contact

cauta

Pelerinaj prin manastirile Moldovei

Manastirea Dragomirna
Este ctitorie a mitropolitului Moldovei, Anastasie Crimca. Turnul-clopotnita de la intrarea in incinta
manastirii adaposteste, la primul etaj, un mic paraclis, iar la cel de-al doilea, clopotnita propriu-zisa. In
dreapta turnului se plaseaza o sala de mari dimensiuni, cu bolti gotice ogivale, sprijinite la mijloc de un
stilp octogonal. Traditia acestor incaperi de fast va mai crea in cursul secolul al XVII-lea salile gotice de la
Trei Ierarhi si Cetatuia din Iasi. In aceasta incapere este amenajata o expozitie de arta bisericeasca ce
cuprinde argintarie de cult, icoane, manuscrise, broderii etc. Renumele manastirii a fost dat insa de catre
scoala de copisti si miniaturisti de aici, condusa de insusi Crimca, acela care a infrumusetat cu mina sa
unele carti bisericesti. Intre lucrarile de epoca se remarca Tetraevangheliarele slavone din 1609,
Liturghierul din 1610, Tetraevangheliarul din 1610, care poseda chipul mitropolitului miniaturist,
Liturghierul si Psaltirea (1616). Piese de o deosebita valoare sint si broderiile (epitafurile) cu fir de aur si
argint daruite manastirii de catre ctitor in 1612 si 1613. La mosia sa, Dragomirna, Anastasie Crimca,
impreuna cu boierii Lupu si Simion Stroici, a inaltat in 1602 o mica biserica, zisa "a schitului", acum
aflata in cimitirul obstii. Din 1608 mitropolit al Moldovei, carturarul Crimca face sa se termine de zidit, in
1609, biserica mare a manastirii, pe marginea unui lac si linga niste izvoare placute inca de Stefan cel
Mare si Doamna Elena, sotia lui Petru Rares. Cu 42 de metri pe verticala si numai 9,60 metri latime,
biserica este cea mai inalta din Moldova si deosebit de ingusta, ceea ce-i da zveltete, o eleganta iesita din
comun. Planul edificiului este dreptunghiular alungit, numai cu o singura absida poligonala spre apus;
briul-torsada (funie impletita in trei, semn al unitatii de neam si credinta), care incinge cladirea pe mijloc
si o decoreaza in interior, vine din Tara Romaneasca, dar trebuie cautat in Georgia sau Armenia.
Ferestrele gotice atrag privirile catre turla din piatra ornamentata cu elemente geometrice si vegetale,
daltuite uluitor, exotic, ca o broderie de inspiratie caucaziana, cu corespondent numai la biserica Trei
Ierarhi (Iasi), piatra cioplita magnific, inlocuind policromia traditionala. Monumentalitatea impresioneaza
si in interior (nervuri de piatra cu profile in torsada, rozete, scuturi heraldice, pavimente inaltate in mod
progresiv in sapte trepte, de la pridvor la altar), creind o dinamica spatiala neobisnuita, impunatoare, ce
contribuie la desavirsirea ansamblului. Dupa 1620, pericolul atacurilor turcesti, tataresti, polone,
cazacesti il determina pe voievodul Miron Barnovski sa inconjoare manastirea cu ziduri din piatra
(patrulater, 11 m inaltime), turnuri de colt patrate, metereze, puternice contraforturi si turn de clopotnita
cu gang de intrare (paraclis), marcat de o expresiva stema a Moldovei medievale, deasupra arcadei
innobilate cu rozete si motive florale in piatra. Incinta adaposteste si trapeza, marea sala cu bolti ogivale
sustinute central de un stilp octogonal. In vecinatate se pastreaza biserica mica, bine proportionata,
sobra, cu elemente constructive ce denota influente muntenesti si anunta renuntarea la unele canoane
(pridvor deschis, trei ferestre la altar). In ceea ce priveste fresca, Craciun, Maties, Ignat si Grigorie,
meseriasi locali, s-au concentrat asupra naosului (pantocrator, medalioane), reusind un ansamblu unitar
presarat cu elemente ale mediului inconjurator, armonizat cromatic: catapeteasma de lemn aurit (1613)
a fost adusa de la Manastirea Solca. Una dintre pietrele tombale (pridvor) poarta o inscriptie in memoria
arhitectului Epicrates (sec. II-I i.H.) si se spune ca ar acoperi mormintul mesterului Dima, presupus
constructor al bisericii; lespedea funerara alba, cu inscriptii (pronaos), marcheaza, se crede, locul de veci
al ctitorului Anastasie Crimca (1629). Alte elemente originale: cruce sculptata in abanos (1542),
evangheliar cu ferecatura (1557), acoperaminte de vase liturgice (1559), broderie cu fire de aur si argint
(1598), ferecaturi de carti din argint aurit (Grigorie Moisiu) etc.
Manastirea Moldovita
Pe locul bisericii de lemn, Alexandru cel Bun ctitorea in jurul lui 1410 biserica de piatra intarita pentru
observare si straja. O alunecare de teren afecteaza grav constructia la sfirsitul secolului al XV-lea, asa
incit Petru Rares inalta manastirea pe pamint mai sigur, in valea riului Moldovita, la 1532. Biserica este a
doua (dupa Humor) si ultima cu pridvor deschis, pastreaza tainita deasupra camerei mormintelor, firide
de abside si ocnite sub cornisa, comune monumentelor epocii lui Stefan cel Mare. Chenarele ferestrelor si
usilor sint in arc frint, cu rozete in trifoi, de inriurire gotica, iar soclul din piatra cioplita creste in partea
superioara, intruchipind loc de odihna. Planul cladirii este trilobat; bolta pronaosului, eleganta, mai putin
obisnuita, se sprijina pe arce. Valoroasa este si clisiarnita construita in 1612 prin osirdia episcopului
Efrem de Radauti, folosita ca resedinta, scoala de copisti-miniaturisti si loc de pastrare a tezaurului

