Sunteți pe pagina 1din 38

Curs 12

20.05.2016
Au intervenit doua legi de modificare. L75/2016 pe care o vom comenta articol cu
articol mai incolo. S-au produs modificari mai consistente in privinta procedurii de
camera preliminara, unele neconstitutionale. Au intervenit modificari inclusiv in
privinta partii generale si va voi explica, ce necesita explicatii, exceptand cele
care au fost introduse doar pentru a pune de acord regulile de procedura cu
deciziile Curtii Constitutionale. La examen normal ca veti avea si aceste
modificari. De asemenea, alaltaieri a fost adoptata OUG de modificare a Codului
Penal si Codului de Procedura Penala si a legii privind organizarea judiciara. Cele
mai numeroase modificari privesc prevederile Codului de procedura penala, cu
acelasi obiectiv principal, de punere in acord cu deciziile Curtii Constitutioanale.
Nu a fost publicata OUG in Monitorul Oficial dar va fi publicata cat mai curand.
Vom prelua aceste modificari din mers, care privesc si caile de atac
extraordinare.
Inainte de a trece la recursul in casatie vreau sa va spun ca legiuitorul nou a
modificat contestatia in anulare, astfel cum v-am predat eu, in trei puncte care
sunt esentiale, pe care, asa cum veti putea observa, eu le-am criticat pe forma
initiala a prevederilor. Legiuitorul a tinut seama de aceste critici, astfel, cu privire
la cazurile de contestatie in anulare, s-a modificat art. 426 de la litera b)-h),
reinstaurand principiul traditional in aceasta materie, care a fost incalcat, cu
privire la care eu v-am atentionat si anume,principiul prioritatii cailor de atac
ordinare in raport cu cele extraordinare. In acest sens, legiuitorul a revenit
asupra reglementarii initiale stabilind ca doar hotararile pronuntate de instanta
de apel, nu si cele care au ramas definitive in fata primei instante prin neapelare,
pot fi cenzurate pe calea contestatiei in anulare. Ca atare, aceste texte se
prezinta in felul urmator:

Art. 426 lit. b: constituie caz de contestatie in anulare cand, in mod


gresit, s-a dispus de catre instanta de apel condamnarea unei persoane
desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal.
Art. 426 lit. c: constituie caz de contestatie in anulare atunci cand, in
mod nelegal, instanta de apel a solutionat cauza, adica a pronuntat
hotararea in apel de catre un alt complet decat cel care a luat parte la
dezbaterile apelului.
Art. 426 lit. d: judecarea apelului s-a realizat intr-o compunere care este
nelegala sau atunci cand la apel a existat unul din cazurile de
incompatibilitate prevazute de lege.
Art. 426 lit. e sanctioneaza judecarea doar a apelului care a avut loc in
lipsa procurorului si a inculpatului, deci fara participarea procurorului si
fara prezenta inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii.
Art. 426 lit. f sanctioneaza judecarea apelului in absenta avocatului
atunci cand exista un caz de asistenta juridica obligatorie.
Art. 426 lit. g sanctioneaza, de asemenea, situatia in care judecarea
apelului nu s-a realizat in sedinta publica.
Art. 426 lit. h sanctioneaza judecarea doar a hotarilor pronuntate in apel,
atunci cand judecarea apelului s-a realizat fara ca inculpatul care este
prezent sa fie audiat, daca audierea era legal posibila.
1

In consecinta, s-a revenit la ce va spuneam anterior, in sensul ca doar hotararile


instantei de apel pot fi cenzurate pe calea contestatiei in anulare, cum este si
firesc. O singura exceptie a ramas, litera i), adica situatia care se intemeiaza pe
existenta autoritatii de lucru judecat, cand este posibil. Intr-adevar, este posibil
ca una din hotararile definitive intrate in puterea de lucru judecat, sa fi ramas
definitiva prin neapelare, la prima instanta. Doar in acesta situatie, de exceptie,
daca ultima hotarare a ramas definitiva in fata primei instante, asa cum este si
firesc pentru ca este o consecinta a principiului autoritatii de lucru judecat, este
firesc ca competenta sa apartina instantei la care a ramas definitiva ultima
hotarare. Este normal ca intr-o asemenea situatie, hotararea cenzurata care s-a
dat cu incalcarea principiului, sa nu fie hotararea unei instante de apel in mod
obligatoriu, ci ar putea fi si hotararea primei instante, daca ea a ramas definitiva
la prima instanta si daca aceasta este ultima hotarare, pentru ca intotdeauna se
sanctioneaza ultima hotarare in cazul autoritatii de lucru judecat.
De asemenea, a doua modificare majora care este in consens cu ce v-am spus,
este cea privind termenul.
Se modifica art. 428(1) CPP care prevede ca in toate cazurile de contestatie in
anulare, exceptand doua cazuri, litera b) privind incetarea procesului penal, care
a ramas, si cazul de la litera i) care nu a existat si care trebuia sa existe. Cu
exceptia acestora doua, pentru toate celelalte cazuri, contestatia in anulare
poate fi introdusa de oricare dintre titulari, procuror, parti, persoana vatamata,
fara nicio distinctie, incluzand si partile fata de care se realizeaza executarea,
intr-un termen de 30 de zile care incepe sa curga de la comunicarea deciziei
instantei de apel pentru ca doar decizia instantei de apel poate fi cenzurata, nu si
hotararea primei instante, chiar daca hotararea a ramas definitiva la prima
instanta pentru ca daca nu s-a exercitat calea de atac a apelului, nu se mai poate
exercita o cale de atac extraordinara, atunci cand apelul este prevazut de lege.
La alineatul 2 al art. 428se prevede ca in doua cazuri,pentru litera b) pentru
care eu imi pastrez critica, n-are nicio ratiune, si, in plus, si pentru cazul de la
litera i), cererea de contestatie in anulare poate fi introdusa oricand.
Surprinzator si nepotrivit, nu s-a modificat art. 429(1) CPP care trebuia modificat
in ceea ce priveste competenta instantei, ceea ce face ca aceste prevederi sa nu
rezolve in totalitate problemele legate de instanta competenta pentru ca a ramas
in vigoare prevederea cu caracter general, ceea ce este inadmisibil. Acest text
trebuia modificat, trebuia sa se prevada in mod expres ca doar instanta de apel
este instanta competenta iar, in mod exceptional, doar pentru cazul prevazut la
litera i) conform art. 429(2), competenta poate apartine si primei instante, doar
daca ultima hotarare a ramas definitiva prin neapelare.
S-a modificat si art. 431(1), modificare prin care textul a fost pus de acord cu
decizia Curtii Constitutionale. Astfel, se prevede in mod expres ca examinarea in
principiu se realizeaza in camera de consiliu, cu participarea procurorului si cu
citarea partilor. Se mai prevede ca lipsa de participare a partilor nu impiedica
desfasurarea procedurii de examinare in principiu. Unica cerinta care este
prevazuta de lege este cea referitoare la citare, pentru a se da partilor si
persoanei vatamate posibilitatea sa participe la procedura si sa isi exprime
2

punctul de vedere cu privire la chestiunile care formeaza obiectul examinarii in


procedura de examinare in principiu.
A ramas nemodificat art. 432(1) ultima teza din CPP, referitor la rejudecarea
cauzei dupa desfiintare ca efect al desfiintarii in apelca urmare a deciziei de
desfiintare cu caracter definitiv pe care instanta de apel o pronunta cu privire la
cererea de contestaie in anulare. Parerea mea este ca aceasta sintagma trebuia
suprimata, ea este nepotrivita, a fost preluata din vechea reglementare care
atribuia competenta de solutionare a contestatiei in anulare unei instante de
recurs ori, in cazul unei instante de recurs, daca aceasta prin decizie anuleaza
hotararea si ulterior, rejudecand recursul, ca efect al anularii retine cauza spre
rejudecare procedand la rejudecarea dupa casare, aparea ca o procedura fireasca
care decurgea din efectul devolutiv al recursului, care este diferit de efectul
devolutiv al apelului. In apel, niciodata, in urma desfiintarii, daca nu este caz de
rejudecare, instanta de apel nu rejudeca, ci judeca. Procedeaza exact ca prima
instanta, da solutie, adica instanta de apel, dupa caz: condamna, da o solutie de
renuntare a aplicarii unei pedepse, de amanare a aplicarii unei pedepse, achita
sau dispune incetarea procesului penal, exact ca prima instanta. Aceste solutii nu
se gasesc in recurs pentru ca recursul in casatie este reglementat exact pe
structura vechiului recurs, singura deosebire intre actuala reglementare a
recursului in casatie si vechea reglementare a recursului priveste natura juridica
a acestuia, in sensul ca nu mai este recurs ordinar, ci este un recurs extraordinar,
este o cale de atac extraordinara care nu se indreapta impotriva unei hotarari
penale nedefinitive, ci a uneia definitive.
Restul modificarilor intervenite in urmarire penala, prima instanta, apel, sa
incepeti sa le lecturati.
Intrebare din sala: si aici unde zice ca desfiinteaza prin decizie, ramane sentinta
prin exceptie de la litera i)?
Raspuns: nu! Decizie si doar in cazul de la litera i) care apare reglementat in
privinta procedurii in art. 432(2) se pronunta prin sentinta daca ultima hotarare a
ramas definitiva, prin neapelare, la prima instanta. Este o exceptie si apare ca o
procedura care este reglementata distinct.
Parerea mea este ca nici solutia legislativa privind reglementarea termenului nu
este judicioasa pentru ca era necesar sa se faca distinctie intre partile impotriva
carora se face executarea si celelalte parti si persoana vatamata. De ce? Pentru
ca in privinta partilor impotriva carora se face executarea termenul ar trebui sa
curga nu de la comunicarea deciziei, avand in vedere urgenta procedurii, pentru
ca este vorba de parti care se afla in executare, atat in ce priveste latura penala,
cat si in privinta laturii civile, a despagubirilor. Intr-o asemenea situatie, termenul
trebuie sa curga de la inceperea executarii. Acesta trebuie sa fie momentul. Doar
pentru celelalte de la comunicare. Acest moment al inceperii executarii poate sa
fie anterior comunicarii deciziei pentru ca punerea in executare nu este
conditionata de motivare. Punerea in executare, veti vedea, se realizeaza
imediat, de aceea, sub acest aspect, solutia legislativa a termenului reprezinta un
viciu major .

Recursul in casatie

Este o cale de atac extraordinara care a fost construita de actualul cod pe


structura recursului ordinar care era reglementat de codul de procedura penala
anterior. Recursul in casatie este necesar in orice sistem juridic. Contestatia in
anulare, astfel cum este reglementata, o cale de atac care se intalneste doar la
noi, si care are menirea de a cenzura hotararile penale definitive pronuntate de
instanta de apel cu o singura exceptie acum, pentru erori de procedura, adica
erori comise de instanta de apel prin incalcarea exclusiv a regulilor de procedura,
a dispozitiilor legale procedurale.
Recursul in casatie este o cale extraordinara de atac care este data in
competenta unei instante specializata in casatie, care este in toate sistemele
juridice, si la noi la fel, Instanta Suprema, care poarta denumirea de Inalta Curte
de Casatie si Justitie, pentru ca are rolul primordial de casare si un rol secundar
de judecata in cazurile de competenta dupa calitatea persoanei, pe care le
cunoasteti. ICCJ are acest rol fundamental de cenzurare a hotararilor penale
definitive pronuntate de instantele de apel sub aspectul unor erori substantiale in
aplicarea legii penale materiale, veti vedea, cu o singura exceptie pe care eu nu
am inteles-o pentru ca daca legiuitorul acesta tot a considerat ca erorile de
procedura nu pot fi cenzurate pe calea de recurs in casatie si este mai potrivit ca
ele sa constituie cazuri de contestatie in anulare, nu inteleg de ce nerespectarea
dispozitiilor legale referitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea
persoanei, atunci cand judecarea cauzei s-a realizat de catre o instanta
inferioara, a fost mentinuta ca un caz de recurs in casatie. Nu inteleg care este
diferenta dintre necompeteneta si nelegala compunere si celelalte erori de
procedura. Evident, nu exista nicio ratiune in aceasta alegere a legiuitorului.
Urmarind succesiunea textelor de procedura veti putea observa ca scopul
recursului in casatie este definit intr-un text preliminar, in art. 433 care prevede
foarte clar ca Instanta de casatie, Inalta Curte are ca scop verificarea, prin
intermediul recursului in casatie, cale de atac care este de competenta exclusiva
a Instantei Supreme, conformitatii hotararilor penale definitive intrate in puterea
de lucru judecat, cu regulile de drept aplicabile.
Reglementarea recursului in casatie este, la fel ca reglementarea oricarei cai de
atac extraordinare, o reglementare stricta care presupune indeplinirea unor
conditii stricte, a unor conditii care sunt limitativ prevazute de lege, atat in
privinta hotararilor, cat si in privinta termenului, a persoanelor care pot introduce
recursul in casatie, a motivelor si a procedurii.
Hotararile penale definitive care pot fi suspuse recursului in casatie
Art. 434(1) CPP- sunt supuse recursului in casatie doar hotararile penale
definitive ale instantelor de apel care sunt pronuntate in solutionarea fondului
cauzei, exceptand cele de rejudecare. Care sunt cele de rejudecare? Aici nu este
vorba de o rejudecare dupa desfiinare care nu este posibila, concept care a fost
mentinut eronat in materia contestatiei in anulare, ci este vorba de o rejudecare
de catre instanta de trimitere, sau, dupa caz, de instanta competenta, care sunt
exceptate de la calea de atac extraordinara a recursului in casatie.
4

Art. 434(2) CPP(modificat prin recenta OUG) prevede care sunt hotararile
penale defintive care nu pot fi supuse recursului in casatie. Mai intai se prevede
la:

litera a) ca nu pot fi supuse recursului in casatie, in forma initiala,


hotararile pronuntate dupa rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii
de revizuire, adica hotararile in rejudecare dupa admiterea cererii in
revizuire. Intr-adevar, exceptarea acestui tip de hotarari eu nu am inteleso. OUG a corectat acest text si a stabilit ca sunt exceptate de la calea de
atac a recursului in casatie doar hotararile de respingere in principiu ca
inadmisibila a cererii de revizuire.
Conform literei b) sunt exceptatesi hotararile de respingere a cererii de
redeschidere a procesului penal in cazul judecarii in lipsa a persoanei
condamnate.
Conform literei c), in forma initiala, sunt exceptate, de asemenea, si
hotararile in toata materia executarii, inclusiv cele privind reabilitarea,
pentru ca la litera d) sa se reia prevederea referitoare la reabilitare. Si
acest exemplu de neseriozitate a actualui cod este corectat de OUG care
prevede cazul privind hotararile in materia executarii la litera c) si la litera
d) doar hotararile pronuntate in materia reabilitarii.
Conform literei e) sunt exceptate de la calea de atac a recursului in
casatie si hotararile definitive ale instantei de apel care privesc infractiuni
cu privire la care punerea in miscare a actiunii penale s-a realizat la
plangerea prealabila a persoanei vatamate, adica infractiuni de minima
importanta. Nici aceasta exceptie nu o inteleg, nu cred ca are vreo
justificare.
Sunt exceptate, conform literei f), si hotararile pronuntate in procedura
abreviata de judecata bazata pe recunoasterea invinuirii.
Pentru similitudine de tratament procedural , conform literei g), sunt
exceptate hotararile pronuntate ca urmare a admiterii acordului de
recunoastere a vinovatiei, o procedura speciala, care se bazeaza pe ideea
de justitie negociata.

