Sunteți pe pagina 1din 27

CURS 14.

PROCEDURILE SPECIALE
PROCEDURA DE REPARARE A PAGUBEI CAUZATA DIN EROARE JUDICIARA
SAU IN CAZ DE PRIVARE NELEGALA DE LIBERTATE
NCPP reglementeaza mai intai dreptul pe care il are persoana condamnata
definitiv, daca ulterior condamnarii definitive, se descopera fapte sau imprejurari de
fapt care au condus la desfiintarea hotararii penale definitive de condamnare, ca
urmare a exercitarii caii de atac extraordinare a REVIZUIRII. Aceasta modalitate de
reparare a pagubei, care se pliaza pe eroarea judiciara, nu este aplicabila:
-

in cazul in care o hotarare de condamnare e desfiintata fie pe calea unui


recurs in casatie - poate intr-un singur caz, art. 438 pct. 7;

si nici pe calea unei contestatii in anulare, ca urmare a judecarii in urma


admiterii unei contestatii in anulare.

Conform art. 538 NCPP, repararea pagubei in caz de eroare judiciara e reparabila,
in princiupiu, doar in situatia in care e obtine achitare in urma judecatii, ca urmare in
urma admiterii unei cereri de revizuire, pentru cazul de revizuire prevazut de art.
453 lit. a NCPP. In afara acestui caz, parerea mea e ca, cererea persoanei
condamnate de obtinere a repararii a pagubei in caz de eroare judiciara, e posibila si
in situatia in care achitarea e obtinuta ca urmare a admiterii unei alte cai de atac
extraordinare, si anume, a cererii de redeschidere a procesului penal in cazul
judecarii in lipsa persoanei condamnate.
Cealalta modalitate de reparare a prejudiciului cauzat persoanei condamnate
printr-o hotarare de privare de libertate in mod nelegal, se poate intemeia exclusiv
pe hotararea organului judiciar competent potrivit legii. Ceea ce inseamna ca ea
trebuie sa rezulte, fie din ordonanta procurorului, fie din incheierea judecatorului de
drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara, sau dupa caz, a instantei
de judecata.

Procedura se declanseaza prin cererea, in forma scrisa, care trebuie sa aiba


continutul prevazut de lege. Ea trebuie sa indice NUMELE SI PRENUMELE petentului,
CALITATEA acestuia si ADRESA unde locuieste, NUMARUL HOTARARII, DOSARUL prin
care s-a pronuntat hotararea, FAPTA materiala, INCADRAREA JURIDICA, PEDEAPSA
prevazuta, TEXTUL DE LEGE pe care se intemeiaza.
In cazul erorii judiciare, trebuie sa indice dosarul in care s-a pronuntat hotararea
de achitare si calea de atac extraordinara care a fost admisa ca urmare a
descoperirii unor fapte noi sau imprejurari noi. In cazul redeschiderii procesului
penal, imprejurarile de fapt care au condus la o solutie diametral opusa solutiei de
1

condamnare, dinspusa initial prin hotararea definitiva.


In cazul privarii de libertate in mod nelegal, e necesar sa se indice actul procedural
al organului judiciar competent, din care sa rezulte nelegalitatea masurii privative de
libertate. E vorba atat de retinere, cat si de arestarea preventiva, si arest la
domiciliu.
TITULARII CERERII.
Cererea poate fi formulata in principal, doar de persoana condamnata, fie personal,
fie prin mandatar special. In subsidiar, cererea poate fi formulata si de persoana
indreptatita in caz de deces al persoanei condamndate, care poate introduce
cererea initiala, poate continua procesul pornit initial de persoana condamnata. Este
vorba de persoana care, la data decesului s-a aflat in intretinerea persoanei
condamnate si care are calitatea de titular distinct al unei asemenea cereri.
INSTANTA COMPETENTA.
Competenta apartine Tribunalului in a carei circumscriptie isi are domiciliul
persoana condamnata. In situatia in care, cererea e formulata de persoana care se
afla in intretinerea persoanei condamnate, competenta apartine Tribunalului in a
carei circumscriptie isi are domiciliul aceasta persoana, avand un drept distinct de
obtinere a reparatiei.
Criteriul necesar care se ia in vederea repararii prejudiciului, fie in caz de eroare
judiciara, fie in caz de lipsire de libertate. Se stie ca o hotarare de condamnare
nedreapta, sau o hotarare de privare de libertate dispusa in mod nelegal, cum e
cazul masurilor privative de libertate, pot cauza prejudicii atat persoanelor care sunt
implicate in mod direct, partilor; cat si altor persoane, rescpectiv membrilor de
familie, sau apropriatilor acestora. De aceea, se va tine seama de natura si
intinderea prejudiciului cauzat, de nevoile persoanei indreptatite, de situatia
materiala, iar sub aspectul naturii prejudiciului care poate constitui obiectul
reparatiei, poate fi atat un prejudiciu material cat si unu moral. In toate cazurile,
prejudiciul trebuie probat, el nu se prezuma.
Actiunea judiciara avand ca obiect reparatia prejudiciului se indreapta intotdeauna
impotriva STATULUI, care e reprezentat de Ministerul Finantelor. Ea, pentru a fi
admisibila, trebuie sa indeplineasca si conditia privind termenul, inauntrul careia ea
trebuie sa fie exercitata. Astfel, ea poate fi exercitata intr-un termen de 6 luni din
momentul ramanerii definitive a hotararii, dupa caz, de achitare sau, in cazul privarii
de libertate, a hotararii prin care s-a constatat caracterul nelegal al hotararii in cazul
privarii nelegale.
Actiunea, avand ca si scop repararea prejudiciului in ambele situatii, e o actiune
civila. Ea se solutioneaza dupa regulile CPC si e scutita de taxa de timbru.
Dreptul la ACTIUNEA IN REGRES al Statului in cazul in care acesta e obligat la
2

repararea prejudiciului material, sau moral, astfel cum rezulta din art. 542.
Fata de reglmentarea anterioara care instituia obligatia Statului sa introduca o
actiune in regres impotriva persoanelor responabile, e vorba de magistrati si de
organele de urmarire penala care sunt responsabili de cauzarea prejudiciului,
inclusiv organele de cercetare penala, nu numai procurorii; in prezent, Statul nu mai
e obligat sa mai introduca o actiune in regres impotriva persoanelor responsabile.
Legea prevedere ca POATE formula o actiune in regres. Dupa parerea mea, e un
mare neajuns al acestei reglementari, pentru ca nu garanteaza o raspundere a
magistratilor, in special, cu privire la situatia in care se constata ca s-a produs o
eroare judiciara, sau o privare nelegala de libertate, cu conditia ca, cu privire la
acestea sa se constate, fie reaua-credinta, fie culpa grava.
Actiunea impotriva Statului e admisibila indiferent de motivarea de fapt care a
condus la eroarea judiciara, sau la nelegalitatea privarii de libertate si indiferent de
atitudinea culpabila sau neculpabila a magistratilor raportat atat la eroarea
judiciara, cat si la luarea unei masuri privative nelegale. Actiunea e admisibila chiar
daca nu se poate constata nici reaua-credinta, nici culpa grava a magistratilor, fiind
vorba de o raspundere obiectiva.
In cazul actiunii in regres, ea poate fi admisa, doar atunci cand exista elemente de
fapt din care sa rezulte die reaua-credinta, fie culpa grava a magistratilor in
cauzarea prejudiciului. Parerea mea e ca, reglementarea anterioara era superioara,
pentru ca nu e moral ca Statul sa suporte consecintele pagubitoare a unor hotarari
judecatoresti, indiferent ca e o hotarare definitiva prin care s-a solutionat fondul
cauzei sau a unei hotarari prin care s-a dispus luarea unor masuri privative de
libertate, nu e normal ca Statul sa suporte consecintele, incalcarii cu rea-credinta
sau din grava neglijenta de catre magistrati a functiilor judiciare, fie a functie de
urmarire penala, fie a functiei de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor, sau de
verificare a legalitatii functiei de judecata.
Intrebare: Daca exista o persoana care a fost privata de libertate si in urma revizuirii
a fost achitata, poate opta pentru procedura aceasta, sau poate alege si alta, in
sensul in care daca s-a constituit parte civila intr-o procedura nu mai poate si in
alta?
Nu sunt proceduri incompatibile. Aceasta e o procedura care se declanseaza in
baza unor constatari ale organelor judiciare care se solutioneaza potrivit regulilor
prevazute de CPC, de legea civila. Competenta de solutionare a unei actiuni apartine
instantei civile, nu instantei penale si se solutioneaza dupa NCPC. In privinta
dreptului material, se aplica prevederile Codului Civil referitoare la raspunderea
delictuala. E o procedura care decurge doar din procedurile care se desfasoara in
cadrul procesului penal. Reprezinta o importanta garantie, atat in potriva erorilor
judiciare, cat si pentru repararea erorilor comise in ceea ce priveste respectarea
dispozitiilor legale referitoare la masurile preventive privative de libertate.
3

In cazul neleglitatii privrii de libertate, nelegalitatea e stabilita de organele


judiciare prin actele procedurale. Nu e necesar sa se realizeze si punerea in
executare a unei hotarari de condamnare nedrepte bazate pe o eroare judiciara, e
suficient ca aceasta hotarare sa fie ulterior desfiintata si sa fie inlocuita cu o
hotarare de achitare chiar daca nu a fost precedata de punerea in executare a
hotararii de condamnare definitiva. O hotarare de condamnare definitiva produce
consecinte nu numai daca e pusa in executare, ci si cand ea nu e pusa in executare.
O condamnare nedreapta aduce atingere grava prejudiciului, onoarei si reputatiei
persoanei care se circumscrie daunelor morale si care pot forma obiectul unei
asemenea proceduri.

