Sunteți pe pagina 1din 4

RYGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL

De Ion Barbu
Poezia barbiana este asemenea unei sfere de gheata cristalizata care se invarteste reflectand
3 viziuni lirice ce corespund celor 3 tipuri de creatie asumate constient de poet: parnasiana,baladescorientala si ermetica.Riga Crypto si Lapona Enigel,componenta a ciclului Uvendenrode din
volumul Joc secund,subliniata balada apartine etapei baladice si orientale.Aceasta etapa se
caracterizeaza prin intoarcerea poetului catre materialitatea lumii si privirea ei din perspectiva
conflictului,in care se angajeaza perpetuu.Anecdoticul baladei este doar un paravan,un pretext pentru
aventura lirica a spiritului.Nu dimensiunea legendara conteaza,ci ipostazele cunoasterii.Firul
narativ,aparent banal,scenele dialogate cu caracter dramatic,structurarea pe secvente narrative
organizate intr-o gradare ascendenta,toate acestea sunt elemente specifice baladei.Ceea ce iese din
schema traditionala sunt protagonistii neobisnuiti,simboluri infiltrate prin limbaj si imagini artistice.
Titlul are rezonante livresti si mitologice,actualizand ideea de cuplu care sta sub semnul
tragicului.
Teme-Motive: Poemul este o poveste de iubire,dar,in acelasi timp,poate fi inteles ca o
subtila figurare a 2 lumi nepotrivite,a 2 tipuri de cunoastere diferite.Astfel,tema baladei este
reprezentata de iubirea vazuta ca o cale de access pre intelegerea sensului mai adanc al lumii.Iubirea si
cunoasterea se ingemaneaza aici si ii antreneaza pe cei 2 intr-o framantare cu sensuri diferite:unul
aspira spre iubirea domestica,comuna,celalalt spre iubirea spiritualizata sublimate in cunoasterea
absoluta.In coerenta conceptiei sale despre poezie,actualizate in acest ciclu,poetul vede dincolo de
cuvinte ideea.Tema este susutinuta de mai multe motive poetice cum ar fi:motivul
nunti/nuntirii,fantanii,visului, ispitirii,somnului.
Sub forma unei povestiri in rama ni se relateza o nunta imaginara imposibila,in cadrul unei
nunti reale,intr-un moment de final,intr-un cadru restrans.Rama este mai mult o atmosfera decat un
cadru fizic,pentru ca se urmareste reliefarea starilor de spirit, atmosfera lumeasca de chef,cantecul de
lume,ce zice de tainele inimii.Traditia zicerii este invocate de nuntasul fruntas care,prin calificativul
ce-l primeste,nu pare a fi un om obisnuit.El traieste parca nostalgia unei neimpliniri si isi cauta alinare
in cantecul menestrelului,ca intr-o incantatie cu rol purificator.Modalitatea rostirii va fi schimbata,
astfel se sugereaza ca povestea contine adevaruri general valabile care se actualizeaza in functie de
tonul folosit.
Menestrelul nu este doar un mediator,un interpret,ci reprezinta artistul,creatorul care poate
intelege mai mult decat transmite cantecul sau la o simpla interpretare. Cantecul este mijloc de initiere
in tainele cosmosului uman,iar epitetul larg trimite la multitudinea de sensuri pe care le cuprinde.In
zicerea menestrelului se desfasoara cea de-a 2 poveste,a celor 2,veniti din sfere diferite,ceea ce
reprezinta de fapt o descifrare si o initiere in conditia umana.Este o alegorie simbolica a drumului de la
Nord la Sud,dinspre umbra,somn,spre lumina si spirit,soare si constiinta.Din acest moment se trece de
la baladesc la simbolic.
Formula introductiva are rezonante de basm prin implicarea ideii de atemporalitate,
dublata de o aparenta localizare:un nord umed,mustind de apa si mucegai (In pat de rau si-n huma
unsa;La vecinic tron de roua parca).Urmeaza 2 tablouri tablouri scurte ce aduc cateva amanunte
despre eroii baladei,Riga Crypto si Lapona Enigel,in functie de regnurile din care acestia provin.
Riga domneste peste formele vegetale,dar viata sa este marcata de tragic pentru ca el are
aspiratii neintelese de ceilalti.Numele de Crypto poate fi o trimitere la inima ascunsa,la incifrarea
aspiratiilor sale obscure,care il singularizeaza in acea lume,e un univers inchis in sine.Obscura este
insasi lumea in care traieste ,lume a somnului,a carnii,a instinctului.Nu e iubit si sufera de

