Sunteți pe pagina 1din 46

clic sau space

Eu m-am născut aici între cuvinte...


Eu m-am născut aici între cuvinte 
Eu sunt doar un condei...
Şi am să mor cuvântului slujind. 
A lemnului lucrare. 
E hrana mea de suflet şi de minte, 
Cărbune-în lemn de tei 
E hrană pentru florile din gând. 
Spre-a vorbei depănare. 
Păcatul e că m-am născut în toamnă 
În mine stau cuvinte 
Şi nu mai am din timpul ce-a trecut. 
Sortite spre citire, 
În urma lui... nesuferita doamnă 
Şi aşteptând cuminte 
Va cere partea ei de împrumut. 
Să treacă-n nemurire. 
Am s-o alung cu stihuri şi poeme 
Trecute prin genune 
Şi să-mi amân plecarea mai târziu. 
Şi prin al vieţii joc, 
Mai am nevoie de puţină vreme... 
Căci inima-mi cărbune... 
Ca florile din gânduri să le scriu.
E inimă de foc. 

clic sau space


Mărire ţie... frumosule
cuvânt. Te preţuiesc iubire...

Cum poţi să zbori, când aripile-s Când mi-am dorit un dram de fericire, 
frânte. Şi nu găseam durerilor un leac, 
Cum poţi să plângi, când lacrimi nu M-ai ajutat la sfânta ei zidire 
mai sunt. Şi mi-ai mutat durerile cu-n veac, 
Doar tu cuvânt, născut din vorbe Te-am preţuit, iubire. 
mute,
Doar tu ştii asta. Frumosule cuvânt. M-ai adunat din lunga-mi risipire, 
Pecete peste viaţa mea ai pus. 
Tu ştii să mângâi şi suflet şi durere, Mi-ai dat un dor nespus de nemurire. 
În faţa neputinţei nu te pleci. Şi pentru toate câte mi-ai adus, 
Păduri de vise legeni în tăcere, Te-am preţuit, iubire. 
Dând amintiri curate, gândurilor reci.
Nu-mi pot dori mai mult decât acum. 
Tu poţi să faci iubirea să ne cânte, Mă mulţumesc cu clipele trăite. 
Tu poţi să dai durerii un alint. Şi de va fi să plec pe lungul drum 
Doar tu cuvânt, născut din vorbe Cu multe doruri încă ne împlinite, 
mute, Te preţuiesc, iubire... te preţuiesc oricum.
Doar tu ştii asta. Frumosule cuvânt.

clic sau space


Iubire... Iubirea e suflet in doi...

Ce e iubirea ? Dar cine poate şti.  Mai este iubire? 


Atâtea nume... pentru ea s-ar potrivi.  Şi când o primim, 
Şi de le-am pune toate la un loc,  Mai ştim să şi dăm înapoi? 
Ea poate fi pe rând,  Ea, singură, moare 
Şi ură,  De-o ţinem in noi. 
Şi dragoste,  Iubirea e suflet in doi. 
Şi joc, 
Şi biruintă,  Nu faceţi iubirea 
Şi tandrete,  Plăcere de nuri, 
Şi lacrimă,  De care uitaţi mai apoi. 
Şi frumusete,  Iubirea trăieşte 
Şi dor nebun,  Prin harul divin. 
Şi gust amar,  Iubirea e suflet în doi. 
Şi fericire, 
Şi calvar...  E liniştea serii 
Dar mai presus de toate,  Şi hrana de zi, 
Iubirea este viată, şi viata e iubire.  E simţul tăcerii din noi. 
Doar noi putem, s-o facem  E frate şi soră 
Să respire. Părinţi şi copii. 
Iubirea e suflet în doi.

clic sau space


Să nu lăsăm... De vreţi iubiri....

Să nu lăsăm iubirile să moară, De vreţi iubiri 


De lângă noi ca timpul să le fure, Să creşteţi, 
Căci moartea lor începe să ne doară. Udaţi-le cu lacrimi. 
Din dragoste si vise, 
Iubirea-i ca un vis venit din vreme, Faceţi-le veşmânt. 
Ca o licoare strânsă-n amintiri. Şi vorbe dulci, 
De măreţia ei avem a nu ne teme, Şi doruri, 
Căci nu există viaţă, Rostite fără pătimi. 
Când nu mai sunt iubiri. Feriţi-le de ura 
Ce naşte din cuvânt. 
Prin amintiri, ce încă ne ţin minte, Plăpânde sunt, 
Ne facem drum, cu pasi mărunţi şi goi, Şi mor 
Simţind arsura nisipului fierbinte. La prima vorbă goală, 
Puterea de-al strabăte, există doar în noi. Lăsând să 
crească-într-una, 
Nu eşti învins când inima-i ranită, Durerile din noi. 
Şi nici când ochii lacrimi au prelinse., Ce rost să suferim....? 
Invins, eşti doaratunci când prea uşor, Iubirea e o boală, 
Ai renunţat definitiv la vise. Al cărei leac e trainic, 
Doar când suntem în doi.

clic sau space


Să ştii să plângi...
Să nu juraţi iubire... Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Să nu juraţi iubire  Te leagănă
Niciodată.  Pe visul ei de nor,
Iubirea e un lucru sfânt,  Când inima
Nu poate fi legată  Ţi-e plină de iubire,
De cuvinte  Şi visele durează până-n
Precum un jurământ.  zori.
Păstraţi-o simplă, 
Curată, ca o floare....  Să ştii sa râzi
Faceţi-o doar  Când viaţa te doboară,
Un simplu legământ.  Şi neguri surde
Cu voi, cu ea,  Se strâng în jurul tău,
Cu inima ce doare,  Când amintiri ucise
Cu tot ce are  Te-infioară,
Viaţa pe pământ.  Strivindu-ţi gânduri si
Curată va trăi.  păreri de rău.
Curată, nu mai moare. 
Să ştii să plângi
Să nu juraţi iubire 
Când te-a'invelit sărutul
Niciodată, 
Cu taina lui,
Trăiţi iubirea. 
Cu dorurile-i fireşti.
Iubiţi-vă...şi-atât.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângiInseamnă
să clic sau space
iubeşti.
Cadoul...

Azi am primit  Sărutul …


Cel mai frumos cadou, 
Şi poate cel mai  Ascult în şoaptă 
Valoros,  Cum respiri sărutul.
Din toate câte sunt.  Clintit de liniştea tăcerii, 
El poate face  Mă îndrept spre el, 
Stelele să cânte,  Cu şoapta mea ascunsă. 
Şi veşnicia  L'ating încet, 
Să dureze mult.  Ca să nu-l sperii. 
Nu-i din argint,  Îi simt bătaia tremurândă, 
Şi nici din aur nu e,  Cum se strecoară 
Şi nici în nestemate  Nevăzută. 
Nu-i bătut.  Şi mă cuprinde ca o taină, 
E mult mai scump,  Ca o licoare 
Mai valoros,  Neştiută.
Mai trainic. 
E vorba, de 
Mirificul sărut.