Se mai prevede in privinta procurorului, cand procurorul critica o hotarare penala


definitiva pronuntata de o instanta de apel in solutionarea fondului cauzei,
situatie in care procurorul nu poate solicita condamnarea daca mai inai s-a dat o
solutie de achitare. In mod similar, nu va putea solicita nici o solutie de renuntare
la aplicarea unei pedepse si nici una de amanare a aplicarii unei pedepse pentru
ca si in cazul acestor solutii, practic, se constata vinovatia inculpatului in
savarsirea unei infractiuni, conditiile procedurale fiind identice ce cele care sunt
prevazute pentru solutia de condamnare.
Termenul
Conform art. 435 CPP, recursul in casatie poate fi introdus intr-un termen de 30
de zile care incepe sa curga din momentul comunicarii deciziei instantei de apel.
Persoanele care pot introduce recursul in casatie
Reglemntarea cuprinsa in art. 436 CPP este extrem de stricta. Astfel, se prevede
ca recursul in casatie poate fi introdus de:
5

Procuror care are o plenitudine de drept in ceea ce priveste exercitarea


acestei cai de atac pentru ca procurorul poate sa introduca recursul in
casatie atat in privinta laturii penale cat si in privinta laturii civile a
procesului penal.
Inculpatul este al doilea titular al recursului in casatie care are, la fel, un
drept complet de exercitare a recursului in casatie, respectiv, atat in latura
penala, cat si in latura civila a cauzei.
Partea civila si partea responsabila civilmente- reglementarea privind
recursul in casatie este diferita de reglementarea apelului, sub acest
aspect este superioara pentru ca nu se mai face diferenta intre partea
civila si partea responsabila civilmente. Astfel, se prevede ca partea civila
si partea responsabila civilmente au drept de declarare a recursului in
casatie doar in latura civila, iar in latura penala numai in situatia in care se
poate constata ca solutia care poate fi pronuntata in latura penala ar
putea influenta solutia in latura civila a cauzei. Aceasta diferenta de
reglementare intre recursul in casatie si apel nu are absolut nicio
justificare.
Persoana vatamata nu are dreptul de a exercita calea de atac a recursului in
casatie. Ati vazut, daca persoana vatamata are dreptul de a exercita apelul,
contestatia in anulare, ea nu este prevazuta printre titularii recursului in casatie.
In privinta execitarii recursului in casatie de catre parti, adica de inculpat, partea
civila si partea responsabila civilmente, acest drept este restrans, limitat, dupa
parerea mea, nejustificat si inechitabil, CPP,inspirandu-se, sub acest aspect,
dupa o prevedere care a existat in codul de procedura civila care ulterior a fost
declarata neconstitutionala pe buna dreptate. Astfel, se prevede ca partile pot
exercita recursul in casatie numai prin intermediul unui avocat, fara sa se faca
nicio distinctie intre avocatul ales si avocatul din oficiu, dar nu orice avocat, doar
un avocat care poate pune cocluzii la ICCJ, adica un avocat cu experienta. Dupa
parerea mea, aceasta prevedere este neconstitutionala, cu atat mai mult cu cat
este lipsita de minime garantii care erau absolut necesare si care privesc
exercitarea unui drept fundamental, si anume, dreptul la o cale de atac
prevazuta de lege, care reprezinta o componenta esentiala a dreptului la aparare
in toate sistemele de drept.
Recursul in casatie este o cale de atac care resupune o specializare pe care
partile nu o au si de aceea sunt nevoite sa recurga in mod obligatoriu la serviciile
unui avocat pentru ca recursul in casatie declanseaza un control judecatoresc de
cea mai inalta calificare, controlul Inaltei Curti de Casatie si Justie, doar cu privire
la legalitatea hotararilor penale definitive ale instantelor de apel.
Parerea mea este ca era necesar sa se reglementeze totusi si un termen special
pentru parti, personal, pentru ca prin aceasta cale sa se dea posibilitate partilor
sa introduca recursul in casatie si direct, adica fara sa recurga la serviciile unui
avocat. De asemenea, este necesar sa se reglementeze si o procedura speciala
de garantare a accesului partilor in mod gratuit la serviciile de specialitate ale
unui avocat in vederea declararii in mod corespunzator a recursului in casatie
pentru ca recursul in casatie, datorita obiectului sau, presupune o motivare
speciala care are la baza o pregatire inalta, de specialitate. Tocmai de aceea s-a
considerat ca nu orice avocat ar putea sa motiveze un recurs in casatie, ci este
6

necesar ca motivarea sa se realizeze de un avocat care poate pune concluzii la


ICCJ.
Parerea mea este ca este criticabila si aceasta conditionare, ca avocatul sa aiba o
anumita vechime pentru a pune concluzii la ICCJ. Eu cred ca era necesar sa se
dea posibilitate partilor sa aleaga oricare avocat daca apreciaza ca un anumit
avocat e cel mai potrivit pentru satisfacerea intereselor lor. Sunt situatii in care
avocatul care a participat in proces si care a acordat asistenta juridica partilor in
fata unei instante de apel, nu este avocat cu vechimea necesara pentru a pune
concluzii la ICCJ. Intr-o asemenea situatie, eu cred ca legiuitorul trebuia sa
prevada ca motivarea recursului in casatie sa se faca in mod valabil de avocatul
care a acordat asistenta juirdica la instanta de apel, cel care cunoaste cel mai
bine dosarul cauzei. Credeti ca un termen de 30 de zile este rezonabil pentru ca
un avocat care nu a participat la desfasurarea judecatii, la apel, in prima instanta,
care pana la acest moment nu a cunoscut dosarul , este suficient ca avocatul sa
cunoasca dosarul suficient, sa se pregateasca si sa faca o motivare judicioasa? Eu
cred ca nu. De fapt, termenul de 30 de zile este maxim, curge de la comunicarea
deciziei instante de apel, iar pana la momentul comunicarii intregii decizii dosarul
se afla la dispozitia instantei care a solutionat cauza in apel, se afla in biroul
judecatorului, nu se afla la arhiva pentru a putea fi consultat. Avocatului ii mai
raman cateva zile, maxim 3 saptamani. De aceea, aceasta limitare este
neconstitutionala.
Reglementarea recursului in casatie mai contine o importanta limitare a
accesului la aceasta cale de atac, fundamentata pe o cunoscuta regula din
materia recursurilor, regula traditionala, si anume regula omisso medio.
Aceasta regula inseamna ca partile nu pot avea acces la calea de atac a
recursului impotriva unei hotarari data de instanta de apel prin care instanta de
apel a respins apelul, daca nu a uzat anterior de calea de atac a apelului.
Caracterul strict al reglementarii acestei materii rezulta si din obligativitatea
motivarii in scris a recursului in casatie, precum si din necesitatea unei motivari
speciale, profesionale, complete, inauntrul termenului prevazut de lege, adica a
termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei instantei de apel. In acest fel,
exista obligativitatea ca inauntrul acestui termen sa se realizeze si motivarea
recursului in casatie. Reglementarea, sub acest aspect, este diferita fata de cea a
apelului care prevede un termen de declarare, motivarea putandu-se declara
ulterior, oricand, fara termen. In privinta recursului in casatie, trebuie declarat si
motivat inauntrul termenului prevazut de lege.
Cererea de recurs in casatie este necesar sa fie formulata in scris si trebuie
sa aiba continutul prevazut de lege. In cerere se indica numele si prenumele,
calitatea persoanei care declara sau a introdus recursul in casatie, cu aratarea
domiciliului sau a sediului in cazul persoanelor juirdice, inclusiv numele si
prenumele avocatului care a formulat si care a motivat cererea de recurs in
casatie si, de asemenea, indicarea sediului profesional, precum si indicarea
vechimii in profesie pentru a face dovada indeplinirii conditiei de procedura, si
anume, de a putea pune concluzii in fata ICCJ.
De asemenea, in cazul procurororului, cererea trebuie sa contina numele si
prenumele procurorului, functia acestuia si parchetul din care face parte.
7

Cererea trebuie sa contina si cazul de recurs in casatie care este prevazut expres
de lege si care trebuie sa figureze formal printre cazurile aratate la art. 438 CPP.
Pentru fiecare caz de recurs in casatie indicat este necesar ca in cerere sa se
prezinte motivele de drept. Motivele sunt numai de drept, nu si de fapt, pe care
se intemeiaza cazurile de recurs in casatie invocate. Cererea trebuie sa mai
contina data si semnatura in cazul in care ea este introdusa de parti, cererea in
mod obligatoriu va trebui semnata de avocat.

... facand uz de un principiu in materia cailor de atac extraordinare care nu fac


parte din circuitul normal, firesc al unui proces penal, pentru ca privesc o
hotarare penala intrata in puterea de lucru judecat, de aceea incalcarea
autoritatii de lucru judecat a unei hotarari definitive trebuie sa fie justificate de
existenta unor situatii exceptionale care in pofida autoritatii de lucru judecat care
este un principiu impus de necesitatea asigurarii securitatii raporturilor juridice,
trebuie sa fie justificata de situatii exceptionale. De aceea este necesara o
reglementare stricta.

CAZURILE DE RECURS IN CASATIE: art. 438, NCPP


Acest text a fost insa decimat. Initial a continut un numar de 14 cazuri si
au ramas in final doar 5 in total. 5 au fost transferate contestatiei in anulare iar
restul au fost eliminate. Parerea mea este ca o analiza a configuratiei cazurilor de
recurs in casatie in actuala reglementare ne face sa credem ca introducerea
acestei cai de atac extraordinare in NCPP ravnita in egala masura de Ministerul
Public care este reprezentatul statului in procesele penale, care are acest rol
principal de a interveni in cadrul procesului penal si a procedurilor penale inclusiv
prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege pentru inlaturarea tuturor
erorilor, atat a celor privind incalcarea dispozitiilor legale cat si a erorilor judiciare
pe care le contin hotararile judecatoresti, neputand accepta sa ramana in
vigoare, sa fie mentinute si sa fie puse in executare hotarari penaledefinitive care
contin erori in aplicarea dispozitiilor legale. De asemenea aceasta cale de atac a
fost mult asteptata si de parti, de persoanele care au interes in solutionarea pe
fond a unei cauze penale.
Facand aceasta analiza in acest moment a cazurilor nu pot sa constat decat
faptul ca, din pacate, recursul in casatie care ar trebui sa reprezinte o cale de
atac utile, adica in interesul partilor si a Statului in egala masura, pentru ca nici
statul nu poate accepta sa fie pusa in executare o hotarare penala data cu
incalcarea legii, daca ea se intemeiaza pe o eroare esentiala de drept. De aceea
nu pot decat sa constat ca motivele de recurs in casatie existente sunt mult mult
prea restrictive, nu pot sa constat decat ca ele nu garanteaza inlaturarea tuturor
erorilor de drept esentiale pe care le pot contine hotararile penale definitive date
in puterea de lucru judecat si puse in executare.
Este vorba de cazul de casatie traditional care exista si in sistemul francez
(care a creat acest caz de casatie prin ordonanta din 1970 si care a apoi s-a
extins in toate legislatiile si care astazi este cunoscut si in legislatiile anglo
8

saxone unde poarta alta denumire, se numeste apel dar este tot un fel de recurs
in casatie)
Este vorba de cazul in care hotararea data este contrara legii sau
cand s-a facut o gresita aplicare a legii, CARE NU MAI FIGUREAZA CA MOTIV
DE RECURS IN CASATIE.
Parerea mea este ca acest motiv de casatie fundamental, esential, trebuia
preluat din vecheareglementare a recursului ordinar si mentinut in materia
recursului in casatie pentru ca el se gaseste in toate sistemele juridice care
contin aceasta cale de atac extraordinara. De asemenea nu mai exista cazul de
casare constand in aceea ca instanta de apel nu s-a pronuntat cu privire la toate
motivele de apel invocate, ceea ce este inadmisibil.
De asemenea NU CONSTITUIE motiv de casare cazul in care s-a dat o
gresita incadrare juridica faptei. O asemenea eroare care este des intalnita in
practica judiciara si nu mai poate fi indreptata prin vreo cale de atac dupa ce
hotararea a ramas definitiva. Aceasta era calea de atatc deschisa pentru toate
erorile de drept.
De asemenea, NU mai poate fi indreptata situatia in care inculpatul este
condamnat pentru o fapta pentru care nu exista urmarire penala si
pentru care instanta nu a fost sesizata.
Am avut un caz pe care l-am dus recent la ICCJ. ICCJ a respins in
principiu cererea pe motiv ca o asemenea situatie nu figureaza expres
prin cazurile de casare dar a retinut ca aveam dreptate, ca in realitate
instanta de apel a dispus condamnarea inculpatului printr-un procedeu
nelegal in acualul cod, al extinderii, retinand o fapta pentru care nu s-a
intocmit rechizitoriu. A retinut ICCJ, dar a respins cererea pentru ca nu
este caz de casare.
De asemenea intr-un alt caz a respins recursul in casatie desi
incadrarea juridica data faptei pentru care s-a dispus condamnarea era
nelegala si ICCJ a retinut in incheierea de respingere in principiu ca am
dreptate si incadrarea juridica este gresita, dar nu poate fi indreptata pe
calea recursului in casatie.
Art. 438:
1. Hotararea atacata a fost, pronuntata de instanta de apel, a fost data
cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta dupa materie si
dupa calitatea persoanei, daca judecarea cauzei s-a realizat de o
instanta inferioara.
Cand se intalneste acest caz? Extrem de rar.
In continuare, cazurile prevazute la punctele 2-6 au fost scoase si introduse
printre cazurile de contestatie in anulare.
7. Este caz de casare atunci cand se constata ca inculpatul a fost
condamnat de o fapta ce nu este prevazuta de legea penala.
9

In legatura cu acest caz, in practica judiciara dar si in doctrina de la


intrarea in vigoare a NCPP, s-au dat interpretari diferite. Intr-o opinie s-a zis ca
acest caz priveste doar situatia in care fapta nu este incriminata sau situatia in
care desi la momentul savarsirii a fost incriminata, ulterior a intervenit o lege de
dezincriminare. Aceasta este opinia restrictiva. Intr-o alta opinie mai larga s-a
sustinut ca in acest caz trebuie incluse si situatiile inc are lipsesc elementele
constitutive ale infractiunii pentru ca ele figureaza in insasi structura normei de
incriminare fiind de fapt elementele de tipicitate ale faptei raportat la norma de
incriminare. Parerea mea este ca este necesar sa se tina seama de noua definitie
a infractiunii. Acest caz trebuie considerat admisibil si atunci cand se constata ca
lipsesc elementele de tipicitate ale infractiunilor.
8. Cazul in care in mod gresit a fost dispusa incetarea procesului penal.
Acest caz priveste situatia in care s-a facut o aplicare gresita a cazurilor de
incetare a procesului penal prevazute in art. 16, alin 1, lit. e-g, NCPP.
Punctul 9 si 10 sunt abrogate.
11. Priveste iar o situatie extrem de rara, cred ca nici nu se va mai
intalni: fie nu s-a aplicat gratierea desi trebuia aplicata sau s-a aplicat
gresit.
12. Situatia in care s-a aplicat pedeapsa in alte limite decat cele
prevazute de lege.
Acest caz priveste legalitatea pedepsei.

