Sunteți pe pagina 1din 3

MOROMETII TEMA

SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Cuvantul realism isi are etimologia in termenul frantuzesc le


realisme si reprezinta o conceptie literara conform careia artistul infatiseaza
realul asa cum este, obiectiv, aspirand la veridicitate. In lucrarea Realismul
studiul introductiv este realizat de Marin Popa si descrie realismul ca fiind un
curent ce se pronunta pentru reproducerea excata, completa, a mediului socia,
a epocii in care se traieste, pentru ca (...) exclude orice minciuna, orice
mistificare.
Talent nativ de o forta exceptionala, descinzand din dinastia marilor
scriitori realisti, Marin Preda realizeaza prin Morometii o opera de referinta
in literatura romana.
Morometii apartine realismului prin pregnantul caracter monografic,
infatisat dintr-o perspectiva obiectiva, cu scopul descrierii cat mai fidele a lumii
rurale. Unul dintre cele mai ilustrative episoade din viata taranilir din SilisteaGumesti este secerisul, moment prin care se prezinta o realitate arhetipala.
Miscarile, pregatire si plecarea la camp au aspectul unui ritual: cel mai harnic
copil porneste recoltarea granelor, barbatii leaga snopii, femeile se ocupa de
mancare, iar, la sfarsit, se bea aldamasul. Secerisul este trait in acelasi fel de
intregul sat, intr-un ceremonial specific colectivitatii traditionale.
Caracterul realist al romanului se evidentiaza si la nivelul perspectivei
narative. Naratorul adopta o viziune dindarat, fiind divinitatea centrala ce
plasmuieste traiectoriile existentei personajelor conform unui destin prestabilit.
Asa cum sustine Camil Petrescu:casele par pentru el fara acoperisuri,
caracteristica fiind relatarea la persoana a treia. Omniscienta este insa limitata
prin imprumutarea viziunii personajelor. In primul volum, naratorul este
morometian, Ilie Moromete fiind personajul reflector, in vreme ce, in al
doilea volum, naratorul este antimorometian, personajul reflector fiind
Nicuelae. De asemenea, apar personaje-informator precum Scamosul, care-l
instiinteaza pe Moromete despre viata lui Achim la Bucuresti, sau Parizianu, ce
informeaza in legatura cu vizita tatalui la cei trei fii, in capitala.
Tema principala este familia, surprinsa in proceul destramarii, in text
regasindu-se si alte teme precum conditia taranului dintre cele dou razboaie
mondiale sau relatia individului cu istoria. Viziunea realista despre lume
surprinde dramatica iluzie ca viata isi poate continua cursul in tiparele
traditionale, desi istoria schimba tiparele existentiale. Marin Preda considera ca
proza nu are avea inteles fara istorie, adevar si realitate. Schimarile vrmeurilor
se simt atat la nivelul existentei indidivduale, familiale, cat si la nivelul
comunitatii rurale si a unei categorii sociale, cea a taranului.
O prima scena reprezentativa pentru tema si viziunea despre lume este
cea a cinei, plasata la inceputul pirmului volum. Momentul este unul simbolic,
ilustrand o admirabila reprezentare a straturilor si a raporturilor dintre membrii
familiei. Intorsi de la camp, Morometii sunt surprinsi la masa, in tinda, asezati
pe niste scaunele, in jurul unei mese rotunde. Ilie Moromete statea parca

