2G

Structura unei reele GSM este destul de complicat. n principiu, exist trei elemente
principale: Base Station Subsystem (BSS), Network an Switching Subsystem (NSS)i GPRS
Core Network. Base Station Subsystem este acea component care permite conectarea telefoanelor
mobile la centrala de telefonie mobil. Ea este format din staiile GSM pe care le vedem la tot
pasul n zilele noastre i care sunt numite Base Transceiver Station (BTS), precum i din unitile
de control pentru staii (BSC). Staiile GSM sunt de obicei dotate cu antene unidirecionale. Zona
de acoperire din jurul unei staii/celule GSM este mprit radial n sectoare, pentru fiecare din ele
fiind repartizat una sau dou antene. Un tip comun de sectorizare este cea de tip trifoi, cu trei
sectoare de 120o fiecare.

O unitate de control pentru staii (BSC) controleaz de obicei zeci sau sute de antene,
direcionnd traficul ctre NSS. ntr-o reea GSM exist mai multe BSC-uri regionale care
concentreaz conexiunile dintr-o anumit zon i le transmite ctre MSC, o component a NSS. BSC
este considerat cea mai robust component a unei reele GSM, fiind dotat cu sisteme
redundante pentru a asigura funcionarea continu a reelei.
Network Switching Subsystem (NSS) este acea component a unei reele GSM similar cucentrala
telefonic a unei reele de telefonie fix. Ea realizeaz managementul convorbirilor din reea i
asigur interconectivitatea cu alte reele de telefonie mobil sau fix. Cea mai important
component a NSS este Mobile Switching Center (MSC). Aceasta este responsabil n principal
cu direcionarea apelurilor i a SMS-urilor. De asemenea, prin intermediul MSC-ului, un utilizator
din reeau GSM poate contacta un utilizator de telefonie fix. GPRS sau General Packet Radio
Service este un serviciu de telefonie mobil pentru transmisia de date, bazat pe trunchierea fluxului
de date n pachete. GPRS Core Network, cea de-a treia component a unei reele GSM, este
responsabil cu managementul acestui serviciu de date.

Majoritatea reelelor GSM opereaz n benzile de frecven de 900 MHz i 1800 MHz. n unele
ri, cum ar fi Statele Unite i Canada, sunt folosite i benzile de 850 MHz i 1900 MHz. n
banda GSM-900, spre exemplu, telefonul folosete frecvenele 890-915 MHz pentru a
transmite ctre staie i primetede la ea pe frecvenele 935-960 MHz, fiind create astfel 124 de
canale radio. Folosind tehnica multiplexrii n timp, fiecare canal radio permite transmiterea a opt
pachete de voce la calitate standard (full rate) sau 16 pachetela calitatea njumtit (half rate).
Cele dou codec-uri folosite iniial, care comprim semnalul audio, aveau rata de compresie de 13
kbps (full rate) i respectiv 5,6 kbps (half rate). n 1997, rata de compresie full rate a fost
mbuntit la 12.2 kbps cu un codec nou. n final s-a fcut trecerea la codec-ul cu rat
variabil AMR-Narrowband care ofer o calitate foarte bun a sunetului i este rezistent la
interferene.
Tehnologia folosit de reelele GSM pentru comunicare se numete TDMA (time division multiple
acces) i i trage numele de la tehnica multiplexrii n timp de care am vorbit mai sus. Atunci cnd
se realizeaz un apel, un canal cu limea de 30 kHz este alocat conexiunii. Timpul de
transmisie/recepie este mprit n diviziunii de 6,7 mscare sunt la rndul lor mprite n trei.
Datorit faptului c transmisia este digital, fieacare conversaie ocup doaro treime din band, n
comparaie cu reelele analogice care o ocupau n ntregime. Reelele GSM sunt de tip fullduplex deoarece este folosit o frecven pentru semnalul transmis i alta pentru semnalul
primit.

Atunci cnd telefonul mobil este pornit, el recepioneaz pe un canal de control un cod SID(System
Identification Code). Acesta este un numr unic de cinci cifre, specific fiecrei reele GSM. Dac
pe canalul de control nu este recepionat niciun semnal, atunci terminalul mobil informeaz
utilizatorul c se afl n afara ariei de acoperire. Codul SID recepionat estecomparat cu cel de pe
SIM sau din telefon (dac este blocat ntr-o reea) i atunci cnd ele coinicid, telefonul se
conecteaz la reea. Aceast conectare implic nregistrarea numrului de telefon ntr-o baz de
date zonal a unei uniti Mobile Switching Center (MSC). n acest fel, atunci cnd este nregistrat
o cerere de apel pentru un anumit numr de telefon, reeaua tie ctre ce staie sau celul s
direcioneze apelul.

