POVESTEA

LUI

HARAP-ALB TEMA

SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje

purtatoare ale unor valori simbolice si actiune ce infatiseaza parcurgerea unui
drum initiatic de catre erou. Acesta preia modelul popular, imitand relatia de
comunicare dintre povestitor si ascultatori, insa are un autor cunoscut si poarta
marca stilului si a viziunii artistice a acestuia.
Ion Creanga este unul dintre scriitorii ce s-au impus in literatura romana
prin originalitatea stilului, aducand in literatura culta farmecul si spontaneitatea
creatiilor populare. Desi porneste de la modelul traditional, autorul complica
situatia si supune textului unui proces de transformare, in functie de propriile
conceptii.
Povestea lui Harap-Alb este un basm scris de Ion Creanga, aparut in
revista Convorbiri literare si publicat ulterior de catre Mihai Eminescu in
ziarul Timpul.
O prima trasatura ce face posibila incadrarea textului in tipologia
basmului este existenta formulelor tipice initiale, mediane si finale. Formula
initiala amu cica era odata are rostul de a plasa actiunea intr-un trecut
nedefinit, de a sugera caracterul imaginar al intamplarilor si de a introduce
cititorul in lumea basmelor. De asemenea, aceasta stabileste relatiile temporale
si spatiale vagi, specifice aceste specii. Formulele mediane Mers-au ei zi si
noapte, nu se stie cat au mers realizeaza trecerea de la o secventa narativa la
alta, intretinand atentia cititorului. Formula finala marcheaza iesirea din spatiul
fabulos si finalul inchis Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca.
S-a vorbit mereu despre realismul basemlor lui Ion Creanga, in asa
masura incat G.Ibraieanu le numea adevarate nuvele din viata satului. Atfel,
o trasatura ce aduce un plus de originlitatea basmului, sustinand caracterul cult,
este umanizarea fantasticului. Harap-Alb, protagonistul textului, devine un erou
exemplare nu prin insusiri miraculoare, ci prin autenticitatea sa umana. El nu
este un ideal de frumuseste si vitejie, spre deosebire de Fat Frumos, avand, ca
orice om, si defecte precum, tendinta de a renunta, incapacitatea de a trece
peste aparente. Cei cinci uriasi ce il insotesc pe erou se inscriu tot in sfera
umanului. Ei reprezinta un portret grotesc-caricaturial in care o trasatura
dominanta ingrosata pana la limita absrudului capata trasaturi supranaturale. Pe
Flamanzila il vedem ca pe o namila de om, mancand brazedele de pe urma a
24 de pluguri. L fel, , Setila e o aratare de om, care bea apa de la 24 de
iazuri. Cu Ochila si Gerila ne aflam in prezenta unui gigant jovial o
schimonositura de om, respectiv cu spaima naturii, ce pare o dihanie de om.
Pasari-Lati-Lungila este in totalitae creatia lui Ion Creanga, infatisarea si
actiunile lui sugerand o viziune homerica.
Tema principala a basmului este lupta dintre bine si rau, victoria fiind de
partea binelui, fapt ce ii confera textului caracter moralizator. Conflictul dintre
Harap-aLB si Span este semnificiat pentru sustinerea temei. Acesta este
dezoltate in mai multe secvente narative, asociate probelor la care Spanul il

supune pe erou si situatiei ce precede deznodamantul. In final, antagonistul este

