Sunteți pe pagina 1din 6

Simbolism

Simbolismul a fost o micare artistic i literar de la finele secolului XIX,


care se opunea naturalismului i parnasianismului, potrivit creia valoarea
fiecrui obiect i fenomen din lumea nconjurtoare poate fi exprimat i
descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare
propriu acestui curent
Adesea se consider c poei ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud i Paul
Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarm e cel care l
ncarneaz cel mai bine n poezie.
Definit n sens strict, simbolismul reprezint un cerc literar restrns din care
fceau parte poei cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain i Jean Moras.
Ultimul a publicat manifestul micrii n 1886, n ziarul Le Figaro.
Cuprins
1 Manifestul simbolist
2 Trsturi
3 Baudelaire
3.1 Correspondances
3.2 Les Voyelles
4 Vezi i
5 Legturi externe
Manifestul simbolist
n acel articol, Jean Moras vorbete despre o art care va fi inamica
declamaiei, a didacticismului sau a falsei sensibiliti i proclam c poezia
trebuie s sugereze, nu s descrie. La acestea adaug folosirea
cuvintelor rare, a metaforelor rafinate i preioase i a versurilor impare
ce ar permite rennoirea limbajului poetic.
Dei simbolismul francez a durat foarte puin, el a fertilizat poezia modern,
negnd gndirea tiinific, raionalist. Pe drumul deschis de simbolism au
pit ulterior Arthur Rimbaud cu experiea clarviziunii, s-au nscut tema lui
Charles Baudelaire a corespondenelor i una din temele poeziei lui
Stephane Mallarm n care lumea ntreag e doar o imens carte.
Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale
Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru art.
Manifestul simbolist a fost ulterior pus n versuri de Arthur Rimbaud n poemul
Les Voyelles (Vocalele), un exemplu perfect de sinestezie literar i Charles

Baudelaire n poemul Correspondances (Corespondene), n care natura


este definit drept un "templu de simboluri".

Trsturi
n opoziie cu retorismul romantismului, simbolismul prefer un ton mai
intim i confesiv, iar spre deosebire de rceala i formalismul
parnasianismului, se ndreapt spre emoia i muzica interioar a ideii.
Baudelaire[modificare | modificare surs]
Correspondances[modificare | modificare surs]
La Nature est un temple o de vivants piliers
Laissent parfois sortir de confuses paroles;
L'homme y passe travers des forts de symboles
Qui l'observent avec des regards familiers.
Comme de longs chos qui de loin se confondent
Dans une tnbreuse et profonde unit,
Vaste comme la nuit et comme la clart,
Les parfums, les couleurs et les sons se rpondent.

II est des parfums frais comme des chairs d'enfants,


Doux comme les hautbois, verts comme les prairies,
- Et d'autres, corrompus, riches et triomphants,

Ayant l'expansion des choses infinies,


Comme l'ambre, le musc, le benjoin et l'encens,
Qui chantent les transports de l'esprit et des sens.
Les Voyelles[modificare | modificare surs]
O, suprme Clairon plein des strideurs tranges,
Silence traverss des Mondes et des Anges:

- O l'Omga, rayon violet de Ses Yeux!

Simbolismul Romnesc
Poezia simbolist romneasc apare la sfritul secolului al XIX-lea, perioad
mcinat de adnci contradicii sociale.Pe fondul napoierii industriale i al
unei agriculturi ce mai pstra rmaie feudale, contradiciile dintre clase se
ascut. Creaia literar de la sfritul secolului trecut i nceputul secolului XX
exprim o stare de spirit antiburghez. Scriitorii devin tot mai sensibili la
suferinele "dezmotenitorilor" , ei dezvluie exploatarea i asuprirea,
comunica exasperarea provocat de monotonia vieii provinciale din
acea vreme.
n literatura romn, simbolismul ptrunde prin poemele i textele
teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Ali reprezentani sunt tefan
Petic, Ion Minulescu i, mai ales, George Bacovia, care folosete
poezia simbolist drept pretext, pentru a crea o poezie metafizic, cu
nuane expresioniste sau existenialiste. De altfel, Macedonski avea s-i
revendice mai trziu, n 1889, printr-un articol intitulat n pragul secolului,
merite de pionier al simbolismului pe plan european.