Atunci cnd este primit un apel, staia local seteaz o pereche de frecvene i le comunic
telefonului pe canalul de control. n momentul n care telefonul i staia stabilesc conexiunea pe cele
dou frecvene, apelul este activat. MSC-ul, prin intermediul canalului de control, menine o
monitorizare constant a semnalului staiilor n a cror arie de acoperire se afl telefonul. Dac n
timpul apelului utilizatorul se apropie de limita ariei celulei GSM la care este conectat, MSC-ul va
transmite unei alte celule apropiate comanda de a prelua apelul i va transmite terminalului noile
frecvene de operare. Tot acest canal de control este folosit n situaiile speciale cnd este
necesar localizarea telefonului mobil.
Atunci cnd telefonul iese din aria de acoperire a provider-ului de telefonie mobil, va face shimb
de SID-uri cu reeaua pe care o detecteaz. Aceast reea va verifica dac reeua din care a provenit
terminalul se afl ntre cele cu care are un contract de roaming i va autentifica sau nu telefonul.
Aceste aciuni au loc doar n cteva secunde i uneori apelurile sunt meninute chiar i atunci cnd se
face trecerea de la o reea la alta.

2G se refer la a doua generaie de reelele de telefonie mobil. Cea lansat n 1991 n Finlanda de
Radiolinja
este
considerat prima
reea
2G,
ea
fiind
n
totalitate digital.
Reelele analogice anterioare sunt considerate de tip 1G. n funcie de tehnologiile folosite, reelele
2G se mpart n cele bazate pe TDMA i cele bazate pe CDMA. Acestea din urm sunt folosite n
special n Statele Unite i n Asia.
Reelele de tip 2.5G sunt considerate cele de tip 2G care ofer servicii de date la vitez mai mare
de transfer, cum ar fi GPRS (56-114 kbps). Protocolul EDGE este considerat i el ca fiind specific
reelelor 2.5G, n ciuda vitezei de transfer de patru ori mai mare dect cea oferit de GPRS. Teoretic,
prin EDGE se poate atinge o rat de transfer de 473 kbps, dar n practic ea ajunge la
aproximativ 237 kbps (29 kB/s).
Cea de-a treia generaie de reele GSM, cele 3G, au fost create din dorina de a permite transferul
de date la viteze i mai mari. Folosind protocoalele High Speed Packet Acces(HSPA) se pot obine
teoretic pn la 14.4 Mbps (1.8 MB/s). Actualele implementri ale tehnologiei HSDPA (High Speed
Downlink Packet Acces) permit o vitez maxim de 7.2 Mbps, ns doar 21% din reelele 3G
comerciale actuale o suport. Celelalte sunt limitate la 3.6 Mbps. n ara noastr,
providerii Orange i Vodafone ofer acoperire 3G n oraele reedin de jude i n alte localiti i
zone importante.
Tehnologia UMTS (Universal Mobile Telecommunications System) despre care se vorbete de ceva
timp face parte din sfera 3G i va fi folosit pentru dezvoltarea reelelor 4G.
Eacombin tehnologiile GSM pentru serviciile de voce cu cele pentru trasfer rapid de date, cum ar
fi W-CDMA. Frecvenele folosite sunt n benzile de 1885-2025 MHz pentru datele de la telefon la
celul i 2110-2200
MHz pentru
cele n
sens
invers.
n
ara
noastr,
provideriiOrange i Digi.Mobil au implementat reele UMTS. Telefonul iPhone 3G, spre exemplu,
dispune de un chipset tri-band 850/1900/2100 MHz care-i permite s funcioneze n aproape toate
rile unde se gsesc reele UMTS.

Aa cum fiecare generaie de reele de telefonie mobil a dus la schimbarea total a infrastructurii
i a terminalelor, reelele 4G vor fi create pentru a le nlocui pe cele de tip 3G.
Printre obiectivele care se doresc a fi atinse se numr o vitez de transfer de 100 Mbps (12.5
MB/s) pentru utilizatorii aflai n micare i de pn la 1 Gbps (125 MB/s)pentru cei staionari. De
asemenea se dorete obinerea unei i mai bune eficiene spectrale(o rat de transfer ct mai mare
per unitate de frecven; bits/s/Hz) i un numr ct mai mare de utilzatori conectai la o celul.
Aplicaiile ce se doresc a fi implemetate suntvideo chat-ul, televiziunea mobil, vizionarea
coninutului video HD i Digital Video Broadcasting (DVB). Organizaiile internaionale care
lucreaz la standardizarea tehnologiilor 4G apreciaz c ele vor fi implementate n reele
comerciale ntre 2012 i 2015.