rapus de cald, fapt ce duce la solutionarea conflictului. Lupta dintre bine si rau
devine, astfel, un pretext pentru a demonstra teza principala morala conform
careia, in cele din urma, bunatatea si curajul vor fi intotdeauna capabile sa
triumfe asupra egoismului si a vicleniei.
In viziunea realista, umoristica a lui Creanga, basmul este o plasmuire
artistica a realitatii, cu multiple valente psihologice si etice. Prin dimensiunea
sa morala, textul nu urmareste sa ofere modele abstracte, cu modele accesibile,
umane, precum bunatate. Harap-Alb da dovada de aceasta calitate, sustinand
viziunea despre lume, in scena trecerii podului. El vede o nunta de furnici pe
care decide sa o lase sa treaca pentru a nu pune in pericol viata acestora.
Semificativa este afirmatia lui G. Calinescu: Omul de soi se vadeste sub orice
strai.
Consider ca cele patru elemente de structura si de limbaj semnificative
pentru tema si viziunea despre lume sunt: titlul, strcutura, personajele si
limbajul.
In prinvinta titlului, acesta desemneaza numele protagonistului, ce reiese
din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul de crai sa intre in fantanta.
Coborarea in fantana reprezinta o moarte simbolica.Renunantand la statutul de
crai, mezinul renaste, devenind Harap-Alb, dar, in acelasi timp, primind statutul
de sclav. Numele demonstreaza dualitatea caracterului eroului prin oximoronul
negru-alb. Acesta exprima, pe de o parte, originea sa nobila, cat si statutul de
rob. InCreanga si cranga de aur Vasile Lovinescu interepteaza in cheie mitica
numele acestui personaj, pe care il considera o sinteza autohtona de Yin Si
Yang, predestinat sa restaureze linistea unei limi cazute in haos.
Structura basmului este tipica: o situatie initiala (lipsa mostenitorilor),
un eveniment ce deregleaza echilibrul (cautarea celui capabil sa plece in
calatorie), aparitia adjuvantilor, trecerea probelor, refacerea echilibrului si
rasplata eroului. Din acest punct de vedere, textul poate privit si ca un
bildungsroman deoarece presupune parcurgerea unui traseu al maturizarii,
concretizat in trecerea tuturor obstacolelor. Actiunea este construita pe
principiul cifrei trei (aparitiile spanul, confrunctarile crailor cu ursul), tehnica
numita triplicare. Caracterul de basm cult aduce insainovatii structurii prin
multiplacare numarului de probe de la Imparatul rosu si prin complicare lor
progresiva pana la deznodamantul tipic, victoria binelui.
In ceea ce priveste personajele, acestea sunt construite pe baza unor
tipologii clasice: pozitive, negative si adjuvanti. Harap-Alb rerpezinta eroul
pozitiv, aflat in opozitie cu Spanul. El nu exceleaza prin nimic altceva decat
prin omenescul sau, prin slabiciunile sale si prin curaj Se afla intr-o relatia de
egalitat cu Spanul, deoarece niciunul nu detine puterni supranaturale. Desi
ilustreaza personajul negativ, Spanul este pedagogul fara de care nu ar fi
posibila dezoltarea. Asa cum afirma si calul lui Harap-Alv, antagonistul este
un rau necasar, pe care eroul il invinge cu ajutorul adjuvantilor. Personajele
ajutatoare sunt calul, albinele, cei cinci uriasi si sfanta Duminica.
Se poate remarca in opera lui Ion Creanga farmecul dialectal, limba
privita ca un adaos de frumuseste stilistic. Autorul are placerea cuvintelor,

limbajul basmului fiind dominat de umor si oralitate. Umorul face ca fabulosul

sa fie umanizat si provine din jocurile de logica, crearea raporturilor de falsa
adversitate pan-acum ti-a fost mai greu, dar de-acum inainte tot aa are sa-ti
fie sau expresii pleonastice Stapanu-tau ca stapanu-tau. De asemena,
folosirea diminutivelor cu valoare augumentativa buzisoare, bauturica
sporeste hazul. Tot pentru a utiliza cuvantul ce mai expresiv pledeaza si
cuvantul usor deformat bodroganind, .Valorile auditive ale stilului scot in
evidenta capacitatea exceptionala de inregistrare a limbii vorbite, limba lesne
inteleasa de toti locuitorii tarii.
Imitand vobra tanarilor, povestitorul introduce proverbe si zicatori
spcifice, precum La placinte inainte/La razboi, inapoi, Voinic tanar, cal
batran/Greu se-ngadui la drum. Oralitatea deriva si din aparitia punctelor de
suspensie si a variatiilor de durata a sunetelor Bu....na treaba. Din acest
motiv, Creanga a fost numit si autor poporal.
In opinia mea, Ion Creanga reuseste, prin povestea lui Hrap-Alb sa
prezinta importanta unui proces initiatic in viata tinerilor. Autorul vede viata ca
pe o calatori plina de obstacole ce trebuie depasite pentru a ajunge la
autocunoastere. Din acest motiv, Haap alb se maturizeaza de abia la finalul
basmului, acest fapt sustinand carcterul de bildungssroman. De asemenea,
sensul didactiv si importanta parcurgerii unui drum initatic sunt exprimate de
safnta duminica: cand vei ajunge si tu mare si tare, ii cauta sa judeci lucruri
de-a fir-a-par si vrei crede celor asupriti si necajiti.
Astfel, Ion Creanga face din erou un reprezentatnt al spiritului uman
pentru a ilustra impoartanta parcurgerii unui drum al maturizarii.
Asadar, PoVESTEA lui Harap alb este un basm cult, fiind, cupa cum
noteaza, G. Calinescu o oglinire a vietii in mdouri fabuloase.