Sunteți pe pagina 1din 4

CARACTERIZARE HARAP ALB

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje


purtatoare ale unor valori simbolice si actiune ce infatiseaza parcurgerea unui
drum initiatic de catre erou. Acesta preia modelul popular, imitand relatia de
comunicare dintre povestitor si ascultatori, insa are un autor cunoscut si poarta
marca stilului si a viziunii artistice a acestuia.
Ion Creanga este unul dintre scriitorii ce s-au impus in literatura romana
prin originalitatea stilului, aducand in literatura culta farmecul si spontaneitatea
creatiilor populare.
Povestea lui Harap-Alb este un basm scris de Ion Creanga, aparut in
revista Convorbiri literare si publicat ulterior de catre Mihai Eminescu in
ziarul Timpul.
Inca de la inceput aflam ca eroul basmului este mezinul unui crai, statut
social tipic povestilor populare. La inceput, aceasta ilustreaza portretul spiritual
si psihologic al neinitiatului, traind intr-un univers al inocentei, justificat de
varsta sa frageda. Caracterizat indirect prin fapte ca fiind timid, mezinul nu are
curajul sa dea glas dorintei de a merge sa isi incerce norocul la probele impuse
de tatal sau.: Fiul craiului cel mai mic, facandu-se atunci ros, cum ii gotca,
iese afara din gradina si incepe a plange din inima sa. Totusi, optimist, acesta
decide sa plece la unchiul sau pentru a o lua de sotie pe fata Imparatului Ros.
Naivitatea i neputina de a vedea dincolo de aparene sunt subliniate de
intalnirea cu btrna ceretoare pe care o ignora. El judeca dupa aparente si
atunci cand vede pentru prima data calul. Desi, din punct de vedere moral,
ilustreaza binele, are momente in care este agresiv, lovind animalul grebnos,
dupuros i slab i numindu-l ghijoac uricioas. Ca orice tnr,insa,instabil
sufletete, trece cu uurin de la o stare la alta.
In calatoria sa, fiul de crai se intalneste cu omul Span, conflictul dintre
cei doi contribuind la ilustrarea trasaturilor morale si psihologice ale mezinului.
Credul, eroul cade in capcana personajului negativ si devine sluga,
schimbandu-si, in acelasi timp numele si devenind Harap-Alb. Fata de span,

eroul are statutul moral al unui om cinstit, corect si loial pana la sfarsit. Probele
la care este supus personajul scot in evidenta curajul, dar si increderea de sine.
Totusi, caracterizat indirect prin vorbele adresate Sfintei Duminici, Harap Alb
este stapanit de deznadejde si teama, vrand sa renunte si chiar gandindu-se la
sinucidere: Si de-as muri mai degraba,(...) decat asa viata, mai bine moarte de
o mie de ori. In acest sens, statutul psihologic al personajului dezvaluie o
realitate atipica basmului traditional, al carui protagonist nu cunoaste frica.
Conflictul dintre cei doi se incheie cu moartea antagonistului rapus de
cal. Lupta dintre bine si rau devine un pretext pentru a demonastra o teza
morala conform careia, in cele din urma, bunatatea si curajul vor fi intotdeauna
capabile sa triumfe asupra egoismului si vicleniei.
Trasatura principala a lui Harap-Alb este bunatatea, semnificativa in
acest sens fiind scena intalnirii cu Sfanta Duminica. Desi, la inceput, el nu este
capabil sa faca diferenta dintre aparenta si esenta, in cele din din urma este
farmacat de vorbele babei, oferindu-i un banut. Acest gest de milostenie ii va
fi imediat rasplatit, deoarece batrana ii ofera sfaturi utile, ceil vor ajuta pe erou
in calatorie. De asemenea, bunatatea lui Harap Alb reise si din faptul ca ajuta
personajele intalnire in calea sa. El vede o nunta de furnici pe care decide sa o
lase sa treac pentru a nu pune in pericol viata acestora. Drept rasplata pentru
marinimia sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa necesara trecerii
probelor. La fel, acelasi tip de rasplata il primeste de la craia albinelor fiindca
face un stup micutelor vietati. Afirmatia lui Geroge Calinescu se dovedeste
indreptatita: Omul de bun se vadeste sub orice strai.
Consider ca cele patru elemente de structura si de limbaj semnificative
pentru constructia persnajului sunt: titul, structura, personajele si limbajul.
In prinvinta titlului, acesta desemneaza numele protagonistului, ce reiese
din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul de crai sa intre in fantanta.
Coborarea in fantana reprezinta o moarte simbolica.Renunantand la statutul de
crai, mezinul renaste, devenind Harap-Alb, dar, in acelasi timp, primind statutul
de sclav. Numele demonstreaza dualitatea caracterului eroului prin oximoronul
negru-alb. Acesta exprima, pe de o parte, originea sa nobila, cat si statutul de

rob. InCreanga si cranga de aur.