MS = Mobile Station telefonul mobil

BTS = Base Transceiver Station transmite/primeste apeluri de la Mobile Station
BSC = Base Station Controller controleaza resursele radio si semnalizarile la nivelul BTS-ului
(frecvente, canale s.a.)
MSC = Mobile Switching Center reprezinta centrala de comutatie pentru apelurile ce au loc atat in
cadrul retelei, cat si pentru cele care ies din retea
VLR = Visitor Location Register echipamentul ce contine informatii despre abonatii inscrisi temporar
in zona deservita de un anume MSC

 HLR = Home Location Register baza de date cu profilul fiecarui abonat

AuC = Authentication Center baza de date cu permisiunile si restrictiile unui abonat (de exemplu,
daca are sau nu voie sa initieze un apel)
EIR = Equipment Identification Register baza de date cu anumite echipamente ce sunt
restrictionate/interzise in retea.

FDMA (Frequency Division Multiple Access)

Tehnica de acces multiplu cu divizare n frecven, FDMA, mparte banda total de frecven alocat
sistemului ntr-un numr de subbenzi sau canale, care nu se suprapun ntre ele, fiecrui utilizator
alocndu-i-se un canal. [9] Metoda de acces FDMA este prezentat n figura 1.1. [1]

Notnd cu B banda total i cu b banda canalului frecvenial, fr a ine cont de benzile de gard dintre
utilizatorii adiaceni, numrul total de utilizatori care pot accesa i utiliza resursele din sistem este N=B/b.
[1]
Tehnica de acces multiplu cu diviziune n frecven FDMA aloc fiecrui utilizator cte un canal (n spe
o frecven purttoare i o band de frecvene), la cererea acestuia. Pe toata durata convorbirii, acest canal
este folosit doar de utilizatorul cruia i-a fost alocat. [4] Principalele caracteristici ale sistemelor FDMA
sunt: fiecare canal FDMA este folosit la un moment dat de un singur utilizator; n cazul n care
utilizatorul cruia i-a fost alocat canalul face o pauz n N b B 1 2 Frecven Timp Fig. 1.1. Accesul cu
divizare n frecven FDMA. 5 convorbire, canalul, dei nu este utilizat, nu poate fi alocat altui utilizator
pentru a permite creterea capacitii sistemului; [10] dup ce un anumit canal este alocat unui utilizator,
att staia mobil, ct i cea de baz pot transmite mesaje simultan i continuu; [2] banda unui canal
FDMA este relativ redus (n general 30 kHz) i reprezint banda necesar unui utilizator individual;
sistemele FDMA sunt deci implementate ca sisteme de band ngust; [11] rata de transmisie fiind
relativ redus, perioada de simbol este mai mare dect ntrzierile de propagare datorate canalului; aceasta
face ca nivelul interferenei intersimbol s fie redus, nefiind necesar folosirea unui sistem de egalizare
sofisticat; [3, 11] complexitatea sistemelor FDMA este, n general, mai redus dect a sistemelor TDMA
din punct de vedere al necesarului de procesare a semnalului transmis; [10] deoarece tehnica FDMA
suport o transmisie continu, nu este necesar transmisia unui numr att de mare de bii pentru
semnalizri ale sistemului (de exemplu, sincronizare sau mprire n cadre) ca n cazul TDMA; [3, 11]
costurile necesare implementrii sistemelor FDMA sunt mai mari dect n cazul celor de tip TDMA,

deoarece folosirea unui canal de ctre un singur utilizator la un moment dat nu conduce la o utilizare
judicioas a resurselor; n plus, pe de o parte este necesar utilizarea unor filtre trece band complicate i
scumpe pentru a micora puterea radiat n afara benzii, iar pe de alt parte, att staiile de baz ct i cele
mobile trebuie s utilizeze circuite duplexoare, deoarece att emitorul ct i receptorul opereaz n
acelai timp. Acesta duce, de asemenea, la o cretere a costului echipamentelor.
TDMA (Time Division Multiple Access)
TDMA (Time Division Multiple Access) este o tehnologie de transmisie digital, ce permite tuturor
utilizatorilor s foloseasc aceeai frecven, fr interferen, alocndu-li-se cte un interval temporal n
fiecare canal. [13] Sistemul TDMA divide spectrul radio n intervale temporale i fiecrui utilizator i se
permite s transmit sau s recepioneze mesaje n intervalul ce i este alocat n mod ciclic. [9, 10] n
TDMA, timpul este divizat n cadre temporale de durat egal (time frames) i fiecare cadru, la rndul lui,
este divizat ntr-un numr fix de intervale temporale (time slots). De asemenea, intervalele temporale sunt
de durat egal. Tehnica de acces multiplu cu diviziune n timp este prezentat n figura 1.2.

