Sunteți pe pagina 1din 118
PĂDUREANCA PĂDUREANCA 1 1 Fă Fă tr:ei trei cruci cruci ş,i ş.i zi zi "Doa�n:e-ajută
PĂDUREANCA
PĂDUREANCA
1 1
Fă tr:ei
trei
cruci
cruci
ş,i
ş.i zi
zi
"Doa�n:e-ajută i"
"Doamne-ajută i" cînd treci
cînd treci
pragul casei, fie ca să ieşi, fie ca să întri , căci lumea
pragul
case i,
fie
ca
să ieşi, fie
ca
să întri,
căci lumea
5 5
din întîmplări se alcătuieşte, iar întîmplarea e noroc
din întîmplări se alcătuieşte, iar intimplarea e noroc
ori nep.orocire, şi nimeni nu ştie dacă e rău ori bun
ori neporocire,
şi nimeni
nu
ştie dacă · e
rău ori
bun
ceasul în care a pornit, nici dacă va face ori nu ceea
ceasul în care a pornit, nici dacă va face ori nu ceea
ce-şi pune
ce-şi pune de gînd.
de gînd.
,
.
.
.
,
,
Busuioc însă , bogătoiul , era om care ştie ce voieşte.
Busuioc
însă, bogătoiul, era
om care ştie ce voieşte.
iOPe vrute, pe muncite, pe chibzuite, el ajunsese gos-
10
Pe vrute,
pe muncite , pe
chibzuite, el ajunsese gos­
podar ce ară cu patru pluguri zece zile de-a
podar ce
ară cu patru pluguri zece zile de-a rîndul şi
rindul şi

15

15

20

20

25

2 5

a62

a62

seamănă brazdele numai cu grîu bob ales, şi de aceea

seamănă brazdele numai cu grîu bob ales, şi de aceea

se putea simţi destoinic a scoate la capăt lucruri pe

care alţii nici măcar de gînd a şi le pune nu se incu-

metau .

Se ivise holera-n ţară, iar Busuioc nu voia să ştie

se

putea simţi destoinic a scoate la capăt lucruri pe

alţii nici

măcar de gind a

şi le pune nu

se incu-

care

metau.

Se ivise holera-n ţară, iar Busuioc nu voia să ştie

Se ivise holera-n ţară, iar Busuioc nu voia să ştie de ea. Holeră-n timpul secerişului?! La

de ea. Holeră-n timpul secerişului?! La aceasta nu s-a

de ea. Holeră-n timpul secerişului?! La aceasta nu s-a

gîndit şi nici acum nu voia să se gîndească. Avea

patruzeci

singur lan ce şovăie mereu sub sarcina de spicuri

grîu , un

gindit

şi nici

de

acum nu

jugăre de

voia

se gîndească. Avea

acoperite

sarcina de spicuri

patruzeci de

singur

lan

jugăre de pămînt acoperite cu grîu, un

cu

pămînt

sub

ce şovăie mereu

grel e: holeră , neholeră , el trebuia să-şi adune rodul în

timp de trei zile, căci puţin se scutură de la cei săraci ,

grele:

holeră, neholeră, el trebuia să-şi adune rodul în

timp de trei zile, căci puţin se scutură de la cei săraci,

dar mult de la dînsul.

dar mult

de la dinsul.

Şi de la mulţi mult s-ar scutura în fieştecare an şi

încă mai mult ani şi ani de-a rîndul dacă n-ar fi braţul

pădurenilor

Şi de la mulţi mult s-ar

s c utura în fieştecare an şi

în c ă mai mult ani şi ani

flămînzi.

pădurenilor flămînzi.

de-a rîndul dacă n-ar fi braţul

www.dacoromanica.ro

5 5 10 10 15 15 2 O 20 25 25 30 30 35 35

5 5

10

10

15

15

2 O

20

25 25

30 30

35

35

4 0

40

Simţind apropierea timpului de secere, pădurile se

pun în mişcave colibă Cu colibă, sat cu sat se adună,

văile pornesc,întregi spre cîmpia întinsă, şi în cîteva

zile cît ţine locul din Mureş pînă în părţile Orăzii şi

pînă la izvoarele Crişurilor nu mai rămîn prin sate

decît moşnegii neputincioşi , babele bătrîne şi copiii

Simţind apropierea timpului

d e secere,

pădurile se

pun în mişcalle colib ă Cu colibă, sat Cu sat se adună,

văile pornesc l î ntregi spre

cîmpia întinsă, şi în cîteva

zile cît ţine lo c ul

din

Mureş pînă în p ă rţile Orăzii şi

pînă la izvoarele Crişurilor nu mai rămîn prin sate

decît moşnegii nep utin c ioşi, babele

bătrîne şi copiii

nevîrstnici: setea de viaţă îi ia şi-i duce pe toţi la

sărbătoarea cea mare ce se ţine' în fieştecare an o dată

pentru împărţirea pînei

stăpînirea oprise această serbare : se dăduse

de ştire şi cu toba prin sat, şi în auzul oamenilor

adunaţi la biserică precum că nimeni nu are voie să

părăsească de seceriş hotarul satului său , nici să pri­

mească de seceriş oameni din alte sate.

- Să văd eu cine mă opreşte pe mine a-mi strînge

rodul

De unde ia stăpînirea puterea de a ne opd pe noi pe

toţi? La asta nu s-a gindit? I Intr-o mînă e: "Măi,

omule,

"Bagă de seamă ca nu cumva să dai de holeră 1" Apoi

tot mai bună e holera . Parcă dacă mi-a fi dat să mor

de holeră, stăpînirea o să şteargă data mea de acolo

nevîrstnici:

setea

de

viaţă îi

ia

şi-i duce

pe

toţi la

sărbătoarea cea mare ce se ţine' în fieşte care an o dată

pentru

împărţirea pînei

de toate zilele.

de

toate

zilele .

Acum

Acum stăpînirea oprise această serbare: se dăduse

de ştire şi cu

toba prin sat, şi în auzul oamenilor

adunaţi la biserică precum nimeni nu are voie

părăsească de seceriş hotarul satului său, nici pri-

mească de seceris oameni din alte sate.

-

rodul

Să văd eu

cine

mă opreşte pe

mine

a-mi

strîng e

muncii

muncii

mele I strigă Busuioc.

mele I

strigă Busuioc. Curată nebunie!

Curată nebunie !

De unde ia stăpînirea puterea de a ne op6 pe noi pe

toţi? La asta nu s-a gindit? I Intr-o mină e: "Măi,

omule,

vreai să mori

vreai

mori

de

de foame?",

foame?" , iar în cealaltă :

iar in cealaltă:

"Bagă de

seamă ca nu cumva dai de holeră!" Apoi

tot mai bun ă e holera. Parcă dacă mi-a fi

dat

mor

de

holeră, stăpînirea o să şteargă data mea de acolo

unde s-o fi aflind ! Ţi-e scris, ţi-e scris ; nu ţi-e scris,

nu ţi-e scris, şi sănătate bună.