Practica de casare a ICCJ cunoaste doar cazuri de respingere nu si de


admitere, pe buna dreptate pentru ca sunt cazuri care e greu de spus ca s-ar
putea intalni, exceptand cazul prevazut la punctul 12 cu privire la care s-a dat si
solutii de admitere a recursului in casatie, de exemplu in situatia in care, fiind
vorba de un proces penal incput sub VCC (am avut eu un caz care s-a admis la
ICCJ) in care retinandu-se circumstante atenuante instanta de apel a omis sa
scada pedeapsa sub minimul special pevazut anterior. Pe buna dreptate instanta
a prevazut ca este vorba de o pedeapsa stabilita in afara limitelor NCP. Acest caz
insa nu poate fi considerat admisibil in situatiile des intalnite in ultimul timp in
practica penala de reducere a limitelor de pedeapsa intalnite in textele
incriminatoare fie ca urmare a rocedurii simplificate fie ca urmare a sesizarii
instantei cu acord de recunoastere a vinovatie pentru ca pt aceste cazuri nu este
admisibil recursul in casatie. Este nefiresc.
In ceea ce priveste latura civila, cazurile de recurs in casatie privind latura
civila nu sunt reglementate distinct, legea nu face distinctie pe latura penala si
cea civila, ca atare solutionarea laturii civile se realizeaza in limita cazurilor de
casate prevazute in art. 438, punctul 1, 7, 8, 11, 12. Atat si nimic mai mult. Este
ca si cum nu ar exista. Pentru mine aceasta reglementare este cea mai mare
dezamagire. Ea echivaleaza, as pitea spune, aproape cu inutilitatea acestei cai de
atac extraordinare. Este impiedicata insasi realizarea finalitatii urmarite prin
introducerea recursului in casatie.
10

Este evident dupa parerea mea ca legiuitorul nu a urmarit ca pe aceasta


cale sa se inlature neajunsurile grave generate de punerea in executare a unor
hotarari penale definitive date cu incalcarea esentiala a legii. Pentru mine este
foarte limpede ca legiuitorul nu a urmarit acest scop legitim al acestei cai de
atac, care ar trebui sa reprezinte principala cale de atac destinata inlaturarii
erorilor de drept esentiale. Este clar ca nu s-a urmarit decat un formalism care
sub nici o forma nu poate fi echvalat cu un remediu efectiv, care trebuie sa
reprezinte o trasatura a oricarei cai de atac. Daca printr-o cale de atac nu se
realizeaza o remediere efectiva a erorilor pentru care a fost creata potrivit legii,
inseamna ca ea nu va putea realiza niciodata obiectivul urmarit. Realitatea din
pacate demonstreaza acest lucru. Insasi ICCJ prin judecatori care sunt de inalta
tinuta prfesionala, pentru ca am intalnit judecatori foarte bine pregatri care isi
argumenteaza si motiveaza hotararile la un nivel profesional de inalta calitate, si
care au formulat aceleasi observatii in hotararile pe care le motiveaza pe calea
sesizarii cu recurs in casatie. De aceea parerea mea este ca aceasta
reglementare trebuie revazuta si trebuie regandite cazurile. Era necesar ca
printre cazuri sa se introduca si un caz general de hotararre care este exact in
termeniiVCPP, pentru o incalcare vadita a aplicarii legii sau pentru o aplicare
gresita a acesteia, in aceste doua situatii. Si bineinteles sa se precizeze ca pe
calea recursului in casatie nu pot fi insalutare decat erorile esentiale in aplicarea
legii adica cele care au influentat solutia.
Art. 439 din NCPP reglementeaza in materia recursului in casatie o
procedura particulara de informare: cererea de recurs in casatie se depune la
instanta de apel a carei hotarare se ataca pentru ca instata de apel prin
intermediul presedintelui de instanta, vicepresedintelui sau judecatorului anume
desemnat are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru realizarea asa
numitei proceduri de informare, obligatorii. Cererea in forma scrisa a recursului in
casatie la care pot fi atasate inscrisuri; atasarea inscrisurilor la care se refera,
care sunt invocate in cuprinsul cerererii in casatie este obligatorie, ele pot fi
inscrisuri noi sau care deja exista la dosarul cauzei, la care se face trimitere. In
situatia in care se ataseaza inscrisuri noi, este necesar ca atat cererea de recurs
in casatie scrisa cat si inscrisurile noi atasate sa fie comunicate incopie
procurorului si tuturor celorlalte parti care au participat la judecarea apelului,
pentru ca recursul in casatie produce, printre altele si un efect extensiv, adica si
cu privire la partile la care nu se refera cu conditia neagravarii situatiei acestora
in proces. Totodata se mai prevede ca atat procurorul cat si partile carora i se
comunica cererea au dreptul de a intocmi concluzii scrise prin care sa isi expuna
punctul de vedere legat de recursul in casatie formulat. Se mai prevede de
asemenea ca intr-un termen de maxim 5 zile de la expirarea termenului de
depunere de concluzii scrise in situatia in care nu s-au intocmit concluzii scrise
sau de la data la care acestea au fost primite de catre instanta de apel, daca se
constata ca procedura de informare a fost indeplinita, va inainta intregul dosar
impreuna cu cererea de recurs in casatie si inscrisurile atasate si dovezile de
comunicare catre ICCJ - sectia penala, competenta spre solutionare.
La ICCJ obligatia de verificare a indeplinirii procedurii de informare revine
magistratului asistent a ICCJ, care nu e grefier, desi pare, pentru ca are si alte
atributii inclusiv cele legate de luarea masurilor pregatitoare. In consecinta
magistratul asistent ar putea sa constate ca procedura de informare nu este
11

completa si in aceasta situatie magistratul asistent de la ICCJ are obligatia de a


proceda la completarea procedurii de informare pentru ca dosarul sa fie pregatit
pentru parcurgearea procedurilor de solutionare a recursului in casatie.
Art. 439 are dupa parerea mea o prevedere neconstitutionala, astfel se
prevede ca presedintele instantei, vicepresedintele sau judecatorul delegat,
atunci cand constata cu ocazia primirii cererii si a inscrisurilor ca cererea nu este
facuta in termen sau ca nu este intocmita de avocat in cazul partilor, restituie
cererea pe cale administrativa persoanei care a formulat cererea de recurs in
casatie. parerea mea este ca aceste chestiuni sunt chestiuni de admisibilitate, ele
nu ar putea fi constatate pe cale administrativa si ar trebuie sa poata fi cenzurate
doar de ICCJ in etapa prealabila de admitere in principiu.
Procedura de solutionare a recursului se solutioneaza in doua
etape:
1. ETAPA DE ADMITERE IN PRINCIPIU: art. 440 NCPP (de fapt este etapa de
examinare in principiu)
Art. 440, alin 1, modificat de legea 75/2016 pentru a fi pus de acord cu
jurisprudenta CCR in materia contestatiei in anulare si a revizuirii cu privire la
etapa de examinare in principiu prevede o procedura necontradictorie. Astfel se
prevede ca examinarea in principiu se realizeaza de un judecator unic ce face
parte din completul de judecata desemnat pentru judecarea recursului in casatie
printr-o repartizare aleatorie, dupa depunerea raportului care se realizeaza de
magistratul asistent care, primind dosarul, intocmeste si un raport cu privire la
cazurile si motivele ce stau la baza recursului in casatie, inclusiv a doctrinei de
specialitate, a jursiprudentei dar fara sa isi poata exprima opinia cu privire la
solutie, este absolut interzis, trebuie sa se opreasca doar asupra opiniilor
formulate in doctrina si care au la baza solutii relevante de practica judiciara
penala.
Dupa depunerea raportului si dupa indeplinirea procedurii de comunicare
verficata de magistratul asistent al ICCJ, judecatorul va proceda la examinarea in
principiu fara participarea procurorului si fara citarea partilor. Se poate observa
modalitatea absolut ingenioasa prin care noul text pune de acord aceasta
prevedere cu linia trasata de CCR, care a criticat reglementarile privind
examinarea in principiu din materia constentatiei in anulare si a reviziurii, nu
pentru ca procedura era necontradictorie ci pentru ca ele contineau o inegalitate
intre titularii caii de atac prevazute de lege, intre procurori si parti si sub acest
aspect CCR a constata ca reglementarea era dezechilibrata. Pentru a restabili
echilibrul a decis ca daca rocedura e realiza cu participarea procurorului este
necesar sa se faca si citarea partilor pentru ca acestea sa poata participa in
camera de consiliu la dezbaterile care privesc admiterea in principiu.
Parerea mea este ca aceasta prevedere nou introdusa prin legea 75/2016
care este publicata, este neconstitutionala pentru ca incalca flagrant una din
conditiile procesului echitabil si anume contradictorialitatea, nu exista nici o
garantie ca examenul preliminar care se realizeaza de un sngur judecator cu
privire la admisibilitatea recursului in casatie va surprinde toate argumentele

12

juridice care trebuie luate in considerare pentru analiza preliminara a cererii de


recurs in casatie.
In orice caz, examenul de admisibilitate in principiu trebuie sa se realizeze
cu privire la situatiile de admisibilitate prevazute de lege. Sub acest aspect, art.
440, alin 2 este corectat de legea 75/2016, ca urmare a unei decizii CCR, fiind
inlaturata din situatiile de admisibilitate si situatia in care cererea de recurs in
casatie este in mod vadit nefondata, considerandu-se ca prin aceasta judecatorul
intra intr-o examinarea de fond a recursului in casatie, incalcandu-se dreptul la
aparare.
In consecinta examinarea sub aspectul admisibilitatii a cererii de recurs in
casatie priveste doar conditiile de exercitare a acesteia, respectiv :

daca hotararea penala atacata este definitiva;


daca nu figureaza printre cazurile de la art. 434, alin 2 NCPP;
daca a fost respectata regula omiso medio;
daca persoana care formuleaza cererea de casatie este printre persoanele
prevazute de lege, de art. 436, alin 1;
daca este respectata limita de exercitare a recursului in casatie in raport
de calitatea procesuala a persoanei care formuleaza cererea de recurs in
casatie;
daca situatia indicata in curpinsul recursului in casatie figureaza printre
cele prevazute de art. 438, NCPP;
daca motivele de drept invocate au legatura cu acest caz;
in situatia partilor se verifica daca cererea este formulata de avocat iar
avocatul are vechimea necesara depunerii de concluzii la ICCJ.

In urma acestei examinari judecatorul poate sa respinga ca inadmisibila


cererea de recurs in casatie sau sa o admita. Daca se dispune respingerea in
principiu, incheierea pronuntata are caracter definitiv. Mai mult decat atat, dupa
respingerea recursului in casatie in aceeasi cauza este inadmisibila introducerea
unui nou recurs in casatie, indiferent de motivul invocat. O aemenea prevedere
nu exista in materia contestatiei in anulare.
In situatia in care judecatorul admite in principiu cererea prin
incheiere va dispune trimiterea dosarului in vederea judecarii recursului in
casatie completului din care face parte si judecatorul care s-a pronuntat asupra
admisbiliatii in principiu.
Art. 441 NCPP reglementeaza o procedura de suspendare a
executarii, legata de admiterea in principiu, asa cum va spuneam si in
procedura contestatiei in anulare, asa cum va spuneam ca in situatia in care
judecatorul admite in principiu cererea de recurs in casatie poate dispune
suspendarea executarii, in situatia in care dispune suspendarea executarii poate
dispune si obligarea condamnatului in conditiile prevazute de art.215 , alin 1 si
2, NCPP, adica un control judiciar pana momentul solutionarii recursului in
casatie.
Art. 442 - 443 - 444 reglementeaza efectele recursului in casatie,
care sunt diferite de cele ce reglementeaza calea ordinara de atac a apelului.
Lipseste efectul suspensiv de executare cao consecinta a caracterului
13

extraordinar a caii de atac. In privinta efectului devolutiv, ce inseamna


transmiterea dosarului spre judecata, are pe langa limitele apelului, respectiv
persoana care a introdus recursul in casatie, persoana la care se refera si
calitatea procesuala a titularului (este vorba de persoanele de la art. 436, NCPP),
recursul in casatie are si o alta limita, si anume este limitat de motivele de recurs
in casatie invocate si de cazurile invocate. Asta inseamna ca ICCJ nu va putea
examina recursurile in casatie pentru alte cazuri si motive decat cele invocate, de
aceea cererea de recurs in casatie trebuie motivata foarte exact si complet, spre
deosebire de apel. In privinta celorlalte efecte ele sunt reglementate similar cu
materia apelului: efectul extensiv priveste extinderea efectului recursului in
casatie si cu privire la celelalte parti, insa cu conditia neagravarii situatiei iar
efectul non reformatio in pejus este la fel, cel a neagravarii situatiei in propria
cale de atac, de asemenea si in situatia in care recursul in casatie este formular
de procuror in favoarea unei parti, partii in favoarea careia i s-a formulat recursul
in casatie de catre procuror nu i se poate agrava situatia. Recursul in casatie, la
fel ca apelul, poate fi in favoarea sau in defavoarea. In situatia in care la recursul
in casatie nu se face nici o referire cu privire la situatia partii la care se refera
acesta poate fi atat in favoare cat si in defavoare. In situatia in care se
mentioneaza expres ca este in favoarea unei parti, de exemplu in favoarea
inculpatului .
Eu am intalnit un recurs in casatie in favoarea inculpatului formulat
de procuror. A formulat procurorul recurs in casatie prin care a formulat
gresita incetare a procesului penal bazandu-se pe aplicarea legii penale
mai favorabile care s-a facut in opinia procurorului cu incalcarea
dispozitiilor legale, instanta de apel in mod gresit a retinut aplicarea VCP,
procurorul sustinea ca trebuia sa se retina NCP si fata de limitele de
pedeapsa din NCP care sunt mai mai decat cele din legea anterioara nu
se putea dispune incetarea procesului penal pe baza prescriptiei. Al
motiv, care era asa, printre altele, pe care l-am folosit in favoarea
inculpatului, procurorul a criticat si pedeapsa sub aspectul legalitatii,
pentru ca fiind retinute circumstante atenunate dupa parerea
procurorului nelegal, dar din pacate retinerea circumstantelor atenuante
nu poate fi cenzurata de ICCJ pentru ca nu este motiv de recurs in
casatie, nu a fost aplicata pedeapsa sub minimul special pevazut de NCP.
Aceasta solutia a dat ICCJ, care a respins recursul in casatie sub temeiul
gresitei incetari, pentru ca nu putea cenzura gresita aplicare a legii
penale, care nu instra in competenta ICCJ, pentru ca nu este un caz de
casare. In privinta celuilalt caz de casare, pct. 12, ICCJ a admis cererea
formulata de procuror si a dispus casarea hotararii si trimiterea cauzei
spre rejudecare la Curtea de Apel, pentru ca instanta de apel sa
reindividualizeze pedeapsa.
Clar un recurs de casatie declarat de procuror in favoarea
inculpatului. La Curtea de Apel s-a coborat pedeapsa cu o luna.
Art. 445, NCPP reglementeaza o procedura care priveste practic
masurile premergatoare in recursul in casatie si anume participarea
procurorului care este obligatorie si prezenta inculpatului detinut, care este
obligatorie si trebuie adus la solutionarea recursului in casatie. Dupa parerea mea
14

este aplicabila prevederea din art. 364, alin 4 NCPP, conform careia inculpatul
care se afla in stare de detentie poate solicita in scris judecarea in lipsa, ca atare
aducerea in fata instantei de solutionare a recursului in casatie a condamnatului
in stare de detinere, este obligatorie doar daca acesta nu a solicitat in mod
expres sa fie judecat in lipsa.
2. JUDECAREA RECURSULUI IN CASATIE: art. 446
In ceea ce priveste judecarea recursului in casatie, potrivit art. 446 NCPP,
ea se rezuma doar la dezbateri judiciare care privesc cazurile de recurs in casatie
pentru care exista incheierea de admitere in principiu, nu pentru ale cazuri care
nu au fost invocate sau pentru care s-a dispus respingerea in principiu, si
motivele de drept care stau la baza acestor cazuri.
Un singur mijloc de proba poate fi admis in fata ICCJ cu ocazia
judecarii recursului in casatie: mijlocul de proba scris. In fata ICCJ se pun
concluzii in ordinea prevazuta de lege cu privire la cazurile si motivele care stau
la baza cazului de casare. Ordinea este urmatoarea:
1.
2.
3.
4.