Fiecrui utilizator i este alocat un interval temporal i aceast alocare este rezervat pentru utilizatorul
respectiv n toate cadrele temporale ce se succed secvenial. Prin urmare, capacitatea canalului este
divizat n mod egal ntre toi utilizatorii. Notnd cu n numrul de intervale temporale dintr-un cadru,
numrul total de utilizatori care pot accesa i utiliza resursele este N=n. Volumul de trafic transmis ntr-un
interval temporal dintr-un cadru trebuie s fie suficient pentru orice utilizator din sistem. [1, 15]
Transmisia pe canal este discontinu, fiind fcut sub form de pachete (burst). Modalitatea de a
transmite datele de la un anumit utilizator este aceea de a le pstra ntr-un buffer i apoi de a le transmite
cu o rat de N ori mai mare pe durata slotului alocat utilizatorului respectiv. [2, 12] Fig. 1.2. Accesul cu
divizare n timp TDMA B Cadrul 1 Cadrul 2 Timp Interval temporal 123 4 n 1 2 3 4 n Frecven 7
1.3.1.2.1. Caracteristicile i parametrii sistemelor TDMA Principalele caracteristici ale sistemelor TDMA
sunt: sistemele TDMA folosesc o singur frecven purttoare, respectiv o singur band de frecvene,
fiecrui utilizator fiindu-i alocat un slot temporal. [10] numrul de sloturi pe fiecare cadru depinde de
tehnologia de realizare, tipul de modulaie folosit, banda de frecvene alocat, etc.; [2] datorit faptului
c transmisia datelor n sistemele de tip TDMA se face n pachete, nu n mod continuu, consumul bateriei
staiei mobile este redus, deoarece utilizatorul transmite date doar pe durata slotului alocat; [10]
trasmisia n pachete face ca procesul de transfer al convorbirii de la o celul la alta (handover) s fie mai
uor; staia mobil, n perioada de inactivitate, poate efectua msurtorile necesare pentru a determina
staia de baz cea mai apropiat; [10] de asemenea, TDMA permite monitorizarea puterii semnalului i a
probabilitii de eroare la recepie pe fiecare cadru; [2] deoarece un utilizator folosete sloturi temporale
diferite pentru transmisie i recepie nu este necesar folosirea duplexoarelor n modul TDD, iar n modul
FDD se poate folosi un simplu comutator ntre emitor i receptor; [2, 10] deoarece rata de transmisie a
datelor n TDMA este, n general, ridicat, n comparaie cu FDMA, este necesar utilizarea la recepie a

unui sistem de egalizare adaptiv, pentru a combate efectele canalului de comunicaie; [10] n TDMA este
necesar transmiterea unui numr relative ridicat de bii de sincronizare deoarece transmisia datelor se
face n pachete, deci receptorul trebuie s se sincronizeze la sosirea fiecrui pachet de date; n plus este
necesar introducerea unui numr de bii de gard pentru a evita suprapunerea sloturilor provenite de la
utilizatori diferii; din aceasta cauz informaia suplimentar ce trebuie transmis odat cu informaia util
este mult mai mare n cazul sistemelor TDMA comparative cu cele FDMA; [2, 3] n TDMA se poate
aloca un numr diferit de sloturi utilizatorilor, deci cantitatea de date transmis poate fi modificat n
funcie de necesarul impus de utilizator; [2, 3] TDMA permite utilizarea unor domenii largi de rate de
transmisie, n general multipli ntregi ai ratei de multiplexare (rata cu care se face comutarea de la un
utilizator la altul), deci se pot utiliza o gam larg de procedee i tehnici de codare cu rate de bit diferite
deci i cantiti diferite; n acest fel preul poate fi ales de utilizator n funcie de calitaile impuse
aplicaiei; [2, 13] sistemele TDMA pot fi realizate complet n tehnologie digital, prin integrare pe scar
larg (VLSI) fr a utiliza filtre de radiofrecven de band ngust, ceea ce duce la o scdere substanial
a preului de cost. [2]

Un cadru TDMA este format dintr-un preambul (care conine informaiile de sincronizare i cele de
adresare), o parte de date ce conine mesajele informaionale propriu-zise i un numr de bii finali (tail
bits) folosii pentru detecia i corecia erorilor i pentru extragerea unor informaii statistice referitoare la
calitatea legturii. Partea de date este la rndul su format din sloturi provenite de la diferii utilizatori;
fiecare slot este format din biii de start, un bloc de bii de sincronizare, datele ce formeaz mesajul ctre
unul sau mai muli utilizatori, i un numr de bii de gard necesari sincronizarii receptorului la trecerea
de la un slot la altul sau de la un cadru la altul.

