 8-20 %,
proportie la care procesul de lacuire este rentabil (vascozitatea baii franeaza deplasarea
particulelor de lac in solutie). Trebuie tinut seama si de faptul ca la trecerea curentului prin baie,
curentul genereaza caldura.

Pentru aplicarea unui strat de 30m la o tensiune de 160V, se realizeaza un consum specific de
0,17kWh/m2, adica lichidul preia pentru fiecare m2 acoperit, o cantitate de caldura de
aproximativ 150kcal.
Pentru mentinerea unei temperaturi de 15 20oC, se prevad surse de apa rece si schimbatoare de
caldura adecvate.
c. Conductivitatea. Marirea conductivitatii baii permite o scadere a rezistentei de trecere a
curentului. Aceasta se poate obtine prin modificarea rasinii si mai ales prin utilizarea bazelor de
neutralizare.
Lacurile pentru electroforeza, pe baza de polimeri anionici insolubili in apa, dupa neutralizarea
cu o baza corespunzatoare devin solubile sau dispersabile in apa (baze cu potasiu sau sodiu).
O cantitate mare de baza mareste conductivitatea, dar
reduce randamentul electric, ceea ce pledeaza pentru un compromis tehnic. Utilizarea potasiului
pentru neutralizare conduce la o conductivitate de
3000 - 5000 Siemens/cm fata de 1000-2000 pentru produsele neutralizate cu amine, tensiunea
ramanand 200-250 V. La baile cu conductivitate mare - deci bogate in ioni minerali - degajarile
mari de gaze impiedica realizarea unor depuneri regulate.
d. Densitatea de curent. Randamentul, puterea de patrundere si grosimea cresc cu densitatea de
curent, dar sunt limitate de un prag sub care nu se mai poate realiza nici o depunere. Valorile
uzuale sunt cuprinse intre 0,5 - 60 A/m2. De aici se poate calcula intensitatea la care trebuie
reglat curentul, tinand seama de marimea suprafetei de lacuit.
e. pH-ul. In cursul lacuirii, particulele solide din lac se transporta afara din baie in timp ce
anionii sau cationii (functie de tipul electroforezei) raman in baie cu lichidul de dispersie, ca
legaturi ale radicalilor lor. Baia trebuie deci supravegheata, pastrandu-se valori ale pH-ului de 7,2
- 7,6. Daca se depasesc aceste valori, este necesara adaugarea unui lac special de compensatie
care, in afara de partea propriu-zisa de corpuri solide (60-80%) contine si agenti pentru
compensarea continutului mare de amine. Pentru a se realiza o buna amestecare cu lichidul
propriu-zis, inainte de a fi introdus in cuva de imersiune, lacul se dilueaza la concentratia dorita.
Daca grosimea este aproape independenta de pH, randamentul si puterea de penetratie descresc
atunci cand pH-ul creste. Se recomanda sa se lucreze cu pH minim, urmarind impiedicarea
cresterii sale prin prevederea de dispozitive care sa combata imbogatirea baii cu anioni sau
cationi.
f. Agitarea baii. Lacurile utilizate in electroforeza, tind sa se decanteze din cauza continutului de
corpuri solide; de aceea, este necesar sa se amestece continuu lacul cu agitatoare sau pompe.
Spuma care se formeaza la suprafata baii trebuie continuu indepartata. Agitarea baii asigura, de
asemenea, omogenizarea solutiei, combate polariza-rea in jurul electrozilor, evita sedimentarea
pigmentilor.

g. Influenta electrozilor. Forma electrozilor si distanta dintre acestia joaca un rol important in
ceea ce priveste obtinerea unor depuneri uniforme atat pe suprafete plane, cat si pe muchii si
capete. O depunere uniforma poate fi obtinuta doar atunci cand se realizeaza un spectru uniform
al distributiei liniilor echipotentiale, paralele cu suprafata de depunere. Se considera ca daca
distanta anod-catod este superioara de trei ori latimii placii de acoperit, forma catodului nu
schimba repartitia echipotentialelor din jurul anodului.
Pentru acele situatii in care forma pieselor ce trebuie acoperite este de un profil diferit,
introducerea unor electrozi suplimentari poate modifica distributia campului, impingand liniile
echipotentiale spre zonele la care anterior nu putea ajunge (Fig. 8).
Se observa distributia imbunatatita a liniilor echipotentiale in cazul introducerii electrozilor
auxiliari (b).