Socoteala lui Busuioc era făcută : n-avea decît să

pună caii la cîteva căruţe, să plece la păduri ca să-şi

aducă oameni , şi apoi ar fi vrut el să ştie care-i acela,

un om din Curtici, care ar îndrăzni să facă gură .

- Măi taică, eu zic să mă duc eu, grăi Iorgovan ,

unde s-o fi

nu

aflînd! Ţi-e scris, ţi-e scris; nu ţi-e scris,

şi sănătate bună.

ţi-e scris,

Socoteala lui Busuioc era făcută: n-avea decît

cîteva căruţe, să plece la păduri ca să-şi

fi vrut el să ştie c are-i a ce l a,

îndrăzni să fa că gură.

duc

eu,

gr ă i Iorgovan,

pună caii la

aducă oameni, şi apoi ar

un om din Curtici, care ar

-

Măi

ta ică , eu

zic

să mă

iar Iorgovan era feciorul tătîne-său .

iar Iorgovan era feciorul tătîne-său.

Busuioc nu prea stetea de vorbă cu oamenii, şi

unul dintre oamenii cu care mai ales nu stetea de

vorbă era fiul său , Iorgovan.

Iorgovan era, ce-i drept, mai t inăr decît taică-său,

însă tocmai fiindcă era mai tinăr şi fiindcă il avea pe

Busuioc bogătoiul tată, învăţase mai mult în viaţa

lui şi era oarecum mai cuminte: asta o simţea Iorgo­

van, iar Busuioc o ştia, şi în fundul inimii se bucura

de ceea ce ştie.

Iorgovan umblase cinci ani de zile la şcolile din

Arad; era vorba să se facă "domn", fiindcă avea pe

Busuioc nu prea stetea de vorbă cu oamenii,

şi

unul

dintre oamenii cu care mai ales nu stetea de

vorbă era fiul său, Iorgovan.

Iorgovan era, ce-i drept, mai tinăr decît taică-său,

însă tocmai fiindcă era mai tinăr şi fiindcă îl avea

p e

Busuioc

bogătoiul tată, învăţase mai mult în viaţa

lui

şi era

oarecum

van,

iar

Busui oc

o

de ceea ce

şti e.

mai

c uminte:

asta

o

simţea Iorg o -

ştia, şi în

fundul

inimii

se

bucur a

Iorgovan

umb lase

cinci

ani

de

zil e

la

şcolile di n

Arad;

er a

vo rba

se

facă " domn " ,

fiind că avea

pe

11*

11*

www.dacoromanica.ro

[63 163

5

5

10 10

15

15

2 o

2 o

25

25

30 30

35

35

40 40

164 164

ce, şi Busuioc visa nopţi intregi la domnia feciorului

său şi nici n-avea de ce să nu viseze, fiindcă feciorul

era bun şcolar . într-o bună dimineaţă se pome­

său

dau şi eu la plugă-

rie, îi zisese el atunci .

Busuioc s-a uitat lung la el, a mai stat pe gînduri,

apoi

- Care va să zică rămii plugar ca mine: de ce nu

mi-ai spus-o tu asta mai-nainte?

- Pentru că-mi ziceam, a răspuns Iorgovan , dacă

îl intreb, ştiu că n-are să voiască ; dac-o fac , ştiu că

are să-i pară rău odată, iar dacă aştept pînă ce s-o

mai gindi şi el, mă tem că o să-mi treacă pofta.

- gîndise Busuioc în el - tot mai bine

c e, şi Busuioc visa nopţi întregi la domnia feciorului

său şi nici n-avea

de ce nu viseze, fiindcă feciorul

său era

bun şcolar. într-o bună dimineaţă se pome-

neşte insă cu el acasă .

neşte insă cu el acasă.

- Taică, eu m-am gindit să mă

-

Taică, eu m-am gîndit

să mă

dau şi eu la plugă-

rie, ii zisese el atunci.

Busuioc s-a uitat lung la el, a mai stat pe gînduri,

apoi l-a întrebat:

l-a

întrebat :

-

Care

va

să z ică rămîi plugar

ca

mine:

de ce nu

mi-ai spus-o tu asta mai-nainte?

-

Pentru că-mi ziceam, a răspuns Iorgovan, dacă

îl întreb,

ştiu că n-are

să voiască; dac-o fac, ştiu că

are

să-i pară rău odată, iar

dacă aştept pînă ce

s-o

mai gîndi şi el, tem

o

să-mi treacă pofta.

"Aşa-i 1

"Aşa-i1 - gîndise

Busuioc în el

-

tot mai bine

plugar de frunte decit boier de rînd."

însă Busuioc era om insurat, el unul şi cu nevasta

doi , iar nevasta lui il avea frate pe popa din Socodor,

o avea soră pe preuteasa din Otlaca, mai avea şi veri ,

şi verişoare, şi e greu lucru să ai neamuri mult e şi să

în frîu": asta

n-ar fi voit Busuioc s-o zică neamurile nevestei sale

despre dînsul, pentru că avea şi el neamuri, şi aceste

se supărau cind acelea il grăiau de rău, şi apoi se

supărau şi acelea cînd ştiau că aceste s-au supărat,

incit Busuioc se băIăbănise cîte un an de zile pînă ce

ajungea să

El se duse dar la popa, fiindcă popa era cel mai

cu minte dintre toti.

plugar de frunte decit boier de rînd."

însă Busuioc era om insurat, el unul şi cu nevasta

doi, iar nevasta lui îl avea frate pe popa din Socodor,

o

avea

soră pe

pre u teasa

din Otlaca, mai avea şi veri,

şi verişoare, şi e

greu lucru ai neamuri multe şi să

te temi de gura lor .

te temi de gura lor.

"Busuioc nu ştie să-şi ţie feciorul

"Busuioc

nu

ştie să-şi ţie feciorul

în frîu":

asta

n-ar fi voit Busuioc s-o zică neamurile nevestei sale

despre dînsul,

pentru

avea

şi el

neamuri, şi aceste

se

supărau cind

acelea

il

grăiau de

rău, şi apoi

se

supărau şi acelea

cînd ştiau că aceste s - au supărat,

incit Busuioc se băIăbănise cîte un an de zile pînă ce

ajungea

le

le

impace.

impace.

El

se duse dar la popa, fiindcă popa era cel mai

cu minte dintre toti.

- Lasă-I, frate ( - a grăit popa - că el ştie mai

-

Lasă-I, frate

( -

a

grăit popa

-

el

ştie mai

bine la ce-l trage inima 1

bine la ce-l trage inima 1

ca

taică-său să se bucure, iar Busuioc e tată şi se bucură

De

De

atunci

atunci

Iorgovan

Iorgovan

tace ,

tace,

face

fa c e

şi aşteaptă, ca

şi

aşteaptă ,

taică-său să se bucure, iar Busuioc e tată şi se bucură

şi atunci cind nu prea are de ce.

şi atunci

cind

nu

prea

are

de

ce .

Cu

Cu toate aceste, acum Busuioc stete pe gînduri.

toate

aceste,

acum

stete

pe

Busuioc

gînduri .