n sistemele TDMA de band ngust toi utilizatorii folosesc un singur canal de comunicaii, fiecare
dintre ei avnd alocat un slot temporal n mod ciclic. Sistemele TDMA pot opera din punctul de vedere al
comunicaiei duplex, att cu diviziune n frecven (TDMA/FDD), ct i cu diviziune n timp
(TDMA/TDD). Sistemele TDMA/FDD utilizeaz dou frecvene diferite, una pentru legtura ascendent,
cealalt pentru legtura descendent. Sistemele TDMA/TDD utilizeaz acceai frecven purttoare i
aceeai band de frecvene pentru ambele legturi, transmisia realizndu-se ntr-o direcie sau cealalt la
momente temporale diferite. Din acest motiv, transmisia de tip TDD este cvasi-simultan, deoarece atunci
cnd se face transmisia datelor ntr-o anumit direcie, presupune inhibarea transmisiei pe direcia opus.
Dac rata de transmisie este suficient de mare, timpul n care una dintre direcii este inhibat este
neglijabil, aproape insesizabil n timpul unei comunicaii vocale. [2, 3] Comparaie ntre sistemele
TDMA/FDD i TDMA/TDD: - din punct de vedere spectral, banda ocupat de cele dou sisteme este
aceeai: astfel, n timp ce sistemul FDD utilizeaz dou benzi de frecven separate ntre ele, sistemul
TDD utilizeaz o singur band de lrgime dubl; - deoarece banda folosit n cazul sistemelor TDD este

dubl fa de cea folosit n sistemele FDD, filtrele de radiofrecven ale emitorului i receptorului sunt
de band mai larg, deci mai uor de implementat; - n cazul sistemului TDD duplexorul se realizeaz cu
un simplu comutator de radifrecven, care conecteaz antena emitorului sau receptorului n funcie de
direcia fluxului de date. Aceast structur este mult mai puin complicat dect n cazul transmisiunii
FDD. [2] dac sistemul este de tip TDMA/TDD, jumtate din sloturi sunt folosite pentru legtura
ascendent i cealalt jumtate pentru cea descendent. Dac structura este de tip TDMA/FDD, se
folosesc structuri de cadru identice att pentru legtura ascendent ct i pentru cea descendent, iar
frecvenele pe care sunt transmise datele n acest caz sunt diferite. De multe ori n sistemele TDMA/FDD
se introduce un decalaj intenionat ntre datele ce aparin legturii ascendente, respectiv celei descendente,
pentru a evita necesitatea introducerii duplexoarelor, n special la staia mobil. [2]

3G

Arhitectura sistemului
Elementele de reea ale sistemului UMTS sunt mprite n dou grupe. Prima grup
corespunde reelei de acces radio, RAN (Radio Access Network), care suport toate
funcionalitile radio. n cazul sistemelor UMTS, cu acces radio de tip WCDMA (Wide
CDMA), se utilizeaz denumirea de UTRAN (UMTS Terrestrial RAN) sau UTRA. Cea de-a
doua grup corespunde reelei centrale, CN (Core Network), care este responsabil de comutaia
i de rutarea comunicaiilor spre reelele externe. Pentru a completa sistemul, se definete, de
asemenea, terminalul utilizator UE (User Equipement). [5]

UE

UTRAN
Interfata Uu (radio)

CN
Interfata Iu

UTRAN este format din unul sau mai multe RNS-uri (Radio Network Subsystems), care
la rndul lor sunt formate din staii de baz (Node Bs) i RNCuri (Radio Network Controllers).
[4] Node B este o staie de baz, ce comunic cu UE prin interfaa WCDMA. RNC controleaz
resursele radio. [5]
Reeaua de acces radio UTRAN ndeplinete mai multe categorii de funcii:
- funcii privind controlul accesului n sistem;
- funcii de criptare i de decriptare a informaiilor pe canalul radio;
- funcii de mobilitate;
- funcii lagate de controlul i managementul resurselor radio;
- funcii legate de serviciile difuzate. [8]
Reeaua Central (CN) este partea sistemului UMTS ce conecteaz UTRAN la reelele
externe, cum ar fi PTSN (Public Switched Telephone Network) i Internet. [3]
Echipamentul de utilizator (UE) este format din USIM (UMTS Subscriber Identification
Module) i echipamentul mobil, ME (Mobile Equipment). [5] Interfaa radio Uu reprezint
punctul de legtur dintre terminalul mobil (UE) i reeaua UMTS.

Fig. 1: Arhitectuta UMTS

Arhitectura protocoalelor pe interfaa radio, structurat pe trei nivele, este prezentat n
figura 1. [10]
Nivelul fizic
Nivelul 1 (sau L1) se bazeaz pe tehnologia WCDMA. El interfaeaz cu subnivelul de
control al accesului la mediu MAC (Medium Access Control) din nivelul 2 i nivelul de control
al resurselor radio RRC (Radio Resource Control) din nivelul 3. De asemenea, ofer pentru
MAC diferite canale de transport, iar MAC ofer diferite canale logice pentru RRC. Nivelul fizic
este controlat de RRC. [9]
Nivelul legtura de date
Nivelul 2 (sau L2) asigur servicii i funcionaliti ca MAC, RLC, protocolul de
convergen a datelor n pachete PDCP (Packet Data Convergence Protocol) i controlul
modurilor broadcast/multicast BMC (broadcast/multicast control). De observat c PDCP i BMC
exist numai n planul informaiilor de utilizator (U-plane information).[9]
Nivelul reea
n planul de control, nivelul 3 este partiionat n mai multe subnivele, din care subnivelul
cel mai de jos este RRC. Aceasta asigur interfaa cu nivelul 2 i se termin n UTRAN.
Nivelul 3 (reea sau L3) asigur funcii pentru:
- managementul resurselor radio RRM (Radio Resource Management);
- controlul resurselor radio RRC;
- managementul mobilitii MM (Mobility Management);
- managementul conexiunilor CM (Connection Management);
- controlul legturii logice LLC (Logical Link Control).[9]