Titularul recursului: persoana care l-a introdus (recurent)


Persoana la care se refera recursul in casatie (intimat)
Procurorul
Daca este prezent si condamnatul sau persoana fata de care s-a dispus o
alta solutie care are la baza vinovatia si anume o solutie de renuntare la
aplicarea pedepsei sau de anulare a aplicarii pedepsei ori persoana fata de
care s-a dispus achitarea daca este cazul sau incetarea, are dreptul la
ultimul cuvant.

* Daca printre recursurile in casatie se afla si recursul in casatie formulat de


procuror, acesta are primul cuvant intotdeauna.
Se respecta si dreptul la replica in timpul dezbaterii, dar doar cu privire la
elementele noi rezultate din continutul dezbaterii.
Art. 447 din NCPP preia practic prevederea preliminara din art. 443
stabilind in termeni imperativi ca instanta de solutionare a recursului in casatie
verifica doar legalitatea hotararii penale definitive a instantei de apel, ca atare
solutionarea recursului in casatie se realizeaza doar prin intermediul verificarii
legalitatii, nu si altor aspecte.
Art. 448 din NCPP, soluiile pot fi:
- respingerea recursului n casaie ca nefondat, instana respinge recursul n
casaie ca nefondat, conform art. 448, al 1, punctul 1. Instana de recurs n
casaie nu respinge i ca tardiv sau inadmisibil pentru c tardivitatea sau
admisibilitatea sunt chestiuni care se verific n etapa prealabil, n etapa de
admisibilitate n principiu. Instana de recurs n casaie verific recursul n casaie
doar sub aspectul temeiniciei raportat la cazul pentru care cererea a fost admis
n principiu i raportat la motivele invocabile n susinerea cazului. Motivele se
analizeaz prin prisma hotrrii atacate i prin prisma nscrisurilor prezentate n
susinerea cererii de recurs n casaie, care pot fi:
15

- nscrisuri care exist, au existat la dosar la momentul n care s-a dat


hotrrea atacat sau
- nscrisuri noi care se ataeaz de procurori i pri n susinerea
recursului n casaie.
Aceasta este deosebirea fundamental ntre recursul n casaie i apel. Pentru c
n realitate, n apel nu se verific doar hotrrea final care se d/ sentina, ci se
verific ntreaga judecat. n recursul n casaie se verific doar hotrrea numai
sub aspectul legalitii. n acest caz, hotrrea este meninut ca legal. Un nou
recurs n casaie, indiferent de motiv, nu mai poate fi introdus. Dac se introduce
un nou recurs n casaie n aceeai cauz penal, acesta trebuie respins ca
inadmisibil. Instana admite recursul n casaie conform punctului 2 al art. 448 i
dispune dup caz, conform lit a, punctul 2, aliniatul 1, art. 448, instana de recurs
n casaie aplicnd recursul n casaie caseaz hotrrea i poate s dispun
achitarea, dup caz, ncetarea procesului penal sau nlturarea greit a aplicrii
legii.

ACHITAREA
Cazuri n care se aplic:
art. 438, punctul 1, punctul 7 cnd s-a dispus condamnarea pentru o fapt care
nu era prevzut de legea penal. nalta Curte admite recursul, caseaz
hotrrea i achit. Pentru o asemenea situaie recursul n casaie este, sub
aspectul naturii juridice, att o cale de atac de anulare (pentru c i exercit rolul
pe care l are, cel de a casa hotrrea, de a o anula, de a o desfiina), ct i rolul
de reformare, pentru c nlocuiete soluia concomitent cu soluia de casare. n
loc de condamnare, nalta Curte d achitarea, doar pentru un singur caz- poate fi
dintre cele prevzute de art. 438, punctul 7, cnd fapta nu e prevzut de legea
penal. Cnd nceteaz procesul penal? N NICI UN CAZ!!! Cnd nltur o greit
aplicare a legii? Legiutorului i-a fost team s introduc n lege cazuri care s
poat asigura un remediu efectiv a erorilor de drept esenial. Pentru a ne adapta
configuraiei actuale a cazurilor de recurs n casaie care trebuie corelate cu
soluiile, am putea vorbi de o nlturare a greitei aplicri a legii pentru cazul
prevzut la pct 11 al art. 438 cnd s-a aplicat n mod greit graierea sau cnd
nu s-a aplicat graierea, dei trebuia aplicat. Am putea vorbi de o greit
aplicare a legii i n situaia n care (punctul 8) n mod greit s-a dispus ncetarea
procesului penal dei nu erau ndeplinite condiiile de ncetare a procesului penal.
De exemplu, n mod greit s- a constatat c a prevzut restricia dei termenul
de restricie nu era raportat la ncadrarea juridic reinut de instana de apel . i
atunci, nalta Curte de Casaie la judecarea recursului n casaie nltur greita
aplicare a legii. ns cum o nltur ntr-o asemenea situaie? Poate instana
nvestit cu soluionarea recursului n casaie s dea o alt soluie n afar de
achitare? Poate s dispun condamnarea? NU! n aceast situaie instana poate
s admit recursul n casaie, s caseze hotrrea i s dispun trimiterea cauzei
spre rejudecare primei instane pentru ca prima instan s dea o soluie, fie
condamnare, fie achitare printr-o nou hotrre care este din nou supus cii de
atac. De asemenea, instana poate dispune nlturarea geit a aplicrii legii i n
16

situaia n care ar fi ntemeiat cazul prevzut de punctul 12, adic atunci cnd a
constatat c pedeapsa aplicat este stabilit n alte limite dect cele care sunt
prevzute de lege. n toate cazurile, doar hotrrea penal a instanei de apel
poate fi casat. Dac hotrrea penal, chiar dac este nelegal, a rmas
definitiv prin neapelare la prima instan ea nu este supus recursului n
casaie chiar dac este ilegal,( dat de o instan necompetent i instana este
inferioar instanei competente, potrivit legii, ) ea nu poate fi casat datorit
principiului prioritii cii de atac ordinare n raport cu cile de atac
extraordinare, oricare dintre ele. n asemenea situaie, cum procedeaz nalta
Curte? Poate reforma pedepsa, poate reforma soluia cum a fost n cazul din
spea pe care v-am prezentat-o? NU! Remediul este, dup casare trimiterea spre
rejudecare numai instanei de apel, chiar dac greala s-a comis de prima
instan. Recursul n casaie este admisibil chiar dac motivul pentru care a fost
invocat n faa naltei Curi a mai fost invocat anterior n faa instanei de apel, cu
condiia ns ca instana de apel fie s fi respins cererea formulat pe acest
motiv, fie s fi omis s se pronune cu privire la motivul invocat n apel. Mai mult,
recursul n casaie este admisibil chiar dac motivul a fost invocat (cazul de
casare a fost invocat) pentru prima dat n recursul n casaie, adic nu a fost
invocat i anterior n faa instanei de apel. Per a contrario, recursul n casaie
trebuie considerat inadmisibil dac instana de apel a dat o soluie de admitere
de acelai fel. Remediul este trimiterea spre rejudecare la instana de apel. A
doua soluie care este prevzut este una de trimitere spre rejudecare, astfel se
prevede la lit. B, punctul 2, al. 1, art. 448 c instana atunci cand admite recursul
n casaie i caseaz hotrrea, dispune trimiterea cauzei spre rejudecare
instanei competente pentru cazul care este prevzut n art. 448, punctul 1 sau
altei instane (care este instana de trimitere) pentru celelalte cazuri (cele care
se ncadreaz la punctul 8, 11,12). n situaia n care instana de recurs n
casaie, admind recursul i casnd hotrrea, trimite cauza spre rejudecare
instanei competente pe motiv de necompeten, chiar dac acest motiv privete
i hotrrea primei instane, ntotdeuna rejudecarea se va realiza la instana de
apel. n toate cazurile n care nalta Curte trimite cauza spre rejudecare, ea este
trimis instanei de apel, chiar dac aceeai eroare a fost comis i de prima
instan.
Alta este ns situaia n care nalta Curte de Casaie i Justiie d o soluie
de achitare. Practica este valabil n punctul 2, lit. A a art. 448 pentru motivul
prevzut la punctul 7. Doar n asemenea situaie dac aceeai eroare a fost
comis i de prima instan, prin sentin Inalta Curte caseaz totodat i
hotrrea primei instane.
Cum se soluioneaz latura civil a cauzei?
Prevederea este foarte general, nu se nelege chiar nimic! Scrie doar la
modul general c, n cazul laturii civile, nlata Curte dac admite recursul n
casaie i caseaz hotrrea instanei de apel va dispune nlturarea nelegalitii
privind soluionarea laturii civile sau, dup caz, trimiterea spre rejudecare. Ce se
nelege prin asta? Care este nelegalitatea? Prerea mea este c aici lipsete cu
desvrire orice reglementare. Astfel cum este reglementat recursul n casaie
n prezent, este o reglementare n cea mai mare parte ineficient i defectuoas
raportat la finalitate, la rolul recursuuil n casaie n sistemul cilor de atac
17

extraordinare. Prerea mea este c soluionarea laturii civile nu se va putea


realiza dect n limitele cazurilor de casare i a soluiilor n ceea ce privete latura
penal. Astfel dac se dispune achitarea inculpatului, nalta Curte ar putea s
dispun i respingerea aciunii civile n cazul n care s-a constatat c nu erau
ndeplinite condiiile rspunderii civile n vigoare. Iar n situaia n care se d o
soluie de trimitere spre rejudecare n latura penal (de exemplu, pentru cazurile
la care am fcut referire, inclusiv pentru cazurile de necompeten) n mod firesc
se va da aceeai soluie i n ceea ce privete latura civil. ICCJ soluioneaz
recusul n casaie printr-o decizie penal care este definitiv. Prin decizie, ICCJ n
situaia n care admite, caseaz hotrrea atacat, desfiineaz hotrrea n
limitele efectului devolutiv pe care vi l-am prezentat i n limitele efectului
extensiv. Desfiinarea hotrrii n recursul n casaie se poate realiza fie numai
prin latura penal, fie numai prin latura civil. Desfiinarea hotrrii se poate
realiza numai cu privire la unele fapte. n ceea ce privete latura civil,
soluionarea ei este practic dependent direct de soluionarea laturii penale.
n ceea ce privete cuprinsul deciziei, ea are aceleai pri, aceeai
structur, conine o parte introductiv n care se menioneaz meniunile
prevazute la art. 402, conine o parte de expunere care cuprinde temeiurile de
drept care au stat la baza soluiei, dispozitivul care cuprinde soluia, cuprinde de
asemenea i meniunea c hotrrea este definitiv i meniunea c pronunarea
s-a realizat n edin public.
n situaia n care se dispune o casare cu trimitere spre rejudecare, n mod
obligatoriu ICCJ va meniona ultimul act de hotrre valabil de unde procesul
penal i va relua cursul n faa instanei de apel. n cazul casrii cu trimitere spre
rejudecare, n mod similar cu apelul sunt prevzute limite ale rejudecrii, limite
cere sunt fixate prin decizie. n situaia n care casarea se realizeaz doar cu
privire la anumite fapte sau anumite persoane se va tine seama de aceste limite
i de asemenea n situaia pe care s-a ntemeiat hotrrea, decizia dat de ICCJ
este neschimbat exist obligaia pentru instana de rejudecare care este fie
prima instan, fie instanaa de apel, n mod subsecvent, pentru c ntotdeauna
rejudecarea se realizeaz la instana de apel dup care instana de apel, dac
apreciaz c este caz de trimitere spre rejudecare la prima instan, poate da
inclusiv soluia prevzut de art. 421, punctul 2, lit. b din CPP, text modificat prin
Ordonan de Urgen, care pe lng nulitile absolute i cazurile rpivind
neinceperea....(nu am ineles aici ) a mai introdus un caz nou, si anume
desfiinarea cu trimitere spre rejudecare pe motiv c prima instan nu s-a
pronunat cu privire la o fapta. n asemenea situaie, rejudecarea se poare
realiza de prima instan.

REVIZUIREA

Revizuirea este, spre deosebire de contestaia n anulare i recursul n


casaie (ci de atac care au fost create cu erori de drept, cu erori de procedur,
aa cum este recursul n casaie, aproape inexistent) o cale de atac extraordinar
creat special pentru nlturarea erorilor judiciare, adic erorilor comise de
18

instane n stabilirea situaiei de fapt care trebuie s se realizeze n conformitate


cu adevrul. De aceea, sub aspectul laturii juridice, revizuirea este considerat o
cale de atac de fapt. n acelai timp, este i o cale de atac de retractare pentru c
ea este dat (cu o singur excepie, i anume a revizuirii ntemeiate pe o
hotrre definitiv a CEDO) n competena primei instane, adic a instanei care
a judecat fapta penal n prim instan. Spre deosebire de contestaia n
anulare, n privina revizuirii art. 452 din CPP prevede foarte clar c pot fi supuse
revizuirii doar hotrrile panale prin care se soluioneaz fondul cauzei. Astfel se
prevede c pot fi atacate cu cerere de revizuire hotrrile penale definitive att n
ceea ce privete latura penal, ct i n ceea ce privete latura civil. Or, aceste
hotrri care privesc cele dou laturi ale procesului penal- latura penal i cea
civil- sunt clar hotrri prin care se soluioneaz fondul cauzei. Ca atare, este
inadmisibil revizuirea unei alte hotrri dect cea prin care se soluioneaz
fondul cauzei, spre deosebire de contestaia n anulare- dup prerea mea. Ai
observat c i n cazul contestaiei n anulare exist opinii care susin c nu pot fi
atacate dect hotrri prin care se soluioneaza doar fondul cauzei - opinii cu
care nu sunt de acord, deoarece acesta este rolul contestaiei n anulare: s
repare erorile de procedur care pot fi ntlnite n toate categoriile de hotrri n
care se soluioneaz fondul cauzei. Ele nu pot fi exceptate de la un asemenea
control judectoresc extraordinar.
Revizuirea poate privi cauza penal n ntregul ei, dar poate privi i doar
unele fapte i doar unele persoane. ns, chiar i n aceste cazuri n care
revizuirea are un caracter parial ea produce efect extensiv. Asta nseamn c
produce efecte i cu privire la alte persoane, persoane la care nu se refer
cererea de revizuire, dar cu aceeai condiie care trebuie menionat: a
neagravrii situaiei prin calea de atac a revizuirii.
Revizuirea este admisibil doar pentru cazuri stricte, enumerate limitativ n
art. 453 din CPP i sub acest aspect revizuirea nu prezint elemente de noutate
fa de reglementarea anterioar. Revizuirea este admisibil pentru urmtoarele
cazuri:
a) Cazul n care ulterior rmnerii definitive a hotrrii penale atacate n
cererea de revizuire se descoper fapte sau mprejurri noi care nu au fost
cunoscute de instanele care au soluionat cauza din care rezult netemeinicia
hotrrii de condamnare pronunat. Acest caz de revizuire este aplicabil ns nu
numai n situaia n care soluia atacat este o soluie de condamnare, ci n cazul
tuturor soluiilor care au la baz stabilirea vinoviei inculpatului cu privire la
svrirea unei infraciuni. De aceea, acest caz este aplicabil i n cazul soluiilor
de renunare la aplicarea unei pedepse sau amnarea aplicrii unei pedepse.
Totodat acest caz este aplicabil i n situaia n care s-a dispus ncetarea
procesului penal. Acest caz nu poate fi invocat ns
dect n favoarea
condamnatului sau a persoanei fa de care s-a dispus renunarea la aplicarea
sau amnarea aplicrii, nu i n defavoarea acesteia, numai n favoarea acesteia.
Ca atare, pe acest temei, procurorul nu ar putea critica o soluie de achitare
solicitnd condamnarea pe motivul descoperii unor fapte sau mprejurri noi care
nu ar fi cunoscut, n actuala reglementare. Acest caz de revizuire poate fi invocat
numai n favoarea persoanei interesate, nu i n defavoarea acesteia. De
asemenea, pentru acest caz nu se poate obine o revizuire parial, ci doar o
19