De mai cu minte era fiul său mai cu minte ; acum

însă nu era vorba de minte, ci de trecere, şi trecere

tot el , tatăl, avea mai multă. Ştia pe toată lumea, şi

toată lumea il ştia pe el : nu intra în mintea lui gindul

că i s-ar pune cineva în drum cînd îi zice : "Eu sunt

De mai cu minte era fiul său mai cu minte; acum

însă nu era vorba de minte, c i de trecere, şi trecere

tot el, tatăl, avea

mai multă. Ştia pe toată lumea, şi

toată lumea il ştia pe el: nu intra în mintea lui gindul

i s-ar pune cineva în drum c înd

ii zice: " .Eu sunt

www.dacoromanica.ro

(.0

5

5

10

10

15 15

20

20

25

25

3 30 O

35

35

(,,0

Curtici" . Aşa era 1 lui

nimeni in drum ; însă Iorgovan era mai mult decît

se punea

Busuioc

Busuioc

de

de

la

la

Curtici" . Aşa era!

lui nu

nu

i

i

se punea

nimeni în drum;

însă Iorgovan era mai mult decît

dinsul : feciorul

dînsul: feciorul lui Busuioc!

lui Busuioc !

- Bine, băiete, dar bagă de seamă , răspunse tatăl.

Şi nici nu ar fi fost rău dacă Iorgovan, tot ca alte

dăţi , ar fi fost povăţuit numai de gîndul că-i va părea

odată bine bătrînului .

ea

după timpuri şi impregiurări: băiatul era de doauă-

zeci de ani, şi mai ales în timpul secerişului ar fi slabă

de tot mintea de doauăzeci de ani , prin care nu trece,

fie chiar şi numai pe fulgerate, şi cîte un gînd zbur­

dalnic.

Iorgovan voia ca

pentru această sărbătoare el să-i aleagă pe oameni,

şi cosaşi , şi legători , şi fete ce trec de-a lungul brazdei

s-adune in urma cosaşului mănunchii sub secere.

flăcăi sprinteni

şi la vorbă, şi la lucruri, un cimpoieş şi doi lăutari,

era şi-o gură spartă , erau şi fetele tot una şi una,

incît iarna toată Iorgovan numai seceriş a visat.

Iar în mijlocul secerătorilor i se ivea totdeauna

Simina, fata crîsnicului de la Zimbru, şi indată ce i se

ivea Simina, el trecea cu gîndul de la seceriş la trier

şi de la trier la culesul viilor, fiindcă Simina nu a

plecat decît abia pe la fiertul vinului . La casa lui

o Simină , pentru

Busuioc e totdeauna de lucru

-

Bine, băiete, dar bagă de

nu

ar

fi

fost

Şi nici

rău dacă Iorgovan,

seamă, răspunse tat ă l.

tot

ca

alt e

dăţi, ar fi fost povăţuit numai de gîndul că-i va părea

odată bine bătrînului.

Era

Era

cu

cu

minte

minte

Iorgovan ;

Iorgovan;

insă mintea

însă mintea

este

este

şi

şi

ea

după timpuri şi împregiurări: băiatul era de doauă-

zeci de ani, şi mai

ales în timpul secerişului ar fi slabă

de tot mintea de doauăzeci de ani, prin care nu trece,

fie chiar şi numai pe fulgerate, şi cîte un gînd zbur-

dalnic.

Secerişul

Secerişul este

este o sărbătoare, şi

o sărbătoare, şi Iorgovan

voia ca

pentru această sărbătoare el să-i aleagă pe oameni,

şi cosaşi, şi legători, şi fete ce

trec

de-a lungul brazdei

s-adune în urma cosaşului mănunchii sub secere.

An,

An,

lucrul

lucrul fusese minunat:

fusese

minunat :

erau flăcăi sprinteni

erau

şi la vorbă, şi la

lucruri, un cimpoieş şi doi lăutari,

era

şi-o gură spartă, erau

şi fetele

tot

una

şi una,

încît iarna toată Iorgovan numai seceriş a visat.

Iar în mijlocul secerătorilor i se ivea totdeauna

Simina, fata crîsnicului de la Zimbru, şi îndată ce i se

ivea Simina, el trecea cu gîndul de la seceriş la trier

şi de

la trier la culesul viilor, fiindcă Simina nu a

plecat decît abia pe la fiertul vinului. La casa lui

Busuioc e totdeauna de lucru pentru o Simină, pentru

pentru

tatăl ei şi pentru încă doi, trei oameni ce se ţin de

tatăl ei şi pentru încă doi, trei oameni ce se ţin de

dinşii.

dînşii.

Dar cu Simina n-ar fi voit Iorgovan să deie faţă ;

Dar cu Simina n-ar fi voit Iorgovan deie faţă;

asta şi-o pusese el de mult in gind. Prea îşi ieşise din

fire pe

Nu-i vorba, de cite ori se gîndea la dînsa, el îşi

făcea mustrări că n-a sărutat-o nici măcar o dată.

Nu era băiat ruşinos de felul lui, şi chiar în cele

dintii zile a voit s-o facă.

- Tu ştii că eu te las de bunăvoie, îi zisese ea

atunci ; de ce vrei s-o faci cu de-a sila?

De acolo înainte el nu mai voia să o sărute, iar

acum, cu un an mai bătrin, ii era ciudă că n-a voit,

şi n-ar fi vrut să deie faţă cu dînsa, pentru ca nu cumva

asta şi-o pusese el de mult în gînd. Prea îşi ieşise din

fire pe atuncea: era bine s-a dus.

atuncea : era

că s-a

bine

dus .

Nu-i vorba, de cîte ori se gîndea la dînsa,

el îşi

făcea mustrări că n-a sărutat-o nici

măcar o dată.

Nu

era

băiat ruşinos de

felul lui,

dintîi zile a voit s-o facă.

şi chiar

în cele

-

Tu ştii că eu

te las de bunăvoie, îi zisese ea

atunci; de ce vrei s-o faci cu de-a sila?

De acolo

înainte

el

nu

mai

voia

o sărute, iar

acum,

şi n-ar

cu

un

an

mai

bătrîn, ii

era

ciudă că n-a

voit,

fi vrut deie faţă cu dînsa,

pentru ca nu cumva

11.65 11.65

www.dacoromanica.ro

5

5

10

1 O

să-I împingă păcatul să-i arate că poate voi, dacă vrea,

chiar şi

să-I împingă păcatul să-i arate poate voi,

chi ar

şi

mai

mai

mult .

mult.

dacă vrea,

Nu dar la Simina se gîndea Iorgovan, ci numai Ia

un fel de Simină , care vine şi trece şi nu Iasă-n urma

ei decît o scurtă părere de bine c-a fost .

Lui Busuioc însă nici măcar atît nu-i trecea prin

minte, şi cînd Iorgovan şi-a făcut cele trei cruci şi a

gîndea la cele patru­

zeci de pogoane ale sale, iar feciorul la secerătoare.