Fig. 8. Influenta electrodului suplimentar S, asupra distributiei liniilor echipotentiale;


a, fara electrod suplimentar; b, cu electrod suplimentar.

Modul in care este influentata variatia randamentului, a puterii de penetratie si a grosimii in


functie de temperatura, agitatie, continut de solid, tensiune, densitate de curent, pH si timp de
imersie este dat sintetic in Fig.

Fig. Variatia grosimii, randamentul electric si a puterii de penetrare


in functie de diversi parametri ai procesului tehnologic.

h. Tratarea efluentilor
Compozitia efluentilor proveniti din operatiile specifice tehnologiilor de vopsire electroforetica
contine excedenti de baze, cationi de zinc si fier care provin din metalul bazei, exces de solventi
sau de diferiti anioni: fosfati, cromati, sulfati, clorati, ferocianuri. Solutiile de degresare produc
efluenti bazici puternici, vehiculand cantitati importante de uleiuri emulsionate, grasimi etc. De
asemenea, apele de spalare a pieselor contin o serie de suspensii instabile, particulele organice
fiind susceptibile sa precipite si sa se acumuleze in mase vascoase ce pot bloca canalizarile sau
pompele.
Pentru tratarea acestor efluenti, se pot utiliza: rasini schimbatoare de ioni, practicarea unei
recirculatii controlate, inlocuirea a 10-20 % din efluent cu apa proaspata.
Tratamentul nu difera de cel al emulsiilor de ulei, adica prin spargerea si separarea emulsiilor sau
prin floculare.
Spargerea emulsiei se poate efectua prin acidulare sau prin adaugarea unor saruri care au ca efect
ridicarea tensiunii superficiale; mare parte din faza organica este precipitata sub forma de sare de
calciu sau de alti cationi.
Spalarea constituentilor intr-o instalatie sub presiune, in care faza organica se incarca cu bule de
aer, conduce la flocularea solutiei si la posibilitatea sigura de indepartare. Apele de spalare
epurate sunt trecute prin filtre de nisip sau straturi absorbante si apoi sunt repuse in circulatie.
Daca alcalinitatea amestecului nu este suficienta pentru hidrolizarea completa a cationilor, se
ridica pH-ul prin adaugarea de hidroxid de calciu Ca(OH)2, obtinandu-se un precipitat floculat de
hidroxid metalic amestecat cu o masa organica. Faza apoasa este limpede, iar produsii organici
pot fi separati prin sedimentare cu flotatie.

Cataforeza, principiul unei noi generatii de echipamente in


vopsirea electroforetica
Utilizata initial cu mult succes in varianta de procedeu anaforeza, vopsirea electroforetica
cunoaste de circa zece ani un nou avant prin aplicarea la scara industriala a procedeului de
cataforeza. Calitatea acoperirilor peliculogene obtinute (vopsea, lac) a impus rapid aceasta
tehnologie, astfel ca in prezent in instalatiile noi, ponderea cataforezei in vopsirea electroforetica
este pe cale sa o depaseasca pe aceea a anaforezei.
Fenomenologic, cataforeza, - cu piesa de protejat legata la catod, polul negativ al sursei - se
desfasoara, asa cum s-a aratat si anume:

un material peliculogen organic RNH2 este facut solubil in apa cu ajutorul unui
solubilizant (acid organic)HX

RNH2 + HX RNH + X- + H2 o (reactie de ionizare);

la aplicarea tensiunii au loc urmatoarele reactii electrochimice:

la catod (piesa de protejat)


catod

1) RNH

depunerea materialului peliculogen pe catod

+OH
2) 2H2 O + 2 e 2OH- + H2 (electroliza apei, furnizoare de ioni hidroxil
necesari primei reactii).

Mentionam ca materialul peliculogen RNH2 inglobeaza si pigmentul.