revizuire total a hotrrii pentru c din coninutul faptelor i mprejurrilor noi


trebuie s rezulte netemeinicia soluiei date anterior prin hotrrea definitiv. Ca
atare, revizuirea pe acest temei este admisibil doar atunci cnd soluia urmrit
este diametral opus soluiei pronunate anterior. Adic n loc de condamnare,
achitare sau ncetarea procesului penal. Nu este admisibil revizuirea pe acest
caz atunci cnd nu se invoc alte mijloace de prob, pentru c pe calea revizuirii
nu se poate obine o prelungire a activitii de administrare a probelor. Prerea
mea este c acest caz de revizuire este ntemeiat i n situaia n care o fapt
sau o mprejurare de fapt a fost invocat n faa instanelor ns ea nu a putut fi
dovedit datorit unei situaii obiective. De exemplu, unicul martor care cunotea
faptul sau mprejurrile de fapt eseniale pentru aflarea adevrului i pentru
soluionarea just a cauzei era disprut, nu era de gsit. n situaia n care
ulterior acesta este gsit i adus n faa instantei, dup prerea mea, cererea de
revizuire pe acest temei este admisibil.
Celelalte cazuri sunt:
b) cazul care se ntemeiaz pe infraciunea de mrturie mincinoas comis
de martor, expert, interpret ns numai n situaia n care declaraia martorului,
expertiza care a fost ntocmit de expert, interpretarea, traducerea care a fost
realizat de interpret a influenat soluia care a fost pronunat n cauz.
c) svrirea infraciunii de fals n nscrisuri, atunci cnd se constat c un
nscris pe care s-a ntemeiat soluia, de care a depins soluionarea cauzei, a fost
declarat ulterior fals.
d) o infraciune svrit de ctre unul din membrii completului de
judecat, de procuror sau de ctre o persoan care a efectuat acte de cercetare
penal, dac acea infraciune a avut legtur cu soluia, dac a influenat soluia.
e) inconciabilitatea hotrrilor penale definitive. Exist caz de revizuire
cnd se constat c exist dou sau mai multe hotrri penale definitive care nu
se pot concilia. Acest caz care este prevzut de litera e, art. 453 din CPP nu
trebuie confundat cu autoritatea de lucru judecat. Este vorba de hotrri penale
definitive care privesc fie aceeai fapt, dar alt persoan, fie fapte diferite, dar
aceeai persoan, fie att fapte diferite ct i persoane diferite.
n cazurile de revizuire prevzute la lit. b, c i d a art. 453 din CPP ( este
vorba de acelea constnd n svrirea infraciunii de mrturie mincinoas, n
svrirea infraciunii de fals n nscrisuri, svrirea unei infraciuni de membrii
completului de judecat, de procuror sau de organul de cercetare penal) se
pune problema dovedirii acestora, care se realizeaz printr-o hotrre
judectoreasc definitiv din care s rezulte svrirea unei asemenea
infraciuni. Ce se ntmpl n situaia n care nu se poate obine o hotrre
definitiv? Dovada acestor cazuri se poate realiza n cadrul procedurii de revizuire
prin orice mijloc de prob.
n cazul inconciabilitii hotrrii nu este necesar s se prezinte dovezi
suplimentare. Este necesar reunirea dosarelor n care s-au pronunat hotrrile
definitive care sunt inconciliabile.

20

Ultimul caz de revizuire n procedura comun l reprezint cazul prevzut


de art. 453, al. 1, lit. f din CPP, constnd n aceea c ulterior rmnerii definitive
a hotrrii penale de condamnare, de renunare la aplicarea pedepsei sau de
amnare a aplicrii pedepsei textul legal pe care s-a ntemeiat hotrrea a fost
declarat neconstituional ca urmare a unei excepii de neconstituionalitate care a
fost invocat n acea cauz. Acest text a fost modificat prin aceast Ordonan de
Urgen a Guvernului pentru a pune de acord textul cu decizia Curii
Constituionale.

Titularii cererii de revizurire:


Persoanele care pot formula cerere de revizuire sunt in primul rand partile
(art. 455 alin.(1) NCPP). Partile pot formula cerere de revizuire atat in privinta
laturii penale, cat si in privinta laturii civile.
Se observa ca persoana vatamata nu este mentionata. Persoana vatamata
nu poate fi inclusa, dupa parerea mea, in categoria partilor, pentru ca ea este un
subiect procesual principal! Cu toate acestea, exista in doctrina noua opinia
potrivit careia, aceasta notiune de 'parti' trebuite intepretata intr-un sens mai
larg, adica in sensul ca ea include si persoana vatamata. Intr-adevar, este
inechitabil ca persoana vatamata sa nu participe la procedura de revizuire, sa nu
figureze printre titularii cererii de revizuire, cu atat mai mult cu cat persoana
vatamata este prezenta la judecata in prima instanta, persoana vatamata este
titulara a dreptului de apel, persoana vatamata are dreptul sa exercite
contestatia in anulare. De ce nu ar avea dreptul sa formuleze si cerere de
revizuire?
Parerea mea este ca notiunea nu poate fi interpretata contrar dispozitiilor
legale, asa cum ele ne-au fost date de legiuitor. De aceea, persoana vatamata, in
actuala reglementare, este exclusa din categoria titularilor cererii de revizuire.
De asemenea, sunt titulari membrii de familie- in sensul art. 177 din
NCP : este vorba de ascendenti, descendenti, frati, surori, copii, persoanele
devenite prin adoptie astfel de rude, sotul si persoanele care au o relatie de fapt,
apropiata, datorita convietuirii, cu relatia dintre soti sau dintre soti si copii, care
pot formula cerere de revizuire NUMAI in situatia in care cererea de revizuire este
facuta in favoarea condamnatului.
Dupa parerea mea, acest text este aplicabil si in situatia in care e vorba de
o persoana fata de care s-a dat o solutie de renuntare la aplicarea pedepsei/
amanare a aplicarii pedepsei, avand in vedere ca tratamentul procedural este
similar cu cel care este prevazut pentru solutia de condamnare.
Si in sfarsit, procurorul este titular al cererii de revizuire, insa numai in
ceea ce priveste latura penala a cauzei!
In privinta laturii civile, ea se solutioneaza de instanta penala, dupa
regulile NCPP, numai in situatia in care se cere si revizuirea laturii penale. Daca
insa se cere revizuirea doar a laturii civile, ea se solutioneaza, in actuala
reglementare, dupa regulile prevazute de NCPC, fiind aplicabile prevederile
cuprinse in art. 509 din NCPC.
21

Parerea mea este ca aceasta prevedere este neconstitutionala! Ea poate


sa genereze solutii contradictorii, ea nu garanteaza respectarea, in cadrul
procedurii de revizuire, a dreptului la apararea si a dreptului la un proces
echitabil. De aceea, dupa parerea mea ar trebui revizuita aceasta reglementare.
Sub acel aspect, stiti ca reglementarea pe care a continut-o VCPP era net
superioara.
Termenele de introducere a cererii de revizuire:
*am uitat sa va spun mai devreme- sa nu uitati, in ceea ce priveste cazul
de revizuire prevazut la lit. f) a art. 453 NCPP, acesta, la fel, poate fi invocat
doar in favoarea condamnatului sau in favoarea persoanei fata de care s-a dispus
renuntarea la aplicarea unei pedepse sau amanarea aplicarii pedepsei, nu si in
defavoarea! Celelalte cazuri pot fi atat in favoarea, cat si in defavoarea, este
vorba de cazurile prevazute la b)-e) ale art. 453 NCPP.
Ce vreau sa mai subliniez este ca, spre deosebire de cazul prevazut la lit.
a) a art. 453 NCPP, in celelalte cazuri, revizuirea poate fi si partiala- pe calea
revizuirii se poate obtine si o schimbare de incadrare juridica, o modificare a
temeiului legal sau o reducere a pedepsei prin retinerea, de exemplu, a unei
circumstante atenuante.
Doar pentru cazul prevazut la lit. a) nu se poate obtine decat o solutie
diametral opusa; altfel, cererea trebuie respinsa ca inadmisibila! Cazul prevazut
la lit. a) trebuie sa conduca la netemeinicia unei hotarari.
In privinta termenului, revizuirea in favoarea condamnatului poate fi
formulata oricand, in principiu, cu exceptia cazului prevazut la lit. f) a art. 453,
pentru care exista o reglementare particulara, pentru care cererea de revizuire,
chiar daca este numai in favoare, poate fi introdusa intr-un termen de cel mult
1 an de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii
Constitutionale (care se aplica ulterior ramanerii definitive a hotararii).
Cand cererea de revizuire este facuta in defavoarea condamnatului, ea
este supusa unui termen: ea trebuie introdusa intr-un termen de cel mult 3
luni. Acest termen incepe sa curga diferit, in functie de cazul de revizuire
invocat.
Astfel, pentru cazurile de revizuire prevazute la literele b), c) si d) ale
art. 453 NCPP, daca aceste cazuri nu pot fi stabilite printr-o hotarare
judecatoreasca, ci printr-un mijloc de proba in cadrul procedurii de revizuire,
termenul incepe sa curga de la data cand persoana interesata a luat la cunostinta
de existenta cazului de revizuire, adica de fapta care poate constitui infractiunea
de marturie mincinoasa, falsul sau infractiunea comisa de un membru al
completului de judecata-judecator sau persoana care a efectuat acte de
cercetare penala, fara a se putea depasi un termen de cel mult 3 ani de la
savarsirea pretinselor fapte.
In situatia in care aceste cazuri pot fi dovedite printr-o hotarare
judecatoreasca definitiva, termenul curge de la data la care persoana interesata
a luat la cunostinta continutul hotararii, fara sa se depaseasca un termen de
cel mult 1 an de la ramanerea definitiva a hotararii.
Pentru cazul constand in inconciliabilitatea hotararilor, termenul incepe sa
curga de la momentul in care persoana interesata a luat cunostinta acestora.
22

In privinta cererii de revizuire care declanseaza intreaga procedura de


revizuire, vreau sa va spun ca cererea de revizuire, pentru a fi valabila, trebuie sa
fie facuta in forma scrisa! De asemenea, cererea de revizuire trebuie sa contina,
pe langa datele de identificare ale persoanei, a calitatii acesteia, precum si a
mentiunilor privind numarul dosarului si hotararea a carui revizuire se cere, este
necesar, pentru a fi valabila, sa indice expres cazul de revizuire care este
prevazut de lege, dintre cazurile prevazute la lit. a)-f) ale art. 453 si de
asemenea sa prezinte motivele din care rezulta existenta cazului de revizuire.
Totodata, este necesar ca in cuprinsul cererii sa se faca mentiune cu privire la
inscrisurile de care persoana interesata se foloseste in sustinerea cererii de
revizuire, care trebuie de asemenea atasate la cerere, daca e vorba de inscrisuri
noi.
In cazul in care cererea de revizuire nu indeplineste conditiile de forma
care sunt prevazute expres de lege, daca nu are continutul prevazut de lege, se
vor lua masuri pentru completarea acesteia, in sensul ca cererea se va restitui in
vederea completarii persoanei care a fomrulat-o, stabilindu-se si un termen de
completare. Persoana este chemata si i se cere sa completeze cererea.
In orice caz, in actuala reglementare, spre deosebire de vechea
reglementare, cererea de revizuire se introduce direct la instanta competenta sa
judece cererea, care este instanta care a judecat cauza in prima instanta. In
vechea reglementare, cererea se formula in fata procurorului.
Instanta, primind cererea, va proceda la fixarea termenului de judecata si
la citarea partilor, in vederea declansarii procedurii de revizuire.
Procedura de revizuire se desfasoara in 2 etape: o etapa de examinare in
principiu (sau admitere in principiu) si etapa de rejudecare a cauzei in urma
admiterii in principiu.
Admiterea in principiu a cererii de revizuire se realizeaza in camera de
consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului si cu citarea partilor.
Neprezentarea partilor insa nu impiedica insa desfasurarea
procedurii de
revizuire.
Art. 459 alin. (2) din NCPP, care reglementeaza procedura de admitere
in principiu in camera de consiliu a fost modificata prin actuala OUG pentru a
pune de acord textul cu Decizia Curtii Constitutionale.
In cadrul verificarii examenului de admisibilitate se verifica daca
cererea se indreapta impotriva unei hotarari penale definitive, se verifica daca
cererea este formulata in termen, se verifica daca cererea de revizuire este
formulata de o persoana din cele prevazute de lege, se verifica daca in cuprinsul
cererii de revizuire a fost implicat vreunul din cazurile prevazute la art. 453
NCPP, se verifica daca s-au invocat motive, daca motivele invocate au legatura
cu situatia de revizuire prevazuta in mod expres de lege (care constituie cazul de
revizuire invocat), se verifica daca au fost atasate, prezentate, in cuprinsul
cererii, inscrisurile la care se refera revizuirea, in formularea cererii.
De asemenea, se verifica daca anterior s-a mai formulat o cerere de
revizuire in aceeasi cauza penala. De ce? Pentru ca este inadmisibila formularea
unei noi cereri de revizuire, dupa ce aceasta a fost respinsa, pentru acelasi caz,
pentru aceleasi motive, de catre aceeasi persoana, in aceeasi cauza, sub
23

sanctiunea inadmisibilitatii. Totusi, spre deosebire de recursul in casatie, o cerere