- Doamne ajută ! grăi şi Şofron , sluga, care nu

se

trimisese

stăpînul

Nu dar la Simina se gîndea Iorgovan, ci numai la

fel

de

Simină, ca re

vine

şi trece

şi nu

decît o

scurtă părere de bine c-a fost.

lasă-n urma

Lui Busuioc însă nici măcar atît nu-i trecea prin

şi cînd

Iorgovan

şi-a făc ut ce le

trei

cruci

şi

a

ajută 1" , tatăl se

ajută 1" , tatăl se

gîndea la cele patru-

un

ei

minte,

zis "Doamne

zis

"Doamne

zeci de pogoane ale sale, iar feciorul la secerătoare.

se

-

Doamne

ajută! grăi şi Şofron, sluga,

gîndea

gîndea

decît

decît

fa că

facă

treaba

treaba

în

în

care-l

ca re-l

său .

stăpînul său.

care nu

trimisese

care-l ca re-l său . stăpînul său. care nu trimisese 15 15 20 2 O 25

15 15

20

2 O

25

25

30 30

35 35

Busuioc avuse
Busuioc
avuse

II II

Busuioc avuse dreptate.

dreptate.

N-avea stăpînirea destulă putere spre a-i opri pe

N-avea stăpînirea destulă putere spre a-i opri pe

oameni la casele lor. Serile de iarnă ei îşi petrecuseră

oameni la casele lor. Serile de iarnă ei Îşi petrecuseră

timpul povestindu-şi unii altora cele ce văzuseră peste

t impul povestindu-şi unii altora cele ce văzuseră peste

vară la cîmpie, primăvara ti opreau mereu pe drumeţi

în cale ca să afl e de la dînşii cum stau sămănăturile

de pe şes, iar acum ştiau cu toţii că anul a fost mănos

şi aşteptau cu nerăbdare să le vie vestea că spicul s-a

dar ce le-a venit vestea, ei s-au pornit la

îngălbenit .

vale.

vară la cîmpie, primăvara ii opreau mereu pe drumeţi

în cale ca afle de la dînşii cum stau sămănăturile

de pe şes, iar acum ştiau cu toţii că anul a fost mănos

şi aşteptau cu nerăbdare să le

vie vestea spicul s-a

îngălbenit.

Indată

vale.

Indată dar ce le-a venit vestea, ei s-au pornit la

ee să nu pornească? dînşii nu era holeră . Porunca stăpînirii? dînşii: îi oprise numai
ee să nu pornească?
dînşii
nu
era
holeră .
Porunca
stăpînirii?
dînşii: îi oprise numai
să le
să le facă bine ferindu-i de primEljdie,
facă bine
ferindu-i
de prim�j die,
dacă voiesc ori nu să se împărtăşească
binefacere .
treaba,
treaba,
şi de aceea, cînd
şi de aceea , cind
au
început
să plece,
slujbaşii satului,
care '
tO ,t oameni
ca
lumea , se
lumea, se făceau că nici nu
făceau că nici
nu
nici nu
văd, iar
după ce drumurile
i s-a trimis stăpînirii răspuns precum
cu putinţă să-i oprească pe
oameni
pe
la :

, Şi adecă de

,

Pe

la

Şi adecă de ce să nu pornească?

Pe

la dînşii nu era holeră. Porunca stăpînirii?

Stăpînirea nu cerea nimic de la dînşii : îi oprise numai

Stăpînirea nu cerea nimic de la

pentru că 'voia

pentru ' voia

şi treaba lor era

de

această

şi treaba lor era dacă voiesc ori nu să se împărtăşească

de

această binefacere.

Aşa-nţel egea toată lumea

Aşa-nţ'elegea toată lumea

oamenii au început să plece, slujbaşii satului, care

oamenii

erau şi ei tot oamen i ca

erau

şi ei

fost

lor.

lor.

ştiu , nici n-aud, nici nu văd, iar după ce drumurile

ştiu, nici n-aud,

s-au umplut, i s-a trimis stăpînirii răspuns precum

s-au umplut,

că, n-a

casele

c� n-a fost cu putinţă să-i oprească pe oameni pe la:

casele

m66'

www.dacoromanica.ro

5

5

10 10

5 5 10 10 Drumul de ţară de pe valea Crişului Alb , ajungînd despică-n doauă,

Drumul de ţară de pe valea Crişului Alb , ajungînd

despică-n

doauă, şi o parte din cete o ia prin Pincota spre mij­

în

Drumul de ţară de pe valea Crişului Alb, ajungînd

apropierea

apropierea

şesului,

şesului, la

la

Maghierat,

Maghierat,

se

se despi că-.n

din

cete o ia prin Pîncota spre mij-

în

doauă, şi o parte

locul şesului, iar alta apucă spre Şiria, ca să înain-

teze la Arad şi să treacă Mureşul în Banat .

Sosind la Şiria, cetele trec de-a curmezişa prin sat

şi se opresc in bătătura de la marginea Cîmpiei .

locul şesului, iar alta

teze

şi

la

Arad

apucă spre

Şiria, C)8. înain-

Banat.

şi să treacă Mureşul în

Sosind la Şiria, cetele trec de-a curmezişa prin sat

se

opresc

în bătătura de la

marginea Cîmpiei.

Aici e începutul .

Satul

Aici e

Satul

începutul.

se-ntinde

se-ntinde

la

la

de

dealuri. D in sus de sat locurile sunt presărate cu vii,

şi mai sus coasta e acoperită cu tîrşi , pe culmea plaiu­

într-un vîrf ieşit

inspre Cîmpie, cel mai înalt dintre toate, se ridică

lui

poalel e

poalele celui

celui din urmă

din

urmă şir de

şir

dealuri. Din sus de sat locurile sunt presărate cu vii,

şi mai sus

coasta e acoperită cu tîrşi, pe culmea plaiu-

lui se vede marginea pădurilor, iar într-un vîrf ieşit

se

vede

marginea

pădurilor , iar

înspre Cîmpie, cel mai înalt dintre toate, se ridică

zidurile părăsite ale Vilagăşului, o cetate veche, de

unde ochiul străbate toată Cimpia cit pătrunde zarea

zidurile părăsite ale Vilagăşului, o cetate veche, de

unde ochiul străbate toată Cîmpia cît pătrunde zarea

de

amurgul

serii şi mina drept· spre ţuguiul Vilagăşului, şi mina

aşa de

la

de

lumină .

lumină .

Iorgovan

Iorgovan

plecase

plecase

de

de

la

Curtici

Curtici

înspre

inspre

amurgul

serii şi mîna drept · spre

ţuguiul Vilagăşului, şi mîna

aşa de

iute fiindcă-I mina şi pe el ceva inainte.

iute . fiindcă-I mîna

pe

el

ceva

înainte.

15 15

şi . Iar ' Şofron se necăjea că Iorgovan mîna iute şi[-şi] zicea mereu: ."Ce-o
şi
.
Iar ' Şofron
se
necăjea că Iorgovan
mîna
iute şi[-şi] zicea mereu: ."Ce-o
fi
avind
de-i
neastîmpărat? !"
neastîmpărat
? 1"
In curînd apoi
Şofron departe-n urma sa.
Şofron departe-n urma sa.
faţa lui;
se iviră apoi unul
cite unul

20

20

25 25

.

o mogîldeaţă nemişcată.

