Despre cochilii i cleti

(adaptare dup 2 scurte povestiri din seriaEti un animal, Viskovitz ! a lui

Alessandro Boffa)
Sexul ? Nici mcar nu tiam c am unul. Imaginai-v cum a fost cnd mi s-a spus c
am dou.
- Noi, melcii, Visko, mi-au explicat babacii, suntem hermafrodii insuficieni . Am
protestat.
- Ce scrbos ! Chiar si noi, cei de familie ?
- Desigur, fiule. Suntem capabili sa ndeplinim att funcia masculina, cat si pe cea
feminina. Nu-i nimic ruinos in asta.
- Si de ce insuficieni ?
- Pentru ca ne putem mperechea doar cu alti melci, daca exista o atracie reciproca, dar
niciodat cu noi nine.
- Si cine spune asta ?
- Credina noastr, Visko. Celalalt lucru e ceva urat, faci un pcat de moarte numai daca
te gndeti la asta. Asa ma avertizase taticul-mama.
- Este un comportament imoral chiar si sa te nchizi prea mult in cochilie, sa vorbeti cu
jumtatea cealalt si sa te satisfaci de unul singur. Astfel continua si mamica-tatic. Un fior de
groaza mi ncrei mantaua.
- Dar cei mai apropiai melci sunt la cteva luni de mers !
- Greeti, fiule, sunt tineri exceleni chiar aici, in apropiere.
Dar acolo, aproape, ii vedeam doar pe Zucotici, Lopez si Petrovici, vechii mei colegi de
coal.
- Glumii. Doar nu ati vrea ca eu sa
- Provin din familii bune, cu un patrimoniu genetic satisfctor si cu perspective
promitoare in evoluie. Frumuseea nu e totul, Viskovitz.
- Dar v-ai uitat bine la ei ? Mi-am ndreptat tentaculul olfactiv ctre Zucotici, un
gasteropod sfrijit, cu o cochilie practice aplatizata, cu ochiul retras, cu branhia atrofiata. Le
fcea greata pana si prdtorilor. Chiar voiau sa aib astfel de nepoi ?
-Ai sa vezi ca o sa gndeti altfel, cu timpul. Noi melcii, avem o vorba: Iubete pe cine
i-e aproape, pentru ca cine e departe, departe ramane.
- Mai degrab mort. Am salutat si m-am ascuns in cochilie.
1

- Nu e bine sa te nchizi asa in cochilie, Viskolino, lumea o sa te judece.