Literatura de specialitate ofera putine date despre natura chimica a lui RNH2 sau HX. Totusi, sunt
mentionate:

materiale peliculogene pentru cataforeza (lianti):

rasina epoxiamida reticulata cu formaldehida;

rasini poliepoxidice modificate cu bor, sub forma de ester;

rasini aminoalchidice (metacrilati);

rasini acrilice;

diferiti copolimeri;

solubilizanti pentru cataforeza:

acid lactic;

acid acetic;

alti acizi organici slabi.

Straturile de protectie obtinute prin vopsirea cataforetica se caracteri-zeaza prin proprietati


deosebite, comparativ cu cele rezultate din anaforeza si anume:

rezistenta deosebita la agenti chimici de genul produselor alcaline, uleiurilor minerale,


solventilor organici;

rezistenta imbunatatita la testul de ceata salina;

pret de cost general mai scazut (Tab. 1).

Avantaje: Procedeul de vopsire prin cataforeza se caracterizeaza


printr-o serie de avantaje tehnologice:

piesa de protejat este catod in timpul electrolizei, ceea ce exclude dizolvarea anodica a
metalului, fenomen posibil in anaforeza. In aceste conditii, peliculele depuse catodic
contin mult mai putini ioni metalici inclusi, ceea ce confera calitati superioare peliculei;

la catod se formeaza ioni OH- care sunt mai putin agresivi decat H+ pentru straturile de
fosfati (in cazul in care piesa ce urmeaza a fi vopsita a fost tratata initial prin fosfatare);

baile de vopsire prin cataforeza au o stabilitate in timp mai mare.

Acestea ar fi pe scurt motivele pentru care in prezent cataforeza tinde sa


substituie anaforeza in vopsirea electroforetica.
Consumul de materiale si energie la acoperirea a 100 mp de suprafata, in functie de grosimea de
strat in vopsirea electroforetica, anaforeza/catoforeza este prezentat in Tab. 1.
Tab. 1. Consumul de materiale si energie in procese cata si anaforetice.

Procedeu de
acoperire

Grosimea peliculei Consum de


material solid
uscata, medie
m
kg

Consum energie la Energie totala


Consum de energie in cuptor
bazin depunere
kWh
kWh
kWh

25

3,9

30

19

49

19

2,9

23

19

42

17

2,9

21

21

42

15

2,5

18,5

21

39,5

13

2,2

16

21

37

Anaforeza

Cataforeza

10. Avantajele si dezavantajele lacuirii prin electroforeza

Avantaje. Comparativ cu alte procedee, aplicarea unui strat de vopsea pe cale electroforetica,
prezinta mari avantaje, dintre care mentionam:

calitatea si regularitarea depunerilor;

posibilitatea de automatizare completa a procedeului;

rapiditatea operatiilor: 3 minute pentru a acoperi o suprafata de 40 m2 la sasiuri de


automobil;

fiabilitatea instalatiilor, dependenta insa de calitatea materialelor si lacurilor folosite la


depunerea electroforetica;

vascozitatea mica a baii (aproape de cea a apei) permite un pompaj si o agitatie rapida
a lichidului;

muchiile, contururile, suprafetele din goluri, sunt complet si bine acoperite;

grosimea peliculei este uniforma, ceea ce conduce la economii evidente de vopsea;

costul total al mp de suprafata vopsita este mai mic decat cel realizat prin alte
procedee;

lipsa urmelor de 'stergeri' si 'picurari', datorita continutului mare de corpuri solide;

netoxicitatea vaporilor si necombustibilitatea peliculei;

absenta unor operatii intermediare de preuscare;

posibilitatea de epurare a efluentilor;

rezistenta buna la coroziune, datorita densitatii mari a retelei intermoleculare;

economii de material, manopera, consum de energie electrica, de ordinul a 20-50 %.

Comparativ cu alte procedee, este mai putin poluanta. La vopsirea clasica, o vopsea lichida
contine circa 40% material solid dispersat in 60% solvent organic (pentru 10 t vopsea /zi, 6 t
solvent care se evapora si creeaza poluare). La electroforeza se reduce emisia de solventi cu 60 90%.
Dezavantaje:

complexitatea instalatiilor si ca atare necesitatea unor investitii mai mari in comparatie


cu alte procedee;

tehnologiile de depunere electroforetica nu se pot aplica decat in cazul pieselor


conductoare de electricitate;

consumul de energie pe mp suprafata acoperita este ridicat;