Iorgovan mîna

.

30 30

Iar Şofron

se necăjea că

iute şi[-şi] zicea, mereu : "Ce-o fi avind de-i aşa de

aşa de

In curind apoi se inseră şi Iorgovan il lăsă pe

se inseră şi Iorgovan il lăsă pe

Dealurile se ridicau ca nişte ziduri întunecate în

faţa lui ; se iviră apoi unul cite unul şi focurile băieţi­

Dealurile se ridicau ca nişte ziduri întunecate în

şi focurile băieţi­

lor ieşiţi cu vitele la păşune, şi iar se vedea cetatea,

lor ieşiţi c u vitele la păşune, şi iar se vedea cetatea,

care acum stetea-n zarea roşiatică a unui foc mare ca

care acum stetea-n zarea roşiatică a unui foc mare ca

o mogîldeaţă nemişcată.

Era înspre miezul nopţii cînd el ieşi dintre holdele

din hotarul Şiriei şi apuca drumul cel mare.

Plecat cu gîndul de lungă călătorie in treburi

grele, el era dus cu gindul lui departe inainte, şi de

Era înspre miezul nopţii cînd el ieşi dintre holdele

lungă călătorie în treburi

din hotarul Şiriei şi apuca drumul cel mare.

Plecat

cu

gîndul

de

grele, el era dus cu gindul lui departe înainte, şi de

cîte

el era dus cu gindul lui departe înainte, şi de cîte cite ori vedea c�tatea înaintea

cite ori vedea c�tatea înaintea sa, îi era parcă n-a

incă şi iar mai indemna caii la pas iute. Insă

ori

vedea c~tatea înaintea

sa,

ii

era

parcă n-a

plecat încă şi iar mai indemna caii la pas iute. Insă

om

era

şi

el.

.

plecat

om era şi

caii , obosiţi şi ei,

deteră in

In cele din urmă incepu să moţăie, şi

In

cele

din

începu să moţăie, şi

urmă

caii, obosiţi şi ei,

deteră în pas

p as

simţind că li se slobod frînele, o

simţind că li

se

slobod

frinele , o

de

de tot.

tot .

domol

domol

35 35

40 40

Apropiindu-se de sat, el deodată se tre, din

Apropiindu-se de sat, el deodată se tre.zi din obo-

obo -

seala lui.

seala lui.

tre, din Apropiindu-se de sat, el deodată se tre.zi din obo- obo - seala lui. seala

167 i67

www.dacoromanica.ro

5

5

10

10

15 15

20

20

25

25

30

3 0

35

35

40

40

5.68 [68

îi păruse că aude aşa , din cînd în

zburdalnice:

cînd, cimpoi, şi ceteră , şi fluier , şi chiote zburdalnice:

c înd,

trecind acum un pod de peatră , i se iviră şi focurile

de la marginea satului,

de

iviră şi focurile

îndesuia prin zarea lor.

ca să vadă mai bine, apoi

strîns e

strînse

aceştia ,

îndesuia

cînd în

trecînd

lumea ce se

lumea ce se

De mult încă

De

mult

cimpoi,

acum

încă îi

păruse că aude

peatră, i

dimpreună

dimpreună

ca

aşa, din

şi ceteră, şi fluier,

un

pod

de

şi chiote

se

cu

cu

la marginea satului,

prin

zar ea

lor.

picioare,

El sări in picioare,

El

sări în

frînele

frînele

şi şi trase trase

cu

c u

să vadă mai

între

bine,

apoi

biciul

biciul între cai, iar aceştia,

cai , iar

nedeprinşi cu

se-ntinseră se-ntinseră drumului, drumului, încît încît oamenii oamenii de de pe pe la la focuri, focuri,

i

nedeprinş'i cu

b iciul , işi luară zăbalele în dinţi şi

biciul, îşi luară zăbalele în

dinţi şi i

speriaţi de goana lor, grăbiră din toate părţile să li

se

se

speriaţi de goana lor, grăbiră din

pună

Oprind caii,

pună în

in

drum.

drum.

Iorgovan

bilci

întreg,

şi tot

nu

se uita

era

bilci,

o oaste întreagă , şi tot nu era

erau pe cîţi flăcăi, pe

a

toate părţile să li

Oprind caii, Iorgovan se uita ameţit împregiur.

ameţit impregiur .

Lume, Lume, lume lume şi şi iar iar lume, lume, sute sute 'şi 'şi sute, sute, mii mii de de oameni, oameni,

bîlci

un bîlci întreg, şi tot nu era bîlci , fiindcă la bîlci

sunt sunt şi şi care, care, sunt sunt şi şi şetri, şetri, iar iar aici aici nu nu erau erau decît decît oameni oameni

vii,

erau pe ciţi flăcăi, pe atîte fete. Şi precum privea şi

să înţeleagă

gră-

alţii îndesuindu-se,

cei

cîntece, chiote şi vorbă, vorbă, vorbă, care le leagă

toate

toate

oaste, fiindcă aici

un

vii, o oaste întreagă, şi tot nu era oaste, fiindcă aici

fiind c ă la

atîte fete. Şi precum privea şi

el nu pute:a să înţeleagă

gră-

precum ascult

nimic: pe

nimic : pe

ici,

ici,

precum asculta din drum,

din drum, el nu pute:a

pe

colo,

cîte un

foc,

şi oameni,

pe colo, cite un foc, şi oameni,

mezi-grămezi , unii întinşi pe j os,

cei mai

mai

mezi-grămezi, unii întinşi pe jos, alţii îndesuindu-se,

mulţi jucînd - cimpoi , Iălltari, fluieraşi,

mulţi jucînd - cimpoi, lăutari, fluieraşi,

cîntece) chiote şi vorbă, vorbă, vorbă, care le leagă

şi le

şi le împreună în o

împreună în o singură bîjbîitură.

singură bijbîitură .

Iorgovan

Iorgovan

era

era

foarte

foarte

nenorocit.

nenorocit .

Plecase în

Plecase în cale lungă şi, plecat abia, se simţea

la sfîrşitul călătoriei. Ştiuse el că va găsi pădureni

la Şiria, dar că va găsi atit de mulţi încît să nu mai

mai

la

aibă nevoie de a merge mai departe, la asta nu s-a

gindit.

gîndit.

de a merge mai departe, la asta nu s-a

aibă nevoie

cale

lungă şi, plecat

abia,

se simţea

la sfîrşitul călătoriei. Ştiuse el

Şiria, dar

va

găsi atit

de

va găsi pădureni

mulţi încît

nu

să vadă

El sări din căruţă , desprin.se caii pe de lături şi

El sări din căruţă, desprin;8e caii

Dar acum

Dar

acum

era

era

vorba

vorba

să vadă ce

ce

era

era

de

pe

de văzut.

văzut .

de

lături şi

plecă spre mulţime.

plecă spre mulţime.