- Si la dracu cu lumea !!! n zilele urmtoare, dintr-un motiv sau altul, n-am reuit s m
gndesc dect la sex, adic la sexe. Iniial, simeam mncrimi inexplicabile, mici tulburri
hormonale care ma fceau sa zbovesc cu privirea pe cutele de pe mantalele melcusoarelor.
Unele dintre ele nu artau chiar deloc rau, morfologic vorbind, insa nu vedeam pe vreuna care
sa aib ntr-adevr clasa sau sa ndeplineasc cerinele zoometrice necesare pentru a se uni cu
un Viskovitz. Aadar, am ajuns la concluzia ca nu existau si ca, probabil, inca nu se nscuser.
Dar greeam. Maiestatea Sa, Frumuseea gasteropoda, apru pe neateptate dintre tufele de
lptuc. Era cam la distanta, dar tot m-a vrjit; si mi-am pierdut somnul si apetitul; dar ce
puteam face ? Aleasa mea se afla la o deprtare de cel putin doi ani melcesti ! Daca mi-a fi
luat atunci inima in dini si as fi nceput sa alerg ca un nebun, oricum as fi ajuns acolo departe,
btrn si neputincios. Numai dacaDa, chiar la asta ma gndeam. La acea nebunie. Ce-ar fi
daca ea-el, ar veni in ntmpinarea mea ? Atunci ntlnirea ar avea loc printre florile de
dovleac, iar noi doi am fi nite melci ajuni la maturitate.
- Viskooo ! Nu e bine sa vorbeti cu jumtatea ta, lumea o sa te judece. Mamica-tata
urla si o inea una si buna.
- N-are dect sa ma judece !
- Mai bine aranjeaz-te putin, pentru ca vine la tine domniorul Lopez.
Lopez nainta ca un nebun, lsnd bale si alunecnd pee le, cu chipul desfigurat de o dorina
lasciva. Gfind, cu osfradiile dilatate, cu mezenchinul slbit si cu radula flecita, era acum
doar la o distanta de doua zile de mine. Dar, la o distanta si mai mica, la doar cteva ore,
Petrovici si Zucotici erau angajai ntr-o cursa a morii pentru a ma avea, pentru a se bucura de
trupul meu cel tnr. Am simit cum mi nghea hemolimfa si mi nepenete cavitatea
paleala. Esofagul mi s-a dilatat ntr-un spasm de oroare. Mi-am ntors privirea ctre lptuc si,
ntr-o secunda, una dintre acele secunde in care ti se decide viaa, alegerea a fost fcut.
- Vin !!!
Am strigat, si ea-el se avnt ctre mine. Si iniiind acea cltorie, m-am iluzionat ca, orict
de rau ar fi fost, cel putin as fi cunoscut lumea, teritorii neexplorate si culture strine aflate la
decimetri si decimetri deprtare. Insa mi-am dat seama ca lumea ntreaga era doar zarzavat.
Dar continuam s-i alerg in ntmpinare, sa suspin si sa visez cu ochii deschii, noaptea, sub
luna, nconjurat de parfum de ptrunjel si simind pe pielea solzoasa adierea vntului. Apoi,
momentul att de mult ateptat. El era o imagine reflectata. O moliciune att de feminina i o
virilitate att de viguroasa. Nu reueam s-mi desprind ochii de pe spatele meu: eram inca un
animal superb, probabil cel mai atrgtor care existase vreodat, extraordinar de sexy pentru o
2

molusc. ntr-o secund, sensul acelei ntmplri mi deveni clar. Mi-am nclinat timid antenele
oculare una ctre cealalt si, pentru prima data, pupila mea dreapta a fixat-o pe cea stnga. Am
simit scurtcircuitul, fiorul inimii, si nu am tiut dect sa blbi o fraz banal:
- Te iubesc, Viskovitz.
- i eu, prostuule.
- Ce greos, vai, ce ne este dat sa vedem !
- O sa fii blestemat pentru totdeauna, Viskovitz !
Urlau la fiii lor sa se ntoarc, dar acetia nici gnd s-i fereasc antenele.
- O s-i dam o lecie. (de parca a mai fost odat cineva ciomgit de un melc.)
- Hermafrodii insuficieni ce suntei !!! Mrturisesc ca ma retrgeam mai degrab cu
placere in propria intimitate. Era unul din putinele avantaje pe care mi le oferea lipsa coloanei
vertebrale. Se gsea totui cate unul sa ma psihanalizeze: In cazul narcisismului secundar,
iubirea frustrata se ntoarce ctre sine si da natere delirului de grandoare si supraevalurii
sinelui. Sub apsarea mbtrnirii insa, se va frnge fericitul vis de mrire, iar sistemul de
autoaprare al narcisistului se prbuete
Trebuie s recunosc faptul c uram s mbtrnesc. Btrneea m fcea sa devin gelos. Nu
o data m-am surprins avnd fantezii cu o femela mai tnr si inima mi s-a frnt. Normal ca
aceea femela eram tot eu, imaginea mea tnr ntins pe lptuc, dar asta nu fcea ca
ntristarea mea sa se diminueze. Dar viaa mergea nainte, trebuie sa o spun pentru ca eram
nsrcinat. Ma temeam ca acele povesti despre efectele negative ale autofecundrii sa nu fie
adevrate si sa nasc nite montrii, exemplare cu cochilia in forma de turn sau fara, si cu
piciorul despicat, chiar m-ar fi fcut sa ma simt vinovat pentru tot restul vieii mele. Dar
greeam. Imediat ce am vzut cochilia noului-nascut, a fiului meu, Viskovitz, l-am recunoscut.
Maiestatea Sa, Frumuseea gasteropoda.
- Vai, vai, ce ne este dat sa vedem !!!!
- Nu am de gnd s ii ascult. Cine e Visko mic ? Cine e Viskolino al meu ? Tu eti, mai, da
tu eti.
..
Dar ce se ntmpl cu mine ? Ahhhhh, cred ca ma transform..Ahhhhhh !!! De acum nu mai
sunt melc, ci sunt, SCORPION !!!
Naterea mea nu a fost o experien frumoas, ba chiar a fost ntr-adevr cel mai urt
sfert de or pe care l-am trit. Dup ce mama ne-a nscut rapid si violent, pe mine si pe fraii
mei, ne-a privit scrbit si a rbufnit: - Montrii blestemai, creature ale diavolului.
3