necesitatea unui control precis pe toata durata procesului;

necesitatea coacerii, datorita utilizarii unor lacuri cu intarire la cald;

pelicula acopera fidel intreaga suprafata, neputand ascunde diferitele neregularitati;

acoperirea electroforetica este excelent anticoroziva, dar afectata de existenta unor


suprafete pregatite necorespunzator;

posibilitatea de a aplica o singura acoperire (monostrat) ca urmare a capacitatii de


izolare a peliculei depuse; prin electroforeza nu se poate depune un al doilea strat, fiind
utilizat un alt procedeu ( de exemplu vopsirea electrostatica). O piesa vopsita prin alt
procedeu nu poate suporta o acoperire prin electroforeza;

dificultati tehnologice in schimbarea culorilor si aplicarea unor tonuri foarte deschise.

Daca acestea sunt avantajele si dezavantajele tehnologiilor de acoperire prin utilizarea


electroforezei, se impune a extrage particularitatile pe care din acest punct de vedere le
prezinta cataforeza in raport cu anaforeza(varianta a electroforezei).
Avantaje

Trecerea de la vopseaua acrilica folosita la anaforeza, la un sistem epoxi (cataforeza),


asigura o crestere a rezistentei la ceata salina de 2-3 ori);

Comparativ cu vopselele pentru anaforeza, peliculele depuse pe cale cataforetica au


rezistente la agenti chimici net superioare (solventi organici, detergenti, produse
alcaline, uleiuri minerale);

In filmul de vopsea depus prin cataforeza, continutul de metal preluat din baie este mai
mic, asa cum este prezentat in Tab.2, ceea ce permite obtinerea unei calitati superioare a
acoperirii.

Consumurile de energie si de substante chimice de acoperire sunt ceva mai reduse


decat in cazul anaforezei (cu 10-15 % mai mici).

Tab. 2. Contaminarea stratului de vopsea (% de metal in pelicula)


Materialul de substrat Anod (anaforeza)

Catod (cataforeza)

Aluminiu

0,10

0,10

Otel fosfatat

0,12

0,09

Otel

1,40

0,09

Cupru

1,20

0,10

Dezavantaje

Depozitul de compusi metalici de la urmele de impuritati prezentate in baie este putin


aderent si dupa natura elementului in cauza, se poate localiza in diverse zone
preferentiale (densitati reduse de curent), creand riscul de decojire a peliculei;

Degajarea de H2 creeaza dificultati in obtinerea de pelicule de vopsea omogena, ceea


ce impune introducerea unor substante care sa anihileze acest efect.

11. Problema eficientei economice a acoperirii suprafetelor prin


electroforeza
In ceea ce priveste numarul de muncitori calificati fata de alte procedee de vopsire, aceasta
utilizeaza doar 10-20 % din numarul acestora.
Investitiile initiale sunt mai mari, insa amortizarea se poate realiza in cativa ani, mai ales in cazul
unei productii de masa care sa asigure o functionare continua a acestora. In general, problemele,
ce privesc economia procedeului, depind de multi factori dintre care mentionam: numarul de
ore de functionare, cheltuielile de transport, numarul de piese acoperite pe luna, numarul de
schimburi, gradul de automatizare si control, felul materialelor de lacuit, schimbarea culorilor
etc.
Fiabilitatea deosebita ce se cere echipamentului si posibilitatea de automatizare completa, pot
conduce la o exploatare de mare rentabilitate. Fata de alte procedee, consumul de energie este
ceva mai ridicat, daca tinem seama de necesitatea de a agita baile sau pregatirea apei
demineralizate, dar acestea nu intervin in calculul economic decat cu procente din cost.
Pierderile in diferite sisteme sunt de 30% la sistemele cu pistol clasic,
5-10 % la cele electrostatice si doar 3% la cele la care vopsirea se realizeaza pe cale
electroforetica, de unde si economiile de material si de costuri ce se obtin.

Economia de energie electrica constituie un element ce pledeaza pentru aplicarea pe scara larga a
acestor tehnologii de acoperire a suprafetelor prin electroforeza.
Regularitatea grosimii stratului depus permite aplicarea unei cantitati de lac strict necesara, ceea
ce permite economii fata de alte procedee.
Tehnica depunerii electroforetice este o tehnica cu o evolutie permanenta atat in ceea ce priveste
echipamentul, cat si in ceea ce priveste domeniul materialelor utilizate, rezultatele obtinute pana
acum pledand pentru largi implementari in viitorul apropiat.