PROCEDURA IN CAZ DE DISPARITIE A DOSARELOR JUDICIARE SI A


INSCRISURILOR JUDICIARE (art.543-547)
Exista situatii in care un dosar judiciar, care e pastrat la Arhiva unei Instante sau la
Arhiva unui Parchet precum si situatia in care inscrisurile judiciare, care sunt
documente prin care se consemneaza actele procedurale si procesuale care se
efectueaza in cadrul unui proces penal, atat in cursul urmaririi penale, cat si in
celelalte faze ale procesului penal, se poate intampla sa dispara, sa nu mai fie de
gasit din diverse motive.
E posibil ca la baza disparitiei acestora sa stea motive obiective, care tin de
organizarea Parchetului sau a Instantei, sau fapte intentionate a unor persoane
interesate.
In toate cazurile in care nu se mai gaseste un dosar, care inseamna un ansamblu
de documente procedurale in care se consemneaza intreaga desfasurare a unui
proces penal; cand nu mai pot fi prezentate la termen sau la solicitarea anumitor
persoane, in aceasta situatie, procurorul care are dosarul de urmarire penala, iar in
faza de judecata, instanta la care se afla dosarul, va proceda la cautarea dosarului si
a inscrisurilor.
Daca aceasta activitate ramane fara rezultat, in toate situatiile, se va incheia un
proces-verbal prin care se constata disparitia; ca nu mai exista dosarul sau
inscrisurile care sunt indispensabile, esentiale pentru solutionarea justa a cauzei
penale, sau pentru stabilirea adevarului.
Aceasta e o etapa administrativa obligatorie in procedura in caz de disparitie,
dupa care se va trece la o ETAPA JUDICIARA de constatare a disparitiei, prin care se
4

urmareste luarea masurii fie pentru inlocuirea inscrisurilor judiciare care nu se


gasesc, fie pentru inlocuirea sau reconstituirea, dupa caz, a inscrisurilor judiciare,
sau a dosarului. Aceasta etapa judiciara in caz de disparitie, se realizeaza in 2 faze
distincte:
- mai intai in prima faza, atat in faza de urmarire penala, in care competenta revine
procurorului;
- si in faza de Camera preliminara sau de Judecata, cand competenta revine dupa
caz, judecatorului de camera, care e la fel, aceeasi tot instanta, care se datoreaza
tot instantei.
In toate cazurile, avand ca premisa constatarea disparitiei acestora, se va dispune,
prin ordonanta de catre procuror, sau prin incheiere, de catre judecatorul de camera
preliminara sau de catre instanta de judecata, masurile care se impun pentru
prevenirea acestor situatii; fie INLOCUIREA, fie RECONSTITUIREA.
Inlocuirea este posibila numai in cazul inscrisurilor. Cand? Atunci cand se
gasesc copii certificate ale acestora, copii care pot inlocui inscrisurile autentice care
lipsesc, cele originale. Pe cand, in cazul disparitiei dosarului nu se poate dispune
masura inlocuirii. In aceasta situatie este necesara reconstituirea.

In ceea ce priveste inlocuirea, ea este simpla. Se constata existenta unor copii care
apoi sunt supuse unei proceduri de certificare si care se vor substitui inscrisurilor
originale, care lipsesc. In toate cazurile, procedura trebuie constatata printr-un
proces-verbal.
In cazul reconstituirii, procedura este una complicata. In aceasta situatie se
organizeaza un proces, dupa toate regulile unui proces. In faza de urmarire penala,
reconstituirea se realizeaza de procuror, intr-o procedura care se finalizeaza cu o
ordonanta care este supusa caii de atac care este specifica fazei de urmarire penala,
calea de atac a plangerii. In faza de judecata, procedura, care are caracter
jurisdictional si care este foarte asemanatoare unei procedurii de solutionare a
fondului cauzei, se realizeaza in sedinta publica corespunzator principiilor specifice
fazei de judecata, in fata instantei competente care este instanta la care se afla
dosarul cauzei. Poate fi prima instanta, instanta de apel sau chiar instanta de
solutionare a unei cai de atac extraodinare.
Reconstituirea presupune, de asemenea, o cercetare judecatoreasca
complexa. Ea poate sa constea in administrare de probe si anume, inscrisuri, audieri
de persoane, efectuarea de procedee probatorii. Procedura se finalizeaza in toate
cazurile printr-o sentinta care este supusa caii de atac ordinare a apelului
dupa regulile de solutionare a cauzei pe fond.
5

Exemplu: In practica s-a constatat disparitia unui dosar. Era un dosar cu inculpati
arestati preventiv trimisi in judecata pentru infractiuni de trafic international de
droguri. Efectuandu-se cercetari in speta, s-a costatat ca acest dosar a fost distrus
in mod intentionat de catre una din parti, in intelegere cu un grefier. Distrugerea a
avut loc chiar in incinta instantei. Astfel a fost generata aceasta procedura a
reconstituirii. Se impune reconstituirea pentru ca dosarul este cel care contine
constatari privind desfasurarea procesului penal, de aceea este important ca acesta
sa existe pentru ca el face dovada defasurarii procesului penal, atat a legalitatii, cat
si a temeiniciei actelor efectuate.

Procedura privind cooperarea judiciara internationala si punerea in


aplicare a tratatelor internationale in materie penala
Procedura privind cooperarea judiciara este reglementata foarte succint in NCPP, la
art. 548 art.549.
In art. 548 NCPP se prevede doar cu titlu de principiu ca sunt aplicabile toate
actele U.E., toate tratatele de asistenta judiciara in materie penala si de asemenea,
sunt aplicabile si prevederile legii speciale si anume, prevederile Legii Nr.302/2004
privind cooperarea judiciara in materie penala. Acestea formeaza sursa formala
privind cooperarea judiciara penala internationala. Este vorba, in esenta, de reguli
privind procedura extradarii, procedura predarii in baza unui mandat european de
arestare, procedura tranferului de proceduri in materie penala, procedura tranferului
persoanelor condamnate in vederea executarii pedepsei si asistenta judiciara penala
internationala ca procedura penala internationala.

Asistenta judiciara penala internationala contine, de asemenea, ea insasi


proceduri penale speciale privind comisiile rogatorii internationale active si pasive,
proceduri privind audierea persoanelor de la distanta prin videoconferinte, proceduri
privind citarea si comunicarea actelor procedurale in strainatate, proceduri privind
infatisarea personala in fata autoritatilor judiciare interne in vederea audierii unor
persoane care sunt citate in strainatate pentru a fi audiate, si alte forme de
asistenta judiciara penala internationala.
O reglementare particulara o reprezinta constituirea de echipe comune de
urmarire penala, situatie in care actele intocmite de membrii statului strain au
valoare juridica egala cu cea a actelor intocmite de membrii organelor judiciare din
statul nostru.
Totodata, sunt reglementari speciale care formeaza o procedura speciala, si in
cazul recunoasterii hotararilor judiciare straine si, de asemenea, si a actelor judiciare
6

straine. In privinta recunoasterii actelor judiciare straine, ele se aplica si in cazul


recunoasterii dispozitiilor civile din hotararile straine conform art. 549 NCPP.
Vreau sa remarcati ca nu am intrat intr-o analiza a procedurilor din legea
speciala, doar v-am facut trimitere la aceste proceduri pentru ca sunt reglementari
care exced cadrului procesului penal cu caracter mixt, atat administrativ, cat si
jurisdictional. Ele insa, pun in valoare competenta Curtilor de Apel si a Parchetelor
de pe langa Curtile de Apel si se leaga indisolubil de procedura darii in urmarire.
Aceste proceduri speciale transforma Curtea de Apel in instante specializate in
solutionarea de probleme care privesc cooperarea judiciara internationala si, de
asemenea, transforma Curtile de Apel in veritabile instante de executare. Atunci
cand se admite o cerere de tranferare a unei persoane condamnate in strainatate in
vederea executarii pedepsei in Romania, Curtea de Apel este instanta competenta
sa emita un nou mandat de executare a pedepsei atat in caz de transfer, cat si in
caz de conversie a pedepsei ca urmare a perfectarii unei proceduri de transferare a
persoanei condamnate.