singuratate,e un incipient nevrotic ce va avea manifestari patologice in cele din urma-anticiparea


lapidara a spectacolului grotesc de la final.El e o fiinta a umbrei,a humei,materie increata,in stare pura
sub semnul vegetarii la adapostul umezelii pamantului,dar totusi cu un statut privilegiat de rege,ce
aspira sa isi depaseasca conditia,sa transgreseze dintr-un regn in altul si sa nunteasca cu un
reprezentant al lumii umane.Ipostaza a sterilitatii,reprezentant al materiei cufundate in latenta,principiu
pasiv,supus legii firii,el insusi este imaginea unei nepotriviri intre trupul plapand de ciuperca si sufletul
inclinat spre aspiratiile superioare ale fetei,asa cum remarca Tudor Vianu.
Enigel,nume exotic si diafan,este o fiinta umana mica,linistita si apare gratulata,ca in
baladele medievale,cu epitete caracteristice.Ea simbolizeaza lumea ratiunii superioare,echilibrul,iar
viata ei se inscri sub semnul miscarii vazute ca principiu al desavarsirii,ca schimbare cu sens
ascendant,cautare si aspiratie catre lumea spiritului.Ideea aceasta este transpusa intr-o viziune
transhumanta:De la iernat la pasunat/In noul an sa-si duca renii.Calauzita de aspiratia solara de la
gheturile polului spre taramul incalzit de la miazazi,ea reprezinta principiul active.Iese din sine si se
indreapta spre o implinire mai inalta a existentei,spre sudul fertil reproducand simbolic prin miscarea
sa ritmurile cosmice.
De fapt,scriitorul alege 2 regnuri diferite pentru a sugera imposibilitatea nuntirii celor 2
pesonaje creand astfel cadrul adecvat unei mitologii poetice referitoare la actul cunoasterii.Intalnirea
celor 2 etse posibila doar in vis,de aceea spatiul povestii este proiectat in timpul somnului fetei.Visul e
un atribut al fiintei umane,simbolizeaza aici
calea de acces spre tainele universale,spatiu propice imbinarii fantasticului cu realul. Reprezinta
o modalitate estetica de comunicare cu paradoxurile existentei.
Dialogul este un ceremonial magic,dar si ludic,repetat de 3 ori.Crypto pune in calea fetei
tentatii care sa o convinga sa ramana langa el:ii ofera lumea peste care domneste;ii vorbeste de valorile
supreme ale lumii lui;somnul fraged si uitarea ca antidot al dorintei de cautare si ii cere sa renunte la
drumul pe care a pornit-o.Patosul si afectiunea mimate de riga ii amintesc de viclenia fiintelor
reduse,iar exprimarea adversitatii fata de lumea solara,admirata de lapona,o determina pe aceasta sa
refuze cu luciditate,desi se simte atrasa de propunere.
Crypto are deschidere catre experienta concreta,iubirea consumabila, Enigel are deschidere catre
iubirea spiritualizata. Ea parcurge un scenariu initiatic, trece niste probe.
Drama e a ei, ea trebuie sa reziste tentatiilor,este vorba de visul ei,de obstacolele ce le are de
infruntat fiinta superioara.Prin versurile Ca o lama de bluestem/Vorba-n inim-ai infipt-o se
sugereaza forta descantecului,a cuvantului ritualizat in formule magice, accentuandu-se totodata vointa
si fermitatea fetei careia nu i-a fost usor sa se sustraga tentatiei.
Ideea de cerc vazuta ca simbol al perfectiunii este sugerata in primul rand de cuvantul
metaforic soarele ce simbolizeaza maestrul initiator.El are rol demiurgic,benefic pentru cei ce detin
agerimea ratiunii si ucigator pentru cei ce vor sa-si depaseasca conditia fara a fi inzestrati cu puterea
de a o face.El stapaneste peste lumea redata prin imaginea oximoronica lampi de gheata ce
cuprinde cei 2 poli ce definesc esenta lumii aflata sub semnul gandirii:zona realului (lumea ghetii) si
zona aspiratiilor (caldura soarelui).Un alt simbol important este cel al sufletului-fantana ce
semnifica reflectarea,constiinta,dar si setea nepotolita de ideal, o izvorare continua de sete de
cunoastere.
Putem afirma ca in poezie se sintetizeaza interferentele perpetue a 2 principii sub care se
inscrie destinul uman:apolinic si dionisiac.Acestea codifica natura duala a fiintei umane,care
oscileaza permanent intre ideal si material,rational si instinctual,cunoastere si traire,viata si moarte.In
cartea sa Nasterea tragediei,filozoful Friedrich Nietzsche defineste aceste principii astfel:primul
principiu vine de la Apolo,zeu al luminii si al puritatii,al ratiunii,al poeziei si al artelor
frumoase;apolinicul reprezinta seninatatea contemplative,tendinta spre armonie si echilibru,spre
imagini frumoase,spre separari si reguli;cel de-al doilea tine de Dionysos,zeu al vinului,al betiei