manastiresc. Zidul de incinta mai are inca metereze deasupra drumului de straja si turnuri intarite, iar
arcada gangului a fost impodobita cu rozete si motive florale prin secolul al XVII-lea, sub influenta stilului
promovat de Dragomirna. Pictura interioara nu se abate de la traditie, insa Rastignirea (naos) e socotita
cea mai valoroasa realizare pe aceasta tema din bisericile Bucovinei. Se fac in mod curent asemanari cu
arta italiana (Coborirea de pe cruce) sau cu iconarii Novgorodului din secolul al XV-lea (Plingerea lui
Iisus, peretele nord). In conca altarului, la o masa concava, Cina cea de taina il are pe Iisus in centru
intr-o atitudine plina de caldura fata de apostolul Ioan. Pictura exterioara (1537), mai mult decit cea
interioara, prezinta evidente asemanari cu fresca de la Humor, este complexa imagistic si bogata
cromatic. Pe fatada sudica s-au conservat surprinzator de bine Imnul acatist, Asediul Constantinopolului,
Rugul lui Moise. Tot la sud, intr-o compozitie generoasa, Arborele lui Ieseu se inalta strajuit de capeteniile
celor 12 semintii ale lui Israel. Pe abside este si aici reprezentat Cinul, ca graitoare legatura intre Biserica
triumfatoare din cer si cea luptatoare pe pamint. Remarcabila impletire si unitatea elementelor bizantine
si locale reflecta interpretarea romaneasca a unor teme traditional bizantine. Muzeul manastirii pastreaza
manuscrisele din secolul al XV-lea, unde se fac referiri pretioase la modul de organizare a scolii
manastiresti, la activitatea culturala, in general. Aici au fost caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul
(1613) si o psaltire (1614). Jiltul domnesc din vremea lui Petru Rares (secolul al XVI-lea) este cea mai
valoroasa opera de acest fel din Moldova, in buna vecinatate cu broderiile daruite de voievodul Stefan cel
Mare (secolul al XV-lea).
Manastirea Patrauti
Biserica a fost inaltata de Stefan cel Mare in 1487, fiind cea mai mica dintre ctitoriile sale si singura
destinata a fi manastire de calugarite: "...lacas pentru ostasii raniti in razboaie". Arhitectura reprezinta
un valoros model de epoca medievala moldoveneasca, edificiu de plan triconic cu turla pe naos,
ancadramente si portale gotice, fatade decorate sub cornisa cu frize ceramice. Pictura interioara,
originala, de inalta tinuta artistica, se remarca prin scena Plingerii (naos), Cavalcada Sfintei Cruci
(pronaos), expresie a sentimentelor si actiunilor antiotomane ale vremii, compozitie rafinata de culori
subtile in traditia bizantina localizata moldovenesc si tabloul votiv. Pictura exterioara se rezuma la
fragmente din Judecata de Apoi realizata dupa 1550. O lespede rotunda este Masa lui Stefan, iar clopotul
vecin "stie" sa imprastie norii aducatori de grindina.
Manastirea Probota
Este prima ctitorie a domnitorului Petru Rares, ridicata in 1530 pe locul consacrat de o bisericuta din
lemn (1398) si alta din piatra (in jur de 1440), ale caror urme se mai vad in vecinatate. De altfel,
"probota" inseamna fratie, desigur, a slujitorilor bisericii. Edificiul este monumental, armonios, lansat, cu
turla deasupra naosului, pridvor inchis de inalte ferestre gotice, cu chenare din piatra cioplita, abside
poligonale marcate de arcade oarbe, ocnite si soclu prelungit cu banca de jur imprejur. Zidurile de
aparare, inalte de sase metri, turnurile patrate si casa domneasca intregesc ansamblul monahal cu
elemente ale arhitecturii civile moldovenesti, printre putinele piese din secolul al XVI-lea care mai exista
la ora actuala. Pictura interioara, originala (1532), s-a pastrat in mica masura, suficient insa pentru a
stirni admiratie. Judecata de Apoi (in pridvor) reprezentata aici este introdusa pentru prima data in
Moldova de varul voievodului Petru Rares, egumenul manastirii, carturarul Grigorie Rosca. Ampla, pe
bolta, compozitia este inconjurata de simbolurile zodiacului. Sinoadele si Calendarul (menologul) mai pot
fi urmarite in pronaos asa cum au fost concepute initial, insa tabloul votiv (Petru Rares, Doamna Elena,
Ilias) a suferit doua interventii, in 1550 si 1844. Probota este una dintre primele biserici moldovenesti
zugravite la exterior (1532). Faptul ca fresca nu s-a pastrat in cele mai bune conditii, ca la celelalte
monumente moldovenesti, desi clima a fost asemanatoare, a fost cauzat probabil de insuficienta
cunoastere a tehnicii de fixare a culorilor, problema rezolvata trei ani mai tirziu, la Humor. La ora actuala
se mai pot observa urme din Imnul Acatist (Asediul Constantinopolului), din Arborele lui Ieseu si figura
vaga a lui Grigorie Rosca. In gropnita bisericii se afla mai multe pietre tombale, printre care cele ale
voievodului Rares, ale doamnei sale Elena, a lui Stefanita. Din marmura alba, ele poarta o bogata
decoratie in proces de transformare: pietrarii trec de la elementele geometrice la cele accentuat florale,
inovatie care le face reprezentative pentru sculptura secolului al XVI-lea.
Manastirea Putna
Prima ctitorie a lui Stefan cel Mare si Sfint, sorocita ca loc de odihna vesnica, Putna a fost inaltata intre
1466 si 1469, pe locul unde a cazut sageata trasa din arcul voievodului, cum spune legenda, intreg
ansamblul fiind finalizat de-abia in 1481. De-a lungul vremii a suferit numeroase refaceri si reparatii,
unele in anii 1968-1970. Biserica, reconstruita de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Stefan si Eustatie
Dabija (1653-1662), se inscrie in datele generale ce constituie trasaturile epocii: plan trilobat, briu in
torsada impartitor al zidurilor, ocnite din arcaturi si arcade oarbe, pilastri, ferestre dreptunghiulare
gotice; turla cu coloane rasucite, pridvorul inchis. Mormintul domnitorului Stefan cel Mare si Sfint este
acoperit cu un baldachin de marmura alba, virf de creatie a genului, iar cripta cu o piatra de pe care
frunza daltuita a stejarului aduce aminte de copilaria voievodului. Pe alte morminte (secolele XV-XVI)
lespezile sint impodobite cu litere majuscule, vrejul melandric, pasari ciugulind ce par desprinse din
fresce si testuri populare sau cu repertorii ornamental complicate, de influenta baroca apuseana (secolele
XVII-XVIII). Puternice ziduri din piatra inconjoara biserica (Turnul tezaurului, 1481), accesul facindu-se
prin gangul turnului (secolul al XVIII-lea). In vecinatatea manastirii, o biserica din lemn (probabil cel mai