12. Tendinte in lume in ceea ce priveste utilIzarea anaforezei si a


cataforezei in procesele de acoperi cu pelicule izolante
In ceea ce priveste optiunea pentru instalatii de vopsire prin anaforeza sau cataforeza, este indicat
sa facem un succint tur de orizont in cateva tari industrializate.
Perioada anilor 1950 - 1975 a fost dominata net de instalatiile de vopsire bazate pe anaforeza,
dupa 1975 sesizandu-se preocupari sustinute de punere la punct a unui alt procedeu:
cataforeza;prin aplicarea ei se scontau nu numai atingerea unor calitati superioare pentru pelicula
(rezistenta sporita la ceata salina), dar si indicatori economici favorabili: consum mai mic de
vopsea, economie de energie.
La sfarsitul anului 2000, situatia in lume se prezinta astfel:

In Japonia, piata este impartita intre anaforeza si cataforeza;

In SUA, 80% din liniile de autoturisme erau echipate cu echipamente bazate pe


cataforeza;

Anglia, practic, este dominata de utilizarea anaforezei;

In RFG si Italia, piata este impartita intre anaforeza si cataforeza;

In Franta, 80% din linii sunt cataforetice; Citroen pastreaza ca si Renault si liniile
vechi de anaforeza;

Tarile din Europa Centrala si de Est pastreaza instalatii anaforetice, dar se sesizeaza
tendinta din dotare si cu linii cataforetice.

In Romania, la Intreprinderea de Autoturisme din Pitesti s-a pus in anul 1987 in functiune o linie
de vopsire prin cataforeza a sasiurilor de autoturisme, la o capacitate de 170.000 buc/an.
Dupa cum se vede, piata echipamentelor de vopsire prin electroforeza este impartita intre cele
doua sisteme cunoscute (anaforeza si cataforeza), cu o tendinta de crestere a ponderii ultimului
tip. Dificultatea de trecere de la un sistem la altul nu este legata de echipamente, care pot fi

relativ usor adaptate, ci de materialele de vopsire, total diferite in cele 2 sisteme, ceea ce
presupune un efort ridicat de asimilare si implicit o posibila intarziere a generalizarii noilor
echipamente bazate pe cataforeza.

13. Electroforeza in alte aplicatii tehnologice


In afara tehnologiei de vopsire bazata pe aplicarea electroforezei, literatura de specialitate
mentioneaza o serie larga de posibile viitoare aplicatii care cu siguranta ca vor cunoaste in anii
urmatori o larga utilizare. Aceste noi tehnologii se bazeaza pe acelasi principiu al separarii dintro solutie a constituentilor, cu ajutorul campului electric.
Din randul acestor viitoare tehnologii mentionam:

separarea unor metale dizolvate in solutie, in special rezultate in procesele de acoperiri


galvanice. Problematica este interesanta nu numai din punct de vedere al depoluarii
unor ape ce trebuie deversate, dar si din acela al recuperarii unor metale utile;

realizarea unor analize exacte si rapide in medicina prin tehnicile electroforetice cu


ajutorul carora se separa rapid ionii unor compusi;

dezvoltarea unor celule de afisare electronica cu mic consum de energie cu ajutorul


tehnologiilor bazate pe electroforeza. Sistemul de afisaj bazat pe electroforeza prevede
a utiliza un lichid colorat in care se afla dispersati pigmenti incarcati electric, lichid
dispus intre doi pereti transparenti peste care sunt plasati electrozii.

La aplicarea tensiunii intre acestia, particulele se disperseaza intre pereti in functie de polaritatea
tensiunii.
Performantele obtinute pana acum sunt incurajatoare: consum redus, timpi de comutatie mici,
fabricatie economica, ecrane de 12,5 x 8,75 cm, durate de viata de ordinul a 20000 ore.