de revizuire noua, este admisibila, chiar pentru acelasi caz, dar pentru motive
diferite- daca de exemplu ulterior au fost descoperite fapte sau imprejurari noi,
care pot sa conduca la neteminicia hotararii atacate.
Se verifica de asemenea daca cererea a fost completata in termenul care a
fost stabilit anterior, in momentul restituirii cererii.
In cazul in care se constata ca cererea de revizuire nu indeplineste una din
conditiile de admisibilitate prevazute de lege, instanta va da o sentinta de
respingere a cererii de revizuire ca inadmisibila. Sentinta de respingere in
principiu a cererii de revizuire, adica de respingere ca inadmisibila in etapa de
examinare in principiu, este supusa caii de atac a apelului. In cazul in care, in
urma examenului de admisibilitate, instanta constata ca cererea de revizuire
indeplineste conditiile de admisibilitate, va da o incheiere de admitere in
principiu, incheiere care este definitiva! In baza incheierii, instanta va fixa
termen pentru judecarea cauzei si va dispune citarea partilor .
Vreau sa va spun ca art. 460 din NCPP stabileste foarte clar, spre
deosebire de contestatia in anulare, o procedura de suspendare a executarii
odata cu admiterea in principiu sau ulterior admiterii in principiu. Din continutul
reglementarii rezulta foarte clar ca suspendarea executarii hotararii atacate
poate fi dispusa doar in caz de admitere in principiu, fie odata cu incheierea de
admitere in principiu, fie ulterior, pana in momentul solutionarii cererii de
revizuire sub aspectul temeiniciei. In cazul in care se dispune suspendarea
executarii pedepsei prin incheiere, instanta poate institui fata de revizuient una
din obligatiile prevazute in art. 215 alin. (3) din NCPP. Se mai prevede ca in
cazul neindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor prevazute si instituite impotriva
condamnatului revizuient, se va dispune obligatoriu revocarea si reluarea
executarii; e un caz obligatoriu de reluare a executarii!
Rejudecarea cererii de revizuire se realizeaza de catre prima instanta
dupa admiterea in principiu dupa regulile de judecata in prima instanta. Cu
aceasta ocazie, instanta decide cum va proceda, poate readministra probele care
au fost administrate anterior de catre prima instanta sau de catre instanta de
apel sau poate administra probe noi.
In principiu, administrarea de probe se realizeaza in mod nemijlocit de
catre instanta de revizuire; se administreaza dupa regulile stiute, din oficiu sau la
cererea procurorului si a partilor.
In mod exceptional se mai prevede ca, in
situatia in care probele nu s-ar putea realiza nemijlocit in fata instantei sau in
situatia in care administrarea probelor in fata instantei ar determina o mare
intarziere in rejudecarea cauzei, instanta de revizuire ar putea dispune ca
procurorul din cadrul Parchetului de pe langa instanta sa efectueze cercetari, care
nu pot dura mai mult de 3 luni, dupa care procurorul are obligatia sa inainteze
intregul material obtinut instantei, in vederea continuarii activitatilor de
rejudecare a cauzei.
Aceasta procedura, prin care practic instanta deleaga procurorul sa
efectueze acte de cercetare chiar in cursul cercetarii judecatoresti, este, dupa
parerea mea, neconstitutionala! Se incalca toate principiile. Prin aceasta,
intreaga procedura prezinta riscul incalcarii principiului constitutional al dreptului
la un proces echitabil. Pe de alta parte, prevederea este destul de neclara. Ce se
intampla cu procedura in fata instantei de revizuire pe timpul in care procurorul
24

efectueaza cercetarea? Este suspendata? Ne gasim doar in prezenta unei


amanari a instantei? Ne gasim in prezenta unei scoateri provizorii a cauzei de pe
rolul instantei?
De asemenea, nu exista nicio prevedere cu actul intocmit de procuror, care
sunt limitele in care poate efectua actele de cercetare- procurorul efectueaza in
aceasta situatie nemijlocit actele de cercetare sau poate delega la randul sau
organului de cercetare penala sa efectueze acte de cercetare penala? Nu exista
nicio prevedere in acest sens!
In absenta unei prevederi exprese, parerea mea este ca procurorul va
intocmi un referat in urma efectuarii actelor de cercetare penala, pe
care il va inainta instantei impreuna cu materialul probator obtinut.
In orice caz insa, parerea mea este ca este necesar ca legiuitorul
omniprezent sa revada si aceasta prevedere, care nu isi are rostul, nu are nicio
utilitate si care incalca principiile esentiale ale procesului penal care se
desfasoara in fata unei instante de judecata: publicitatea, nemijlocirea,
contradictorialitatea, oralitatea; niciunul din aceste principii nu poate fi garantat!
Va intreb: cum s-ar putea baza o activitate de judecata in fata instantei, intr-o
asemenea procedura, pe acte intocmite de partea adversa, de acuzare, de
Ministerul Public, fara nicio garantie de independenta si impartialitate?
Intrebare din sala: Aceste chestiuni se pot contesta.
Raspuns:
La cine? Daca instanta a dispus, ea poate dispune, este
facultativa aceasta delegare, daca instanta apreciaz ca este necesar. Va dati
seama ca o instanta comoda ar putea dispune ca procurorul sa efectueze in locul
instantei, acte de administrare de probe, cu caracter extrajudiciar, adica inafara
instantei.
In orice caz, in cursul procedurii de rejudecare trebuie respectate toate
regulile care privesc judecata in prima instanta- incepand cu masurile
premergatoare si continuand cu cele care privesc sedinta de judecata,
deliberarea si luarea hotararii.
Hotararea care se da in urma rejudecarii cauzei, ca urmare a admiterii
cererii de revizuire in principiu, poate fi, dupa caz, o sentinta de respingere sau
de admitere a cererii de revizuire, pe fondul ei.
Respingerea se poate dispune doar daca instanta de revizuire constata
in urma readministrarii probelor sau administrarii unor probe noi in timpul
rejudecarii, ca hotararea data de instantele anterioare este temeinica, ca ea se
bazeaza pe o situatie de fapt stabilita in mod corect, in conformitate cu probele
care se afla la dosarul cauzei si care corespunde realitatii.
Instanta de revizuire poate dispune admiterea cererii de revizuire ca
intemeiata si ca efect al admiterii- anularea, desfiintarea hotararii atacate,
pronuntand o alta solutie. Este vorba de o solutie pe fondul cauzei, dintre solutiile
care sunt prevazute in art. 396 alin. (2)-(6), texte care sunt aplicabile. In
aceasta situatie, instanta de revizuire isi retracteaza propria hotarare, pe care o
inlocuieste cu o noua solutie pe fondul cauzei.
In toate cazurile, sentinta, atat ce de respingere a cererii de revizuire ca
neintemeiata, cat si sentinta de admitere a cererii de revizuire de desfiintare spre
rejudecare pentru pronuntarea unei noi hotarari, este supusa caii de atac a
apelului.

25

Intrebare din sala: Fata de probele pe care le dispune procurorul, daca


dispune instanta administrarea de probe de catre acesta, nu avem nicio cale de
atac?
Raspuns: In privinta probelor noi aduse? Nu, ele sunt supuse liberei
aprecieri. In situatia in care s-au administrat cu incalcarea dispozitiilor legale, se
poate invoca nelegalitatea prin intermediul caii de atac a apelului. Apelul este o
cale de atac completa, pentru orice motive de fapt si de drept, cale de atac
ordinara. In prezent, in lumina OUG de modificare a NCPP, hotararea care se
pronunta in urma rejudecarii cauzei, ca efect al admiterii cererii de revizuire, nu
mai este exceptata de la calea de atac extraordinara a recursului in casatie.
Urmeaza ultima cale de atac ordinara, redeschiderea procesului penal in
cazul judecarii in lipsa a persoanei condamnate.
Revizuirea intemeiata pe o hotarare definitiva a CEDO.

Aceasta varianta a revizuirii are un regim particular, este reglementata in


art. 465 NCPP, are o natura particulara in raport cu revizuirea clasica.
Ea este admisibila doar in situatia in care, dupa ramanarea definitiva a
unei hotarari penale prin care a fost rezolvat fondul cauzei, s-a dat o hotarare
definitiva a CEDO sau, dupa caz, o hotarare de scoatere de pe rol ca rezultat al
reglementarii amiabile, al litigiului adus in fata CEDO, intre stat si persoana
reclamanta. Daca poate constata ca hotararea penala atacata s-a intemeiat pe o
situatie de fapt cu privire la care, in fata CEDO, s-a constat ca reprezinta o violare
a normelor Conventiei Europene, sau, dupa caz, a protocoalelor aditionale ale
Conventiei Europene, cu conditia ca efectele acestei incalcari sa aiba caracter
actual, adica sa continue sa se produca la momentul la care se formuleaza
cererea de revizuire. De asemenea, cu conditia ca remedierea acestei violari
constate de CEDO in privinta cauzei penale cu privire la care s-a dat hotararea
penala definitiva, sa nu poate fi realizata altfel decat prin revizuirea hotararii
atacate.
In privinta titularilor, cererea de revizuire intemeiata pe hotararea curtii
sau pe reglementarea amiabila a cazului in fata curtii, poate fi formulata, in
primul rand, de persoana reclamanta care trebuie sa fi avut calitate de parte in
cauza in care s-a dat hotararea definitiva cu violarea conventiei sau protocoalelor
aditionale.
De asemenea, cererea de revizuire poate fi formulata, la fel, si de membrii
familiei a persoanei condamnate, cerere care este conditionata de introducerea
cererii de revizuire doar in favoarea condamnatului, nu si in defavoarea acestuia.
Si, surprinzator, printre titulari figureaza si procurorul. Este greu, insa, de
presupus ca procurorul va uza de calea de atac a revizuirii in acest caz particular.
Teoretic, insa, figureaza si procurorul printre titularii cererii de revizuire
intemeiate pe acest caz.
In privinta termenului, particularitatea pe care o prevede procedura
raportat la procedura comuna de revizuire este aceea a termenului scurt, astfel
cererea de revizuire, chiar daca este in favoarea condamnatului sau a persoanei
26

fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii
pedepsei pot fi formulate intr-un termen de cel mult 3 luni din momentul
publicarii decizie CEDO in Monitorul Oficial al Romaniei.
Cererea de revizuire intemeiata pe acest caz particular trebuie sa imbrace
forma scrisa, ea trebuie sa contina identificarea persoanei care formuleaza
cererea de revizuire, inclusiv a procurorului, daca el este cel care formuleaza
cererea. De asemenea, trebuie sa indice si elementele necesare din care trebuie
sa rezulte indeplinirea conditiilor de admisibilitate a cerereii de revizuire,
respectiv hotararea care trebuie sa fie definitiva si publicata in Monitorul Oficial,
legatura intre violarea constatata de hotararea CEDO si solutiaconstatata prin
hotararea penala definitiva care este atacata. De asemenea, elemente de fapt
din care sa rezulte consecintele violarii comise asupra solutiei, caracter factual al
acestor consecinte, si necesitatea remedierii solutiei prin formularea cererii de
revizuire.
Spre deosebire de procedura de revizuire comuna, in cazul revizuirii
intemeiate pe hotararea definitiva a CEDO, nu mai este necesara parcurgerea
etapei de examinare in principiu a cererii de revizuire, ci sesizarea instantei
competente are ca efect judecarea si solutionarea directa a cererii de revizuire.
Instanta competenta, in actuala reglementare, este instanta care a
pronuntat hotararea definitiva cu incalcarea normelor Conventiei Europene, dupa
caz, a protocoalelor aditionale.
Aceasta reglementare a competentei instantei este destul de neclara, in
conditiile in care, dupa cum se stie, nu intotdeauna instanta care a pronuntat
hotararea definitiva este si instanta care a dat hotararea cu incalcarea normelor
Conventiei Europene/protocoalelor aditionale, fiind posibil ca incalcarea normelor
conventionale sa se realizeze de prima instanta, nu de instanta care a dat
hotararea definitiva. In orice caz, reglementarea acestei competente ar putea
pune probleme si ar putea crea dificultati practice de interpretare.
In ceea ce priveste procedura de solutionare a cererii de revizuire, se
face trimitere la procedura de solutionare a contestatiei in anulare, ceea ce
reflecta o schimbare a opticii legiuitorului care, in forma initiala a codului de proc.
pen., a optat pentru procedura recursului in casatie, ca procedura de trimitere.
In orice caz, odata simplificata procedura, instanta va proceda la fixarea
termenului de judecata si la citarea partilor, participarea procurorului este, de
asemenea, obligatorie. Sedinta de judecata este publica si este contradictorie,
judecarea cererii de revizuire se realizeaza in cadrul unor dezbateri contradictorii.
In urma judecatii, instanta poate dispune, dupa caz:
1. respingerea cererii de revizuire
1.1.cererea de revizuire poate fi respinsa ca tardiva pentru incalcarea
termenului prevazut de lege.
1.2.cererea de revizuire poate fi respinsa ca inadmisibila pentru neindeplinirea
conditiilor de admisibilitate prevazute de lege, aceasta nu inseamna ca,
implicit, se recunoaste o etapa de examinare in principiu, pentru ca,
situatiile de admisibilitatea se analizeaza in mod direct intr-o singura
etapa de catre instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire.
1.3.cererea de revizuire poate fi respinsa ca neintemeiata in situatia in care
instanta de revizuire ar constata ca nu sunt indeplinite celelalte conditii
27

secundare si anume privind legatura dintre violarile textelor conventiei si


a protocoalelor constatate in hotararea definitia a CEDO si solutia care a
fost data prin hotararea penala definitiva. De asemenea, si in privinta
conditiei privind necesitatea desfintarii hotararii, in vederea remedierii
violarilor constatate de CEDO. Acestea sunt elemente care privesc
temeinicia cererii de revizuire si care se analizeaza de catre instanta
competenta in cadrul procedurii de solutionare a cererii de revizuire.
Parerea mea este ca, procedura se rezuma doar la dezbateri judiciare fiind
admisibila doar proba cu inscrisuri care pot fi atasate cererii de revizuire. In
consecinta, solutionarea cererii de revizuire are loc de catre instanta, exclusiv pe
baza hotararii pronuntate, a materialului care se afla la dosarul cauzei a hotararii
CEDO atasate si, de asemenea, a eventualelor inscrisuri noi depuse de titularul
cererii de revizuire.
2. admitererea cererii de revizuire atunci cand instanta constata ca cererea este
intemeiata. In cazul in care instanta admite cererea de revizuire, desfiinteaza
hotararea si dispune, daca sunt indeplinite conditiile de lege, in masura in
care este posibil, inlaturarea consecintelor produse de violarea textelor
conventiei/protocoalelor aditionale, cu ocazia solutionarii cauzei penale in care
a ramas hotararea penala definitiva.
Asadar, aceasta solutie poate fi dispusa chiar de catre instanta care a dat
hotararea definitiva si in situatia in care nu este necesara administrarea de probe
in fata instantei.
Legea prevede si o solutie de desfiintarea cu trimitere spre rejudecare,
care este o solutie subsidiara, care poate fi dispusa de instanta de revizuire, in
situatia in care, admisand cererea si desfiintand hotararea atacata, constata cain
vederea solutionarii cererii este necesara administrarea de probe, caz in care va
sesiza o alta instanta in vederea administrarii de probe, respectiv prima instanta.
Parerea mea este ca aceasta procedura este reglementata defectuos, in
mod vadit, neexistand nici o ratiune ca instanta de apel, care este instanta care a
dat hotararea definitiva in lumina codului actual, sa dispuna trimiterea cauzei
spre rejudecare in vederea administrarii de probe de catre prima instanta, in
conditiile in care probele pot fi administrate si in apel. Aceasta reglementare a
fost preluata din vechiul articol 408 1 CPP, care, insa, atunci era justificata pentru
ca instanta care a dat hotararea definitiva nu era instanta de apel, ci era instanta
de recurs, instanta care, in afara probelor cu inscrisuri, nu putea administra nici o
alta proba.
Va dau un exemplu prin care va puteti da seama de eroarea care a fost
comisa cu ocazia acestei reglementari, in cauzaFlueras c. Romaniei, in care,
initial Flueras a fost condamnat la o pedeapsa de 15 ani de inchisoare, pentru
prima data in recursul ordinar al vechiului cod dupa ce, la prima instanta a fost
achitat, la fel si in apel. In momentul in care, in codul de proc. pen. a fost
introdusa conditia de audiere obligatorie a inculpatului atunci cand acesta, in fata
instantei, fie nu a fost audiat, fie s-a dat o alta solutie decat de condamnare
(achitare, incetare a procesului penal), a formulat contestatie prin anulare
intemeiata pe cazul de contestatie in anulare constand in aceea ca, judecarea
unui recurs s-a realizat fara ca inculpatul sa fie audiat, audierea fiind obligatorie
pentru ca solutia anterioara a fost de achitare in prima instanta si mentinuta in
28