Trsturile simbolismului literar:


raportul dintre simbol (semn,cuvant) i eul poetic nu este exprimat, ci
sugerat, aadar sugestia este o manier artistic obligatorie a creaiei
simboliste;
tema general o constituie starea confuz i nevrotic a poetului ntr-o
societate superficial, meschin, incapabil s perceap, s inteleag i
s aprecieze nivelul artei adevrate; alte teme i motive simboliste:
oraul de provincie sufocant, natura ca stare de spirit, anotimpurile
apocaliptice, dezintegrarea de materie, iubirea scitoare, moartea ca
proces de descompunere, solitudinea dezolant, motivul apei ca
substana eroziv, motivul instrumentelor muzicale, motivul cromatic,
olfactiv, etc.
poezia simbolist exprim numai atitudini poetice sau stri sufleteti
specifice acestui curent literar: tristeea, dezgustul, oboseala psihic,
disperarea, apsarea, spaima, nevroza, toate fiind sugerate prin
simboluri, fr a fi numite;
corespondena dintre cuvintele-simbol i elementele din natur este
principalul procedeu artistic de construire a poeziilor simboliste.
Trsturile obiectului din natur sugereaz strile interioare ale eului liric. (De

ex: cuvntul-simbol "plumb" are drept corespondent un metal greu, de


culoare cenuie, maleabil i cu o sonoritate surd);
preferina pentru imagini imprecise, difuze, fr contur;
muzicalitatea creaiei simboliste se construiete fie prin prezena
instrumentelor muzicale, fie prin muzicalitatea interioar a versurilor (prin
verbe sau interjecii auditive);
cromatica este de asemenea fie exprimat direct prin culori cu putere de
simbol, fie sugerat prin corespondene;
olfactivul se manifest prin mirosuri puternice;
sinestezia este un procedeu artistic care marcheaz asocierea concomitent
a mai multor percepii diferite (sunet,culoare, parfum) i trezirea simultan a
simurilor;
versul liber este o noutate prozodic; refrenul accentueaz starea poetic,
prin repetiia cromatic, olfactiv sau muzical a simbolurilor.

SIMBOLISMUL
Simbolismul este un current literar aparut in Franta in a doua jumatate a sec.
al XIX-lea, ca o reactive impotriva retorismului romantic si a
impersonalismului parnasian (impersonalitate aici raceala in exprimarea
emotiilor).
Reprezentantii simbolismului in Franta sunt: Paul Verlaine, Maurice Rollimat,
Stephane Mallarme, Arthur Rimbaud, Tristan Corbiere, Jules Laforgue. Alti
poeti simbolisi din literatura universal sunt: Emile Verhaeren, Gustave Kahn,
Andrei Belai.
Simbolistii doresc sa scrie o poezie de cunoastere, de aceea o apropie de
muzica. Ei considera ca muzica este arta care permite revelarea
absolutului. Astfel, ei aspira spre poezia pura.
Simbolismul se naste dintr-o anumita stare de spirit. Scriitorii sunt
deceptionati de pozitivismul secolului al XIX-lea, care asigurase progresul in
stiinta si in tehnica, dar determinase un regres in plan spiritual (positivism
ceea ce tine de stiintele exacte). Se pare ca simbolismul s-a nascut dintrun nou mal du sicle, altul decat cel al romanticilor.
Elemente simboliste se intalnesc inca din 1857 in poemul Corespondente,
al lui Charles Baudelaine. Este vorba despre folosirea simbolurilor, a
corespondentelor si a sinesteziei (sinestezie figura de stil realizate prin
participarea simultana a mai multor simturi, ex: pictura parfumata, lavanda
Sonora).
Principiile noului current sunt illustrate de catre Verlaine in Arta poetica,
scrisa intre 1871 1874. Dar denumirea curentului provine de la numele
articolului lui Jean Moreas, Le Symbolisme, publicat in Le Figaro in