deasupra tuturor, fapt ce sugereaza ipostaza sa de pater familias. El se afla la


distanta de ceilalati, naratorul prefigurand astfel criza comunicarii, ce are ca
finalitate destramarea familiei. De asemenea, se anticipeaza dorinta celor trei
frati, Paraschiv, Nila si Achim de a pleca, acestia stand spre partea din afara a
tindei. Rolul femeii in cadrul societatii traditionale este ilustrat prin
pozitionarea Catrinei jumatate intoarsa catre vatra.
O a doua scena semnificativa poate fi considerata taierea salcamului, Ilie
Moromete fiind nevoit sa taie arborele pentru a-l vinde lui tudor balosu.
Copacul reprezinta pentru satul silistea gumesti un axis-mundi, fiind un
martor mut al tututor experientelor din viata personajelor. Pentru criticul Eugen
Simion, acesta ilustreaza unitatea, trainicia Morometilor, fiind (..) un arbore cu
autoritate, dominator, un punct stabil de referinta. Odata cu taierea lui incepe
declinul familiei si chiar al lumii satului traditional.Timpul ales este unul
thanatic, duminica, dimineata, cand femeile isi plang mortii in cimitir: Un glas
lung incepu sa jeleasca pe undeva pe aproape, urmat apoi de altele .
Consider ca cele patru elemente de constrctie reprezentative pentru tema
si viziunea despre lume sunt: structura, coorodnatele spatio-temporale,
conflictele si finalul.
Morometii este structurat in doua volume, publicate la 12 ani distanta.
Desi modalitatea artistica si problematica celor doua difera, romanul este
unitar, deoarece reconstituie imaginea satului romanessc intr-o perioada de
criza, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Primul volum, structurat in trei parti, are o actiune concentrata, in care
cina, secerisul, taierea salcamului sau intalnirea dumnicala din poiana lui Iocan
creeaza iluzia vietii. Actiunea este impartita in mai multe planuri narative, in
prim-plan aflandu-se famlia lui Ilie Moromete. Planurile secundare confera
caracter de fresca sociala: boala lui Botoghina, familia lui Tudor Balosu,
dragostea dintre Polina si Birica, cuplu construit polemic cu cel al lui Rebreanu
, Ana si Ion.
Al doilea volum are o structura mai complicat. Cele cinci pri sunt
alctuite dintr-un numr inegal de capitole, criteriul de succesiune nemaifiind
nlnuirea, ci discontinuitatea narativ.
In ceea ce priveste spatiul si timpul, evenimentele se desfasoara in satul
Silistea-Gumesti, in anul 1937, deci in perioada interbelica, de la inceputul
verii pana la sfarsitul aceluiasi anotimp. Tot acest spatiu temporal este aborbit
de trei mari sescvente epice. Textul incepe simbolic cu asezarea intamplarilor
sub semnul unui timp ingaduitor timpul avea cu oamnii nesfarsita rabdare.
Curgerea domoal a vremii ar dezvalui, aparent, personaje ramase intr-un tipar
traditional. In realitate insa, tocmai adancimea conflictuala este o nota
definitorie a naratiunii. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua
saptamni, iar ultima secventa, de la seceris pana la sfarsitul verii. Toate cele trei
parti sunt cimentate de aceeasi idee: ireversibilitatea timpului.
In al doilea volum se prezinta viata rurala, de la reforma agrara din 1945
pana la finalul deceniului al VI-lea.
Un triplu conflict duce la destramarea familiei lui Ilie Moromete. Mai
intai, dezacordul dintre tata si fiii din prima casatorie, izvorat din modul diferit

de intelegere a lumii. Ceea ce pune in miscare nemultumirea lui Achim, Nila si


Paraschiv este un obscur sentiment de neliniste in fata conditiei de taran. Al
doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia sa. Catrina primise
odata cu reforma agrara un lot de opt pogoane, Moromete vanzand unul dintre
acestea, cu promisiunea ca va trece casa pe numele sotiei. El nu se tinuse de
cuvant, Catrina simtind cum i se strecoara in inima nepasarea si sila fata de
barbat. Inspaimanatata de faptul ca poate sa ramana fara pmanat si fara
adapost la batrnete, femeia isi gaseste alinarea in biserica Ultimul conflict se
desfasoara intre Moromete si sora lui, Maria, sau Guica. Aceasta reprezinta
geniul raului, ce incita nemulturmirile celor trei frati. Ea ar fi vrut ca fratele ei
sa nu se fi casatorit a doua oara si sa o tina pe ea in casa pentru a se ocupa de
cresterea copiilor.t Moromete ii cumparase insa pamant si ii construise o
locuinta departe de curta sa.
In ceea ce priveste al doilea volum, conflictul principal dezvaluie
mentalitatea traditionala si cea impusa, colectivista, respectiv mentalitatea lui
Ilie Moromete si a lui Niculae. Fiul se indeparrteaza de tatal sau din ce in ce
mai mult: se inscrie in partidul comunist, este trimis la o scoala pentru activisti
si se intoarce in sat pentru a supraveche buna functionare a formelor colective
de munca.
Finalul primului volum il surprinde pe Ilie moromete care, afland de
planul baietilor de a pleca, se retrage pe lotul de pamant. Intors acasa,
personajul se intinde pe pat si adorame, plin de pamant pe ochi si pe maini,
acest gest putand fi interpretate ca o moarte simbolica, o regresiune spre
pamantul pe care si-ar fi dorit sa il pastreze si sa il lasa mosternire copiilor.
Volumul al doilea descrie, in paginile finale, moartea lui Moromete, care
sustine ca totdeauna a dus o viata independenta, aluzie la fidelitatea fata de
principiile existentei taranului patrairhal.
In opinia mea, Marin Preda abordeaza dintr-o perspectiva inedita in
literatura romana problema pamantului. Aceasta valoare ramane modalitatea
hotaratoare de existenta, in jurul careia se cladeste prestigiul social, insa isi
pierde forta mistuitoare din romanele lui Liviu Rebreanu. De aceasta data, satul
este unul de tarani improprietariti prin reforma agrara de dupa Primul Raz
Mondial. Posibilitatea unei eventuale pierderi a pamantului determina reactii
imprevizibile, de la expresia rece ce se asterne pe chipul surorilor lui Birica,
pana la glasul nemilos al Anghelinei Botoghina.
Totusi, din planurile lui Achim, Nila si Parachiv, precum si din gandirea
lui Nicuale, pamantul este exclus. Renuntarea la pamant penrtu pasiuni de
natura intelectuala reprezinta o alta noutate adusa de Marin Preda in literatura
romana.
In concluzie, romanul isi propune sa surprinda sipiritul rural ce nu mai
este devorat de posesiunea pamantului, fiind o replica la literatura anterioara.
Sinteitzand, romanul Morometii reflecta estetica realismului postbelic,
prin tematica sociala, caracterul monocrafic, percum si prin perspectiva
aucotriala ce ofera verosimilitatea faptelor descrise.