clic sau space


Să laşi pământului o floare...
Am adunat din visul tău o floare... Întoarce-al vieţii legământ 
Atunci când lacrima te doare, 
Priveam spre somnul tău rătăcitor,  Crescută-n doruri de cuvânt 
Spre adierea pleoapelor închise  Să laşi pământului o floare. 
Şi am simţit cum pătrundeai uşor 
Acolo, unde lumea e din vise.  Să nu laşi lacrima să plângă 
Oricât de mult ai suferi, 
M-am strecurat în visul tău, tiptil,  Cuvântu-ar trebui s-ajungă 
Fără să simţi a paşilor chemare,  Şi plânsul lui te-o linişti. 
Eram ca-n primăvara lui april 
Când roua strânge razele de soare.  Să nu laşi florile să moară, 
Cu ele gândurile mor, 
Tu alergai pe câmpul plin de flori,  Ci seamănă-le să răsară 
Eu mângâiam un fir de sunătoare.  Printre cuvintele de dor. 
Când am plecat spre liniştea din zori 
Am adunat din visul tău o floare. Iar dacă lacrima mai doare, 
Citeşte-ţi floarea din cuvânt 
Să-ţi umple sufletul de soare 
Şi n-ai să uiţi de legământ.

clic sau space


Îi las iubirii dreptul să mă doară...
Ţi-am ascultat tăcerile din şoapt
Ne-am aşezat la capătul iubirii
Şi parcă timpul s-a oprit în loc. Poate-a venit prea repede uitarea, 
E totul gol, ca-n clipa despărţirii, Sau poate gânduri încă te mai cată. 
Iubirea-i vis... şi viaţa e un joc. Erai învolburată precum marea... 
De ce nu eşti şi-acum ca altădată? 
Am căutat în strigatu-ţi o vină
Să-mi judec dor şi vise să opresc. De ce tresari de-a mâinii adiere? 
Nu pot să văd cum totul se termină De ce te-ascunzi în spatele durerii? 
Iubiri plecate sunt... să te găsesc. Urmeză dorul inimii-n tăcere... 
Şi lasă-ţi trupul pradă mângâierii. 
Şi dor am pus să vină către tine, Nu poţi iubirii să-i înfrângi puterea, 
Am pus şi vis să spună cât iubesc, Nici gândului o stavilă să-i pui. 
Dar s-au pierdut în clipele puţine. Căci viaţa şi iubirea sunt averea. 
S-au rătăcit şi nu te mai găsesc. De restul... nu-i mai pasă nimănui. 

Şi rând pe rând, tristeţi nedumerite Ţi-am ascultat tăcerile din şoapte, 


S-au rătăcit în lumea de coşmar. Cuvintele rostite din privire, 
Mor visele... de tine neprimite Dorinţele din visele de noapte... 
Şi doruri mor... şi totu-i în zadar. Şi toate sunt... doar viaţă şi iubire.

În mine, totul a-nceput să moară.


Mă simt umil... şi trist. Nefericit...
Îi las iubirii dreptul să mă doară.
Durerea ei... e parte din iubit.
clic sau space
Mai este timp...

Mai este timp să ne-adunăm în gânduri, 


Cânt... Trecutu-ascuns în ele să-l găsim, 
Şi şoaptele să le-adunăm în rânduri 
Poem iubirii noastre să-i zidim. 
De-ai fi aproape, 
O mantie ţi-aş face. 
Mai este timp să numărăm la stele, 
Sărut lângă sărut 
Prin picături de rouă luna să privim. 
Aş aşeza, 
Să-i smulgem mării cântecul de iele. 
Sărutul meu l-aş pune 
Nisipul ei sub talpă să strivim. 
Să te'mbrace. 
Apoi şi nasturi, 
Mai este timp să facem pas spre ceruri, 
Şi perle, 
În cor de îngeri ode să cântăm. 
Şi pietre preţioase, 
Din zile să mai facem giuvaeruri 
Şi mii de diamante, 
Şi multe sensuri vieţii să-i mai dăm. 
Tot din sărutul meu 
Aş pune peste ea.
Mereu mă-întreb când vremea va apune. 
Privesc către trecut îngândurat, 
Dar vocea din privirea ta îmi spune 
Că vise încă am de numărat.

clic sau space


Tu, îngerul
Mai am o lacrimă de plâns...
iubirii...
Pentru iubire 
De unde vii... tu, al iubirii Încă nu-i măsură, 
sol ?  Să pot să-ţi spun 
Crescut parcă-n  Acum cât te-am iubit. 
A cerului grădină.  Dar ai plecat 
Eu te-am primit  Angelică făptură. 
În sufletul meu gol,  Plecarea ta... atunci m-a risipit. 
Cu chipul tău si vocea ta M-am adunat 
divină.  În greaua-mi suferinţa... 
Prin ea, tu curgi  M-am ridicat, 
Din zâmbetul astral  Ca drumul să-mi urmez. 
Iubirea efemeră,  Dar n-am putut 
Înfăşurată  Oricât aveam voinţa. 
În strălucirea petalelor  Şi cum să pot când încă te visez. 
De crin imperial.  Te caut iar... 
Opreşte-te o Prin umbre şi prin flori, 
clipă, perfectă sferă.  În locu-n care 
Ai reuşit, ce n-am sperat  Braţele te-au strâns, 
Nicicând.  Şi vin aici... 
Să-mi umpli de iubire  Şi stau de câte ori 
Cel mai lăuntric gând.  Simt că mai am, o lacrimă de plâns.
Te uită-n ochii mei... 
Şi vezi că plâng. E lacrima
iubirii...  clic sau space
Am strâns din vocea ta 
Cuvintele de dor. 
Şi-acum... cu ele plâng. 
De ce mi-e dor…
De ce 
Mi-e dor, 
Te-aştept, iubito...
Când tu alături stai, 
Te-aştept, iubito... 
Şi când cu 
Pe mâna-mi căpătâi. 
Gândul 
Şi fruntea-ţi boltă 
Îţi mângâi amintirea? 
Cerească 
De ce tristeţea 
Cu ochii stele, 
Din ochii tăi îmi dai, 
Cu-a mea tăcere 
Când poţi, 
Din privire, să o mângâi. 
Cu ei, 
Privirea ta 
Să-mi dărui fericirea? 
Să-mi povestească, 
De ce  m-alungi 
În şoaptă, 
Din vise de demult,
De frumuseţi pierdute 
Când 
În clipele-mi pustii. 
Vremuri 
În ochii-ţi negri, 
Peste ele se aşază? 
Deschisă poartă, 
Mai lasă-mi 
Să-mi rătăcesc 
Timp, 
Uitarea din visele târzii.
Ca şoapta să-ţi ascult, 
Şi inima-mi 
De dor eliberează.

clic sau space


Mă reîntorc la tine, gând de seară...
Mi-a mai rămas o clipă de tăcere...
Mă reîntorc la tine, gând de seară,
Am coborât din liniştea stelară...  Pe firul de iertare... călător.
Rupturi de timp, în clipe care curg,  Să nu las dreptul timpului să-mi ceară,
Ce sunt sortite vremii să dispară  De ce-am plecat cu nume de dator.
Când răsăritul curge spre amurg. 
Căci n-ai ştiut cât dor am luat cu mine
Şi scrise-au fost acolo sus în cer  Şi câte lacrimi ochi-mi au ascuns,
Să poarte-n ele clipe de durere  Cuvinte nerostite pentru tine
Şi clipe de iubire, şi clipe care pier,  Din taine şi acum de nepătruns.
Ce nu se văd din clipa de plăcere.
Cât mi-am dorit ca firul vieţii tale
Din nemiloasa clipă-a despărţirii  Să-l împletesc cu-al vieţii mele fir.
Intrăm în bucurie ca-ntr-un joc  Iubirea să ne-o strângem în pocale
Şi ne-amăgim,în clipa amăgirii, Făcând al veşniciei elixir.
C-o clipă de speranţă şi noroc.
Şi ca-n poveşti cu feţi frumoşi şi zâne
Prin ele trecem dincolo de vreme,  Încătuşaţi de-a braţelor strânsori,
Spre ultima din clipele cereşti;  Să ne uităm din noapte cum rămâne
E clipa veşniciei... nu te teme,  Doar strălucirea razelor din zori.
E clipa vieţii tale nelumeşti... 
Iar de-ai să poţi ierta minune sfântă
Le-am adunat într-un poem pe toate,  Un timp ce prin dureri am străbătut,
De la iubire... până la durere,  Ai să-ntelegi iubirea de ce cântă
Să vadă veşnicia, de se poate,  Şi bucuria altui început.
Că n-am tăcut... în clipa de tăcere.