Procedura de confiscare sau desfiintare a unui inscris in cazul clasarii


In cazul in care procurorul dispune, in faza de urmarire penala, o solutie de
clasare, el poate dispune sesizarea judecatorului de camera preliminara din cadrul
instantei competente sa judece cauza in prima instanta potrivit legii in vederea
conficarii speciale sau in vederea desfiintarii unui inscris. Constituie o procedura
speciala, in temeiul art.549 NCPP.
Aceasta procedura a suferit modificari prin OUG NR.18 din 18 mai 2016, in
scopul de a o pune de acord cu decizia Curtii Constituionale care, ati observat, a
sanctionat in toate cazurile, procedura necontradictorie de solutionare si omisiunea
de citare a tutuor partilor si a tuturor persoanelor interesate.

Plecand de la aceasta decizie a Curtii Constituionale, instanta din care face


parte judecatorul de camera preliminara potrivit legii, va fixa termen de solutionare
a sesizarii procurorului si va dispune, in mod obligatoriu, citarea partilor si a
subiectilor procesuali principali si daca este cazul, si a altor persoane ale caror
drepturi sau interese legitime au putut fi afectate de aceste masuri.
Intreaga procedura de solutionare are o durata determinata, de cel mult 30 de zile
din momentul sesizarii judecatorului.
Procedura se realizeaza in camera de consiliu, in mod contradictoriu, in urma
unor dezbateri contradictorii, dupa ascultarea procurorului, a partilor si a subiectilor
procesuali principali, cat si a celorlalte persoane ale caror drepturi sau interese
7

legitime au putut fi afectate prin aceste masuri. Pentru ca procedura sa poata


asigura o dezbatere concreta si efectiva, se prevede cu titlu de masuri
premergatoare si incunostiintarea persoanelor ale caror drepturi sau interese
legitime au fost afectate, cu privire la sesizarea procurorului, pentru a li se da
posibilitatea sa prezinte in fata judecatorului de camera preliminara note scrise, in
termen de cel mult 20 de zile (*in NCPP sunt 10 zile, probabil s-a incurcat).
In ceea ce priveste sedinta de judecata, textul a fost modificat. Astfel se
prevede ca solutionarea sesizarii procurorului nu se realizeaza in camera de consiliu,
ci se realizeaza in sedinta publica, cu respectarea principiilor oralitatii, nemijlocirii si
contradictorialitatii. Parerea mea este ca o asemenea prevedere intra in contradictie
cu procedura camerala a tuturor situatilor in care intervine judecatorul de camera
preliminara. Dupa parerea mea, nu era necesar ca procedura sa se realizeze in
sedinta publica pentru ca ea se realizeaza de judecatorul de camera preliminara, nu
de o instanta si pentru ca ea priveste o sesizare care este efectuata de procuror in
urma pronuntarii unei solutii de clasare, prin chiar ordonanta de clasare. Sesizarea
se realizeaza prin ordonanta pentru ca prin ordonanta procurorul dispune sesizarea
instantei din care face parte judecatorul de camera preliminara, in vederea
confiscarii speciale sau dupa caz, a desfiintarii unui inscris.
In urma examinarii
urmatoarele solutii:

sesizarii,

judecatorul

de

camera

preliminara

poate

da

a) Respinge propunerea si dispune, dupa caz, restituirea bunului ori


ridicarea masurii asiguratorii luate in vederea confiscarii;
Reglementarea nu este completa pentru ca nu prevede ce se intampla cu
inscrisurile. In acest caz, trebuie precizat expres ca respingand sesizarea inseamna
ca mentine inscrisurile ca fiind valabile.
b) Admite propunerea si dispune confiscarea bunurilor ori, dupa caz,
desfiintarea inscrisului;
Incheierea pe care o da judecatorul de camera preliminara in aceasta procedura
este supusa caii de atac a contestatiei. Termenul de exercitare a contestatiei este de
cel mult 3 zile si curge de la momentul comunicarii incheierii. Contestatia trebuie sa
fie motivata. Motivarea acesteia trebuie facuta in acel termen de 3 zile. Daca este
nemotivata, ea trebuie respinsa ca inadmisibila. Contestatia este de competenta
instantei superioare. Procedura in fata instantei superioare de solutionare a
contestatiei este similara cu procedura in fata judecatorului in cadrul primei instante
si se finalizeaza, dupa caz, cu una dintre solutiile:
a) Respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila sau neintemeiata;
b) Admite contestatia, caz in care rejudeca propunerea procurorului
potrivit alin.(3);
8

Executarea hotararilor penale


Executarea este o faza procesuala. Ea face parte din proces si este
fundamentala pentru ca ea este cea care transpune in mod direct, nemijlocit, scopul
procesului penal. Ea este cea care stabileste regulile dupa care se aduc la indeplinire
hotarari judecatoresti penale definitive sau dispozitii cu caracter definitiv din cadrul
hotararilor penale.
Pot fi puse in executare, in primul rand, hotararile penale definitive pentru ca
doar hotararile penale definitive intra in puterea de lucru judecat. In mod
exceptional, pot fi puse in executare si hotarari penale nedefinitive atunci cand ele
sunt executorii potrivit legii.
Hotararile penale definitive pot apartine fie primei instante, fie instantei de
apel. Astfel, hotararile penale raman definitive la prima instanta, conform art. 551
NCPP:
1. la data pronuntarii, cand hotararea nu este supusa contestatiei sau
apelului;
2. la data expirarii termenului de apel sau de introducere a contestatiei:
a) cand nu s-a declarat apel sau contestatie n termen;
b) cand apelul sau, dup caz, contestatia declarata a fost retrasa
nauntrul termenului;
3. la data retragerii apelului sau, dupa caz, a contestatiei, daca aceasta s-a
produs dupa expirarea termenului de apel sau de introducere a
contestatiei;
4. la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins apelul sau, dup caz,
contestatia.
In toate aceste situatii, hotararea ramane definitiva la prima instanta.
Hotararea poate sa ramana definitiva si la instanta de apel sau de solutionare
a contestatiei, dupa caz, potrivit art. 552 NCPP, cand instanta de apel a admis apelul
sau cand instanta superioara a admis contestatia. In toate aceste cazuri, hotararea
penala definitiva apartine, dupa caz, instantei de apel sau instantei care a solutionat
calea de atac a contestatiei.
Faza de executare este o faza procesuala cu o natura juridica mixta, o faza
administrativ-jurisdictionala. Cu toate acestea, tendinta actuala este cea de
9

jurisdictionalizare a fazei procesuale a executarii hotararilor penale definitive. De


aceea, executarea este incredintata unui organ jurisdictional, unei instante care
poarta denumirea de instanta de executare.

SIMONA
...la fel in dublu exemplar, care va proceda la comunicarea unui exemplar al
mandatului persoanei condamnate si va proceda la intocmirea unui proces
verbal. Din acest moment al intocmirii procesului verbal de catre
comandantul locului de detentie se considera pusa in executare pedeapsa.
In celelalte cazuri in care persoana condamnata se afla in stare de
libertate si in care punerea in executare efectiva a pedepsei inchisorii sau a
detentiunii pe viata prin arestarea prin sensul de incarcerare a persoanei
condamnate, se considera ca executarea pedepsei a inceput nu din
momentul in care persoana condamnata este incatusata si prezentata la locul
de detentie cel mai apropiat, ci din momentul in care ea este primita la locul
de detentie in vederea executarii pedepsei. De aceea centru de retinere si
arestare preventiva, unde este prezentata provizoriu persoana condamnata,
are obligatia ca imediat sa dispuna transferarea acesteia in locul de detentie,
adica in penitenciar, unde sa isi execute pedeapsa.
Cu ocazia primirii in penitenciar se va intocmi un proces verbal care va
reprezenta actul procedura prin care se declanseaza punerea efectiva in
executare a pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata.
In practica sunt posibile si situatiile in care prezentarea de
catre organul de politie a persoanei condamnate la locul de detentie
cel mai apropiat in vederea punerii in executare sa fie impedicate de
anumite situatii obiective, si anume de starea de boala in care se afla
condamnatul. In principiu, sa stiti ca nici boala de care sufera persoana
condamnata, nici situatia personala a acesteia, situatia materiala, nu
constituie impedimente, nici varsta, nu constituie impedimente ale executarii,
cu toate acestea sunt situatii in care executarea imediata nu poate fi
realizata: este posibil ca in scopul impedicarii executarii persoana
condamnata sa isi provoace o vatamare corporala pentru a evita inceperea
executarii efective. In aceasta situatie organul de politie are obligatia (nu
poate renunta la indeplinirea sarcinii ce ii revine in ceea ce prveste punerea
in executare) de a prezenta persoana condamnata unei unitati spitalicesti si
in acelasi timp sa dispuna si luarea de masuri de asigurare a pazei aestuia pe
10

perioada spitalizarii. Aceasta perioada nu se ia in considerare in cadrul


executarii pedepsei inchisorii. Punerea in executare este declansata de
primirea persoanei condamnate de administratia locului de detentie, atestata
cu procesul verbal intocmit cu aceasta ocazie si care reprezinta dovada
punerii in executare a pedepsei.
Veti vedea ca executarea pedepsei se realizeaza pe baza unei legi
speciale in cazul pedepsei inchisorii, lg. 254/2012, si presupune stabilirea de
catre o comisie din cadrul penitenciarului, care este un organ administrativ,
in urma unei evaluari care tine seama in primul rand de durata pedepsei
efectiv aplicate dar si de gravitatea infractiunii, natura acesteia si persoana
condamnatului, in urma careia comisia va stabili regimul de executare initial,
care este diferit in raport de aceste criterii:

Regimul deschis: cel mai usor regim, poate fi instituit pentru pedepse
de pana la 1 an.
Regimul semi-deschis: pedepse pana la 2 ani.
Regimul inchis: pedepse pana la 5 ani.
Regimul de maxima siguranta: cel mai sever.

Pedeapsa principala a AMENZII:

In privinta executarii pedepsei principale a amenzii, responsabilitatea


revine judecatorului delegat cu executarea care coordoneaza activitatea
intregului compariment de executari penale din cadrul instantei de executare
si care se realizeaza prin simpla comunicare a hotararii penale definitive. In
cadrul pedepsei amenzii, atat in cazul persoanelor fizice cat si in cazul
persoanelor juridice, situatia este mult mai simpla pentru ca se acorda
persoanei condamate un termen de cel mult 3 luni in care sa isi depune
recipisa de achitare a amenzii la sediul instantei de executare. In caz contrar,
daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, daca se constata
imposibilitatea achitarii intregului cuantum a pedepsei amenzii pana la
termenul stabilit, instanta de executare ar putea sa dispuna ca plata sa se
faca esalonat, pe o durata de cel mult 2 ani, atat in cazul persoanei fizice cat
si in cazul persoanei juridice.
In cazul in care persoana condamnata nu achita cu rea credinta
pedeapsa amenzii ca pedeapsa principala aplicata, in cazul persoanei juridice
se trece la executare silita. In cazul persoanei fizice ea poate fi incoluita cu
prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii.
11

In cazul in care persoana condamnata se sustrage de la prestarea unei


munci neremunerate in folosul comunitatii, aceasta va putea fi inlocuita cu
pedeapsa inchisorii.

2. PEDEPSELE COMPLEMENTARE:
In cadrul pedepselor complementare, acestea se pun in executare de
regula prin procedeul comunicarii, cum este cazul interzicerii unor drepturi,
cand hotararea penala definitiva se comunica organelor competente.
In cazul expulzarii, a interzicerii strainilor de a ramane pe
teritoriul tarii, aceasta pedeapsa se pune in executare prin intermediul
organelor de politie.
In cazul publicarii hotararii de condamnare, aceasta se pune in
executare prin trimiterea hotararii definitive unui cotidian local sau unui
cotidian national.

3. MASURILE DE SIGURANTA:
in cazul masurii de siguranta a obligarii la tratament medical se
trimite hotararea Directiei de Sanatate Publica pentru ca aceasta sa ia
masuri, sa desemneze unitatea spitaliceasca care va avea responsabilitatea
punerii in executare a masurii de siguranta.
Daca persoana condamnata nu se supune acestei masuri, ea va putea
fi transformata in internare medicala care are caracter privativ de libertate si
in acest caz procedura va fi una jurisdictionala, contradictorie, este un caz de
asistenta juridica obligatorie.
La fel se pune in executare si masura internarii medicale. Masura
internarii medicale poate fi pusa in executare si prin intermediul organelor de
Politie dupa reguli asemanatoare punerii in executare a pedepsei principale a
inchisorii, li se permite patrunderea in locuinta persoanei condamnate fara
invoirea acesteia sau la sediul unei persoane juridice unde se afla persoana
cautata fara invoirea reprezentantului ei, iar in situatia in care persoana
condamnata nu este gasita, atunci se va proceda la darea in urmarire
generala dupa aceleasi reguli.

12

La fel, in cazul revocarii, mentinerii, inlocuirii este tot o procedura


jurisdinctionala si se va asigura respectarea dispozitiilor legale privind
asistarea juridica obligatorie, deci va fi numit un avocat din oficiu obligatoriu,
in conditiile de asistenta juridica obligatorie.
Avertismentul se pune in executare chiar inainte de ramanerea
definitiva a hotararii, chiar imediar, ca exceptie de la regula punerii in
executare doar in cazul unei hotarari penale definitive.
In cazul renuntarii la aplicarea unei pedepse, doar in mod exceptional
se pune in executare fara ramanerea definitiva a hotararii, situatie in care se
comunica persoanei interesate.

4. MASURILE DE SUPRAVEGHERE
Masurile se pun in executare prin comunicarea hotararii serviciului de
probatiune competent teritorial care raspunde de supravegherea persoanei
condamnate.
Confiscarea speciala si extinsa se pun in executare prin procedeul
comunicarii, existand obligatia pentru organele care detin lucruri care
formeaza obiectul confiscarii sa le prezinte in vederea confiscarii. In cazul in
care confiscarea speciala si cea extinsa au ca obiect sume de bani,
confiscarea se face prin intermediul organelor fiscale. Se comunica copia
hotararii penale definitive organelor fiscale in vederea punerii in executare.
Dispozitiile civile din cuprinsul hotararii, cele referitoare la
despagubirile civile se pun in executare prin intermediul comunicarii, avand
la baza principiul potrivit caruia persoana condamnata are obligatia de a se
supune tuturor dispozitiilor unei hotarari penale, inclusiv dispozitiilor civile,
procedand in mod voluntar la punerea in executare inclusiv a dispozitiilor
civile din cuprinsul hotararii. In situatia in care aceste dispozitii nu pot fi
aduse la indeplinire in mod voluntar, se va proceda la executarea silita, dupa
regulile privind executarea silita.
Acestea sunt modurile de executare a hotararilor penale definitive.
Pe parcusul executarii, pot interveni situatii care pot duce la schimbari.
Asemenea situatii ar putea fi, de pilda, condamnarea in cazul anularii aplicarii
pedepsei saurevocarii renuntarii la aplicarea pedepsei sau a amanarii
aplicarii pedepsei.
13

Aici se poate observa ca este o greseala in cod, nu se refera la revocarea


renuntarii la amanarea pedepsei, ci la revocarea renuntarii la APLICAREA pedepsei.
Vreau sa fac precizarea ca in cazul renuntarii la aplicarea pedepsei, nu
poate fi posibila revocarea, ci doar anularea, de aceea, procedura trebuie inteleasa
in acest sens. Procedura are caracter jurisdictional si se realizeaza de catre instanta
care judeca sau care a judecat noua infractiune care a atras anularea renuntarii la
aplicarea pedepsei. In acest caz, instanta se poate sesiza fie din oficiu, fie la cererea
procurorului.
In cazul anularii sau revocarii amanarii aplicarii pedepsei, competenta
revine aceleiasi instante, in principiu, instantei care a judecat infractiunea care a
atras, dupa caz, anularea sau revocarea, insa, ea poate fi sesizata nu numai din
oficiu sau de catre procuror, ci si de catre consilierul de probatiune. De ce? Pentru ca
serviciul de probatiune are acest rol de a supraveghea modul de aducere la
indeplinire a masurilor si obligatiilor care sunt prevazute de lege.
In caz de revocare a amanarii aplicarii pedepsei pentru neindeplinirea
obligatiilor sau masurilor de supraveghere, sesizarea instantei se poate realiza de
consilierul de probatiune si, in acest caz, competenta revine instantei de executare,
instantei care a dat hotararea.
Cum se procedeaza in caz de anulare sau revocare a suspendarii sub
supraveghere a pedepsei inchisorii? In aceasta situatie, procedura se realizeaza la
fel, de catre instanta care judeca sau care a judecat infractiunea care a atras, dupa
caz, anularea sau revocarea, iar, in cazul neindeplinirii obligatiilor si a masurilor de
supraveghere, situatie in care sesizarea instanteti se realizeaza de catre consilierul
de probatiune, competenta revine instantei de executare din care face parte
judecatorul insarcinat cu executarea care, ati vazut, ca are si acest rol de a asigura
indeplininirea tuturor masurilor si obligatiilor care formeaza continutul
supravegheriii. In mod similar se procedeaza si in locul inlocuirii pedepsei detentiunii
pe viata.
Cum se procedeaza in cazul inlocuirii pedepsei amenzii? In mod similar, este
vorba de inlocuirea pedepsei amenzii pentru neplata cu rea-credinta. In acest caz,
pedeapsa amenzii se inlocuieste cu pedeapsa inchisorii, procedura fiind data in
competenta exclusiva a instantei de executare.
Procedura de executare jurisdictionala specifica executarii, cea mai
cuprinzatoare, care este cea mai des intamplnita in practica, este liberarea
conditionata.