BIBLIOGRAFIE
[1] CORRAY,C.N.: Comparasion de lElectrophorse anodique et de lElectrophorse
catodique Galvano-Organo-Traitments de surface, 1980, Avril, No.505, p.337-339
[2] CATONNE, J.C.: La peinture par lectrophorse. Galvano-Organo-Traitments de surface,
1982, Aot - Sept.,No.528,p.737-741
[3] CATONNE, J.C.: De llectrophorse anodique a la cataphorse. Galvano-OrganoTraitments de surface, 1982, Oct.,No.529, p.855-858
[4] FRITSCHE,P.: La peinture par lectrophorse catodique. Galvano-Organo-Traitments de
surface, 1982, Fvrier, No.523,p.147-151
[5] BREWER,G.:Vingt ans dlectrophorse Galvano- Organo- Traitments de surface, 1981,
Mars, No.514, p.231-233,p.1

[6] BREWER,G.: Vingt ans dlectrophorse Galvano-Organo-Traitments de surface, 1981,


Avril, No.515, p.379-382.
[7] SALES,R.: Le procd dechange dions en circulation alterne. Galvano-OrganoTraitments de surface, 1981, Mai, No.516, p.515-519
[8] x x x: Afichage par electrophorse: vers les applications industrielles ? MesuresRegulation-Automatisme, 1980, Avril, p.38-41
[9] BUSCH, B: La phosphatation avant lectrophorse catodique. Galvano-OrganoTraitements de surface, 1982, Aout-Sept.,No.528,p.732-735.
[10] NETILIARD,J.P.: Electrodposition des peintures. Developments rcents. Comparasion
aves les autres procds. Peintures-pigments-vernis, mai 1973, (49) nr.5, p.258-265
[11] BERTEAUX,J.:Applications industrielles des peintures par lectrophorse. Corrosion et
anticorrosion, 1966, (14), nr.1, p.18-26
[12] KLEIN,G.: Elektroforetische Lackieren. Neue Zricher Zeitung 1966, nr.3, p.355-359
[13] BERGER, S.: Die Anwendung des elektrophoretischen Prinzips beim Lackieren Siemens
Zeitschrift 1965 (39), nr.11, p.1209-1216
[14] BASSOUL,P. si STRICHER,G.:Emaillage de tles dacier par lectrophorse. Lindustrie
ceramique 1971, nr.646, p.895-899
[15] WIESER,R.: Senkrechtbeschickung beim Elektrotauchen. Industrie-Lackier-Betrieb, 1971
(39), nr.9, p.381-384
[16] x x x Electrophoretic painting plant at Sandwell Heating Division. Product Finishing
1972, (25) nr.8, p.44-46
[17] BRISCOE,R.V.,MATTOCK,G.: Le traitement des effluents dans les installations de peinture
par lectrophorse. Galvano, 1973 (431), Nr.3,p.268-273
[18] FRITSCHE,P.: Elektrotauchlackierung-ein Wirtschatliches Lackierverfahren
Metalloberflche, 1971, (25), nr.7, p.246-247
[19] DZADZKA,W.Rechnologische und konomische Probleme bei der Anwendung des
Elektrotauchlackierverfahrens. Der Elektro-Praktiker, 1970, (24), nr.3, p.102-105
[20] BURNSIDE,G.L.,BRENER,G.E.T.:Progress in the Electrodeposition of Paint. Plating, 1972,
(59), nr.1, p.41-42
[21] KVASINOV, I.P.: Termoreaktivnie akrilovie plenkoobrazovateli, nanosimie
elektroosajdeniem. Lakokrasocinie materiali in i primenenie, 1972, nr.2,p.9-10
[22] SOUDAN,A: Le traitements des peintures lectrophortique sur rsines changeuses
dions. Galvano, 1972, nr.421, p.297-300
[23] HANEY,E.E.: Coating Applied by Elektrophoresis Plating, 1971, p.1091-1093.

[24] LEVINSON,B.S.: Electrocoat Powder Coat Radiate. Which and Why ? Journal of Paint
Technology, 1972, (44), nr.569, p.41-48
[25] x x x Afficheurs electroluminiscents, bientot a maturit. Mesures -Regulation Automatisme, 1980, Juin/Juillet, p.23-29
[26] x x x - Affichage par lectrophorse: Vers les applications indrustrielles MesureRegulation- Automatisme, 1980, Avril, p.39-41.