Oamenii

Oamenii

erau

erau

veseli,

veseli,

şi

şi Iorgovan îşi speriase

Iorgovan îşi speriase

găIăgiei repede-re-

deosebite.

deosebite.

somnul. Văzîndu-se dar în mijlocul găIăgiei repede-re-

somnul. Văzîndu-se dar în mij locul

pede

pede

ii

ii

trecură

trecură prin

prin

trei

minte trei

minte

gînduri

ginduri

"Bani

"Bani

ai?

ai?

Am .

Aici nu

Aici nu te cunoaşte nimeni şi nimeni nu te bagă în

Am.

te

cunoaşte nimeni

şi nimeni

nu

te

bagă în

seamă.

seamă.

Cine

Cine ştie dacă o să-ţi mai fie dat a vedea încă o

ştie dacă o

să-ţi mai

fie

dat

a vedea

încă o

dată un

dată un

şi acesta .

lucru ca şi acesta.

lucru

ca

www.dacoromanica.ro

5

5

10

10

15 15

20 20

25 25

30 30

35 35

40

40

o să-I trimit pe Şofron cu căruţele la vreun birt

o să-I trimit

pe Şofron cu căruţele la vreun birt

din sat si o să mă duc eu mai tîrziu ."

din

sat si

o să mă

duc eu mai tîrziu."

Căci ' erau aici multe pe care omul trebuie să le

Căci 'erau

ai c i multe pe care omul

trebuie le

Căci 'erau ai c i multe pe care omul trebuie să le ştie şi să le

ştie şi să le vadă.

ştie

le

s Cîţiva paşi de

şi

ă

vadă.

Cîţiva paşi de la drum el dete peste o grămadă

adunată împregiurul unui foc de vreascuri. Unii

şedeau pe j os, iar alţii steteau în picioare, dar toţi

ascultau neclintiţi cîntecul unui moşneag ce şedea pe

un fedeleş de lingă foc. Era cintecul lui Novac. Iorgo-

van îl mai auzise, par' insă că nu tot astfel,

necăjea că nu poate să-I audă destul de bine în găIă­

se

la drum el dete peste o grămadă

ad unată împregiurul unui foc de vreascuri. Unii

şedeau pe

jos, iar alţii steteau in picioare, dar toţi

ascultau neclintiţi cîntecul unui moşneag ce şedea pe

un fedeleş de lîngă foc. Era cintecul lui Novac. Iorgo-

van

îl

m ai

auzise,

par'

însă că nu

tot astfel,

şi

şi

se

necăjea că nu

poate să-I audă destul de bine în găIă­

jia

jia

na, iar un flăcău de cei cu gura spartă luase cinci fete

şi le juca . Lumea adunată impregiurul lor izbucnea

la toată şotia lui în hohote şi iar se stăpînea , ca nu

cumva să-i scape

Iorgovan, auzind chiotul şi hohotele, se-ntoarse

în călcîi , apoi tresări, rămase o clipă nemişcat şi se

dete cîţiva paşi înapoi.

li trecuse ca o săgeată prin inimă : una dintre cele

cinci

cea

cea

mare.

mare.

In dosul lui un fluieraş şi un lăutar cîntau

In

dosul lui un fluieraş şi un lăutar cintau Ardelea-

Ardelea­

na, iar un fl ăcă u de

cei cu gura spartă luase cinci fete

şi le juca. Lumea adunată impregiurul lor izbucnea

la toată şotia lui

in hohote

şi iar

se stăpinea, ca nu

vorbă pe neauzite .

cumva să-i scape vreo vorbă pe neauzite.

vreo

Iorgovan, auzind chiotul şi hohotele, se-ntoarse

in că lcîi, apoi

tresări, rămase o

clipă nemişcat şi se

dete cîţiva paşi înapoi.

Ii trecuse ca o săgeată prin inimă: una dintre cele

cin ci

fete era Simina.

fete

era

Simina.

Nu ! nu era Simina ; era numai o pădureancă, o

Nu! nu era Simina; era numai o pădureancă, o

fată , şi pădurencele

nopţii seamănă unele cu altele.

fat ă, şi pădurencele şi fetele mai

nopţii seamănă unele cu altele.

şi fetele mai ales pe la miezul

ales pe la miezul

Dar dacă nu era Simina, putea să fie, era un lucru

firesc să fie.

Trecuseră luni de zile de cind n-o mai văzuse în

gindul lui : ştia numai c-a văzut-o, ştia cum fusese,

dar nu mai simţise acreala de care i-a fost cuprins

tot sufletul în timpul cît a stat dînsa la Curtici ;· acum,

dimpreună cu oamenii de la păduri i se ivi şi chipul

Pădurencii , şi simţămîntul de acreală, nu

acreală, ca şi acreala vinului stătut de fiert şi incă

amărîciune,

Dar dacă nu era Simina, putea fie, era un lucru

fie.

de cind n-o mai văzuse în

firesc

Trecuseră luni de zile

gindul lui: ştia numai c-a văzut-o, ştia cum fusese,

dar nu mai simţise acreala de care i-a fost cuprins

tot sufletul in timpul cît a stat dinsa la Curtici ;·acum,

dimpreună c u

oamenii

de

la

păduri i

se

ivi şi chipul

Pădurencii, şi simţămîntul de acreală, nu amărîciune,

acreală, ca

şi acreala vinului

stătut de fiert şi încă

nelimpezit. Cît a stat dînsa la Curtici , zimbet în faţa

lui nu s-a ivit, mîncarea lui n-a fost mîncare şi somnul

lui n-a fost somn, şi totuşi de cite ori era vorba de

plecarea ei, îi venea să răcnească şi-şi infigea ghiarele

in şolduri . Era grozav lucru cînd vrei să nu voieşti

ce vrei şi simţi că nu poţi voi nimic, ci te duce altul

nelimpezit. Cît a stat dînsa la Curtici, zimbet în faţa

lui nu s-a ivit,

mîncarea lui n-a fost mincare şi somnul

lui n-a fost

somn, şi totuşi de

cite ori era vorba de

ple care a ei, ii

venea să răcnească şi-şi infigea ghiarele

in şolduri. Era grozav lucru cînd vrei nu voieşti

ce vrei şi s imţi că nu

poţi voi nimic, ci te duce altul

www.dacoromanica.ro

(69 169

după cum te poate.

