Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Virusologie 3 PDF
Virusologie 3 PDF
VIRUSOLOGIE, BACTERIOLOGIE SI
PARAZITOLOGIE 3.
NoTiuni introductive DE
bacteriologie
(continuare)
Genul Corynebacterium
Corynebacterium diphteriae
Corynebacteriile sunt bacilli Grampozitivi, aerobi, nesporulati,
majoritatea patogeni, dar exista
si specii saprofite, intalnite pe
piele si mucoase ( difteroizi).
Corynebacterium diphteriae este
singura specie patologica strict
pentru om. Este agentul
etiologic al difteriei. Este
localizat
in
mucoasa
rinofaringiana a purtatorilor
sanatosi.
Rezistenta
in
mediul
extern: poate persista
timp indelungat ferit de
uscaciune si lumina, mai
ales pe lenjerie. Este
distrus de expunerea la
caldura umeda: 10 minute
la 58% , 1 minut la 100 C,
alcool, antiseptice uzuale,
antibiotice.
Transmiterea se realizeaza
pe cale aeriana prin
picaturile Pflugge sau prin
contact direct cu purtatorii
sanatosi .
Toxina
produsa
de
bacterie difuzeaza in
organism si determina
fenomene toxice la
distanta: distruge tesutul
cardiac, renal si hepatic,
dar si nervii motori.
Odata eliberata, toxina se
fixeaza rapid, iar actiunea
ei este ireversibila.
Gravitatea bolii este data
de actiunea ireversibila a
acestei toxine.
In functie de localizare,
s-au descries 3 tipuri
de difterie :
Angina difterica- sau
difteria faringiana
Rinita difterica
Laringita difterica
Omul
este
singurul
rezervor natural de
bacteria, boala se
poate eradica prin
vaccinare. In ultimii
ani nu s-au mai
raportat cazuri de
difterie
in
tara
noastra.
Diagnostic de laborator:
urmareste
confirmarea
diagnosticului clinic de boala
si a starii de purtator izoland
si identificand bacilul difteric
exsudatelor
nazale
si
faringiene.
Tratament serul antidifteric
(obtinut din sangele de cal
infectat) trebuie administrat
rapid, in primele patru zile ale
bolii. Antitoxina neutralizeaza
doar toxina difterica aflata in
circulatie. Antibioterapia o
ameliorare locala si o scadere
a contagiozitatii- penicilina
tetraciclina sau eritromicina.
Genul Mycobacterium
Mycobacteriile
sunt
larg
raspandite in mediul extern.
Cei
mai
importantiMycobacterium tuberculosis si
Mycobacterium leprae.
Mycobacterium tuberculosissau bacilul Koch, a fost descris
pentru prima data de Robert
Koch, in anul 1882.
Datele epidemiologice arata
ca, in fiecare an, se
inregistreaza 8-10 milioane de
cazuri noi de tuberculoza in
lume si 2-3 milioane de
decese.
Diagnosticul de laborator:
presupune
izolarea si
identificarea bacilului din
produsele patologice.
Recoltarea
produselor
patologice se face in functie
de localizare:
TBC pulmonara- sputa sau
lichid de spalatura gastric,
meningita
TBClichid
cefalorahidian,
TBC
intestinala- materii fecale,
TBC urogenitala.
Post-mortem identificarea
se face pe preparatele
histopatologice.
IDR (intradermoreactia)
Tuberculina (substanta extrasa
din cultura bacililor tuberculosi)
este
injectata
pe
fata
anterioara a antebratului, in
1/3 mijlocie. Interpretareadupa 72 de ore de la
administrare.
Rezultatul pozitiv = papula
rosie cu diametrul de cel putin
10 mm, pruriginoasa= contactul
in antecedente
cu bacilul
tuberculos, insa nu ne arata
daca acest contact a fost urmat
de o evolutie clinica a bolii.
Profilaxie si tratament:
Profilaxie prin administrarea
vaccinului antituberculos BCG
(Bacil- Calmette- Guerin) un
vaccin cu tulpini vii atenuate.
Vaccinarea BCG face parte din
programul
national
de
vaccinari. La locul incocularii
se formeaza o crusta care se
desprinde, lasand loc unei
cicatrici.
Tratament: durata medie a
tratamentului este intre 6 si 9
luni si cuprinde administrarea
de
izoniazida,
etambutol,
pirazinamida.