LIBERAREA CONDITIONATA:
14

Liberarea conditionata reprezinta o modalitate de individualizare a


executarii pedepsei. Parerea mea este ca ea nu este un mijloc de individualizare
judiciara. Ea priveste executarea pedepsei pentru ca reprezinta mijlocul prin care
persoana condamnata este eliberata inainte de expirarea termenului pentru care i-a
fost
aplicata
pedeapsa,
pentru
ipotezele
de
condamnare
definitiva.
Liberareaconditionata poate fi obtinuta fie in baza unei propuneri potrivit legii
speciale, a legii privind executarea pedepselor, a legii 254/2013, fie in baza cererii
persoanei condamnate.
Propunerea trebuie sa apartina comisiei de propuneri din cadrul
penitenciarului. Este un organ administrativ care functioneaza in cadrul
penitenciarului si careare rolul de evaluare a situatiei fiecarui condamnat la
implinirea fractiunilor de pedeapsa care sunt prevazute de lege si in urma evaluarii
intregului comportament al persoanei condamnate, pe toata durata executarii, pana
in momentul implinirii termenului care este prevazut de lege. Comisia formuleaza o
propunere
privind
posibilitatea
liberarii
conditionate
a
persoanei
condamnate.Liberarea conditionata nu este un drept al persoanei condamnate, ci
reprezinta un beneficiu care poate fi acordat daca sunt indeplinite conditiile
prevazute de lege.
Comisia este formata dintr-un numar de membri, conform legii 254/2013, si
are un caracter permanent, functioneaza permanent in cadrul penitenciarului si se
intalneste periodic de fiecare data cand este necesar pentru analiza situatiei fiecarui
condamnat care a atins limita de pedeapsa pentru care este opozabil la liberarea
conditionata, potrivit prevederilor Codului penal. Aceasta comisie este formata:
1. Un judecator care poarta denumirea de judecator al privarii de libertate, care
functioneaza in cadrul penitenciarului si care este presedintele comisiei.
2. In mod obligatoriu directorul peniteciarului.
3. Directorul adjunct care raspunde de siguranta penitenciarului.
4. Directorul adjunct care raspunde de educatie si asistenta sociala in cadul
penitenciarului.
5. Un cosilier de probatiune din cadrul serviciului de probatiunein in a carui
circumscriptie teritoriala se afla penitenciarul.
In urma evaluarii situatiei condamnatului, prin prisma conditiilor prevazute
pentru acordarea liberarii conditionate, comisia tine cont de urmatoarele: de partea
din pedeapsa executata sau considerata ca executata, de antecedentele penale
care, chiar daca nu reprezinta un criteriu potrivit NCP , potrivit legii de executare
reprezinta un criteriu in evaluarea situatiei personale a condamnatului de catre
comisie, si de asemnea comisia anlizeaza si intregul comportament al
condamnatului pe perioada executarii pedepsei pana la momentul evaluarii,
respectiv daca a fost sanctionat sau nu, daca a avut abateri, daca a fost
recompensat, daca a participat la activitatile educative din cadrul penitenciarului,
daca si-a adus contributia la manifestarile culturale, sportive, artistice in cadrul
penitenciarului.
15

De exemplu, un client de-al meu a fost procuror de Curte de apel si a fost foarte
contrariat ca, desi indeplinea toate conditiile, si zicea el ca a muncit, a lucrat la o
tamplarie, a mers la biblioteca si a scris si s-a imbracat pana si in Mos Craciun,
totusi au respins cererea de liberare conditionata.
Evaluarea conduitei condamnatului se realizeaza prin prisma participarii lui
efective, concrete la activitatile care se desfasoara in cadrul penitenciarului,
activitati pe baza carora comisia poate sa hotarasca daca in scopul pentru care se
executa o pedeapsa a educarii, a reeducarii, este suficienta sau nu perioada
executata de condamnat pana in acel moment. Daca comisia ajunge la conzluzia ca
perioada executata, care inseamna doar o parte, este de ajuns, poate sa propuna
liberarea conditionata, adica liberarea inainte de termen a personei condamnate.
Propunerea este consemnata intr-un proces-verbal intocmit de comise, care
este un act complex in care se consemneaza intreaga analiza pe care o face comisia
privind conditiile de acordare a liberarii si privind conduita, participarea
condamnatului la activitatile educative din cadrul penitenciarului. Acest procesverbal poate sa fie insotit si de o caracterizare din partea administratiei locului de
detinere si poate fi insotit si de recomandari din partea consilierului de probatiune
care privesc nu doar propunerea, ci si masuri de supraveghere care ar putea sa
insoteasca propunerea de liberare conditionata si care sunt obligatorii daca raportat
la durata totala a pedepsei pe care trebuie sa o execute condamnatul potrivit
hotararii de condamnare, a mai ramas de executat o pedeapsa mai mare de 2 ani. In
aceasta situatie instituirea de masuri de supraveghere este obligatorie. Ele se
stabilesc pe baza recomandarilor facute de consilierul de probatiune. Propunerea
comisiei se inainteaza instantei competente sa solutioneze, sa se pronunte cu privire
la liberarea conditionata si care este intotdeauna judecatoria in a carei
circumscriptie se afla locul de detinere.
In situatia in care comisia formuleaza o concluzie negativa, concluzioneaza ca
persoana condamnata mai trebuie sa execute o parte din pedeapsa, ca nu este
complet reeducata, ca timpul nu este suficient, propune neacordarea acestui
beneficiu al liberarii conditionate.
In toate situatiile se intocmeste proces-verbal.
In situatia in care procesul-verbal al comisiei nu contine propunerea de
liberare conditionata , el va putea fi contestat de persoana condamnata. Persoana
condamnata poate formula cerere cu care poate sesiza in mod valabil instanta
competenta sa judece. In situatia in care comisia nu propune liberarea conditionata
desi persoana condamnata indeplineste formal conditiile prevazute de codul penal,
comisia va trebui sa stabileasca, prin intermediul procesului-verbal, si termenul de
reinnoire, de reexaminare a situatiei celui condamnat, termen administrativ.In
situatia in care comisia fixeaza un termen de reexaminare, instanta sesizata cu
cererea condamnatului, in situatia in care respinge cererea de liberare conditionata
16

nu va putea fixa un termen de reinnoire a cererii mai mare decat termenul fixat de
comisie.
Instanta, care este judecatoria indiferent de instanta care a dat hotararea
definitiva de condamnare, poate fi sesizata prin 2 feluri: prin propunerea comisiei
de propuneri din penitenciar, situatie in care instanta este pusa in situatia de a
solutiona propunerea comisiei de liberare conditionata, propunere care poate fi
admisa sau respinsa.
A. Daca instanta admite propunerea, sentinta de admitere a propunerii de
liberare conditionata, din momentul in care ramane definitivase va comunica
imediat administratiei locului de detinere in vederea punerii in libertate si, de
asemenea, se va comunica si serviciului de probatiune in vederea aducerii la
indeplinire a masurilor de supraveghere care pot insoti liberarea conditionata.
Instanta se pronunta printr-o sentinta penala care este supusa caii de atac a
contestatiei in termen de 3 zile de la comunicare. Contestatia formulata de
procuror are efect suspensiv de executare.
B. In situatia in care instanta respinge propunerea de liberare conditionata, are
obligatia de a fixa un termen de reinnoire, termen care nu poate fi mai mare
de 1 an. Totodata, instanta va trebui sa tina seama si de termenul stabilit de
comisie, in sensul ca nu poate stabili un termen mai mare decat cel stabilit
de comisie. Poate, insa, stabili un termen mai mic decat cel al comisiei.
Aceasta in situatia in care sesizarea instantei se realizeaza prin cererea
persoanei condamnate pentru ca instanta e sesizata prin cererea persoanei
condamnate cand comisia nu propune liberarea conditionata si in acest caz
ea trebuie sa produca efectul care este specific cailor de atac prevazute de
lege, si anume, neagrvarea situatiei in propria cerere. Asta nu inseamna ca
persoana condamnata nu ar putea formula cerere de sesizare a instantei
chiar daca instanta este sesizata cu propunerea comisiei. In aceasta situatie,
solutionarea cererii va fi reunita cu judecarea propunerii pentru ca au acelasi
obiect, se vor reuni.
Hotararea de acordare a liberarii conditionate ramane definitiva la prima
instanta numai in situatia in care nu s-a exercitat calea de atac a contestatiei sau
daca aceasta a fost retrasa, ceea ce este greu de presupus si este neintalnit in
practica pentru ca, de regula, procurorul exercita calea de atac a contestatiei
impotriva hotararii de acordare a liberarii conditionate.
In situatia in care se formuleaza contestatie, sentinta ramane definitiva in fata
instantei superioare care solutoioneaza contestatia si care se pronunta printr-o
decizie definitiva.
Legea prevede si o procedura inversa, de anulare, sau, dupa caz, de revocare
a liberarii conditionate. Procedura este identica cu cea prevazuta pentru liberarea
conditionata. In cazul anularii sau revocarii, competenta aparine aceleiasi instante.
17

Este o procedura jurisdictionala care se finalizeaza, la fel, cu sentinta care este


supusa caii de atac a contestatiei dupa aceleasi reguli.