1886. (simbol semn de recunoastere; figura de stil prin care o ide


abstracta este redata intr-un mod concret pe baza unor asemanari,
exemplu: plumb pt apasare sufleteasca). Simbolismul este sustinut de
doua reviste: Le Decadent si Le Symbolisme (primii simbolisti francezi au
fost numiti decadenti, pentru ca in poezia lor apareau starile de spirit
negative: plictis, spleen amestec de tristete, dezgust, amaraciune).
Principiile simbolismului sunt: utilizarea simbolului, a corespondentelor, a
sugestiei, a imaginilor neclare, incetosate, diafane, combaterea retorismului,
promovarea muzicalitatii versului, folosindu-se laitmotivul, refrenul, repetitiile
si versul liber.
Temele si motivele predilecte sunt: conditia poetului inadaptat societatii,
natura, ca loc al corespondenteleor, iubirea ca reverie sau asociata cu
moartea, orasul de provincie su monotonia lui, marea plecare, poezia
lucrurilor (a obiectelor), simbolismul culorilr si al instrumentelor muzicale,
amurgul, floriele (rozele mai ales), plictisul, vagabondajul, toamna
(anotimpurile in general), frigul vantul, ftizia (tuberculoza), tusea, ceata,
ploaia, corbii.
Nu numai parnasienii ci si simbolistii se inspira din peisajul exotic. Dar acesta
nu le fusese strain nici romanticilor.
Simbolismul poate fi considerat un neoromantism deoarece exacerbeaza
sensibilitatea.
Simbolismul romanesc
Teoretician al simbolismului romanesc este Alexandreu Macedonski.
Cunoscand experientele inovatoarea ale poeziei din Franta, scrie doua
articole in care expune principiile simbolismului si ale instrumentalismului:
Despre logica poeziei (1880) nelogica intr-un mod sublim si Poezia
viitorului (1892).
In 1880 infiinteaza revista Literatorul in jurul careia se constituie cenaclul cu
aceeasi denumire. Revista apare, cu intermitente, pana in 1919.
Multi dintre poetii simbolisti frecventeaza cenaclul macedonskian.
Cei mai cunoscuti reprezentanti ai simbolismului romanesc sunt, pe langa
Alexandru Macedonski, George Bacovia, Traian Demetrescu, denumit de
prietenii lui Tradem, Stefan Petica, Dimitrie Anghel (poetul florilor), Ion
Minulescu, Ovidiu Densusianu.
Apogeul poeziei simboliste romanesti este atins intre 1905 si 1915.
Simbolismul ca forma de trecere spre modernism
- a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea in Franta, extinzandu-se si in
celelalte tari ale Europei

- in poezia romaneasca se dezvolta in primele doua decenii ale sec. al XXlea, cu unele infiltratii chiar in perioada interbelica
Trasaturi:
Se foloseste:
- simbolul
- corespondenta, sugestia
- imaginile sunt difuze, neclarem vaporoase
Se doreste apropierea poeziei de muzica, deoarece in acest fel se obtine
revelatia divinului. Simbolistii aspira spre arta pura, spre poezia de
cunoastere. Pentru a realiza muzicalitatea versurilor utilizeaza repetitia,
laitmotivul, rimele interioare, versul liber
Teme si motive: natura ca loc al corespondentelor, orasul de provincie cu
atmosfera lui monotona, evadarea in spatii exotice, conditia poetului
inadaptat societatii; plictisul, vagabondismul, spleem-ul (amaraciune,
dezgust), ploaia, vantul, ceata, tizia.
Culorile si instrumentele muzicale au o anumita simbolistica.
Reprezentanti ai curentului in literatura universala sunt: Charles Baudelaire,
Paul Verlaine, Jules Laforgue, Maurice Rollinat, Arthur Rimbaud, Stephanne
Mallarme.
In literatura romana: Alexandru Macedonski (teoretician al simbolismului),
Traian Demetrescu (Tradem), Stefan Petica, Ion Minulescu, Elena Farago,
Emil Isac, Dimitrie Anghel. George Bacovia reprezinta simbolismul autentic.
Simbolismului din poezie ii corespunde in pictura impresionismul.
Simbolismul este o reactie impotriva romantismului retoric si impotriva
parnasianismului impersonal, prea rece, cu emotie cenzurata.
Criticul francez Albert Thibaudet considera simbolismul un neoromantism,
prin exacerbarea sensibilitatii.