Iorgovan

şi

acum .

acum.

după cum te poate. Şi lucrul ăsta grozav îl simţea

Iorgovan

lucrul

ăsta grozav îl simţea

Şi

şi Tremura in tot trupul. Tremura in tot trupul . N-ar N-ar fi fi voit
şi
Tremura in tot trupul.
Tremura in tot
trupul .
N-ar
N-ar
fi
fi voit
voit
să deie
să deie faţă
faţă cu
cu dînsa,
dînsa,
dar voia s-o
dar voia s-o
5 5
vadă, s-o găsească, să afle dacă e aici ori nu , pentz:u
vadă, s-o
găsească, să afle
dacă e aici
ori nu, pentru
ca nu cumva să-I zărească ea pe el şi să se lege de
ca
nu
cumva
să-I zărească ea
pe
el
şi
se
lege
de
dinsul . Şi fiindcă sufletul ii era plin
dinsul.
Şi fiindcă sufletul ii era plin de dinsa, oriunde
de dinsa, oriunde
se uita, tot pe dinsa o vedea, şi de cite ori se-ncredinţa
se uita, tot pe dînsa o vedea, şi de cite ori se-ncredinţa
că tot nu e dinsa, iar o vedea in altă parte.
că tot
nu
e dinsa, iar o vedea in altă parte.
10 10
Trecuse-n lung şi-n lat, in cruciş şi-n Q.urmeziş,
Trecuse-n lung
şi-n
lat,
in
cruciş şi-n Q,urmeziş,
mergînd la început ingrijat şi fricos şi apoi mai iute
mergind la inceput ingrijat şi fricos şi apoi mai iute
şi tot mai iute, dind cu cotul la dreapta şi la stinga
şi tot
mai iute, dind cu cotul la dreapta şi la stinga
'şi virindu-şi mereu capul printre oameni.
' şi virindu-şi mereu capul printre oameni .
- -
Pe
Pe
cine
cine
cauţi,. cîmpiene? ' il
cauţi , cîmpiene?'il
intrebă un flăcău.
întrebă
un
flăcău .
15 15
Iorgovan rămase incremenit.
Iorgovan rămase incremenit .
. .
- Eu? pe nimeni, răspunse el . Am. venit şi eu să
-
Eu?
pe
nimeni,
răspunse el. Am
venit
şi eu să
văd.
văd.
.
Se
Se
dăduse de
dăduse de
gol ,
gol, se
se
făcuse de
făcuse de ruşine, îşi arătase
ruşine, îşi arătase
slăbiciunea.
slăbiciunea.
20 20
Dar de unde-l cunoştea pădureanul?
Dar de unde-l cunoştea păd.ureanul?
·De unde? De pe port
·De unde?
De pe port 1
1
- -
Dar
Dar
prost
prost
mai sunt 1 strigă el .
mai
sunt 1 strigă
el.
; Fieşţecare s.at are portul lu.i : n-avea decit să caute
" Fieştecare s.at
are portul lui: n-avea decit să caute
un
un . zimbran, pentru
zimbran, pentru ca să afle de la el dacă Simina
ca
să afle
de la
el
dacă Simina
25 25
este ori nu aici.
este
ori
nu
aici.
.
.
. .
Nu era Simina şi nici nu
Nu era
Simina
şj nici
nu
era
era vorba să vie .
vorba,
să vie.
Nu
Nu
era , ştia
era,
ştia că nu
că nu
poate să fie,
poate
să fie,
dar el,. cu toate
dar
el, cu
toate
'aceste, o vedea mereu : se uitase parcă prea cu dinadins
'aceste, o vedea mereu: se uitase parcă prea cu dinadins
in soare şi ii 8căpărau ochii .
in
soare
şi ii
scăpărau ochii.
30 30
In
In zadar 1 O Simină, o pădureancă era pe lumea
zadar 1 O Simină, o pădureancă era pe lumea
.
aceasta,
aceasta,
şi de aceasta
şi de aceasta
el·nu
el . nu
putea
putea scăpa:: se temuse că
scăpa: : se temuse
o va găsi aici, iar
o
va
găsi aici,
iar
acum, 'după
acum, 'după ce
ce ştia că nu
ştia că nu
o poate
o poate
găsi, era nemingiiat şi-i venea să plece drept la Zimbru .
găsi, era nemingiiat şi-i venea să plece drept la Zimbru.
Şofron, găsind căruţa-n drum , s-a năcăjit că Iorgo-
Şofron, găsind căruţa-n drum, s-a năcăjit că Iorgo-
35 35
van a lăsat caii plini de spumă iri răcoarea nopţii;
van
a
lăsat caii
plini de spumă îri răcoar·ea nopţii;
· a
a dus apoi căruţele . la birt, le-a dat yailor nutreţ şi
dus
apoi
căruţele . la
birt, le-a dat yailor nutreţ şi
s-a intors şi el in bătătura de la marginea satului.
s-a intors
şi el
in bătătura de la marginea satului.
- Ei, ce zici! ? cum iţi place !? întrebă, trezit şi
-
Ei,
ce zici!? cum îţi place!? intrebă, trezit şi

�o

40

el

el

din somn.

- Mai ştiu şi eu l? ii răspunse IorgovaD#

din

somn.

- Mai ştiu şi eu l? ii răspunse IorgovaD# din somn. - Mai ştiu şi eu

- Mai ştiu şi eu l? ii

răspunse Iorgovan ·.

170 170·

www.dacoromanica.ro

5 5

1 10 0

1 15 5

20 20

25 25

30 30

35 35

Prea ji păreau molateci pădurenii. Erau veseli, nu-i

jucau ,

ă

chiuiau ,

chiuiau,

rîdeau, rîdeau , dar dar fire, ca să-I ieie . , . . vadră de
rîdeau,
rîdeau ,
dar
dar
fire,
ca
să-I ieie
.
,
. .
vadră de
vinI
.
Iar tovarăşi -
hupa-ţupa ,
hop
I
rău
ameţit .
.
i
.!
!
'
III III
'1
:J
de
treizeci
de
ani,
de mai
mulţi ani
erau
pline,
.
.
'
vorbă , îşi zise
vorbă, îşi zise

şi pe i eI

Iorgovan ar fi

din

Prea îi păreau molateci pădurenii . Erau veseli, nu-i

Iorgovan ar fi

vorbă, jucau ,

vorbă ,

voit

voit să-i vadă ieşiţi din fire, ca să-I ieie şi pe ieI din

minte.

să-i vad ă ieşiţi din

minte.

poate.

poate.

tea!

Degeaba! veselie adevărată fără de vin nu se

Degeaba!

veselie

adevărată fără de vin nu

se

- -

Haid' facem noi una, încît să-i meargă ves-

strigă el. Ad-o

Tovarăşi o ,. să ne

noi.

vedre putea feciorul lui

lui

Haid' să facem noi una, încît să-i meargă ves­

ne

tea! strigă el . Ad-o vadră de vin I Tovarăşi o, ,să

găsim

găsim noi.

O vadră , doauă , multe

O vadră, doauă, multe vedre putea feciorul

tovarăşi .

găsesc tovarăşi.

Busuioc dacă voia. Iar tovarăşi - slavă Domnului !

Busuioc

da că voia.

slavă Domnului!

- -

se

se

găsesc

In amurgul zilei flăcăii frămintau pămîntul . , iară

In amurgul zilei flăcăii frămîntau pămîntul, iară

Iorgovan şedea pe fedeluşul de lingă focul de vreascuri ,

Iorgovan şedea pe fedeluşul de lîngă focul

de vreascuri,

bătea din palme şi striga mereu :

bătea din palme şi striga mereu:

- -

Hupa-ţupa,

Hupa-ţupa, hupa-ţupa, hop I

Abia o dată , de doauă ori atinsese bocala cu vin ,

Abia o dată, de doauă ori atinsese bocala cu vin,

era

era

însă

ameţit ,

însă ameţit, rău ameţit.

Deodată ochii i se umplură de lacrămi.