clic sau space


Singur... Timpul...
Am vrut pentru o clipă,  Nu ştim
Să uit că exist.  De timpul
Să uit de strânsoarea a tot ce înconjoară.  Ne caută
De răul de alături.  Prin vreme,
De mintea mea plină de rele şi bune.  Sau noi pe el
De voi şi de ei.  Dorim sa-l
De tot ce mai vrea să existe.  numărăm.
De mine.  De cursul lui
Am vrut să fiu singur.  Avem
Doar eu.  A nu ne teme,
Fără mine. Când la secunda
Secunda... Vieţii o zi mai
adunăm.
Secunda Ne-om bucura
In care m-am născut, De ea
A fost secunda Că mai există
In care primul pas Încă,
Spre moarte l-am făcut. Şi viaţa ne mai
curge
Dacă mă năşteam
Prin simţiri,
Nenăscut,
Ne-om bucura
Aş fi trăit o veşnicie.
De liniştea
Dar n-a fost vrerea mea,
Adâncă,
Aşa a fost să fie.
Ce timpul
Ne-o
clicaduce prin
sau space
trăiri.
Acolo unde visele nu dorm... Mai pun un vis...
Mai pun un vis 
Te-am cunoscut în visele trecute 
La şirul meu de vise. 
Prin geana mea... clipirilor oprită. 
Un vis născut 
Uşor, ca dorul clipelor tăcute,
Din gânduri, ce te cheamă 
Te-ai strecurat în noaptea adormită. 
Să fii aici, 
Alăturea de mine. 
Cu zâmbet, flori îţi deschideau cărarea 
Şi, împreună, 
Şi fluturi te-nsoţeau în drumul tău. 
Să naştem alte vise, 
La semnul tău, apoi, s-a deschis zarea 
Cu doruri nevăzute 
Şi-ai dispărut... şi tu şi visul meu. 
Şi nescrise, 
Şi cu iubiri 
Mi-aş fi dorit să scap de lumea tristă,
De care n-avem teamă. 
Urmându-te pe veci, ca un proscris,
Să strângem peste umbre 
În altă lume… care nu există... 
Vălul nopţii, 
De-atunci, te-aştept în fiecare vis 
Şi să ne-ascundem 
Lângă tâmpla serii. 
Şi rog cu lacrimi neputinţa sorţii, 
Să ne lăsăm purtaţi 
În noaptea ta de vis să mă transform, 
De voia sorţii, 
Să stăm ascunşi în pântecele nopţii,
Rostind cuvinte 
Acolo unde visele nu dorm.
În liniştea tăcerii.

clic sau space


E dor şi vis... Când stele cad... dorinţe se-mplinesc

E dor şi vis... sau poate vis şi dor,  Suntem doar umbre-n veşnică plimbare 
Al sorţii glas ce vrea să ne unească.  Ce spaţiul infinit îl rătăcesc. 
Trec clipe-ncet, deşi aş vrea să zbor,  Superbul chip al stelei căzătoare. 
Şi vis şi dor acum să se-mplinească.  Când stele cad... dorinţe se-mplinesc. 

Şi simt în dor cum timpul ne desparte,  Ne doare cerul când simţim căderea. 
Precum în lac desparte line unde...  Şi stelele ne dor când ne lovesc. 
Sunt toate-un tot şi totuşi sunt departe.  Dar noi iubim... şi mai avem puterea 
Doar unduirea lor se-ntrepătrunde.  Să dăm durerii leacul omenesc. 

Ţi-aud doar plânsul, ce fără lacrimi curge, A mai căzut o stea din Carul Mare. 
Neputincios privirii tale blânde.  În ea ne-am pus dorinţele, cu dor. 
În plânsul tău şi inima mea plânge.  Şi spre-mplinirea lor... în aşteptare 
Sub pleoapa ta o lacrimă se-ascunde.  Ne pare parcă cerul mai uşor. 

Plâng îngerii din cer, când sună-ţi glasul,  Dar timpul nemilos, căderii noastre, 
Şi stelele-n sclipire cad şi mor.  I-a pus şi răsărit şi asfinţit. 
Tu, preacurate timp, scurtează-ţi pasul  Ajunşi în umbra zărilor albastre... 
Şi lasă-mă să prind şi vis şi dor. Ne-întoarcem iar în cerul infinit.

clic sau space


Cum să iubesc ?
Primeşte-mi dor şi dăruie-mi iubire...
Iubito... fii al dorului balsam,  Cum să iubesc, când tot, ce-i dat de drept iubirii 
Ca leac peste iubire să te pun.  De mine e străin...? E în lumea amintirii... 
Mă dor atâtea doruri câte am,  Şi timpu-n zborul lui uşor s-a strecurat, 
Ajută-mă din ele să m-adun.  Din tainele iubirii nimic nu mi-a lăsat. 

Ia-mi dorul să te lunec sub priviri  N-am învăţat cum luna se-adună de pe cer, 
Şi dorul de-a mă pierde-n frumuseţi.  Se pune la picioare... nici stelele cum pier. 
Zideşte-le-n frumoase amintiri  Nu ştiu cununi de lauri pe fruntea ta să pun. 
Şi pune-le început de dimineţi.  Nici florile din lume pe toate să le-adun. 

Mai lasă-mi doar a inimii bătaie  Nu ştiu în noapte locul în care să m-aşez 
Cu inima-ţi să bată la un loc.  Şi visele-ţi frumoase să stau să le veghez. 
Şi-o lacrimă pe-a visului văpaie,  S-adun din valuri marea cu ea să te-învelesc, 
În ea să-mi sting din clipele de foc.  Din tot ce-i dat iubirii nimic nu-mi amintesc. 

Alungă de pe fruntea ta un nor,  De patima iubirii n-am învăţat să plâng. 


Să-ţi pot vedea a ochilor sclipire.  Am învăţat doar... simplu, în braţe să te strâng 
Doar tu poţi linişti atâta dor...  Şi să te pun în suflet, că eşti un suflet bun. 
Primeşte-mi dor şi dăruie-mi iubire. Dar nici măcar atât nu ştiu cum pot să-ţi spun.

clic sau space


Din flori de mac am adunat iubire...
Din adieri se leagănă cicoarea 
În roşul lor aprins de faclă vie,  Roşind în faţa firului de mac. 
Cu trup subţire, îmbrăcat în spini,  Îi-ntinde fericirea şi candoarea 
S-au aşezat toţi macii pe câmpie  Ce prea demult în florile ei zac. 
Sfidând ideea ternelor grădini. 
În zborul lui un puf de păpădie 
Nu vor buchet în glastra ta să fie.  Desprins parcă din lumea de poveşti, 
Îşi fac petala lacrimă de dor.  Pluteşte peste macii din câmpie 
Destinul lor e-acolo pe câmpie.  Cu frumuseţi ce-ndeamna să iubeşti. 
În glastră plâng, se scutură şi mor. 
Culoarea purpurie, ruginită, 
Acolo unde leagăn le e vântul  Petala lor gingaşă şi subţire. 
Şi apă beau când roua cade-n zori.  Iubesc tandreţea lor nemărginită. 
De hrana lor se bucură pământul  Din flori de mac am adunat iubire.
Şi au prieteni zecile de flori. 

clic sau space


Să nu uitaţi de mine

Plâng ochi-mi grei de-atâta aşteptare...