De asemenea, dezvaluie faptul ca

protagonisul cunoaste atat binele, cat si raul, experientele variate ajutandu- sa


fie capabil sa conduca, la randul lui, o imparatie. Vasile Lovinescu interepteaza
in cheie mitica numele acestui personaj, pe care il considera o sinteza
autohtona de Yin Si Yang, predestinat sa restaureze linistea unei limi cazute in
haos.
Structura basmului este tipica: o situatie initiala (lipsa mostenitorilor),
un eveniment ce deregleaza echilibrul (cautarea celui capabil sa plece in
calatorie), aparitia adjuvantilor, trecerea probelor, refacerea echilibrului si
rasplata eroului. Din acest punct de vedere, textul poate privit si ca un
bildungsroman deoarece presupune parcurgerea unui traseu al maturizarii,
concretizat in trecerea tuturor obstacolelor si schimbarea statutului de naiv la
cel de initiat.Actiunea este construita pe principiul cifrei trei (aparitiile spanul,
confrunctarile crailor cu ursul), tehnica numita triplicare.

Caracterul

de

basm cult aduce insainovatii structurii prin multiplacare numarului de probe de


la Imparatul rosu si prin complicare lor progresiva pana la deznodamantul tipic,
victoria binelui.
In ceea ce priveste personajele, acestea sunt construite pe baza unor
tipologii clasice: pozitive, negative si adjuvanti. Harap-Alb rerpezinta eroul
pozitiv, aflat in opozitie cu Spanul. Totusi, el nu exceleaza prin nimic altceva
decat prin omenescul sau, prin slabiciunile sale si prin curaj Se afla intr-o
relatia de egalitat cu Spanul, deoarece niciunul nu detine puterni supranaturale.
Desi ilustreaza personajul negativ, Spanul este pedagogul fara de care nu ar fi
posibila dezoltarea. Asa cum afirma si calul lui Harap-Alv, antagonistul este
un rau necasar, pe care eroul il invinge cu ajutorul adjuvantilor. Personajele
ajutatoare sunt calul, albinele, cei cinci uriasi si sfanta Duminica.
Se poate remarca in opera lui Ion Creanga farmecul dialectal, limba
privita ca un adaos de frumuseste stilistica. Autorul are placerea cuvintelor,
limbajul basmului fiind dominat de umor si oralitate. Umorul face ca fabulosul
sa fie umanizat , personajele povestii, in special Harap-Alb, devenind tarani
de-ai lui, incat in cadrul extraordinar al basmului se constituie scenele unui

realism poporal. Imitand vorba taranilor, povestitorul introduce proverbe si


zicatori specifice, precum La placinte inainte/Si la razboi, inapoi, Voinic
tanar, cal batran,/Greu se-ngaduie la drum. Valorile auditive ale stilului scot in
evidenta capacitatea exceptionala de inregistrare a limbii vorbite, limba lesne
inteleasa de toti locuitorii tarii.
In opinia mea, o nota distinctiva a basmului este modul original in care
autorul isi construieste personajul principal, indepartandu-se de modelul
taditional.
Harap-Alb devine un erou ce se remarca nu prin insusiri miraculoase, ci
prin autenticitatea sa umana. Spre deosebire de Fat-Frumos, el nu este un ideal
de frumuseste si curaj, avand defecte precum lipsa increderii in sine,
incapacitatea de a distinge dintre aparenta si esenta, sau tendinta de a abandona.
De asemenea Ion Creanga face din erou un reprezentant al spiritului
uman pentru a ilustra importanta parcurgerii unui drum initiatic. Desi HarapAlb are calitatiti umane deosebite, aceastea nu sunt dezvaluie initial, fiind
nevoie de un drum al maturizarii, fapt ce sustine caracterul de bildgunsroman.
In concluzie prin Harap-Alb se evidentiaza destinul unui personaj care,
desi lipsit de puteri supranaturale, izbuteste sa parcurga drumul initiatic.
Sintetizand, protagonistul basmului Povestea lui Harap-Alb intruchipeaza
inaltele principii morae cultivate de orice basm : adevarul, dreptatea, cinstea si
bunatatea calitati ce il fac sa treaca de la statutul de slab de inger la ce de
imparat iubit si cinstit.