De aceea, daca aceasta data este inserata in concluziile raportului de


expertiza medico-legala, parerea mea este ca amanarea executarii pedepsei poate fi
dispusa pana la data care este stabilita in raportul de expertiza medico-legal. Dar in
situatia in care nu este fixata o data aproximativa, atunci, evident, pana la
insanatosirea condamnatului, ceea ce presupune ca judecatorul delegat cu
executarea, care raspunde de executare, din cadrul instantei de executare, mai
exact din cadrul Biroului de executari penale, are obligatia de a efectua o verficare
periodica a situatiei condamnatului in caz de amanare, solicitand organelor de
specialitate sa pronunte constatari cu privire la starea in care se afla persoana
condamnata, pentru a putea decide daca executarea pedepsei va putea fi inceputa,
daca hotararea de condamnare va putea fi pusa in executare.
Situatia este mai simpla in cel de-al doilea caz, pentru ca se prevede foarte
simplu ca amanarea executarii pedepsei pentru cazul prevazut la litera b), defapt
pentru cele 2 cazuri (cazul care contine defapt 2 cazuri distincte), se poate realiza
pana la incetarea cauzei care determinat amanarea. Adica, in situatia starii de
graviditate- pana la nastere (a nascut, la inchisoare!), iar in cea de a doua situatie,
evident in momentul in care copilul implineste varsta de 1 an.
Intrebare din sala: In momentul in care naste, nu se trece la al doilea caz de
amanare?
Raspuns prof: Sigur. In situatia in care se afla in ingrijirea mamei copilul,
atunci, in aceasta situatie, va spuneam, ca asta e alta institutie la care se poate
recurge, va putea solicita prelungirea, o noua amanare practic, in continuare, o
prelungire pana implineste copilul 1 an. Sunt situatii pe care le-a avut in vedere
legiuitorul, situatii in care copilul decedeaza inca de la nastere si atunci nu mai e
cazul sau situatii in care copilul este predat unei alte persoane in vederea ingrijirii si
atunci la fel, nu mai este indeplinita aceasta conditie. Dar in situatia in care femeia
are in continuare dupa nastere si ingrijirea copilului pana la 1 an, atunci poate sa
ceara o noua amanare, care v-am zis ca e o prelungire a amanarii.
Cu privire la caracterul hotararii de amanare a executarii pedepsei, prin
derogare de la regula pe care v-am enuntat-o anterior, potrivit careia o hotarare
penala este executorie din momentul in care este definitiva, in cazul amanarii
executarii pedepsei, care este o derogare de la regula imediatitatii executarii
pedepsei, hotararea de amanare este imediat executorie, conform alin. (5) al art.
389 NCPP ! Ca atare, contestatia formulata de procuror nu are efect suspensiv de
executare, ea este imediat executorie in oricare din cazurile de amanare.

18

In situatia in care se dispune amanarea executarii pedepsei in oricare din


aceste cazuri, hotararea de amanare este insotita in mod obligatoriu de obligatiile
care sunt prevazute in art. 590 NCPP, obligatii care formeaza un fel de control
judiciar, care are rolul de a garanta impedicarea sustragerii persoanei condamnate
de la inceperea executarii.
Care sunt aceste obligatii? Sunt de 2 feluri: obligatii care au caracter
imperativ si care insotesc de drept, obligatoriu, aceasta masura si obligatii care sunt
facultative si care pot fi dispuse suplimentar, daca instanta competenta (care este
instanta de executare) apreciaza ca este necesar sa fie dispuse.
Obligatii
pedepsei:

care

insotesc

obligatoriu

masura

amanarii

executarii

-interdictia persoanei condamnate de a parasi limita teritoriala, care este fixata de


instanta de executare prin hotararea de amanare a executarii;
-obligatia persoanei vatamate de a se prezenta imediat in fata organului de politie
care este insarcinat cu intocmirea programului de supraveghere si de a avea in
acest fel un contact permanent, pentru ca organul de politie sa poata efectua o
supraveghere permanenta asupra persoanei condamnatului pe tot timpul acordat de
instanta de executare;
-obligatia persoanei condamnate de a incunostinta instanta, de a o informa cu titlu
prealabil, despre intentia de schimbare a locuintei (pentru ca persoana are
interdictia de a-si schimba locuinta fara informarea prealabila a instantei de
executare);
-interdictia persoanei de a detine arme, sa foloseasca si sa poarte arme pe perioada
amanarii;
-pt cazul prevazut la lit. a) a art. 589, persoana condamnata are obligatia de a se
prezenta la control medical, de a se supune expertizei medico-legale atunci cand
este cazul, in vederea verificarii starii de sanatate, de a respecta tratamentul
medical care este stabilit (nu cum s-a intamplat intr-un caz cand s-a dispus
amanarea pe caz de boala, dar persoana condamnata este vazuta permanent prin
restaurante, etc.- aici in mod justificat s-a dispus anularea hotararii de amanare si
inceperea executarii! )
Obligatii care pot fi instituite suplimentar, obligatii facultative:
-interdictia persoanei condamnate de a comunica cu persoana vatamata, cu familia
acesteia, cu persoanele cu care a comis fapta pentru care s-a dispus condamnarea
si de a se apropia de locuinta acestora;
-se poate interzice persoanei condamnate sa frecventeze anumite locuri, sa
participe la anumite manifestari culturale, sportive sau alte adunari publice
19

-interdictia persoanei condamnate de a conduce anumite vehicule pe durata


amanarii, dupa specificul infractiunii pentru care s-a dispus condamnarea (sunt
persoane care reprezinta pericol public, care nu se pot abtine)
In ceea ce priveste competenta, aceasta revine instantei de executare.
Procedura este o procedura care are loc dupa regulile prevazute pentru instanta de
executare, cele prevazute la art. 597 si vom vedea, totusi respectam linia codului,
vom prezenta distinct procedura in fata instantei de executare, care este
asemanatoare cu proceduri de judecata in prima instanta.
Astfel, ea se realizeaza cu citarea obligatorie a persoanei condamnate. Daca
persoana condamnata se afla in stare de detentie, atunci ea va fi adusa la instanta,
cu exceptia cazului in care solicita in scris sa se solutioneze in lipsa solicitarea sa de
amanare a executarii pedepsei.
Teoretic, amanarea executarii pedepsei ar trebui, dupa parerea mea, sa poata
fi dispusa si de procuror- si de persoana condamnata si de catre procuror, de aceea
participarea procurorului este obligatorie. De asemenea este obligatorie si asistenta
juridica cand persoana condamnata se afla in stare de detinere.
Cu ocazia solutionarii cererii de amanare a executarii pedepsei, se pot folosi,
invoca si inscrisuri, pe langa mijloacele de proba care sunt obligatorii in raport de
cazurile de amanare pe care se intemeiaza cererea.
In cazul prevazut la lit. a), este obligatorie expertiza medico-legala. Pentru
acest caz, este prevazuta o procedura speciala. Astfel, inainte de solutionarea cererii
de amanare, este reglementata o procedura judiciara prealabila, in fata
judecatorului delegat cu executarea (care face parte din cadrul instantei de
executare).
Astfel, special pentru cazul prevazut la lit. a) a art. 589, bazat pe boala
condamnatului, mai intai este sesizat cu o cerere judecatorul delegat cu executarea,
care va dispune in mod obligatoriu, pe baza documentelor medicale prezentate in
sustinerea cererii, efectuarea unei expertize medico-legale, avand de asemenea
obligatia de a verifica competenta instantei. In situatia in care judecatorul constata
ca instanta din care face el parte nu este competenta sa solutioneze cererea de
amanare a executarii pedepsei, va da o incheiere prin care va dispune declinarea
competentei (incheiere, nu sentinta!), care are caracter definitiv!
In situatia in care in urma verificarii competentei, judecatorul delegat cu
executarea constata ca instanta din care face parte este competenta sa
solutionezere cererea de amanare a executarii pedepsei, va dispune in mod
obligatoriu efectuarea expertizei medico-legale, dupa care judecatorul delegat cu
executarea va sesiza instanta in vederea solutionarii cererii de amanare a executarii
pedepsei.