Fig. 2 - Arhitectura protocoalelor pe interfaa radio [1]

Se poate afirma ca retelele UMTS sunt cu adevarat universale in sensul ca:

Sunt proiectate astfel incat sa acopere intreaga planeta; acest lucru se realizeaza prin
combinarea unei componente terestre a serviciului (Terrestrial- UMTS) si a unei
componente care ofera serviciul cu ajutorul comunicatiei prin satelit (Satellite- UMTS);

Sunt gandite in ideea oferirii unor servicii universale utilizatorilor (mult peste
posibilitatile retelelor de telefonie mobila existente la ora actuala care permit doar
comunicatii vocale si transferuri de date la viteze scazute);

Sunt proiectate avand in vedere mediul universal in care vor fi utilizate (incaperi, spatii
deschise, locatii fixe, vehicule aflate in miscare).

Pentru ca serviciul sa aiba acoperire cu adevarat globala (chiar si pe caile maritime sau
cele aeriene) este neaparata nevoie de existenta unei constelatii de sateliti (S- UMTS - Satellite
UMTS) geostationari care sa asigure legaturile in aceste zone. Ca urmare, satelitii vor forma o
parte integranta a retelelor UMTS, completand infrastructura terestra.
Trebuie spus ca trecerea de la retelele din a doua generatie (2G) operationale in ziua de
azi spre infrastructura UMTS se face prin intermediul serviciului General Packet Radio Services
(GPRS), care ofera oarecum un serviciu intermediar intre primele doua, permitand viteze de
comunicatie mai ridicate (de la 56 Kbps la 114 Kbps) decat cele atinse in cazul retelelor 2G, dar
neavand calitatea serviciilor si multitudinea aplicatiilor oferite de viitoarele retele 3G. [2]

Nivelul aplicatie: este nivelul la care sunt stocate aplicatiile accesibile utilizatorului. In
majoritatea cazurilor aplicatiile sunt incorporate in terminalele mobile si in serverele de aplicatii
dedicate acestui scop. Deseori serverele de aplicatii sunt completate cu servere care gazduiesc
baze de date cu continut aditional (sistemul de facturare, sistemul de administrare al retelei,
administrarea performantei retelei, colectii de video-clipuri sau de stiri, etc.). Operatorii se pot
diferentia unii fata de altii pe baza pachetelor de servicii unice pe care le ofera abonatilor la acest
nivel. In plus, operatorii pot apela la firme specializate pentru dezvoltarea, rularea, sau depanarea
acestor aplicatii, ceea ce duce la un numar foarte mare de aplicatii posibile oferite abonatilor
retelei. Nivelul aplicatie este conectat la nivelul controlului de retea prin intermediul unor APIuri (Application Program Interface). [3]
Nivelul control de retea: acest nivel include toate functiile necesare asigurarii unor servicii de
calitate superioara pe diferite tipuri de retele. Diferitele tipuri retele pot fi privite ca si un set de
domenii, fiecare dintre acestea avand in componenta servere de control care controleaza fiecare
tip de retea in parte. Serverele de control administreaza apelurile si sesiunile de comunicatie intre
utilizatori, asigura serviciile de securitate, sau indeplinesc alte functii similare cu acestea. Aceste
domenii pot fi detinute de un singur operator sau de operatori individuali pentru fiecare domeniu
sau grup de domenii. Nivelul control de retea contine si serverul HSS (Home Subscriber Server)
care are un rol foarte important, devenind o entitate multidomeniu. Acesta poate administra
autorizari, autentificari si poate administra locatii din toate domeniile prezente in reteaua
respectiva. Legatura intre nivelul control de retea si nivelul conectivitate este realizat cu ajutorul
protocoalelor GCP (Gateway Control Protocol). [3]
Nivelul conectivitate: la acest nivel vorbim despre un mecanism de transport capabil de
transportul oricarui tip de informatie prin intermediul conexiunilor vocale, de date sau ale
fluxurilor multimedia. Arhitectura acestui nivel incorporeaza rutere sau comutatoare care
directioneaza traficul, precum si echipamente care colecteaza date si informatii privind facturarea
serviciului si asigura garantii cu privire la asigurarea unei bune calitati a serviciului.[3]