delirante,al iesirii din sine si presupune instinct,umbra,obscur,spargerea echilibrului,tinde spre unirea


contrariilor, disolutia formelor.Apolinicul si dionisiacul nu se pot contopi,ele vor supravietui vesnic in
contrarietate,ca 2 lumi care se intalnesc din cand in cand,care se provoaca reciproc.In cazul nostru,cei
2 eroi stau sub semnul acestor principii,Enigel sub auspiciul apolinic,Crypto sub semnul
dionisiacului,iar din confruntarea instinctului si ratiunii,in final ratiunea este cea care triumfa in
balada.
Vocea lirica care pledeaza pentru zona luminoasa a spiritului apartine laponei.Ea
dezvaluie sensurile,defineste lumea ei prin raportare la soare (simbol fundamental la Barbu) capabil sa
oglindeasca si sa se oglindeasca in constiinta.Omul este expresia constiintei-oglinda,apare aici mitul
jocului secund;roata reprezinta un intermediar intre soare si constiinta,ea este oglindirea in sine si in
acelasi timp simbolizeaza cautarea perpetua.In strofa urmatoare,umbra si lumina sunt semnele stilizate
ale universului uman,contrarii ce se exclude,umbra tine de carne,de somn,de visul umed,lumina este
semnul perfectiunii,al cunoasterii ultime ce se obtine numai prin spirit.
Lapona il instruieste pe riga despre intocmirea lumii ei si isi expliciteaza astfel
refuzul.Fascinatia fetei il duce pe riga la pieire,la situarea sub zodia blestemului.Fiind refuzat,el vrea
sa se sustraga tentatiei de a ramane in lumea ei,dar este prea tarziu,riscase deja totul,intrase in zona
interzisa,in bataia soarelui care-l va transforma in ciuperca otravitoare care se va insoti cu semenele
ei.Riga va ramane in ordinea stabilita a propriei lumi,dar marcat definitiv de aspiratia sa
nefireasca.Apartinand unui regn inferior,traind sub impulsul instinctual,gandul devine pentru el pahar
cu otrava.
Finalul,la suprafata,pare a trimite la o legenda a plantelor otravitoare,dar in profunzime
semnifica fiintele alienate,doborate de o aspiratie mult prea mare fata de marginita lor putere.
Metamorfoza este dubla,in sens pozitiv si negativ:prima tine de aspiratia fetei spre
coerenta lumii in care traieste-omului suoerior ii este dat sa acceada la revelatiile spiritului,iar cea de-a
doua este o incercare de depasire a conditiei de om simplu,de trecere intr-o alta lume pentru care nu
este inzestrat cu forta vitala,ciuperca accede la o lume care-i neaga natura.De aceea,speranta ca erosul
ar dezlega limitele devine iluzorie.
Balada a fost raportata de multi critici la poemul eminescian Luceafarul.Intr-o foarte
scurta privire in paralel putem remarca corespondenta dintre acestea:Enigel preia functia
Luceafarului,ea este aspirantul spre cunoastere;Crypto este fiinta inferioara,care aspira spre ceea ce
nu-i sta in putere;ispitirea Luceafarului,este transpusa in ispitirea din vis,in invocatiile rigai;in ambele
poezii visul este taramul mijlocitor,apare iubirea care tenteaza,dar ispita este depasita;demiurgul este
inlocuit de soare,de astru,iar forta de a depasi tentatiile o are Enigel insufletita de ideal,ei nu ii atrage
atentia nici o instanta,cid oar lumina ratiunii ii directioneaza gandurile.
Lungimea poemului este o consecinta a descriptivului,a preocuparii pentru concret,
evocandu-se o lume pitoreasca de inspiratie autohtona.Prin acesta arta barbiana se dezvaluie sub forma
sugestiei picturale,prospetimii expresiei.El este si poet al cuvantului, nu doar al viziunii.Barbu da
dovada de virtuozitate prozodica.Intalnim aici o varietate de rime:rima interioara (langa san,un riga
span;fragi,dragi),rima identical (Enigel,Enigel; fel de fel),rima rara (menestrel/Enigel),iar ritmul
variaza si tine de intentionalitatile sonore si semantice in acelasi timp.
Privita la nivel fonetic,poezia contine cateva vocale care marcheaza auditiv unele
aspecte:sonoritatea inchisa a vocalelor u,i din strofele in care se prezinta atmosfera nuntii
regale,creeaza o tonalitate melancolica;vocala u apare in cuvinte ce sugereaza intrarea intr-un loc
tainic al lumii de huma (ud,sud,crud);vocala o accentuata imprima dinamism in contextele in care etse
actualizata (fript-o,Crypto,foc,tron).In acelasi timp cu ajutorul acestora se obtine muzicalitatea
interioara,cantabilitatea textului ca expresie a rezonantei cu ritmuri cosmice.
Orice intra in contact cu poezia barbiana ramane blocat in fata nivelului morfo-sintactic
care este original si face greu accesibile sensurile poetice,prin constructiile eliptice frecvente,prin