vechi monument al arhitecturii religioase din Moldova, ctitorie a voievodului Dragos, circa 1353) a fost
adusa din Volovat la Putna de Stefan cel Mare si Sfint. In amonte, pe firul apei, chilia si o bisericuta (9,25
m lungime) scobite in piatra sint atribuite sihastrului Daniil, in cinstea caruia domnitorul ridica schitul
Voronet. Muzeul Manastirii Putna reflecta statutul avut de asezamintul monahal inca de la intemeiere cel mai important centru de cultura si creatie artistica medievala din Moldova. Colectia de broderii (piese
caracteristice vremii), adevarate capodopere ce au facut onoare multor expozitii internationale, este
cotata printre cele mai valoroase din Orientul crestin (Acoperamintul de mormint al Mariei de Mangop,
1477, cel mai vechi portret brodat in marime naturala din arta moldoveneasca; manuscrisele, realizari de
seama ale miniaturisticii nationale, vestite pentru calitatea desenelor insotitoare, varietatea coloritului
acestora, sint reprezentate prin Tetraevangheliarul de la Humor (1473) si alte doua din 1488-1507, la fel
de faimoase, coborite din Scoala lui Gavril Uric (Manastirea Neamt), al carui Tetraevangheliar (1429) se
afla acum la Oxford (biblioteca Bodleyana). Tot atit de pretioase sint ferecaturile din argint ale
manuscriselor, cadelnita decorata cu stema Moldovei, daruita de Stefan cel Mare si Sfint (1470), crucile,
icoanele, potirele ori piesele sculptate in lemn (racla, secolul al XV-lea). Unul dintre cele trei clopote
(Blagovistic, 1490) provine tot de la StefanVoievod. Cel mai vechi istoric al manastirii (1761) se
datoreaza invatatorului Bartolomeu Mazaraceanu, egumen la Putna. Turnul de la intrare pastreaza
obiecte ce amintesc de serbarea prilejuita de aniversarea a 400 de ani de la sfintirea manastirii (1871),
la care au participat si scriitorul Ioan Slavici, poetul Mihai Eminescu, compozitorul Ciprian Porumbescu ori
istoricul A.D. Xenopol.
Optiuni
Printeaza articol
Oferte in acesta zona

home | revista | salonul foto |

2016 www.edituraarte.ro