Am pus în voi iubirea şi grija de părinte, 
Am ocolit tot răul, scoţându-l din cuvinte, 
Am pus iubiri în tot ce ne-împresoară  Să nu vă-ntine viaţa, să nu-i simţiţi durerea; 
Şi ne-am legat pe veci în lanţul lor.  În voi mi-a fost speranţa şi voi mi-aţi fost averea. 
Te mai iubesc... şi-o spun – a câta oară? –
Şi-ţi mai iubesc şi clipele de dor.  La tot ce v-aţi dorit m-am aplecat s-ascult 
Şi-am încercat puţinul să-l fac să fie mult; 
Tu ai plecat în lumea fericirii, Cu peticul din coate am alungat nevoi, 
Eu am rămas în urma ta puţin,  V-am apărat cu trupu-mi de vânturi şi de ploi. 
Să prind în lacăt porţile iubirii... 
Ştiu că m-aştepţi şi ştii că am să vin.  V-am împărţit averea - ce bob cu bob am strâns 
Şi v-am zâmbit şi-atunci când sufletu-mi a plâns; 
Mi-e timpul dor... şi neiubirea doare, Am pus în voi speranţa că singur n-o să fiu, 
Secundele atârnă ca un chin,  Dar aţi plecat... şi-n juru-mi s-a adunat pustiu. 
Plâng ochii-mi grei de-atâta aşteptare.
E-atât de mult, acum, acest puţin. Să nu uitaţi de mine - atâta cât mai sunt; 
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt, 
Să ştiu ce e cu voi, să ştiu că sunteţi bine, 
Doar bucuria voastră mă ţine şi pe mine.

clic sau space


Tu, femeie...
Mă plec în faţa ta, minune pământeană...

Mă plec în faţa ta, făptură minunată,  Plăpândă fiinţă, gingaşă, dar şi dură. 
imbol al vieţii şi dragostei eterne.  Umil rătăcitor, capriciilor din vreme, 
şti fiică, soră şi mamă devotată,  Tu ai ştiut să judeci cu-o măsură, 
n umbra vremii ce peste tine cerne.  Sfidând durerea... fără a te teme. 

n trandafir, ca semn de preţuire,  Cu urma ta, ai mângâiat pământul, 


i-alăturea o lacrimă din ochii mei.  Crescând vlăstarul timpului ce vine. 
lacrimă de dor, de pace şi iubire,  Şi n-ai uitat... a-ţi ţine legământul, 
ă-ţi umezeşti sărutul pentru pruncii tăi.  Iubindu-ne pe toţi, uitându-te pe tine. 

Mă plec în faţa ta, făptură minunată,  Pe fruntea ta se oglindeşte cerul. 


imbol al vieţii şi dragostei eterne.  Seninul lui, pălind din măreţie. 
şti fiică, soră şi mamă devotată,  Sălăşluiesti în tine... efemerul, 
n umbra vremii ce peste tine cerne. În drumul lui nescris, spre veşnicie.

clic sau space


E ziua ta femeie...
E doar o zi... o zi prea mică poate  Chemare...
Să prindă-n ea întreaga-ţi măreţie 
De fiică, soră, mamă şi soţie  Te-am aşteptat în vise...şi-n tăcere.
Şi să cuprindă gândurile-mi toate.  Te-am aşteptat în gândurice-au
trecut.
E doar o zi... ce n-ar putea să deie  În leagănul de val,şi-n adiere
A firului de viaţă-nsemnătate,  De vânt... în timpul nevăzut.
Ce l-ai crescut cu dorurile toate 
Să-ţi împlinească rostul de femeie.  Tu eşti măsura timpului ce curge
E doar o zi... cum toate-ţi sunt în fire  Şi-a celui care încă n-a venit.
Cu zâmbet blând de mamă grijulie,  Eşti lacrima ce-n inima mea plânge
Cu farmecul şi girul de soţie,  Că nu mai vii,deşi eu te-am dorit.
Să-ţi împlinească rostul de iubire. 
Aştept nerăbdător când vine seara
E doar o zi... în care se cuvine  Sub Eminescul tei să ne-aşezăm.
Să ne plecăm în faţa nemuririi,  Să-i admirăm lui Labiş căprioara
În faţa inocenţei şi iubirii,  Şi necuvintele Stănescului să-i dăm.
S-avem privirea cântec pentru tine. 
Şi-apoi, în taina nopţii care vine
E doar o zi... să-ţi pună-n ochi scânteie, 
Să stau de veghe lângă visul tău.
Să-ţi dăm un strop din dragoste-napoi, 
Înconjuraţi de raza lunii pline,
Măcar o zi să te iubim şi noi... 
Să trecem noaptea numai tu şi eu.
E doar o zi... e ziua ta femeie!

clic sau space


Mă iartă, mamă!

Am scris despre iubire şi mi-am cântat durerea Un zâmbet să-mi aline din dorul pentru tine, 
De gânduri şi de flori, de cerul plin cu stele, O palmă a mustrării ce creşte unde-atinge, 
Am stins în versuri vântul cântându-i adierea,  Primind cu ea şi gândul dorinţei pentru bine 
Sau dosul ei ce şterge o lacrimă ce plânge. 
M-am strecurat în vise şi m-am plimbat prin ele. 

Am scris de fericirea ce dăinuie Shambala,  Găseam adesea locuri privirilor ascunse, 


Doar despre tine, mamă, a scrie n-am ştiut;  Să lepăd umilinţa, durerea să-mi alin, 
Îmi iartă neputinţa şi-mi iartă şi greşeala,  Să-nec între suspine atâtea lacrimi plânse, 
Copilăria vieţii s-o dezlipesc de chin. 
Mai port şi-acum durerea că nu te-am cunoscut. 

N-am cunoscut dulceaţa sărutului pe frunte,  Purtat de rău pe braţe, din când în când de bine, 
Nici mângâierea lină a mâinilor prin păr,  Mai port din umilinţe nestinse-n amintiri, 
Cuvântu`-mbărbătării, izvor ascuns în munte,  În drumul către viaţă, în drumul către tine, 
Mirosul sfânt de poamă al ultimului măr.  Spre locul ce ne-aşteaptă cu veşnice iubiri.

clic sau space


Pe-un fir de gând...
Mai dă-mi un semn. 
Şi voi veni la tine 
Pe-un fir de gând, 
Ţi-am scris
Aşa cum vine  pe vis...
Lacrima. Plângând. 
Eram în vis.
Să curg din palmă  Un vis în care 
Zâmbet de iubire,  Nu-ncăpeau
Să-ţi învelească  Nici şoapte.
Trupul de argint  Doar tu lipseai.
Flămând de fericire.  Ţi-am scris pe el
Sărutul ca o boare  Un nume,
Strivit pe pielea-ţi fină  Pe care îl ştiam 
Cu gust de soare  Doar noi,
Şi miros de lună,  Şi l-am trimis
Din doruri îţi alină.  Pe gând,
În miez de noapte.
Închidem ochii.  Am vrut să fie
Ne cufundăm în noi.  Visul,
Eu nu te văd,  Pentru amândoi.
Tu nu mă vezi, 
Dar suntem amândoi.

clic sau space


Eşti tu... Ne temem...