intorsaturi de fraza neasteptate,prin cuvinte puse in relatii neconventionale.In versiuni sintactice


:Mult indaratnic,menestrel;Cu foc l-ai zis; rai ghiocei,fac ca epitetul sa prevaleze ca sens in
fata celui caracterizat,si asta pentru ca accentual nu cade pe epic,ci pe simboluri.Dintre semnele de
punctuatie relevante sunt:linia de pauza cu rol de individualizare,fie a unui nume (Enigel),fie a unei
idei (Dar vant si umbra iar o umfla);exclamatia imperativa,in primele strofe ce reda uimirea in fata
imaginii rigai,tristetea fetei apoi;punctele de suspensie ce marcheaza ezitarea lui Enigel in fata
tentatiei,profunzimea ideilor si aspiratiei ei,desprinderea nedorita dintre cei 2 (Pe partea umbrei moi
sa treaca).
Data fiind si lungimea textului,timpurile si modurile verbale utilizate sunt variate, dar
fiecare dintre ele au un rol anume.Astfel,timpul prezent indicativ da impresia de imediatete
narativa,imperativul surprinde dorinta acuta a nuntasului de a asculta povestea,dar puncteaza si
povestirea,ca un fel de mentinere a legaturii cu auditoriul (cititorul) sau accentueaza,alaturi de
conditionalul optativ,starea dilematica intre tentatie si abstinenta;conjunctivul marcheaza vointa de a
face un anumit gest,de a sustine o anumita ide.Desi timpul prezent este predominant,un rol aparte il
are si imperfectul narativ folosit cand incepe relatarea posibilei nunti imaginare,perfectul simplu ce
marcheaza popasul,visul si innebunirea lui Crypto.
Nivelul lexico-semantic: Asa cum spuneam,miza poetului este simbolul care se ascunde in
spatele
formelor
concrete,si
de
aici
expresivitatea
poeziei.Termeni
precum
menestrel,nunta,ciupearca,lapona,soare,fantana,umbra apartin lumii obisnuite,dar in context devin
simboluri si alcatuiesc sensuri de mare diversitate.Apar termenii contrastanti lumina si umbra,carne si
suflet,soare si racoare,roua si gheat desemnand elemente ale celor 2 lumi aflate in contrast.Repetarea
termenilor in text:verbul a zice se reia in prime 4 strofe si are sens de a canta;termini ca
fantana,soare,umbra aduc nuante noi in locul in care apar.Opozitiile concrete in text sunt din campurile
semantice ale urmatorilor termeni:uman/nonuman,dinamic/static, uscaciune/umezeala, firav/puternic.
Verbul imparatea,vag arhaic,sugereaza lungile inceputuri ale povestii populare ,iar forma lui de
imperfect asaza totul intr-un timp nedeterminat,etern.Limbajul abstract si livresc al marilor idei se
impleteste cu cel colocvial al dialogurilor,mai ales al replicilor ce-i revin rigai.
Majoritate poemelor barbiene si totalitatea celor din ciclul Joc secund nu pot
impresiona,in prima instanta,decat prin muzicalitate si ritm,eventual prin absenta legaturilor
aparente cu semantica ordinara,precum in picture nonfigurative.Sensul propriu comunicarii lirice din
poemele lui Ion Barbu scapa intelegerii dupa criterii normale de,bunaoara,poezia traditionala.
(Lautentiu Ulici,Arghezi,Bacovia,Barbu)