Accesul multiplu in UMTS

Pentru UMTS au fost standardizate doua moduri de operare, unul pentru operatii pe
frecvente duplex (FDD) si unul pentru operatii in benzi impare de frecvente in timp duplex
(TDD). UMTS-FDD si UMTS-TDD difera nu doar in tehnicile de duplex, dar si in tehnicile de
multi-acces. Se poate spune in general ca singurul mediu unde aceste doua sisteme difera este in
nivelul fizic a stivei protocolului UTRA. [7]
Accesul multiplu a ambelor moduri este bazat pe acelasi tip de schema. Pentru realizarea
functiilor periodice, timpul este divizat in ferestre de 10 ms fiecare. Durata unei ferestre
corespunde duratei de 38400 chip-uri, rata de modulatii fiind deci 3.84 Mchip/s. Datorita
utilizarii modulatiei QPSK cu 4 valori, un chip poarta informatia a doua chipuri, unul pentru
ramura de faza a modulatiei si una pentru ramura de cuadratura. Fiecare fereastra este divizata in
15 slot-uri, fiecare corespunzand duratei a 2560 de chipuri. Durata unui chip este de 0.2604
micros. Optional, modul TDD poate fi operat si la o rata mai mica de chip.
Accesul multiplu pe interfata radio se poate face n dou moduri [4]:
- DS-CDMA de band larg cu duplex frecvential, WCDMA (FDD);
- DS-CDMA de band larg cu duplex temporal, WCDMA (TDD). [5]

Sistemul european UMTS, n varianta pentru retele terestre, utilizeaz pentru interfata
radio WCDMA, in modul FDD benzile de frecvent [4]:
- 1920-1980 MHz pentru downlink;
- 2110-2170 MHz pentru uplink.
Pentru interfata radio WCDMA n modul TDD s-au alocat benzile frecvent[4]:
- 1900-1920 MHz pentru downlink;
- 2170-2200 MHz pentru uplink.
Banda unui canal radio modulat QPSK este de 5 MHz , durata cadrului de 10 ms,
numrul de sloturi temporare este 15, debitul chip de 3,84 Mcps sunt aceleasi att pentru modul
FDD ct si pentru modul TDD. Difer factorul de mprstiere DL (Down Link)/UL (Up Link) de
512:4/256:4 la FDD respectiv 16:1/16:1 la TDD si rata de simbol pe purttoare 7,5/15kbps si
240/240 kbps respectiv pentru modul FDD si modul TDD. Numrul de canale radio n band
este de 12 la modul FDD si de 4 la modul TDD. [6]
n figura 3 sunt prezentate sloturile de pe o purttoare.

Fig. 3 Slot-urile de pe o purtatoare [6]

Distanta dintre dou purttoare este mare, de 4,2,..., 5 MHz (cu un rastru de 200 kHz)
pentru ca s nu se produc interferente ntre canale. Canalele de transport, implementate pe
canalele radio, sunt expandate spectral cu coduri de canalizare (spreading) si marcate cu coduri
de mprstiere - amestecare (scrambling) pentru a permite identificarea UE sau a BS, n functie
de sensul transmisiei. [6]

Banda de frecventa
Spectrul de frecventa de 230 MHz alocat sistemelor 3G este divizat in doua benzi: 18852025 MHz si respectiv 2110-2200 MHz, din care 60 MHz in subbenzile 1980-2010 si respectiv
2170-2200 sunt rezervate componentei satelitare, iar restul de 170 MHz pentru componenta
terestra. In zona europeana se preconizeaza utilizarea pentru componenta terestra a unui spectru
de 155 MHz in modul urmator: un spectru de 2x60=120 MHz pentru comunicatii duplex prin
divizare in frecventa FDD si doua subbenzi de 20 MHz si respectiv 15MHz pentru comunicatii
duplex cu diviziune in timp TDD. [7]

Concluzii
UMTS ofera atit comutatie de inalta calitate cat si transmisii de date la o viteza ridicata
cu ajutorul carora se pot utiliza servicii multimedia si servicii Internet. Aceste servicii includ
servicii personalizate precum serviciile de informare, de business, de comunicare, educationale,
servicii de telemetrie, financiare precum si servicii de video telefonie.
Avantajele utilizatorilor

Servicii mobile atractive si personalizate pentru utilizatorii rezidentiali si business

Aparate noi multimedia atractive
Transport de date la viteze inalte de pina la 2 Mbit/s
Servicii ireprosabile independente de locatia operatorului
Aspect unitar al tuturor serviciilor - VHE (Virtual Home Environment)

Avantaje ale operatorilor

Acces rapid la date pentru aplicatiile multimedia, conexiunile la internet/intranet, biroul
mobil, servicii bancare.
Generarea de profit si diferentierea prin noi servicii
Servicii suplimentare, de exemplu serviciile preplatite
Noi oportunitati de afaceri pentru furnizorii deja existenti sau potentiali in domeniul
aplicatiilor mobile de date
UMTS poate fi combinat cu GSM si in viitor cu alte interfete radio precum WLAN si
EDGE
utilizare mai eficienta a resurselor retelei

 (Mobile Network Code)

259 01

MCC MNC

259 (Mobile Country Code), 01 Orange

Moldova (Mobile Network Code).
: Orange, MD Orange, 259 01 ,
SIM-.

