Sunteți pe pagina 1din 2

Cum stau lucrurile?

De fapt, nu suntem cele mai indreptatite persoane ca sa facem


observatii sau sa ne dam cu parerea. De ce? Pentru ca viata inca nu ne-
a aruncat in valtoarea evenimentelor. Nu suntem inca in masura sa
spunem ce e bine si ce e rau, putem doar sa stam pe margine si sa
observam atent pentru a ne forma o opinie.
Si sa va spun cam ce mi-a atras mie atentia:
- prea multa vorbarie, fara nici-un fel de actiune; adica, toti
critica, toti ofera solutii, dar de aplicat, nu le aplica nimeni.
- prea multi cei care sufera; de la varstnicii care nu si-au stabilit
singuri nivelul pensiilor, ci au fost altii care le-au stabilit, proba-
bil in acord cu cine stie ce legislatie, pana la copiii carora in
niciun caz nu le sunt suficienti 40 lei intr-o luna pentru a supra-
vietui pana luna urmatoare.
- foarte mult dezinteres pentru ziua de maine; se pare ca toti cei
care trebuie sa ia hotarari traiesc clipa, pentru ca nimeni nu se
gandeste la ce o sa se intample maine sau la ce va face gene-
ratia care vine din urma, adica noi.
- foarte multa galagie, cereri sindicale, miscari de strada, menite
sa impresioneze, unde manifestantii râd camerelor de luat
vederi, neconvingator. Ii doare sau nu?
- societatea romaneasca s-a transformat intr-un spectacol de
circ in aer liber; fiecare se plange ca n-are bani dar super-
market-urile inca nu si-au inchis portile.
- nu se mai acorda importanta actului medical, celui de invata-
mant, de-acum, daca s-a declarat criza, trebuie sa ne punem
cenusa in cap si sa-i lasam pe cei bolnavi sa moara odata, iar
pe cei inocenti, neinstruiti, pe principiul biblic „ fericiti cei saraci
cu duhul”...
- faptul ca atatia oameni ajung la solutia extrema de a-si lua
viata nu mai impresioneaza pe nimeni; bancile isi continua
mersul triumfal prin Romania cea cu buzunarele fluierand a
paguba, in timp ce rudele decedatilor se infig in cheltuieli
pentru organizarea parastaselor...
- de fapt, pentru o Romanie care a ramas intepenita in evul
mediu, conform traditiilor si superstitiilor populare ( sa nu-ti taie
pisica neagra calea, sa nu treci pe sub scara, sa nu te spurce
cucul, sa nu spargi oglinda ca urmeaza 7 ani de ghinion etc.)
ceea ce se intampla se datoreaza fatalitatii, pentru ca oricum,
s-a „descoperit” faptul ca dintre toate natiunile romanii sunt cei
alesi sa supravietuiasca si sa devina cel mai important leagan
al civilizatiei(?!?).
Sa continui? Nu cred. M-as acoperi de ridicol si scopul acestui eseu
nu este de a va face sa radeti. Poate ca e adevarat ca romanii vor supra-
vietui altora pentru ca sunt o natiune care se strecoara cu usurinta prin-
tre picaturile de ploaie, reusind sa ramana cumva, uscati pana la termi-
narea precipitatiilor.
Dar.
E trist ca oamenii care au muncit atat o viata sa-si petreaca o batra-
nete atat de jalnica.
E dureros sa poti crede ca un copil poate avea tot ce-i trebuie daca i
se aloca 40 lei amarati intr-o luna.
E ingrozitor sa stii ca te duci la spital bine, sanatos, cu o falanga
dizlocata si te poti trezi cu o boala incurabila, transmisa prin instrumen-
tarul nesterilizat.
E dramatic sa realizezi ca numanui nu-i pasa de viitorul unei tari cu
potential, o tara care a imprastiat oameni de valoare pe toate meridi-
anele lumii.
E ridicol sa crezi ca prin demonstratii de strada iti cresti propria
valoare – nu exista nici umbra de intelegere a fenomenului, iar asta se
petrece tocmai cu cei care ar trebui sa le explice si celorlalti care e
situatia.
E inacceptabil sa lasi oamenii sa moara, indiferent de ce resurse
dispui. N-am auzit de medici care, conform juramantului lui Hipocrate, sa
aduca bani de acasa ca sa fie capabili sa-si faca datoria, aceea de a
salva vietile omenesti cu orice pret.
E revoltator sa lasi elevii sa-si aroge ignoranta ca pe o a doua
natura, mai ales atunci cand mijloacele de a-i stapani sunt din ce in ce
mai putine.
E inuman sa continuam sa fim lacomi, invidiosi, rai, barfitori, hoti,
indiferenti, egoisti, risipitori dar si avari; pana la urma Romania va fi
salvata datorita spiritului de solidaritate si al credintei sau datorita
cumulului de pacate capitale?

Cred ca e momentul sa ne trezim la realitate.