apel. Contestatia in anulare a fost admisa, s-a anulat si mandatul de executare, sa dispus suspendarea executarii, s-a desfiintat hotararea data in recursul initial si
in rejudecare dupa ce a fost audiat s-a dat aceeasi solutie de 15 ani de
inchisoare. In recurs, insa, pe langa audierera inculpatului, am solicitat instantei
de recurs sa solicite si sa ataseze la dosar, din doasarul care a fost intocmit in
Moscova, care avea legatura cu dosarul in care s-a dat aceasta solutie, cerere
care a fost respinsa. De asemenea, desi instanta de recurs nu avea competenta
de administrare de probe, ci doar de apreciere a probelor, insa pentru ca, potrivit
reglementarii anterioare in situatia in care erau necesare probe, instanta de
recurs avea obligatia sa dea o solutie de casare cu trimitere spre rejudecare, am
solicitat probe in recurs pentru a demonstra in fata instantei de recurs ca sunt
necesare probe noi, probe care erau esentiale, am cerut inclusiv audieri de
persoane si am argumentat ca este necesara o solutie de casare cu trimitere,
pentru ca solutia era fragila, nu se putea da o solutie exclusiv pe declaratia
inculpatului.
Instanta de recurs a respins aceste cereri si a mentinut in urma rejudecarii
solutia initiala de 15 ani, dupa care am sesizat CEDO cu aceasta motivare, ca
audiereaera necesara, ca instanta de recurs, . sau in functie de condamnare,
avea obligatia sa audieze si martori esentiali, in mod nemijlocit si sa administreze
si alte probe pe care instanta le poate aprecia in vederea aflarii adevarului si ca o
solutie de condamnare nu poate fi data exclusiv pe baza unei singure declaratii,
trebuia sa mai audieze cel putin cativa martori, eu am cerut in recurs, sa
reaudieze o parte din martori care au fost audiati de prima instanta, martori pe
care s-a intemeiat de altfel solutia de achitare, cererea mi-a fost respinsa. CEDO
a sanctionat procedeul instantei, a admis cererea, a dispus condamnarea statului
pentru violarea art. 6. Aceasta confirmare, pentru ca nu este suficienta audierea
sau reaudierea doar a inculpatului, era necesar sa se administreze si alte probe in
mod direct.
In baza hotararii CEDO dupa publicare, am formulat cerere de revizuire pe
acest caz. Intre timp a intrat in vigoare codul de procedura penala actual, care a
eliminat recursul din sistemul cailor de atac ordinare. In aceasta situatie, mai
intai am format cererea de revizuire si am invocat sa constate ca nu se mai
justifica executarea, am cerut suspendarea executarii pentru ca in acest caz
particular intemeiat pe hotararea CEDO, neexistand o etapa de examinare in
principiu, suspendarea executarii nu mai este conditionata de admiterea in
principiu, s-a admis cererea. S-a fixat termen de judecare a cererii, acolo in cadrul
procedurii de judecare a cererii de revizuire am invocat inadmisibilitatea
recursului care nu mai era prevazut de lege, fiind cale de atac extraordinara, sa
se constate ca procurorul nu mai are recurs, mai departe am cerut sa se recalifice
recursul in apel si sa se constate ca este achitat, pentru ca in apel a fost achitat.
Instanta, Curtea de Apel Timisoara, dupa ce a amanat de doua, trei ori
pronuntarea a repus cauza pe rol si a sesizat ca ICCJ, sectia penala, cu o cerere
de rezolvare a chestiunii de drept pe care am indicat-o in sensul de a hotari inalta
curte, daca mai exista recurs sau nu, respectiv care este natura juridica a caii de
atac. Respectiv, care este natura juridica a caii de atac? Pentru ca in urma
desfiintarii hotararii urma rejudecarea. Rejudecarea recursului, recurs care nu mai
este. Si atunci trebuia sa se decida ce este: recurs sau apel? Daca este recurs,
trebuia sa se solutioneze de un complet alcatuit din 3 judecatori, desfiintandu-se
recursul, s-a desfiintat si completul de 3 judecatori. Cererea a fost solutionata
29

dintr-un complet de 2 judecatori. ICCJ a raspuns ca recursul este recurs si ca


pentru acea situatie nu exista norma tranzitorie. Astfel trebuie judecat recursul,
ca atare, procurorul are recurs, insa in conditiile prevazute de VCPP. Aici a fost
salvarea. Cauza a fost repusa pe rol, s-a fixat termen, la termen procurorul cere
instantei sa administreza probe (martori,..tot ce s-a respins anterior), dupa care
m-am ridicat si am zis ca nu se poate asa ceva, am invocate chiar aceasta
hotarare si am sustinut ca solutionarea se va face potrivit VCPP si am aratat ca
instant nu avea posibilitatea in recurs de a administra probe, cu exceptia probei
cu inscrisuri. Instanta a respins cererea formulate de procurer si mi-a acosdat
cuvantul in dezbateri pe fond. Solutia-achitarea !!!

Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa a


persoanei condamnate
Aceasta cale de atac extraordinara este reglementata in art 466-470 NCPP.
Sub aspectul naturii juridice, parerea mea este ca aceasta cale
extraordinara de atac este o cale de anulare si de retractare. Ea are natura
juridica a unei contestatii in anulare. Ea este mult mai apropiata de contestatia in
anulare decat de revizuire, pt ca ea se intemeiaza pe un singur caz: cand
judecata persoanei condamnate s-a realizat in absenta acesteia, daca aceasta nu
a participat la judecata, nu a fost nici reprezentata si nici nu a luat cunostinta
printr-o notificare de existenta vreunui proces penal impotriva sa.
Potrivit art 466 alin(1) NCPP, redeschiderea procesului penal in cazul
judecarii in lipsa persoanei condamnate poate fi realizata in baza unei cereri
scrise al carei titular unic este chiar persoana condamnata judecata in lipsa.
Aceasta cale extraordinara de atac are la baza un singur titular: persoana
condamnata.
Si poate fi introdusa in termen de o luna care incepe sa curga din
momentul luarii la cunostinta in mod oficial de existenta unui proces penal, adica
printr-o notificare oficiala in conditiile legii.
In realitate, art 466 NCPP contine un caz de apel peste termen, la care
formal s-a renuntat in actualul cod de proc pen., dar la care are acces doar o
singura persoana, adica persoana condamnata. Nu au acces celelalte parti si nici
persoana vatamata ca in reglementarea anterioara. Ceea ce dupa parerea mea
este inechitabil. In conditiile prevazute de art 466 alin (2) NCPP se considera ca
cererea este admisibila doar atunci cand persoana condamnata a fost judecata in
lipsa fara sa fie citata in mod legal sau desi citata legala, s-a aflat in
imposibilitate de a se prezenta side a incunostiinta instanta despre aceasta
imposibilitate.
Acest caz este identic cu cel prevazut de art 426 lit a NCPP. Intrucat in
forma initiala a NCPP nu se facea nicio distinctie sub aspectul felului instantei,
prevazandu-se in mod expres ca cererea de redeschidere se poate adresa si
instantei de apel, practic acest caz se suprapune peste cazul de contestatie in
anulare.
Parerea mea este ca cererea de redeschidere a procesului penal in cazul
judecarii in lipsa a pers condamnate este inadmisibila daca priveste si judecarea
instantei de apel. Parerea mea nu mai are nicio valoare, pt ca prin OUG s-a
30

corectat acest aspect. Prin OUG s-a stabilit a cererea de redeschidere a


procesului penal se adreseaza doar primei instante, nu si intantei de apel. De
asemenea, prevederea este fireasca pentru ca daca ea privea si judecarea
apelului, inseamna ca existand un apel declarat, persoana condamnata avea
cunostinta de existenta procesului. Nu se mai poate sustine ca judecarea a avut
loc in absenta acesteia. De aceea, este inadmisibila cererea de redeschiderea
procesului atunci cand aceasta, fiindu-i comunicata sentinta nu a declarat apel, a
renuntat la apel sau si-a retras apelul.
Pentru situatia in care persoana condamnata in lipsa a fost supusa unei
proceduri de extradare sau de predare in baza unui mandat european de
arestare, este reglementata o procedura particulara. Pentru acest caz se prevede
ca termenul de cel mult o luna incepe sa curga din momentul in care s-a
comunicat oficial sentinta dupa intrarea in tara.
Cu toate ca aceasta cale extraordinara de atac se refera la persoana
condamnata in lipsa, ea este aplicabila si persoanei fata de care s-a dispus
amananarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea pedepsei, daca
judecarea a avut loc in lipsa. In esenta, aceasta cerere de redeschidere a
procesului penal este admisibila doar atunci cand lipsa persoanei condamnate
era justificata. De aceea, daca a fost reprezentata de un avocat, atunci nu se mai
poate considera ca judecarea a avut loc in lipsa, chiar daca s-a prezentat la un
singur termen avocatul ales sau avocatul din oficiu.
In ceea ce priveste procedura, si in acest caz, fiind o cale de atac
extraordinara, procedura se realizeaza in doua etape: etapa de examinare in
principiu si etapa de judecare propriu-zisa a cererii de redeshidere.
Parerea mea este ca in realitate, desi se vorbeste de o etapa de examinare
in principiu, examinarea cererii de redeschidere a procesului penal in cazul
judecarii in lipsa se realizeaza dintr-o data, direct de instanta competenta care
este prima instanta. Astfel incat desi se vorbeste de examinare in principiu, in
realitate este vorba chiar de judecarea propriu zisa a cererii de redeschidere,
pentru ca din momentul in care instanta admite cererea si in urma admiterii
cererii dispune desfiintarea hotararii atacate (hotararea care s-a dat in baza unei
judecari in lipsa) si rejudecarea, s-a terminat!, nu mai avem nicio examinare in
principiu. De fapt nu este o examinare in principiu, de fapt este o judecare
propriu-zisa a cererii de redeschidere.
Cu aceasta ocazie se verifica toate conditiile, se verifica daca persoana in
cauza a fost citata, daca s-au respectat dispozitiile legale de citare, daca a fost
sau nu reprezentata, daca avocatul s-a prezentat la un termen( !!! este suficient
sa se prezinte avocatul la un singur termen, pentru ca persoana condamnata sa
nu mai poata formula cerere de redeschidere), in cazul in care a fost adusa in
tara, in urma admiterii unei cereri de extradare sau a predarii in baza unui
mandate european de arestare, se verificadaca i s-a comunicat sentinta, daca s-a
respectat termenul de o luna, daca persoana are calitate procesuala.
Parerea mea este ca cererea se poate face fie personal fie prin mandatar
special. De asemena, in situatia persoanei condamnate aflata in stare de
retinere, parerea mea este ca cererea poate fi introdusa valabil fie atunci cand
este atestata fie atunci cand este consemnata intr-un proces verbal semnat de
conducerea locului de detinere unde condamnatul isi executa pedeapsa.
31

Primind cererea, instanta va proceda la fixarea termenului de judecata cu


respectarea regulilor repartizarii aleatorii. Dupa care, va dispune citarea partilor
care este obligatorie, nu doar a persoanei vatamate ci a tuturor partilor din
proces pentru ca cererea de redeschidere a procesului penal in cazul judecarii in
lipsa produce efect extensiv, cu privire la toate partile. Ea are ca efect
reintregirea cadrului procesual cu toate partile, inclusiv persoana vatamata.Este
obligatorie si participarea procurorului.
In ceea ce priveste examinarea in principiu a cererii, parerea mea este ca
ea trebuie considerata ca realizandu-se deodata cu judecarea cererii.
Ea serealizeaza prin derogare de la regula potrivit careia examinarea in
principiu se face in camera de consiliu, regula care se aplica in materia revizuirii,
in materia recursului in casatie, contestatiei in anulare. Judecarea cererii se
realizeaza in sedinta publica.
Daca se respinge cererea, procedura se opreste. In cazul respingerii, se da
o sentinta care nu este definitiva (procedura se realizeaza in fata primei instante)
care este supusa caii de atac a apelului.
Daca se admite, din nou se da o sentinta, prin care se desfiinteaza
hotararea anterioara, care are caracter de retractare.Dupa care, se va proceda
distinct la rejudecarea cauzei pentru ca hotararea nu mai exista, s-a desfiintat.
Rejudecarea presupune readministrarea tuturor probelor in mod nemijlocit,
in mod direct, in prima instanta, in prezenta persoanei condamnate sau a
persoanei fata de care s-a dispus una dintre celelalte doua solutii, a celorlalte
parti si a persoanei vatamate.
Sentinta care se da in urma rejudecarii este supusa caii de atac, pentru ca
este o hotarare de fond.
Am ajuns la art.470 NCPP inclusiv. Atentie! Art.470 este abrogat in OUG
recenta. Dar nu am inteles de ce este abrogat pentru ca eu cred ca nu ar trebui
abrogat. Art.470 reglementeaza rejudecarea cauzei si nu inteleg de ce va fi
abrogat. Nu ar trebui sa fie abrogat pentru ca in urma desfiintarii, se rejudeca tot
si atunci si rejudecarea trebuie sa respecte regulile judecatii din fata primei
instante. Pentru ca aceasta cale de ataca nu este o cale de atac de reformare, ci
este o cale de atac de anulare, hotararea este anulata, desfiintata; dupa care se
rejudeca cauza, iar cauza penala este readusa la prima instanta. De aceea, se
citeaza toate partile, nu doar persoana condamnata care a formulat cererea. Eu
cred ca aceasta procedura nu este reglementata echitabil. Parerea mea este ca
trebuia sa se permita redeschiderea si la cererea celorlalte parti si a persoanei
vatamate, in cazul judecarii in lipsa a acestora, si nu numai in cazul persoanei
condamnate. Parerea mea este ca aceasta cale de atac trebuia sa fie accesibila si
celorlalte parti si persoanei vatamate.
Am terminat caile de atac extraodinare. Acestea sunt toate cai de atac
extraordinare utile pentru ca ele produc efecte cu privire la situatia partilor din
proces.
Insa, exista si o cale de atac considerata extraordinara care nu este utila,
ea avand caracter teoretic: Recursul in interesul legii. Eu nu va cer RIL-ul. Parerea
mea este ca RIL-ul nu trebuia sa fie reglementat in Codul de Procedura Penala, ci
32

mai degraba intr-o lege de organizare judiciara pentru ca sunt norme de


organizare care au ca scop asigurarea unei jurisprudente unitare. Tocmai de asta
este dat in competenta ICCJ, care isi exercita competenta in mod plenar,
implinind rolul fundamental constitutional de a asigura, prin hotararile sale, o
jurisprudenta unitara. Hotararile prealabile au acelasi rol, insa pe timpul
solutionarii cauzelor penale aflate la ultima instanta, dupa procedura prevazuta la
art. 475-477 NCPP. Chestiunile de drept prealabile ale caror dezlegare este
solicitata Inaltei Curti si care se adreseaza instantelor care pronunta ultima
hotarare, adica o hotarare ramasa definitiva in chestiuni de drept controversate dupa parerea mea, pune in mare pericol dreptul la un proces echitabil pemtru ca
ea obliga toate instantele sa solutioneze similar aceeasi problema de drept, ceea
ce reprezinta, dupa parerea mea, un amestec grav inadmisibil al unei alte
instante (chiar daca e ICCJ) in procedurile de judecata care se desfasoara in fata
unei instante in apel sau intr-o procedura in care hotarare este definitava si prin
care se solutioneaza fondul cauzei (pentru ca solutionarea Inaltei Curti doar intr-o
procedura in care se soltioneaza fondul cauzei este inadmisibila). La fel, nu va cer
aceasta materie pentru ca eu consider ca reglementarea acestei institutii a
dezlegarii problemelor de drept, chiar in timpul judecatii, in ultima instanta, pe
fondul cauzei nu reprezinta o materie specifica procedurii penale. Ea trebuia sa
fie reglementata intr-o lege de organizare judiciara.
La examen nu o sa va intreb de RIL si HP (asa am inteles..?)