Orange GSM, UMTS LTE.
GSM CSD, GPRS EDGE[9].
CSD
9,6 /c, GPRS 56 /c, EDGE 236,8 /c.
UMTS HSDPA HSUPA.
UMTS 384
/c. HSDPA 42,2 /c.
HSUPA 5,76 /c[10]. 21 2009
21,6 / [11], 27 2011
42 /
LTE LTE Advanced.
150 /.[12]

Orange ,
900 1800
GSM; 2100 UMTS[13],2600 LTE.[14]

 GSM 890919 ,
935960 , 1800 [13],
UMTS FDD 1935,3-1950,1/2125,3-2140,1
TDD 1899,9-1904,9 34,6 [15][16][17].

Fibra optica
Unul din criteriile de baza dupa care se clasifica fibrele optice este tipul de fibra folosit. Aceasta are legatura cu modul
in care se transmite lumina prin fibra - multimodala sau monomodala (single-mode sau multimode).
Fibra optica este compusa din trei elemente de baza, ce indeplinesc diferite functii):

miez,

strat protector,

invelis protector.

Transmisia luminii in interiorul fibrei se bazeaza pe fenomenul de reflexie interna totala. Miezul, facut de obicei din
sticla dopata (de ex. GeO2 + SiO2), este centrul de-a lungul caruia circula lumina, in timp ce stratul protector este
facut din sticla pura (SiO2). Combinatia aceasta de materiale este dictata de indexul de refractie al acestora. Pentru a
obtine reflexie interna totala, indexul stratului protector (din sticla pura) trebuie sa fie mai mic decat cel al miezului
(sticla dopata). Invelisul protector este facut din plastic si geluri speciale, acestea protejeaza fibra de apa si influente
mecanice.
Diferenta principala intre fibrele monomodale si cele multimodale este metoda de transmisia luminii prin miezul fibrei.
Un miez de fibra multimodala transmite mai multe moduri simultan (pentru simplificare - fascicule cu aceeasi
lungime de unda). Propagarea acestor fascicule creeaza o dispersie modala, care scade semnificativ distanta si
viteza maxima de transmisie. Mai simplu, semnalul se extinde in timp deoarece viteza de propagare a sa nu este
aceeasi pentru fiecare fascicul in parte, acestea parcurgand distante diferite intre transmitator si receptor, rezultand in
unghiuri diferite de reflectie.
Fenomenul de dispersie este practic eliminat in fibra optica monomodala care transmite doar un singur fascicul de
lumina cu o lungime de unda specifica. In cazul fibrei monomodala fasciculul se transmite aproape paralel la axa
fibrei. Viteza de transmisie pe fibrele monomodale sunt limitate de dispersia cromatica si de dispersia de polarizare.
Dispersia cromatica este o combinatie intre dispersia cauzata de material si de ghidul de unda. Acest fenomen duce
la degradarea semnalului, din cauza ca diferite componente ale semnalului ajung la receptor in timpi diferiti fata de
ordinea initiala, totusi, semnalul nu este atat de afectat ca si in cazul fibrei multimodale. Exista si fibre in care
dispersia este practic eliminata in cea de-a treia fereastra de transmisie (1550 nm).

Miezul fibrelor multimodale si monomodale difera dramatic ca diametru. Miezul fibrelor monomodale are intre 8 si 10
micrometri diametru (de obicei 9 um), pe cand diametrul fibrelor multimodale are 62.5 sau 50 micrometri. In ambele
cazuri, stratul protector are diametrul de 125 micrometri.
Diferenta dintre cabluri nu este vizibila - cel ce monteaza echipamentele trebuie sa ia in considerare tipul de cablu si
sa aleaga echipamentele corespunzatoare. In cele mai multe cazuri, echipamentele pentru sudarea fibrelor optice
sunt potrivite pentru ambele tipuri de fibre. Totusi, instalatorul trebuie sa potriveasca cu grija cablurile, echipamentele
si accesoriile folosite la proiecte.
Marele avantaj al cablurilor cu fibra optica monomodala este posibilitatea transmiterii semnalelor (fara regenerare)
pana la 120 de kilometri. In cazul fibrelor multimodale, raza de transmisie maxima este de aproximativ 2 km. Desigur,
distanta reala de transmitere este determinata de dispozitivele optice aplicate si capacitatile lor. Dipol ofera o gama
de echipamente monomodale si multimodale - de la dispozitive active cum ar fi media si convertoare video la variate
accesorii cum ar fi conectori, adaptori, atenuatori si diverse accesorii precum conectori, adaptoare, atenuatoare si
patchcord-uri.