Te ştiu din gânduri,  Ne temem 


Din vise,  De tot şi de toate. 
Din doruri şi durere.  Ne temem de ploaie, 
Din tot ce-am vrut  Ne temem de vânt... 
Să am –  Ne temem de vorbe, 
Iubire, mângâiere.  Ne temem de gând. 
Tu eşti petală  Ne sperie visul 
Şi floare,  Ş-apoi îl visăm. 
Balsam de suflet eşti.  Ne temem de lacrimi 
Tu eşti cărarea  Ş-apoi le vărsăm. 
Ce duce Ne speria vorba 
Spre lumea de poveşti.  Ş-apoi o rostim. 
Tu eşti iubirea,  Fugim de iubire 
Şi dorul  Ş-apoi o dorim. 
Ce sufletul alină.  Ne temem de "teamă" 
Eşti mângâierea  Dar n-o ocolim. 
Dulce,  Ne speria viaţa... 
Eşti rază, eşti lumină. Dar noi o trăim.

clic sau space


Gânduri…

În geana serii,
ş vrea să fiu nebunul ce seamănă iubire...Când gânduri
Se adună
n versul meu aici ca martor de voinţa  Să stea de vorbă
estinului chemare... cuvântului rostit  Cu mine împreună,
nu mă prindă viaţa cu gânduri de căinţa  Le tot întreb
ă nu mi-am pus cuvântul să facă ce-am dorit  Şi-n gând le răscolesc,
Căci m-am pierdut în ele
vrea să fiu nebunul ce seamănă iubire  Şi nu mă mai găsesc.
olo unde oameni mai cred că prin cuvânt  Atât de multe sunt,
tem schimba destine sau dărui menire  Şi-atât de grele,
tem şi altfel viaţa s-o trecem pe pământ  Întreb pe fiecare
De m-au văzut prin ele.
u-mi pasă ce vor crede acei ce vor citi  Atât de grele sunt
n versul să mă ierte, eu sunt al lui stăpân  Şi-atât de multe,
e-oi trece peste moarte... eu tot aici voi fi  Le-am întrebat pe toate,
ăci n-am să plec vreodată dar nici n-am să rămân Dar parcă toate-s mute.
Şi nu mai ştiu
Când timpul
Mă duce-n răsărit. 
M-am căutat în toate, 
Dar nu m-am mai găsit.

clic sau space


Destin...
Ai aparut…
E binele o floare 
Şi răul e un spin ? 
E doar o întâmplare  Ai apărut în visul meu din noapte, 
Sau nemilos destin,  Simbolizând prin tine paradisul. 
Chemarea ta se-aude printre şoapte... 
Ce avut-a trandafirul  De ţi-aş răspunde, ştiu c-aş pierde visul. 
Să poarte de-amândouă ? 
Şi spinul cu otravă,  Aş strânge visul şi l-aş lua cu mine, 
Şi floarea prinsă-n rouă.  Să-l pot întinde atunci când îmi e dor. 
Intrând în el, să fiu din nou cu tine 
Sau poate doar o pildă  Între iubiri şi şoapte de amor. 
Ce Domnul a lăsat, 
Să ştim ce este bine  Între dorinţi şi şoapte de iubire 
Doar când de rău am dat.  Privirea mea să-ţi mângâie seninul, 
Încet, să nu-l trezesc din adormire, 
Secretul ce-l desferec  Şi să rămân cu dorul şi suspinul.
Din astă pildă fină... 
Priveşte-n întunerec 
Să poţi vedea lumină.

clic sau space


Ascult culori de trandafir în floare...
Simbol iubirii zămislit prin fire, Mă cheamă iar cu-a gândului chemare...
Splendorii lui de crin imperial.
Ne cântă trandafirul sub privire, Ne-am învelit cu-atâta depărtare, 
Cu sunet lin de luna şi de val. Cu-atâta dor cu-al neputinţei nou; 
Mă cheamă iar cu-a gândului chemare 
Iubirea sună-n roşu purpuriu, Şi-am să-ţi răspund cu-al inimii ecou. 
Din bob de rouă cântecul se cerne,
Ecou ascuns în spinul auriu, Să ne-ntâlnim în seara fără clipe, 
Un Eros al iubirilor eterne. Închişi în dorul clipelor din noi, 
Lăsând tăcerea-n jur ca să ne ţipe, 
În galben stă parfum de gelozie
Ne pese doar că suntem amândoi. 
Vibrând uşor pe undele iubirii.
E-n legea firii, pentru armonie.
Precum Brâncuşi cu-a lui îngemănare 
Păcat uşor şi gir al nemuririi.
Ce ţine piatra strânsă pentru veci, 
Sălăşluieşte-n albu puritatea, Noi să simţim a braţelor prinsoare, 
Culoare nelipsită din iubire. Fiori nestinşi ai degetelor reci. 
Doar împreună trec eternitatea,
Doar împreună merg în nemurire. Şi ca-ntr-un scris din datina străveche 
Cuprins în zicători şi rugăciuni, 
Ascult culori de trandafir în floare. Tu să rămâi la sufletu-mi pereche, 
Divine voci în inimă-mi pătrund. Eu umărul pe care să te-aduni.
Lăsaţi-mă să cânt cu voi petale,
În cânt de dor iubirea să-mi ascund.

clic sau space


Te voi găsi pe drumuri din poeme...
Să alungăm şi gândul de-a ne teme...
Ascunde-mă tu umbră a umbrei mele  Ştiu că exişti, aşa-i în legea firii. 
Tăcerea să-mi ascund de două ori,  E totul scris. Adesea prin destin. 
Îmbălsămat în liniştea din stele  Nu-i viaţă să nu dea zălog iubirii... 
Să-aleg de ghimpi petalele din flori.  Un cânt, un vers, o floare, un suspin. 

În adăpostul clipei de tăcere  Te voi găsi pe drumuri din poeme, 


Să-nchid în cripte gânduri care fug,  Pe care-încerc acuma să le scriu. 
Iar doruri care lunecă-n plăcere  Chiar dacă anii au trecut prin vreme, 
Şi neiubirile să-mi ard pe rug.  Secretul lor eu încă îl mai ştiu. 

Vreau sufletu-mi curat ca o fecioară,  Din floarea de cireş am luat petale, 


Purificat de lacrima iubirii,  Parfum am luat din florile de tei. 
Să-l pun în palma ta să nu te doară  Şi le presar în drumul meu pe cale, 
Nici gândul lui... nici taina nemuririi.  Ca tu să ştii pe unde să o iei. 