Nu era chiar genul de ncurajare pe care l atepi de la o mama. De la o mmica te

atepi la o forma de afeciune tipica arahnidelor, sa te poarte in crc asa cum fac mamele cu
puiorii de scorpion, te atepi sa it idea o educaie. Nu sa te insulte si sa dispar pentru
totdeauna ntr-un nor de nisip. Att de sczut ii era simul familiei, nct nu ne-a dat nici mcar
nume. Ne-a lsat, in schimb, nume de familie: Viskovitz, Petrovici, Zucotici si Lopez. Nu e de
mirare ca noi patru nu ne simeam frai, ba chiar am hotrt imediat san e separam destinele si
sa ne ndreptm cletii in direcii opuse. Petrovici s-a ndreptat ctre nord, Lopez ctre sud, iar
Zucotici ctre est. Eu, Viskovitz, am urmat drumul soarelui si am pornit ctre occident sa
cuceresc Vestul. i ntre timp, m ntrebam: Cum o sa ma descurc ntr-un loc al competiiei,
asa cum e lumea, fara o families au o educaie ?. Mama ne nscuse in mijlocul desertului
Mojave, unul dintre cele mai uscate si mai calde locuri din America de Nord. Temperatura
obinuit depea aptezeci de grade, iar umiditatea relative era aproape zero. Un loc, in care
nu-i puteai plnge de mila.
Pe neatepate, sesiile celor opt picioare ale mele au captat vibraiile unui animal
gigantic ce se mica spre mine i care, probabil, mi dorea moartea. Pcat ca deja s-a terminat,
pcat ca naterea mea a fost o pierdere de timp. Noi, arahnidele, nu suntem plngree precum
mamiferele, dar prima mea reacie a fost chiar aceea de a cuta abdomenul unei mame
inexistente si de a plnge. Apoi am ncercat sa o iau la fuga, dar ceva nu funciona. Picioarele
mele in loc sa urmeze indicaiile ganglionilor cerebrali, mi purtau trupul ctre sinucidere.
Puteam fi oare att de nendemnatic ? Am nit fix sub nasul acelui monstru si, nlemnit, miam privit corpuorul fcnd o serie de gesturi rapide si necontrolate. La sfrit gndacul era
ntins pe pmnt, avnd coada mea nfipt in craniu, paralizat de venin. Inca i mai mic
antenele, dar ncepusem deja s-i beau limfa si s-i devorez apendicele. Cine eram eu ?
Rspunsul este evident: un prdtor, o fiara programatasa ucid. Cu un tremor de teroare, miam dat seama ca nu aveam nico putere asupra acelor descrcri de reflexe necondiionate,
asupra acelor instincte slbatice. Eram oare un monstru ?
Dup doua zile, in timp ce inca mai rupeam carnea de pe acea prada, am primit vizita
unui alt scorpion, un neghiob insolent, lung de vreo cinci centimetrii.
- Nu mi place sa vnezi pe teritoriul meu, mucosule. Lsa gndacul si terge-o !
Crescusem mult in cele doua zile, dar nu sufiecient cat sa mi pot permite sa fiu obraznic cu un
asemenea individ. Era una dintre acele situaii in care trebuia sa i iei coada intre picioare si sa
i lai palpii in jos. Am vrut sa ii spun: Scuza-ti-m, domnule, m-am nscut de curnd, nu
tiam ca acesta este teritoriul dumneavoastr, va cer scuze din nou. Dar vocea care mi se
ridica dintre spinule suna in realitate asa: Nu-mi place sa mi se vorbeasc pe acest ton,
4

strinule. Sa vedem daca coada i e la fel de rapida ca limba.