'- Nu

Deodată ochii i se umplură de lacrămi.

mai

'- Nu mai vreau I strigă el indirjit, apoi se ridică

vreau I strigă el indirj it , apoi se ridică

se ridică vreau I strigă el indirj it , apoi se ridică ŞI ŞI o o

ŞI

ŞI

o

o

lu

luă

spre sat .

spre

sat.

Şofron , om

Şofron, om

c� de treizeci de ani, fusese cătană

c~

fusese · cătană

împărătească şi era de mai mulţi ani acum slugă cu

împăr ă tească şi era

acum slugă cu

simbrie, ştia dar ce este datoria şi porunca stăpînului.

simbrie , ştia dar

ce este datoria şi porunca stăpînului.

Cită vreme vedrele erau pline, şi-a făcut. şi el

Cîtă vreme

vedrele

şi-a făcut : şi el

parte cuvenită din ele, iară partea lui era mare. Toc­

mai mătăhală nu era Şofron ; te uitai, i-llsă: la el şi

simţeai că nici cu parul , nici' cu păharul nu-l poţi

doborî . Inalt nu

nos, lat in umeri şi greu în tot trupul, un'

parte cuvenită din ele, iară partea lui era mare. Toc-

mai mătăhală nu era Şofron; te uitai . însă , la el şi

simţeai că nici

cu parul, nici' cu păharul nu-l poţi

era afară din seamăn, era insă:doIă­

dobori. Inalt nu era afară din seamăn, era insă>ciolă­

nos, lat in umeri şi greu in tot trupul, ' un ' om care

01J:!. care

duce la tăvăleală. Cu toate aceste, întorcîndu-se la

duce la tăvăleală . Cu toate aceste, întorcîndu-se la

birt, pămîntul i se legăna sub picioare şi drumul de

birt, pămîntul i se legăna sub picioare şi drumul de

ţară ii era prea îngust

ţară ii era prea îngust. '

Ajuns la uşa graj dului, el se opri." şi-şi adună toate

Ajuns ]a uşa grajdului, el se oprLşi-şi adună toate

puterile ca să steie drept.

puterile ca steie drept.

"Sunt ameţit, nu-i

"Sunt ameţit, nu-i

el, rău ,a.m.eţit;

el, rău .ameţit;

dar beat nu sunt . BusuiQC e om cinstit, Iorgoyan e

dar beat nu sunt. Busuioc e om cinstit, Iorgoyan e

171 171

www.dacoromanica.ro

5

5

10 10

15

15

20

20

25

25

30 30

35

35

40 40

băiat de

bună. Ei

Tot

băiat de treabă, jupîneasa Vica e bună şi ea, de tot

bună. Ei I şi ce-i mai departe I? Prea puţin îmi pasă 1

Tot mă-nsor

treabă, jupîneasa

1 şi ce-i

la

mai

Vica

e bună

Prea

şi ea,

de tot

pasă 1

departe I?

puţin îmi

mă-nsor la

toamnă 1"

toamnă 1"

Şi putea Şofron să se

Şi

putea Şofron să se insoare. Avea bănişori daţi

casă în Curtici .

însoare. Avea bănişori daţi

loc

de

cu împrumutare , avea un loc de casă în Curtici.

cu

avea

un

imprumutare,

Intrase slugă la Busuioc pentru ca să şi-l cîştige naş :

Intrase slugă la Busuioc pentru ca să şi-l cîştige naş:

teate erau gata; numai nevasta mai lipsea. Iar acum,

teate

erau

gata ;

nevasta

acum,

numai

mai

lipsea . Iar

nu era beat Şofron , era însă ameţit şi ar fi voit să

aibă nevastă, ca să poată săruta pe cineva. Aşa era el

cind era ameţit : îi era dragă lumea toată.

nu era beat Şofron, era însă ameţit şi ar fi voit

aibă nevastă, ca

să poată săruta pe

cineva. Aşa era el

cînd era ameţit: ii era dragă lumea toată.

- Bună

- Bună să-ţi fie inima I răspunse tot el, deoarece

îi puteau

- Dar fin mai aveţi d-voastre?

-

- Bun I bun I zise el iar, încredinţîndu-se că este

-

-

Bună dimineaţa 1 zise

Bună

cărora le

dimineaţa I zise el intrînd în grajd.

el intrînd în grajd.

să-ţi fie

inima 1 răspunse tot

zisese

"bună

el, deoarece

caii, cărora le zisese "bună dimineaţa", nu îi puteau

răspunde.

răspunde.

-

Dar fin mai aveţi d-voastre?

-

-

Ia

Ia

vino, mă rog, şi te uită !

vino,

rog,

şi te

uită 1

Bun 1 bun 1 zise

el iar, încredinţîndu-se că este

caii,

dimineaţa" , nu

fîn.

fîn.

- Da,

-

Da,

bun I

bun!

lui

şi nu

Şofron îşi încreţi sprincenele, il apucă de urechi

rnsă Vu lp oiu , unul

tnsă Vulpoiu, unul

gînditor

dintre caii

dintre caii

de la căruţa

de la căruţa

lui

I orgovan , stetea

Iorgovan,

stetea gînditor şi nu mînca.

mînca .

Şofron îşi încreţi sprîncenele,

îl apucă de urechi

şi-l

şi-l ţuţură, apoi

ţuţură,

apoi

se

se

dete

dete

inapoi

înapoi

şi grăi:

şi

grăi:

Şofroane I lasă I

de somn ;

-

-

pui

Şofroane 1 lasă 1 nu te

nu te necăji 1 culcă-te să tragi

te fure

necăji! culcă-te să tragi

te fure

un pui de somn;

un

dar bagă de seamă să nu

dar

bagă de

seamă să nu

somnul , Şofroane, că e ziuă, Şofroane, şi ai treabă,

Şofroane 1

Culcat

prag , el

în curînd

somnul, Şofroane, că e

Şofroane!

ziuă, Şofroane, şi ai

vis .

capul

treabă,

Culcat apoi în uşa grajdului, cu capul pe prag, el

cu

pe

apoi în uşa graj dului,

zîmbi

prin

în curînd începu a zîmbi prin vis.

începu

a

ca

Cînd se albea de ziuă, el sări sprinten în picioare

ca să adape caii

ivea din dosul dealurilor, el se-ntorcea in bătătura

şi să-i ţesele, iară cînd soarele se

Cînd se albea de ziuă, el sări sprinten în picioare

adape

caii

şi să-i ţesele, iară cînd

soarele se

el se-ntorcea in bătătura

ivea din dosul dealurilor,

de la marginea satului, ca să vadă ce-i şi cum şi să-i

poată da stăpînului său răspuns pe cînd se va scula.

pădurean şi el, ştia să vorbească cu pădu-

renii, tocmai de aceea însă în curind simţi că anevoia

se

Nici nu voiau pădurenii să steie de vorbă cu dînsul .

Cei mai mulţi ziceau că nu rămîn pe aici , ci trec in

Bănat, unde ziua se plăteşte mai bine . Alţii îl aminau

pe mîne, pe pomine, zicînd că nu ştiu încă cum se

de la marginea satului, ca să vadă ce-i şi cum şi să-i

poată da stăpînului său răspuns pe