Când vesninicii trecute peste vreme  Am să te-aştept în capătul de seară, 


Cu suflete pereche ne-mpresoară,  C-aşa e scris destinul pentru noi, 
Să alungăm şi gândul de-a ne teme  Din toamnă să ne facem primăvară, 
Atunci când ştim că totul o să doară. Cu flori, cu nopţi cu lună şi cu ploi.

clic sau space


TU şi EU Destăinuire...
TU, chip necunoscut, Am fost acolo...
Ce doar La marginea gândului tău.
Cuvântu-ţi ştiu, Ştiam ce vei spune,
Mă-întrebi dacă exist. Înainte ca tu să rosteşti.
Dacă exist sau nu, Ţi-am atins buzele
Incă nu ştiu. Ca semn al tăcerii.
Sunt încă Dacă tot îţi doreai despărţirea,
O fantomă, ce ca şi tine, Am vrut să fie
Bântuie prin timp. Tot atât de frumoasă,
Şi poate, doar atunci Precum clipele de iubire,
Când timpul, Pe care le-am trăit împreună.
Va face ca noi doi
Să fim alături, Sunt doar un ghiocel...
Din TU şi EU,
Va apărea un chip. Sunt doar un ghiocel, plăpând 
Un chip, ce-apoi Şi mic, ieşit cu greu de sub zăpadă. 
Nici timpul, Mi-e cam ruşine, şi am de gând 
Nu-l va mai putea Plecat să stau, să nu se vadă 
Desparte.
Că n-am culoare, nici miros... 
Un singur chip.
Dar nu mă faceţi de ocară, 
Unit în fericire,
Căci m-am grăbit să ies de jos, 
In viaţă,
S-aduc cu mine primăvară.
Şi în moarte.

clic sau space


rău 
Să fie scrise  si chitite, 
Păstrate, sau date 
Poetul şi Pentru a fi citite. 
criticul... Şi vine el  acum şi spune, 
Că bietele cuvinte  nu sunt
Eu sunt poetul. 
bune. 
Iar el... e criticul 
De-ar fi să folosesc 
Ce-n urmă vine, 
O sintagmă, aşa... mai
Citeşte
jucăuşă, 
poezia, analizează 
Între mine şi cititor 
Şi spune, de e bine 
Criticul, e un fel  de firmă
Sau nu, ce muncă am
căpuşă. 
făcut. 
Îmi ia fără bani produsul, 
În caz contrar, eu
Şi-apoi îl revinde, 
trebuie 
Cu o sumă  cu care
S-o iau de la-început. 
dumnealui 
Că şi cum 
Pretinde, că a muncit 
Poezia ar fi o roată. 
Pentru evaluare, 
Şi n-a ieşit rotundă. 
Fără prea multă 
Ba spune dumnealui, 
nepăsare. 
E chiar pătrată. 
Mă-întreb aşa... 
Şi mai pretinde, că aşa
Ca omul ce nu ştie: 
cum e 
Cum de-ai ajuns  să critici
Nici nu se poate vinde. 
poezie? 
În timp ce eu 
Pân` a mă naşte eu, 
Afirm în gura mare 
Poetul, tu, criticul, 
Că poezia nu e de
Care acum  atâta
vânzare. 
importanţă-ţi dai, 
Am scris mai mult... 
Aş vreaclic
să sau space
ştiu, 
Pentru aducere aminte 
Mă rog... ce criticai???
A unor mici cuvinte, 
Ce la o bucurie  sau
Suntem cu toţi ai timpului supuşi...
Nu plâng lăstarii a miros de strugur...
Să nu te pui cu timpul că-i viclean. E timpul primăverii... dar nu vine.
În mersul lui el n-are nici o lege, S-a rătăcit sau s-a pierdut cu firea.
O oră-i o secundă şi o secundă an. Ori ghiocelul şi-a greşit venirea,
Şi de l-ai ştii... tot nu l-ai înţelege. Ori iarna asta încă se mai ţine.

Atât de scurt îţi pare-n bucurie, E frig... iar cerul a-nceput să cearnă
Iar la durere... clipele sunt ani. Şi s-a oprit din cursul ei vâlceaua,
Sunt clipe ce te duc la sărăcie Prin dosuri doarme liniştită neaua
Şi altele când timpu-nseamna bani. De parcă mai aşteaptă inc-o iarnă.

Cu viaţă ta se joacă ca-ntrun joc. Mi-am aruncat privirile prin vie...


El îţi închide şi-ţi deschide uşi... Nu plâng lăstarii a miros de strugur,
Eşti taina lui când s-a oprit în loc. Caisul îşi mai ceartă floarea-n mugur
------------------------------------------ S-aştepte primăvara... că-i târzie.
Suntem cu toţi ai timpului supuşi.

clic sau space


Fabulă neterminată… E dreptul vostru 
Să v-
Trei picături  alegeţi moartea, 
De ploaie,  Le spune-a treia, 
Desprinse dintr-un nor  Plină de trufie. 
În drumul lor  Dar numai eu, 
Spre moarte,  Voi dăinuii din
Discutau; toate. 
Eu ştiu că am să mor,  Eu voi cădea pe
Le spune prima,  munte, 
Şi moartea nu-i  Voi luneca uşor, 
Departe,  Şi-n timp, 
Dar vreau să mor  Va creşte din mine 
Cu rost, cu demnitate.  un izvor. 
Mă voi topi-n  Şi mii de ani 
Parfumul unei flori,  De aici-înainte 
Şi dăinui-voi astfel  O să sting setea 
Mai departe.  tuturor. 
Eu voi cădea  Preocupate de
Pe nişte buze moi  mândria lor 
Să umezesc  Şi prea cuprinse-n
Sărutul de iubire.  sfat, 
Şi voi fi  Pierdură din vedere 
Singura-între noi,  Că drumul se
Ce nu a mers  termină, 
Degeaba la pieire.  Şi toate trei 
Căzurăclic
pesau
asfalt. 
space
MORALA ? 
Ar fi prea multe 
Am fost şi fulger, 
Nascută din cuvinte... Şi scânteie, 
Sperând 
Când te-am găsit,  Că voi găsi o cale, 
Erai  Că voi găsi un rost, 
În globul tău de sticlă.  Că voi găsi 
Închisă  Acea misterioasă cheie. 
De ale lumii ordine fireşti.  Se pare 
Erai,  Că misteru-i prea adânc, 
Precum o carte  Sau cheia 
De cuvinte,  Nici n-a existat vreodată. 
Ce-ascunde-în ea  Sau poate globul tău 
Secrete omeneşti.  De nepătruns, 
Am încercat să sparg,  Te ţine-în veşnicie 
Cristalul  Ferecată. 
Ce te strânge,  Rămâi în globul tău 
Să pot citi,  Misterioasă carte, 
Ce-în tine era scris.  Cuvintele, 
Să te deschid  Pasreaza-ţi în secret. 
Spre lumea minunată,  În lumea ta, 
Cea plină de speranţe  De-acolo de departe, 
Şi de vis.  În care 
Am fost pe rând,  Nefirescul 
Copil,  Ţi se pare drept.
Şi om am fost, 

clic sau space


Gânduri...
Sunt visul tău Am vrut prea multe,
Dar câte n-aş fi vrut...
De-atâtea ori, Sunt gândul tău Şi-i bine că n-au
Mă uit în mine, Dintotdeauna, Fost, aşa de la început.
Îngândurat Sun visul care Acum, aş fi gândit
Străin şi trist. L-ai visat, La lucruri,
Şi nu mai ştiu, Sunt nemurirea Ce fără de folos
Nu-mi mai dau seama, De iubire, Ar umple viaţa.
De mai trăiesc Ce n-ai avut Sau ar întoarce-o,
Sau mai exist. Sau ţi s-a luat. Mereu cu susu-n jos.
Doar boarea Culege-mă E bine, când
Adierii tale, Ca pe un gând, Mai sunt tot timpul,
Ce'mprstie miros Şi umple-ţi Gânduri în ascuns.
De crin, Inima de dor. Mai sunt tot timpul,
Mă mai trezeşte Iubeşte-mă Taine de pătruns.
Câte-odată, Ca gând, ca vis, Mereu avem
Şi-n adierea ei Sau ca iubire Ceva de înţeles.
Suspin. Până mor. Mereu avem
Cărările de-ales.
Şi de n-ar fi aşa la infinit,
Am şi uita
Că încă n-am trăit.