20

Pentru cazul prevazut la lit. b) a art. 589, nu exista o reglementare speciala,


de aceea, dupa parerea mea, legat de situatia prevazuta de lit. b) teza a II-a,
constand in aceea ca persoana condamnata are in ingrijire un copil pana la varsta
de 1 an, parerea mea este ca aceasta situatie poate fi dovedita prin orice mijloc de
proba! Parerea mea este ca e admisibila inclusiv audierea de persoane in vederea
dovedirii acestei situatii de fapt, a ingrijirii efective a copilului de catre persoana
condamnata. In privinta starii de graviditate, cum va spuneam si mai inainte, ea
poate fi dovedita printr-un act medical, nu este necesara o expertiza medico-legala.
Hotararea pe care o da instanta este o sentinta penala, care este
imediat executorie in caz de admitere. Ea este supusa caii de atac a contestatiei in
termen de 3 zile de la comunicare. Contestatia se solutioneaza de instanta
superioara.

Intreruperea executarii pedepsei:


Aceasta este reglementata in art. 592- 594 NCPP. Ea este admisibila pentru
aceleasi cazuri care constituie cazuri de amanare a executarii pedepsei, in caz ca
executarea a inceput. Singura diferenta intre amanare si intrerupere este aceea ca,
daca in cazul amanarii executarea nu a inceput, in cazul intreruperii, executarea a
inceput. Ca atare, daca executarea a inceput, daca cererea a fost facuta anterior,
ulterior ea se transforma dintr-o cerere de amanare a executarii pedepsei, intr-o cere
de intrerupere a executarii pedepsei. Ea poate fi formulata pentru aceleasi cazuri, ea
la fel este insotita, in situatia in care se da o hotarare de admitere, de obligatii (care
sunt de 2 feluri: imperative si facultative) care au acelasi continut ca in cazul
amanarii executarii pedepsei.
In ceea ce priveste competenta insa, exista o diferenta de reglementare.
Astfel, daca in cazul amanarii executarii pedepsei, competenta de solutionare a
cererii revine instantei de executare, in cazul intreruperii competenta revine
instantei egale in grad cu instanta de executare in a carei circumscriptie se afla locul
de detinere, locul unde persoana condamnata executa pedeapsa pe perioada
inchisorii sau in cazuri minorilor (pentru ca este posibila, parerea mea si in cazul
minorilor; va spuneam ca ca aspectele legate de executare in cazul persoanelor
juridice si a minorilor le vom analiza in faza de executare, ele privesc faza de
executare. Parerea mea este ca atat amanarea cat si intreruperea este aplicabila si
minorilor, astfel incat in cazul intreruperii, competenta in cazul minorilor apartine
instantei egale in grad instantei de executare in a carei circumscriptie se afla centrul
educativ/centrul de detentie unde minorul executa masura educativa privativa de
libertate).
In ceea ce priveste procedura, ea este similara cu procedura din fata instantei
de executare, cu deosebirea ca se citeaza si administratia locului de detinere, care,
21

dupa parerea mea, ar trebui sa aiba calitatea de titular al cererii de intrerupere a


executarii pedepsei pentru cazul prevazut la lit. a) din art. 589. De asemenea,
parerea mea este ca e posibila interventia administratiei penitenciarelor, care poate
justifica un interes procesual si pentru cazurile de intrerupere prevazute la lit. b) a
art. 589 NCPP.
La fel ca in cazul amanarii executarii pedepsei, intreruperea executarii
pedepsei se poate dispune printr-o sentinta, supusa caii de atac a
contestatiei. Ea ar trebui de asemenea sa aiba caracter imediat executoriu, in mod
similar cu sentinta de amanare a executarii pedepsei.
Instanta de executare are obligatia de a tine evidenta atat a amanarilor de
executare a pedepsei, cat si a interuperilor executarii pedepsei. De aceea, in situatia
in care se dispune intreruperea executarii pedepsei, avand in vedere ca in aceasta
situatie competenta revine unei alte instante decat instanta de executare, respectiv
instantei egale in grad instantei de executare in a carei circumscriptie se afla locul
de detentie, aceasta are obligatia de a informa imediat instanta de executare cu
privire la intreruperea executarii, pentru ca instanta de executare sa tina evidenta
tuturor intreruperilor. De asemenea, instanta de intrerupere a executarii pedepsei
are obligatia sa informeze cu privire la hotararea de intrerupere si administratia
locului de detentie, aceasta avand si ea obligatia sa tina evidenta tuturor
intreruperilor pe toata perioada executarii pedepsei.
Vreau sa subliniez faptul ca perioada in care este intrerupta executarea
pedepsei nu se ia in calculul duratei pedepsei.
Vreau sa va prezint si alte situatii de schimbari sau modificari de pedepse
care pot interveni in cursul executarii pedepsei. Este vorba despre 2 situatii care pot
interveni: intervenirea unei legi penale noi si de asemenea, amnistia si gratierea.
In cazul aparitiei unei legi penale noi- a unei legi de dezincriminare sau a
unei legi penale mai favorabile- aplicarea acesteia se realizeaza obligatoriu de
judecatorul delegat cu executarea, care face parte din cadrul instantei de executare.
In mod similar se procedeaza si in cazul in care intervine amnistia sau
gratierea, dupa ramanerea definitiva a hotararii penale. La fel, judecatorul delegat
cu executarea are obligatia de a dispune cu privire la aplicarea aministiei sau
gratierii.
Cum se procedeaza in cazul in care se descopera situatii noi, care ar putea sa
duca la modificarea unor pedepse? De exemplu concursul de infractiuni, recidiva,
pluralitatea intermediara, fapte noi care intra in continutul infractiunii sau cele care
intra in continutul unei infractiuni continuate. Cum se procedeaza? In aceasta
situatie, se sesizeaza obligatoriu instanta de executare, procedura fiind cea care
22

este caracteristica procedurii in fata instantei de executare, o procedura similara ca


cea a judecatii in prima instanta.
Procedura in fata instantei de executare- art. 597 NCPP:
Aceasta prezinta urmatoarele particularitati:
- ea include in mod obligatoriu citarea partilor si a celorlalte persoane interesate
- in cazul persoanei condamnate, care se afla in stare de detentie sau care se afla
intr-un centru educativ (in cazul minorului), aducerea acesteia este obligatorie, cu
exceptia situatiei in care solicita judecarea in lipsa; termenul este impropriu pentru
ca in realitate nu este vorba de o judecata in fata instantei de executare, nu este
vorba de citarea unor parti, este vorba de citarea persoanei condamnate, pentru ca
procedura are loc in fata instantei de executare
In cazul persoanei condamnate care se afla in detentie sau internata intr-un
centru educativ (in cazul minorilor), audierea acestora in fata instantei de executare
se poate realiza si prin videoconferinta.
In acest caz, se considera ca acestea sunt prezente in fata instantei de executare.
- participarea procurorului este obligatorie, intotdeauna
- in cazurile prevazute de art. 90 NCPP, este obligatorie si asistenta juridica a
condamnatului
- procedura in fata instantei de executare este o procedura contradictorie
- instanta de executare pronunta o hotarare, care poarta denumirea de
sentinta penala; sentinta pe care o pronunta instanta de executare este
supusa contestatie in 3 zile de la comunicare; contestatia se solutioneaza de
instanta ierarhic superioara

Contestatia se solutioneaza de instanta superioara.