nc odat, corpul nu mi ddu ascultare, mpietrit de frica, m-am vzut naintnd cu
cletii si cu coada inaramate in poziie de atac. Cu ocelii laterali am vzut un grup de termite ce
se adunau mprejurul nostru pentru a urmrii duelul. Adversarul meu se mic primul, dar
coada ii era inca in aer cnd a mea i descrca veninul.
- O sa reueti in viaa, biete, horci nvinsul. Cum te numeti ?
- Viskovitz, am uierat. Am lsat cadavrul necrofagilor, mi-am curat coada si, din
instinct, mi-am fcut o cresttur pe primul segment primitive. La dracu, Viskovitz, mi-am
spus, la dracu. Acel duel nu a fost dect nceputul unei lungi serii: de fiecare data, un
scorpion prea ndrzne se proclama stpnul teritoriului pe care puneam eu picioarele si de
fiecare data coada mea hotra altfel. Deci, prin urmare era adevrat. Sunt o forma bruta de
viaa, un paruroctonus maesanensis, un strain in propriu-mi corp, neputincios in fata
automatismelor sistemului meu nervios primitiv. Am vrsat o lacrima, si mi-am blestemat
soarta. nelesesem ntr-un final ca unicul serviciu ce-l puteam aduce lumii era acela de a ma
tine la distanta. Din acest motiv, Dumnezeu ma pusese in desert: pentru a face cat mai putin
rau posibil creaturilor Sale. Curnd, totui, am ajuns la maturitatea sexuala, iar picioarele au
nceput sa ma duca acolo unde era cea mai mare concentraie de feromoni feminini. ntr-o zi
am gsit chiar mai multi la o femela rozalie care se numea Lara, cu preabdomenul bombat i cu
telsonul piriform. Vzndu-m ezitnd, a vrut s m asigure:
- Nu-i fie teama, feromonii sexuali inhiba reflexul de atacator, zmbi ea sarcastic. Si
astfel am naintat spre ea pana aproape sa o ating. Pentru prima data simeam respiraia unei
alte arahnide, cldur metabolismului sau. Era un miracol, instinctele mele asasine fuseser
subjugate de frumuseea si dragostea Larei, iar unicul lucru pe care am reuit sa il exprim a fost
o descrcare bruta si scurta de reflexe copulatorii, ce nu-i gsir tinta.
- mi pare rau, am blbit. E clar ca in privina asta am mai putina precizie dect in
lucrul cu coada.
- Sunt lucruri care se ntmpl. Noi, scorpionii, suntem artropode mai curnd grosolane.
Ai sa vezi, cu timpul va fi bine.
- Cu timpul ? Si ce s-ar ntmpla daca atracia sexuala s-ar diminua ? Reflexul asasin ar
putea reveni.
- Nu se va diminua, ai sa vezi. Vreau sa triesc lng tine, Visko, s-i cresc fiii i a
mbtrnesc lng tine. Pentru o secunda, mi-am vzut viaa in acea lumina noua. As fi fost un
cap de familie responsabil, mi-a fi pus coada in ordine si as fi trit in armonie cu toat
comunitatea. Duminica, a fi stat la slujbele religioase, fr s ucid pe nimeni n timpul
5

predicii, iar Dumnezeu m-ar fi binecuvntat.