PROCEDURILE SPECIALE
Procedura penala contine reguli care sunt general aplicabile pentru procesul
penal in intreaga sa desfasurare, indiferent de faza procesuala si care se aplica in
mod egal. Parerea mea este ca existenta unor proceduri cu caracter special
(proceduri care contin norme derogatorii de la regulile comune privind
desfasurarea procesului penal, atat de la cele care privesc desfasurarea urmaririi
penale, cat si cele care privesc procedura de camera preliminara, faza de
judecata sau executarea) trebuie sa aiba caracter exceptional. Existenta lor in
sistemul procesual penal poate fi explicata de nevoi imperioase de protejare a
interesului justitiei.
Procedura penala normala, fireasca este procedura comuna.
Procedurile speciale sunt generate de situatii cu caracter exceptional.
In sistemul nostru actual, procedurile speciale sunt reglementate inaintea
fazei de executare, de aceea vom respecta aceasta structura a CPP; desi parerea
mea este ca ar trebui sa formeze o materie distincta pentru ca au caracter
exceptional pentru ca sunt alte reguli decat cele comune in marea lor majoritate.
Normele procedurilor speciale nu trebuie confundate cu dispozitiile
speciale/particulare privind reglementarea unor institutii procesual penale care
nu configureaza proceduri speciale si care sunt guvernate, in marea lor
majoritate, de norme comune, normele particulare fiind doar norme care
necesare doar pentru delimitarea institutiilor unele de altele si pentru stabilirea
naturii lor juridice si a particularitatilor care sunt indispensabile realizarii finalitatii
33

urmarite de legiuitor si care se realizeaza in mod unitar in intreaga desfasurare a


procesului penal.
Procedurile speciale sunt proceduri care au la baza un ansamblu de norme
cu caracter derogatoriu care se situeaza in afara procedurii comune. In
reglementarea actuala, sunt prevazute: acordul de recunoastere a vinovatiei,
contestatia privind durata procesului penal, procedura privind tragerea la
raspundere penala a persoanei juridice, procedura in cauzele cu intractori minori,
procedura darii in urmarire, procedura reabilitarii, procedura repararii pagubei
materiale sau a daunei morale in caz de eroare judiciara sau in caz de privare
nelegala de libertate ori in alte cazuri, procedura privind cooperarea judiciar
internationala, procedura de confiscare sau desfiintare a unui inscris in cazul
clasarii. Exista proceduri speciale care au determinat infiintarea unor organe
judiciare specializate, cum ar fi D.N.A sau D.I..I.C.O.T.
Eu o sa va prezint cateva proceduri speciale reglementate in CPP, poate
cateva referiri cu caracter general, si apoi vom trece la executarea hotararilor
penale.
Procedurile penale speciale privesc toate fazele procesului penal; ele privesc
choar si executarea. De asemenea, exista proceduri speciale care intervin si se
extind dupa executare.

ACORDUL DE RECUNOASTERE A VINOVATIEI - este o procedura speciala


pentru ca este guvernat de norme dergoatorii in raport cu regulile comune ale
desfasurarii procesului penal in ansamblul sau, incepand cu modul de
reglementare a conditiilor, continuand cu titularii, natura juridica, rolul acestuia in
infaptuirea justitiei, natura sa juridica de act de sesizare a instantei, procedura de
incheiere a acordului (se realizeaza obligatoriu in faza de urmarire penala) si
procedura de omologare a acordului (se realizeaza de o instanta de judecata in
faza de judecata, care este declansata chiar de acordul de recunostere a
vinovatiei care are rol de sesizare); de asemenea, sunt norme derogatorii privind
solutiile instantei si caile de atac.
Acordul de recunostere a vinovatiei are la baza ideea de justitie negociata.
El a fost introdus in sistemul nostru prin acest Cod, dupa modelul legislatiior
anglo-saxone, unde se intalneste in mod frecvent. Modul de reglementare de la
noi a fost inspirat dupa modelul italian, dar se intalnesc si unele elemente din
dreptul francez si chiar din sistemul american.
Procedura de judecata simplificata care nu este reglementata ca o
procedura particulara, ci in cadrul procedurii comune , ceea ce, dupa parerea
mea nu este firesc pentru ca afecteaza grav drepturile celorlalti inculpati din
aceeasi cauza care nu se folosesc de aceasta procedura; ar fi trebuit sa fie
reglementata ca o procedura speciala alaturi de acordul de recunostere a
vinovatiei.
In orice caz, reglementare acordului de recunostere a vinovatiei face
necesara punerea in valoare, in procesul penal, a unei activitati care presupune,
dupa parerea mea, o specializare stricta, si anume in materia negocierii; o
34

materie care presupune atat cunostinte juridice, cat si cunostinte din alte
domenii, in special psihologie, dar si exeprienta si calitati care trebuie dezvoltate
in recurgerea la cunostinte din domenii care sunt straine dreptului si care
necesita o pregatire speciala.
In legislatiile in care se uzeaza de o asemenea procedura, in scopul
obtinerii de avataje reciproce pentru stat (care e interesat sa reduca din durata
de solutionare a unui procesc penal), dar si pentru inculpat (atunci cand se stie
vinovat, are tot interesul sa obtina o solutie cat mai blanda), a fost creata o
specializare noua aplicata in procesul penal in mod nemijlocit si racordata la
criteriile de aplicare a normelor penale si la puterile de incadrare juridica, de
evaluare a circumstantelor infractiunii si mai ales la cele de individualizare
judiciara. Aceasta specializare este valabila ata pentru procurori, cat si pentru
avocati, fiecare dintre parti urmarind satisfacerea interesului propriu si obtinerea
unei solutii care se garanteze cea mai buna protectie a propriului interes.
Interesele sunt contrare: interesul statului (care nu poate renunta la dreptul de
pedepsire a unei persoane care a comis o infractiune) si interesul inculpatului
(care urmareste o solutie cat mai convenabila, de regula cu suspenadare).

Titularii acordului (care se realizeaza in cabinetul procurorului)


Art. 478 NCPP prevede foarte clar ca acordul se poate incheia in faza de
urmarire penala, de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza
urmarirea penala, in calitate de reprezentant al statului, si inculpat, care in mod
obligatoriu trebuie sa fie asistat aparator, asistenta juridica fiind obligatorie.
Acordul poate fi initiat de oricare dintre parti, fie de procurori, fie de inculpat.
Indiferent de persoana care a initiat acordul, incheierea acordului, in
reglementarea actuala, presupune parcurgerea unei proceduri prealabile in
privinta limitelor acordului (limitele in care se poate incheia acordul; intotdeauna
se are in vedere o limita minima si o limita maxima) si unei proceduri ulterioare
de avizare care priveste efectele acordului. Ambele proceduri sunt date in
competenta procurorului ierarhic superior; aceasta inseamna ca procurorul care
efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala nu are puterea de a decide in
mod liber si independent nici cu privire la initierea acordului, nici cu privire la
acceptarea declansarii acordului la initiativa inculpatului. Pentru ca procurorul sa
initieze sau, dupa caz, sa accepte declansarea procedurii, el trebuie sa obtina
avizul prealabil al procurorului ierarhic superior.
Avizul procurorului ierarhic superior trebuie sa imbrace forma scrisa. Este
adevarat ca regulile de procedura nu prevad o anumita forma pentru acest aviz,
dar parerea mea este ca e necesar ca avizul sa se concretizeze intr-un act
procedural, adica ordonanta prin care se da aviz prealabil. Dupa parerea mea, in
ordonanta este necesar ca procurorul ierarhic superior sa prevada si sa stabileasa
exact care sunt limitele in care va avea loc acordul pentru ca procurorul sa stie ce
poate negocia si ce nu. Ceea ce inseamna ca este necesar sa se tina seama de
obiectul acordului, pentru ca limitele acordului sunt determinate de obiectul
acordului de recunoastere a vinovatiei prevzut la art. 479 NCPP.

35

Obiectul acordului de recunostere a vinovatiei


Art. 479 NCPP este modificat prin OUG de modificare a CPP. Obiectul
acordului este extrem de complex. Obiectul il constituie recunoasterea in
intregime a faptei, dar si a incadrarii juridice, care este in acelasi timp si o
conditie obligatorie de incheiere a acordului de recunoastere. De asemenea, are
ca obiect stabilirea faptei materiale si a incadrarii juridice a faptei care sunt
supuse procedurii prealabile de recunoatere totala. Incadrarea juridica nu poate fi
contestata. (ati observat o deosebire de procedura simplificata, unde inculpatul
are obligatia sa recunoasca fapata materiala, dar nu si incadrarea juridica,
aceasta putand fi contestata). De asemenea, obiectul il reprezinta si felul si
cuantumul pedespei, dar si forma de executare a pedepsei. Poate avea ca obiect
si obtinerea unei solutii de renuntare la aplicarea pedespei sau amanarea aplicarii
pedepsei.
Totodata, fata de modificarile care au fost introduse prin OUG de
modificare a CPP care prevede in mod expres ca si inculaptul minor poate sa
solicita incheierea unui acord de recunoastere a vinovatiei sau, daca este initiat
de procuror, poate sa accepte recunoasterea vinovatiei cu incuviintarea
reprezentantului legal. Dupa parerea mea, aceasta modificare este pe deplin
justificata pentru ca este inadmisibil ca un inculpat major sa aiba dreptul la un
asemenea beneficiu procedural, iar inculpatul minor sa nu poata face acest lucru.
De aceea, o prevedere similara a fost introdusa si in privinta procedurii abreviate
bazata pe recunoasterea invinuirii, in prezent se prevede ca si inculpatul minor
poate solicita sa i se admita procedura simplificata.
Limitele acordului se mai pot schimba in situatia in care procurorul
apreciaza ca este necesara modificarea limitelor, adica sa renunte la unele din
ele, sa cedeze in raport de anumite argumente care poat fi invocate intimpul
negocierii, acceptand unele concesii. Dupa parerea mea, aceste limite pot fi
modificate si ulterior, insa este necesara un nou aviz din partea procurorului
ierarhic superior.
La finalul procedurii, dupa incheirea acordului, fata de continutul
reglementarii, dupa parerea mea, acordul de recunoastere odata incheiat, chiar
semnat de procuror si de inculpat asistat de avocat, nu poate produce efecte
juridice decat dupa avizarea acestui de catre procurorul ierarhic superior. In acest
caz, avizul procurorului ierarhic care este posterior priveste efectele acordului.
Dupa parerea mea, conditia privind existenta celor doua avize, cel prealabil
si cel posterior, pe langa faptul ca pune la indoiala garantia de impartialitate si de
independenta a procurorului care efectueaza sau care supravegheaza urmrirea
penala si care trebuie sa poata lua decizia in conditii de totala independenta, este
inutila pentru ca oricum procurorul se consulta cu procurorul ierarhic pe tot
parcursul desfasurarii negocierii. Parerea mea este ca avizul posterior privind
efectele acordului reprezinta o pura formalitate; consider ca avizul prealabil este
suficient.
In privinta celorlalte parti, respectiv partea civila, parte responsabila
civilmente, persoana vatamata, nu exista nicio prevedere care sa permita accesul

36

acestora la procedura. Procedura are caracter confidential, secret pe toata durata


procedurii; se realizeaza exclusiv intre procuror, inculpat si avocatul care il asista.
Este adevarat ca prin decizia CCR care a determinat punerea in acord a
actualului CPP cu aceasta decizie, s-a stabilit ca este inechitabila procedura, in
conditiile in care nu este garantata prezenta persoanei vatamate, a partii civile si
a partii responsabile civilmente si a celorlalte parti cu ocazia autorizarii acordului
de catre instanta de judecata din momentul in care instanat este sesizata.
Parerea mea este ca era necesar sa se reglementeze si posibilitatea ca si
persoana vatamata sau partea civila sa poata participa la incheierea acorului,
avand in vedere ca odata cu acordul de recunostere, poate fi incheiat un acord de
mediere si in ceea ce priveste latura civila care, in aceasta situatie, se ataseaza
acordului de recunoastere a vinovatiei cu care este sesizata instanta si se va
tinea seama la solutionarea laturii civile.

Conditiile incheierii acordului de recunoastere a vinovatiei


Art. 480 NCPP - acordul poate fi incheiat pentru infractiuni pentru care
legea penala prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii pana la 7 ani.
OUG recent a majorat limita de pedeapsa la 15 ani, in ceea ce priveste
admisibilitatea incheierii acordului de recunoastere. Este bine sau este rau? Eu
cred ca este bine, dar nu este suficient. Parerea mea este ca ar fi fost necesar sa
se prevada posibilitatea incheierii acordului pentru orice infractiune, inidferent de
limitele de pedeapsa si eventual sa se prevada care sunt infractiunile exceptate
de la acord si acestea sa fie infractiuni de o gravitate deosebita. Oricum, prin
aceasta modificare s-a largit putin accesul la incheierea acordului de
recunoastere.

Forma acordului de recunoatere a vinovatiei


Art. 480 NCPP - forma scrisa obligatorie. Acordul trebuie sa aiba la baza o
ordonanta la care este necesar sa se faca referire chiar in cuprinsul acordului, in
care este necesra sa se arate care sunt persoanele intre care s-a realizat acest
acord; de asemenea, trebuie sa se faca mentiune exprexa cu privire la darta
incheierii acordului, cu privire la numarul dosarului, cu privire la denumirea
infractiunii si incadrarile juridice si cu privire la limitele de pedeapsa din norma de
incriminare; totodata este necesar sa se faca mentiue in cuprinsul acordului si cu
privire la declaratia de recunoastere atat a faptei cat si a incadrarii juridice data
de inculpat in prezenta avocatului. Se va mai face mentiune expresa cu privire la
rezultatul acordului, respectiv solutia care poate fi data in urma acordului - poate
fi doar o solutie de condamnare care presupune sa se indice felul pedepsei,
cuantumul pedepsei si forma de executare (este foarte importanta); poate fi si o
solutie de renuntare la aplicarea pedespei sau de amanare a aplicarii pedespei
care se vor mentiona expres in acord. De exemplu, cand solutia este una de
condamnare la pedeapsa inchisorii cu aplicarea dispozitiilor privind suspendarea
suprevegheata, atunci se va indica si munca in folosul comunitatii, in acest caz
fiind necesar sa se obtina si consimtamantul inculpatului in mod expres si care
este o conditie diferita de acord.
37

In privinta inculpatului minor, se va indica felul masurii educative; in cazul


unei masuri edcucative privative de libertate, se va arata si cuantumul acesteia.
Inculpatul minor poate participa la procedura cu incuviintarea prealabila
reprezentantului legal.
Pentru a fi valabil, acordul trebuie datat si semnat de amebele parti: de
catre procuror ca reprezentant al statului si de inculpat asistat de avocat.
Intrebare din sala: in cazul minorului trebuie si semnatura reprezentantului legal?
Prof.: da, categoric.

38

S-ar putea să vă placă și