Sub aspectul procedurii, in fata instantei de executare se aplica toate regulile
privind judecata, desi este o procedura de executare, in masura in care acestea nu
contindispozitii contrare. Aceasta procedura are particularitatea de a fi aplicabila nu
numai strict in fata instantei de executare, in sensul pe care l-am definit ci si in fata
instanteicorespunzatoare in grad instantei de executare in a carei circumscriptie se
afla locul de detentie, in cazul in care competenta revine unei asemenea instante.
Contestatia la executare
Contestatia la executare este ultima procedura care este reglementata in faza
de exectuare si care este strans legata de procedura in fata instantei de executare.
Contestatia la exectuare nu este o cale de atac, sub aspectul naturii juridice.
Ea a fost initial, in istorie, o cale de atac,din contestatia in executare s-a desprins
calea de atac a contestatiei in anulare.
23

Ea este in prezent o modalitate de solutionare de catreinstanta de exectuare


a unor situatii ivite in cursul executarii, care trebuie solutionate, in mod obligatoriu,
in vederea finalizarii executarii. Solutionarea acestor situatii este indispensabila
realizarii scopului procesului penal, executarea.
Aceste situatii care constituie tot atatea cazuri de contestatie la executare
sunt cele care sunt prevazute in art. 598 (1) lit a-d NCPP. :
a) Cnd s-a pus n executare o hotrre penala care nu era definitiv; eu am
intalnit o astfel de situatie, instanta de executare a omis sa indeplineasca
procedura de comunicare a hotararii potrivit legii, o hotarare penala data de
prima instanta, in mod obligatoriu, trebuie comunicata (trebuie comunicata
copia sentintei penale) pentru ca, din momentul comunicariiincepe sa curga
termenul de apel prevazut de lege. Or,spetanecomunicandu-se o sentinta
penala fata de una din parti, in privintapartii fata de care nu s-a realizat
procedura de comunicare, nu se poate considera ca hotararea a ramans
definitiva. Si de aceea, daca s-a pus in executare o asemenea hotarare ea
poate fi contestata. Partea fata de care s-a pus in discutie o asemenea
hotarare, de exemplu, partea responsabila civilmente, poate sa formuleze
contestatie la executare pentru ca fata de ea s-a pus in executare o hotarare
nedefinitiva, exercitandu-si dreptul de apel din momentul in care s-a pus in
executare pentru ca din acel moment se considera ca s-a comunicat, in acest
caz apelul trebuie sa aiba efect suspensiv de executare
b) Cand se constata ca hotararea penala de condamnare s-a pus in
exectuarefata de o alta persoana decat cea care este prevazuta in hotararea
de condamnare; Cum este posibil acest lucru? Am intalnit un asemenea caz,
cand eram procuror stagiar, in care o hotarare s-a pus in exectuare fata de o
persoana care nu avea nici o legatura cu un proces, era un invatator. Cum s-a
ajuns aici? Inculpatul care a fosturmarit, trimis in judecata si apoi condamnat
si care era consatean cu persoana fata de care s-a pus in executare, care nu
are nicio legatura cu procesul si care semana izbitor ca fizic, iar datele erau
identice, diferenta fiind un nume. Astfel incat inculpatul, neavand asupra sa
act de identitate si nefacandu-se nicio verificare nici de catre organele de
urmarire, nici de instanta, acesta a comunicat toate datele de identificare ale
celeilalte persoane care nu avea nicio legatura cu hotararea. Dupa care s-a
dat hotararea de condamnare definitiva, s-a emis mandat de executare, s-a
trimis organului de politie de la adresa si localitatea care a fost comunicata de
condamnat si care a fost indicata si in mandatul de executarepunandu-se in
acest fel in executare fata de invator, fata de persoana care era indicata in
mandat.Exista o identitate perfecta intre datele indicate pe mandat si cele ale
persoanei respective. Persoana, fata de care s-a pus in executare acest
mandat, a formulat obiectiuni privind identitatea. Aceste obiectiuni au fost
respinse. Persoana respectiva a fost carceratadupa care a formulat tot felul de
24

cereri care toate s-au respins. A ajuns sa aibasase luni executate dupa care, in
final, a facut o contestatie la executare(mi se pare ca nu el a facut-o, ci un
procuror) si care apoi a fost admisa dupaatatea insistente si s-a constatat ca
nu era el. De fapt persoana condamnata in realitate, care a dat date fictive de
identitate era in libertate si nu avea nici o problema. Pana la urma s-a admis
contestatia la executare iar persoana inocenta a fost pusa in libertate, iar
acesta formulat actiuneimpotriva statului si a cerut despagubiri, cu actiunea
in regres a statului si au platit procurorii, jedecatorii si politistii.
c) Un alt caz, care de fapt contine doua cazuri distincte de contestatie la
exectuare si anume cand se constata ca sunt nelamuririin legaturacu
hotararea care se executa sau cand se constata ca exista un caz de
impiedicare,
un
incident,
in
termenii
legii,
la
executare.
Prin
nelamuririintelegem ca hotararea trebuie sa fie clara, adicaatat dispozitivul
cat si considerentul hotararii. Sunt hotarari care nu se pot executa pentru ca
sunt de neinteles. De exemplu, se dispune suspendarea sub supravaghere a
pedepsei inchisorii, dar nu se arata care este organul care are obligatia de
supraveghere. Alt exemplu, se dispune obligarea condamnatului la munca in
folosul comunitatii, dar nu se precizeaza locul. Acum, dupa noua
reglementare,dupa care se sesizeaza consilierul de probatiune care, in urma
unei evaluari initiale, se stabileste unitatea in care condamnatul isi executa
pedeapsa. Sau in situatia confiscarii speciale, se prevede ca, in maniera asta,
se confisca toate bunurile prezente si viitoare. Cum sa se execute bunurile
viitoare? Cand exista un caz de impiedicare la executare ?Atunci cand se
admite o cerere de amanare a executarii pedepsei. Hotararea de amanre a
pedepsei, chiar nedefinitiva, impiedica executarea pedepsei
d) Un alt caz este atunci cand ulterior ramanerii definitive a hotararii a intervenit
amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de reducere sau
micsorare a pedepsei. Se refera la cazul in care judecatorul delegat a omis sa
dispuna cu privire la gratierea sau amnistia care a intervenit ulterior ramanerii
definitive a hotararii. Judecatorul are obligatia de a lua masuri de imediata
aplicare a amnistiei sau a gratierii. In situatia in care a omis acest lucru sau a
intarziat in punerea in aplicare imediata a actului de amnistie sau de gratiere
atunci cand acesta a intervenit dupa ramanerea definitive a hotararii,
remediul este contestatiala executare. De asemenea, in privinta prescriptiei,
textul nu face nicio distinctie. Exista avocati care folosesc contestatia la
executare pe motivul intervenirii prescriptiei raspunderii penale, ceea ce este
total gresit, aici, remediul este contestatia in anulare. Prin contestatia la
executare nu se pot modifica pedepsele, nu se poatea duce atingere
autoritatii de lucru judecat. Contestatia la executare se indreapta exclusiv
impotriva actelor de executare a unei hotarari penale definitive. Este posibila
25

doar atunci cand a intervenit prescriptia executarii pedepsei. Care mai sunt
cazurile care pot constitui temei pentru contestatia la executare? Orice alte
situatii. De exemplu, si aplicarea legii penale mai favorabile cand ea a
intervenit dupa ramanerea definitiva a hotararii pe baza incidentei art. 6 NCP.
Sau situatia in care a intervenit decesul sau dizolvarea PJ.
Care este procedura de solutionare a contestatiei? Contestatia la
executare este de competenta instantei de executare pentru toate cazurile de
contestatie la executare, mai putin pentru cazul prevazut la art 598 alin 1 lit c teza 1
NCPP cand se cons tata ca sunt necesare lamuriri, cand dispozitivul nu este clar,
cand competenta de rezolvare a contestatiei revine instantei care a dat hotararea.
De ce? Pentru ca instanta care a dat hotararea stie cel mai bine ce a vrut sa spuna,
care este sensul dispozitiei pe care a dat-o. De aceea, instanta este chemata ulterior
sa lamureasca, sa spuna clar cum trebuie executata. Procedura se finalizeaza printro sentinta penala care este supusa contestatie in termen de 3 zile si care este de
competenta instantei superioare.
Cum se contesta dispozitiile civile dintr-o hotarare penala? Textul este
contradictoriu, pe de-o parte se prevede ca sunt aplicabile toate cazurile de
contestatie la executare. Se mai prevede in mod expres ca in aceste cazuri cu
exceptia literei d care este inaplicabil dispozitiilor civile dintr-o hotarare penala,
competenta apartine instantei de executare, exceptand cazul prevazut la lit c cand
competenta este instanta care a dat hotararea , pentru ca in final textul sa ne
uimeasca si sa spuna ca acea contestatie la executare privind dispozitiile civile se
solutioneaza de instanta civila. Si cu asta ne-am lamurit cu totul. Si atunci ce
intelegem? Care instanta este competenta? Unele instante au considerat ca este
competenta instanta civila si ca se aplica prevederile NCPC. Alte instante au inteles
ca este competenta instanta penala, care trebuie sa aiba prioritate. In orice caz, ne
aflam in prezenta unor dispozitii contradictorii. Parerea mea este ca legiuitorul ar
trebui sa intervina si sa stabileasca clar care instanta este competenta. Parerea mea
este ca ar trebui sa fie mentinuta in competenta instantei penale si sa fie rezolvata
dupa regulile NCPP. Asta pentru ca este vorba despre dispozitii care fac parte din
hotararea penala. Este mai favorabil si partii civile sa se adreseze instantei penale
intr-o procedura care este guvernata de urgenta in loc sa se adreseze instantei civile
cu o actiune civila care este de durata si care este mul tmai complicata decat una
care se desfasoara in fata unei instante penale.
In ceea ce priveste executarea amenzilor judiciare, prevederi care dupa
parerea mea este ca nu-si au locul aici, se prevede ca ele se executa de catre
organele care au dispus sanctiunea amenzii judiciare.

26

27