clic sau space


Acolo...
Mai stai. Acolo unde
iarba răsare din pămînt,
Mai stai să vi,
Acolo unde
Mai stai să pleci,
roua se varsaa€™n dimineţi,
Dintre atâtea
Acolo unde
Gânduri reci.
mărul e galben-auriu,
Mai caută printre
Acolo unde
Ruine
noaptea auzi privighetori,
De gânduri prăfuite,
Acolo unde
De timpul
floarea nea€™mbata de parfum,
Ce-a trecut
Acolo unde
Şi nu mai vine.
ploaia ne cântă sa€™adormim,
Şi de-oi vedea
Acolo unde
Mişcând vre-un gând,
toamna e darnică cu noi,
Eu sunt sub el.
Acoloa€™i pacea
De nu
ce sufletul o vrea,
Intoarcele pe rând.
Acoloa€™i bucuria
Şi dacă nici atunci
deplinului miraj,
Nu mă găsit,
Acolo e iubirea
Înseamnă
de toate şi de tot,
Că n-am fost decât
Acoloa€™i frumuseţea
O clipă,
cea€™n gânduri o visăm,
Din visul tău
Acoloa€™i viaţa,
De care din greşeală
noi doar să o trăim.
Te-ai lovit.
__________________
clic sau space
Linişte...
Cum roua se duce 
De soare, 
E clipa tăcerii, 
Şi vîntul 
Cuvintele dorm. 
Se plimbă pe drum. 
Acum când durerea 
Aş vre să cânt 
Din gânduri 
Fericirea, 
Le cheamă. 
Iubirea, 
Şi dorul de-a scrie 
Şi cântul de dor. 
Cu ele din somn, 
Aş vrea să cânt 
Un cântec de dor 
Nemurirea, 
Şi de teamă. 
Şi dragostea 
Aş vrea să cânt 
Celor ce mor. 
Primăvara. 
Cuvitele însă 
Şi glasul pădurii 
Sunt surde, 
Să-l cânt. 
Şi-n liniştea lor 
Să cânt cum 
Stau închis. 
Răsare lumina, 
O voce aş vrea 
Şi ploaia cum 
Să mă strige, 
Intră-n pământ. 
Să scap 
Cum creşte bobocul 
Din napraznicul vis.
De floare. 
Cum zboară 
Miros de parfum. 

clic sau space


De-atunci,
M-am născut la margine de viaţă... Urmez întruna firul,
Fără să ştiu
M-am născut
Cât e de lung.
La margine de viaţă.
Un lucru ştiu,
Şi primul
Urmându-i şirul,
Pe care l-am văzut
Tot la o margine-o-s-ajung.
Era un înger
Venit să-mi dea
Povaţă. Dorintă...
De-aici începe viaţa...
Mi-a şoptit. Aş vrea o casă cu balcon spre mare. 
Dar nu-i numai a ta. Frumoasă, 
A ta e acest fir Să se-învârtă după soare. 
Nerăsucit, Şi-un palmier s-ajungă la fereastră. 
Şi mi l-a pus în mână. Şi o maşină neagră. 
Urmează-l Sau nu, mai bine albastră. 
Până la sfârşit. Aş vrea şi-un iaht, culoare argintie, 
E firul vieţii tale. Să plec cu el 
Ai grijă, e fragil Într-o călătorie. 
Şi încurcat. Dar dacă stau şi mă gândesc, 
Iar viaţa Nimic din toate astea nu se potrivesc. 
E şi rea şi bună. Şi atunci, ce-aş mai putea să îmi doresc ? 
Atât mi-a spus. Am oare totul ? 
Şi-apoi s-a ridicat. Da, TRĂIESC.

clic sau space


Moare pământul... E toamnă...
Puţin câte puţin,  E toamnă... de la 
Pământul moare.  Frunza ruginită, 
La moartea lui, contribuim din plin.  De la parfumul 
O facem conştienţi şi nu ne doare.  De struguri tămâioşi. 
Îl dezbbracam... şi pîrjolit de soare  E toamnă... de la 
Pământul moare,  Para pârguită, 
Puţin câte puţin.  Şi de la norii ce devin
ploioşi. 
Puţin câte puţin, 
Îl otrăvim.  E toamnă... de la 
Îl otrăvim cu nepăsarea noatră,  Zborul de cocori, 
Şi ne-amăgim că noi trăim din plin.  Ce pleacă unde 
Împrăştiind în aer moarte-albastră,  Toamna nu mai vine. 
Îl otrăvim,  E toamnă... de la 
Puţin câte puţin.  Câmpul fără flori, 
Fără culori si zumzet de
Puţin câte puţin,  albine. 
Pământul moare. 
Dispreţuirea lui înseamnă moarte.  E toamnă... de la 
Pledăm... cu închipuitele nevoi,  Mărul auriu, 
Şi nu vedem cum totul ne desparte.  Ce-mprăştie 
Putn câte puţin,  Mireasma lui de copt. 
Murim şi noi. E toamnă... de la 
Firul argintiu, 
Ce tâmplele le schimbă-n
clic sau space
noul port.
Dacă-am pute murii de două ori...
Ne cerne alb, pe amintiri uitate...Ne-am plămădit din zâmbet îngeresc...
Din puritatea harului divin.
Ne cerne alb, pe amintiri uitate... Cu sufletul albastrului ceresc
Miros de iarnă curge spre pământ. Şi preamărirea omului creştin.
Din apă zbor petalele crestate,
Doar ele ştiu, de-i joc sau legământ. Dar viaţa ne-a făcut să ne schimbăm,
Şi-am strâns în noi urât şi răutate.
Coboară lin, văzduhul tremurandu-l Am murdărit frumosul cel aveam,
În nemişcarea lui de-odinioară. Am murdărit frumoasa puritate.
Doar plânsul lui se-aude, ascultându-l;
Dacă-am putea murii de două ori
Vedem culori de mantie polară.
Rupând la jumătate viaţa-n două,
Scăpând de răul ce ne da fiori
Ne cerne alb, pe amintiri uitate,
Dând sufletului purităţi de rouă.
Acoperind din răul ce ne doare.
E cerul trist... câmpiile-s curate... Jumatea rea să nu mai fie fel
Şi-n suflete simţim miros de soare. De a trăii, în noi pe mai departe.
S-o punem într-un giulgiu de oţel
Ne doare ieri, dar mâine n-o să doară Şi s-o trimitem dincolo de moarte.
Ne-acoperim cu albul purităţii.
Va ninge peste noi cu primăvară, Fără regretul pentru ce-am făcut,
Simţi-vom iar o primăvară a vieţii. Ca fiind nedureroasă despărţire,
Păstrându-ne curaţi că la-nceput
Cu suflet de copil şi de iubire.