- Hai sa o facem si pe asta, Lara. Lara ? M-am gndit ca poate a adormit, caci trziu am
realizat ca acul cozii mele, era nfipt in craniul ei. Relaia noastr nu trecuse proba timpului.
Considernd ca era de datoria mea, am dus cadavrul familiei ei si am cutat in vocabularul
meu sumar cteva cuvinte de condolerante si scuze, dar tot ce am reuit sa fac a fost sa ii omor
prinii si sa ii violez sora. Viaa sociala, chiar nu era pentru mine.
Acel episod nu a fost dect prima deziluzie a chinuitei mele viei sentimentale, ce sttea
sub semnulfalimentului la fiecare tentative de a construe o relaie afectiv stabil, o familie.
Noi scorpionii, suntem la captul lanului trofic si deci, nu putem spera sa fim ucii de vreun
alt prdtor. In cazul meiu, era nevoie de o coada mai rapida ca a mea pentru a-mi spala
pcatele. Din fericire, ca urmare a crimelor, violurilor, si mcelurilor pe care continuam sa le
fac, fusese pusa o recompensa substanial pe capul meu, si astfel au nceput sa apar primii
vntori de recompense: o alian intre cele mai bune cozi din mprejurimi. Zi dup zi, in timp
ce le fceam craniul buci, speram ca o sa apar unul cu adevrat puternic. Mcar unul din
fraii mei, sau poate tatl pe care nu il cunoteam si care violnd-o pe mama, declanase acest
blestem. Dar silueta ce se ivi la orizont era cu totul deosebita. Era neagra ca veninul,
nflcrat precum ura si frumoasa ca moartea nsi. Cobori de pe duna, tcut ca un miraj, si
nainta ctre mine ndoindu-i natural tarsurile si curbndu-i scuturile, cu mreia unei regine
a deertului i cu maliia unei zne carnivore. Se apropie si ma fixa cu ochii ei de langusta.
- Sa nu-i faci iluzii, mi opti ea. Sunt aici ca sa te ucid. Mirosul ei ma fcea sa mi pierd
capul si mi dezarma toate reflexele de aprare. Vraja ei mi nvluia corpul si mi-l paraliza,
gsisem in sfrit ce cutm: nfrngerea. Venise momentul sa accept sfritul. Cu toate
acestea, dorina de a trai nu fusese niciodat mai puternica. Si mai apoi, ce rost mai are
moartea mea daca acea seductoare diabolica ar fi supravieuit, acea mainrie de exterminare
si mai uciga ca mine ? Acel sentiment mi-a dat destula putere pentru a-mi pregti coada in
poziie de atac. Apoi a urmat vibraia pe care o ateptau reflexele noastre asasine. Trupurile
noastre se alungar unul mpotriva celuilalt siuimii, le-am observat apoi mngindu-se,
unindu-se ntr-o mbriare fierbinte si exploziva. La sfrit, cea mai ruinat era prdtoarea.
- N-am mai fost niciodat att de umilita, nu mi s-a mai ntmplat niciodatTE
URSC VISKOVITZ !
- Nici tu nu mi eti simpatica, dar poi sa mi spui Visko.
- Eusunt Liuba, opti. In orele si zilele ce urmar, acel duel s-a repetat in mai multe
rnduri, mereu cu acelai rezultat de egalitate.
- Liuba, e clar c ntre noi exist o form dur de pasiune i c nu ne dorim moartea
6

unul celuilalt. Va fi mai bine pentru amndoi s ne desprim nainte de a ne face ru.
- Cred c ai dreptate, dar ce facem cu micuii ?
- Cu micuii ? Ar fi bines a ii ucidem imediat dup natere. Liuba nscu o fetia neagra
si rea, ce ii semna leit, si un bieel cu coada vivace,la fel ca a mea. Cnd sa ridic coada
asupra lor, nu stiu, o fi fost acea asemnare sau ceva in mirosul lor, dar de fiecare data cnd
mergeam s-i ucid, o descrcare de reflexe involuntare ma fcea sa doresc sa ii port in crc, sa
le cant balade vechi si sa le ofer o educaie. In fiecare zi in zori, cnd o vedeam pe Liuba
punndu-I pe micui sub nisip pentru a le pastra umiditatea, eram cuprin de groaza. Cnd ar fi
plans pentru prima data probabil i-am fi ucis. Iar daca noi i-am fi dezamgit, ei ne-ar fi ucis.
Mai devreme sau mai trziu, cineva i-ar fi pierdut rbdarea. In fiecare seara, ma ntorceam de
la vntoare cu sufletul la gura, gndindu-m la ce-i mai rau. Dar zi dup zi, lun dup lun,
viaa continua linitit. Micuii creteau sntoi, continund sa i ucid colegii de coal, iar
eu si Liuba adorndu-ne si masacrndu-ne vecinii. Totul mergea nainte in mod armonios si nu
era cu putin sa scpm de acea intolerabil i sinistr fericire.