TEHNOLOGII DE VOPSIRE PRIN ELECTROFOREZA


in imagini semnificative si explicatii
Electroforeza este un fenomen de transport electrocinetic, caracteristic sisistemelor
disperse, care consta in deplasarea fazei disperse (solid) in raport cu mediul de dispersie
(lichid) sub actiunea unei diferente de potential electric aplicata din exterior.

(cataforeza)

(anaforeza)
rasini
macromolecula peliculogena ionizata +
-

RCOO

Idem, dar ionizata

X-, Y+, Ioni de polaritate negativa si pozitiva


Vopsirea electroforetica este un sistem de depunere a unui material peliculogen de protectie
pe un obiect, folosind fenomenul de electroforeza.
Materialul peliculogen, simbolizat prin R-NH2 (aminoderivati) sau RCOOH (rasini purtatoare
de grupe carboxilice), dispersat in apa este constituit din macromolecule organice ionizate,
care sunt atrase de un electrod de polaritate opusa (obiectul de protejat), pe care se depune
la conectarea electrodului la o sursa de c.c. In functie de polaritatea la care este dispusa
piesa, putem avea o anaforeza (+) sau cataforeza (-).

2
ANAFOREZA

1. cuva metalica;
2. pereti izolanti;
3. piese de acoperit;
4. redresor;
5. catozi cu grile izolante de
protectie;
6. materiale peliculogene
dispersate in apa.

Procedeu de vopsire electroforetica, in care obiectul acoperit cu material peliculogen tip RCOOH, este conectat la polul pozitiv al unei surse de c.c.

Materialele peliculogene pentru anaforeza sunt rasini, purtatoare de grupe carboxilice

RCOO

sau R(COO )n

3
CATAFOREZA

1. cuva metalica;
2. piese de acoperit;
4. redresor.

Procedeu de vopsire electroforetica in care obiectul de acoperit cu material peliculogen tip RNH2 este conectat la polul negativ al unei surse de c.c.

Materialele peliculogene pentru cataforeza sunt :

rasini aminoalchidice;

rasini acrilice

4
O linie industriala de vopsire prin
electroforeza contine urmatoarele
elemen-te componente :
1 - cuva de tratament;
2,4 - cuva de spalare cu apa
deionizata;
3 - cuva de vopsire
electroforetica cu redresor;
5 - cuptorul de coacere;
6 - incinte de curatire a
carligelor liniei;
7 - banda transportoare;

Schema electrica care comanda


procesul are urmatoarea alcatuire:
S separator;
I intrerupator;
T transformator;
R - redresor trifazat;
U - marimea reala a tensiunii in
cuva;
U1 - bloc de protectie la
scurtcircuit;
U2 - regulator bipozitional;
U3 - bloc de referinta.
Regulatorul U2 comanda valoarea reala a tensiunii dupa redresor (U) cu valoarea teoretica a
tensiunii date de blocul de referinta (U3), abaterea fiind corectata de regulatorul bipozitional
U2. Prin aceasta, se pastreaza valoarea dorita a tensiunii in cuva.

6
Caracteristici ale materialelor peliculogene pentru vopsirea suprafetelor utilizand
tehnologii bazate pe electroforeza.
Materialele peliculogene sunt rasini care dispersate in apa in prezenta unui stabilizator se
pot ioniza.

Proprietati necesare :

Greutate moleculara : 2000-20000;

Buna dispersabilitate in apa;

Rezistenta electrica ridicata: 107-108 cm;

Vascozitate redusa a solutiei apoase;

Redispersabilitate scazuta a peliculei depuse electroforetic.

Factori ce influenteaza procesul tehnologic


Randamentul electric al procesului, puterea de penetratie a lacului; grosimea maxima sunt
influentate de o serie de factori ca in figura de mai sus.

8
AVANTAJELE PROCEDEULUI

putere de patrundere deosebita;

grosimi de strat uniforme;

este putin poluant;

exclude posibilitatea de inflamare;

procesul se preteaza la automatizare;

competitiv din punct de vedere economic.

APLICATII

protectii anticorosive a suprafetelor metalice in industria automobilului, bunuri de


larg consum, industria navala etc.;

in industria componentelor;

in biochimie (separarea proteinelor);

in medicina (chimia clinica).