clic sau space


E pentru tine ţara...
E pentru tine ţara...
Pământ, ţinut cu braţele dreptăţii
Şi negru lut din palmă de ţărani. Vă plâng pe voi bogaţi de sărăcia voastr
Ai fi ajuns tribut străinătăţii
Fără iubirea lor de mii de ani. Născuţi de vremuri turburi prin pradă şi hoţie,
Trecând prin legi obscure ascunse la vedere.
Să nu te temi... Doar mintea voastră crede că staţi în bogăţie
Iubirea pentru tine nu va piere, Clădind palate pline... trufie şi avere.
Săracul te doreşte adăpost.
De-ar îndură şi milă şi durere, Dar nu palate pline înseamnă bogăţie,
Ar face-orice ca tu să ai un rost. Unde să staţi închişi cu paznici la fereastră.
Eşti ţara lui... Amarnică plăcere... luxoasă puşcarie.
Nepreţuita casă din străbuni. Va plâng pe voi bogaţi de sărăcia voastră.
Te apăra de-aici şi de departe,
Cu lacrimi învelite-n rugăciuni, Băgaţi în voi de-a valma ca-n frica cea de moarte
Şi gânduri nerostite despre moarte. Şi nu mai ştiţi că-n viaţă există şi un mâine.
Dar şi plăceri şi gusturi sunt pentru voi deşarte.
Ei, cei plecaţi... Voi n-aţi simţit vreodată mirosul sfânt de pâine.
Ce hrana ţi-o aduc, muncind afară.
Conducătorii tăi... doar pentru bani
Te-ar ciopârţi-n bucăţi ca pe o fiară,
Să ia pe tine câţiva gologani.

clic sau space


De sus în jos....
Vorbind politic, simplu, de vrei să mă-înţelegi,
Parlamentarii noştri sunt puşi să facă legi.
Eu nu zic că nu fac, dar ce să faci cu ele ?
De poezii, nu-s bune....şi nici să faci manele.
Din mandat în mandat...
Şi sunt atât de proaste şi-atât de circumspecte,
Că nimeni, niciodată, nu poa'să le respecte.
Când ţi-au făcut o lege....parcă-s cu destu-n De când e democraţie legea firii s-a schimbat,
gură.
Nu ştiu dece nu iau exemplu din natură. Şi la patru ani odată ai nevoie de-alt mandat.
Senatori şi deputaţi se-învârtesc şi se agită,
Să-ţi dau eu unul, mă rog, dacă se poate.... Că să prindă alt mandat, nu contează, chiar cu mită.
Conduci un avion şi asta nu-i pe roate.
Ai tras greşit de manşa şi s-a oprit motorul, Dăi cu liste, cu sectoare, cu colegii cel mai nou,
În clipa următoare, ai terminat cu zborul. Fac atât de mare zarvă că produce şi ecou.
Nu-înţeleg ce-atâta zgomot, fiindcă toţi l-ar merita,
O iei în jos.... ca vântul, nu ştiu dacă-înţelegiUnii
? de la parlament şi-alţii de la..... D.N.A.
Şi nu din întâmplare şi-n baza unei legi.
Şi-i lege, lege, lege, nu merge s-o'invartesti
Nu te mai iartă nimeni, dacă-ai greşit, plăteşti.

clic sau space


Să nu uităm...
E mult de-atunci, timpul s-a dus.
Noi n-am uitat
Când gloanţele-au ucis,
Ideea de-a trăii...
Şi morţii ni i-au luat.
I-am pus din neam ca să conducă neamul
I-am căutat, îi căutăm,
Şi sus, acolo, şi-au schimbat destinul,
Îi vrem, ne doare.
Puterea minţii le-a furat-o banul
Să punem la mormântul lor
Şi-a pus în ei doar răul şi veninul.
O floare şi-o lacrimă,
Să-şi umezească sufletul
Atât de prinşi în pofta de-avuţie,
Încins de gloanţele
Călcând pe noi, părinţii, chiar şi fraţii,
Ce fără vină i-au ucis.
Îşi construiesc luxoasa puşcarie
De ce-au făcut-o, de ce tac,
Şi condamnări îşi dau pe generaţii.
Unde ne duc ?
Acum au alte treburi.
Nu-i judecaţi, căci timpul îi aşteaptă
Ei zic că ne conduc.
Şi de-aţi putea, pedeapsa tot n-ar lua-o.
Şi ştiu, dar se feresc,
Oricum, n-ar fi o judecată dreaptă
Se-ascund, nu vor.....
Aşa cum numai timpul le va da-o.
Şi sigur, sau poate nu,
Au şi ei morţii lor.

clic sau space


Se-aude ţara, prin suflet rătăcit...
Pe voi vă chem acum
Să fiţi aproape. Se mişcă viaţa-n semn de primăvară...
Voi rătăciţi ai ţării-n astă lume...
V-aud cum plângeţi Plăpândul fir de iarbă şi-a adunat puterea,
În cântec de durere, A despicat pământul şi-a luat-o către cer.
De dor de ţară, de casă şi de-un nume. Din adormirea iernii s-a rupt acum tăcerea,
A dispărut şi teama de friguri şi de ger.
Şi plâng cu voi
Citindu-vă cuvântul... S-a spart în patru zări a mugurului floare,
Poem ascuns al dorului de ţară. Zăpada primăverii va curge din caişi.
Dacă-aş putea Curând se vor întoarce şi păsări călătoare.
Aş ocolii pământul, Trei gaze stau la soare pe bolovanii-încinşi.
Să pun în voi un strop de primăvară.
Cu multă gălăgie şi vrabile-şi fac cuibul.
Cuvântul vostru, Din paie, puf şi pene, găsite prin câmpii.
E dalta ce ciopleşte, Nu stau să mai aleagă, cine mai are timpul...
În duritatea stâncii de granit. Curând le vin pe lume o droaie de copii.
Dar e şi mângâierea
Ce neguri risipeşte
Din suflet trist, în neguri rătăcit...

clic sau space


Statuia
Uneori înduioşător de blândă, alteori
înfricoşător de dură.
Uneori se putea ascunde în spatele unui
Vai tu... Poete (ule) singur i, fără să fie
văzută, alteori se chinuia în spatele unui w,
fără să reuşească.
Vai tu, „poete“, ce rău că te-ai născut, 
Niciodată învinsă, tot timpul cuceritoare, se
Tu nici nu ştii cât rău prin asta ai făcut. 
plimba
A trebuit ca-n urmă-ţi, ca grâul, să răsară 
nestingherită prin lumea cuvintelor. Purta
O-ntreagă armată dură de lume literară. 
haina celui bine
De la istorici, critici şi super analişti, 
citit şi educat. Acolo am văzut-o pentru
Să poţi să scrii un vers când ochii tăi sunt trişti. 
prima oară. Avea
Nici unul nu-ţi vrea răul, ci toţi îţi vor doar bine, 
sclipirea şi descătuşarea omului vesel. dar şi
De-aceea stau cu toţii tot timpul lângă tine. 
umbra omului
Ei vor doar să te-ajute, că nu le ştii pe toate. 
trist, de multe ori simultan. Luptătoare
Să-ţi dau doar un exemplu, mă rog, dacă se poate: 
convinsă, cădea
Tu, virgula ce-ai pus-o acolo-n rândul trei, 
uneori în tristeţea învinsului. E uimitor să
Nu trebuia s-o pui... şi trebuia s-o iei. 
vezi cum pot fi
Nu mai vorbim de versuri, doar vezi că ei îţi cer, 
stăpânite atâtea stări de unul singur. O
Să nu scrii cer albastru... să scrii albastru cer. 
urmăream tot timpul
Sau... rândul doi e mare şi patru e prea mic. 
cu frica celui ce riscă să piardă ceva. I-am
Tu te-ai născut degeaba, nu ştii să faci nimic.
scris cuvinte
înălţătoare, am admirat-o cu toată admiraţia
mea, încercând
să copiez felul ei de a fi. Uşor, uşor, am
construit în jurul
clic sau space
ei o statuie, la început din piatră, dar
admiraţia pentru ea
creştea cu fiecare zi. Am început să şlefuiesc
Sa fie muza voastra
un izvor
Nesecat, de perle din
Iesire ESC
cuvinte...