Sunteți pe pagina 1din 3

O

SCRISOARE PIERDUTA
CATAVENCU

CONSTRUCTIA

PERSONAJULUI

NAE

Scriitor reprezentativ pentru epoca marilor clasici, alaturi de Mihai


Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creanga si Titu Marioescu, I.L. Caragiale este
privit drept maestrul comediei si al prozei de scurte dimensiuni.I nzestrat cu o
luciditate exceptionala, Caragiale infatiseaza, in maniera realismului critic,
realitatea secolului al XIX-lea care, dincolo de momentul istoric concret,
sintetizeaza o anumita tendinta dominanta a spiritualitatii romanesti.
Aparuta dupa O noapte furtunoasa si Conu Leonica fata cu
reactiunea, comedia O scrisoare pierduta vizeaza ironizarea vietii politice si
private, atragand atentia asupra adulterului, a demagogiei, a coruptiei si a
imoralitatii.
Nae Catavencu este unul dintre personajele comediei O scrisoare
peirduta. Stautul social al eroului reiese chiar din tabla de personaje, acesta
fiind avocat, director proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor si prezident
fondator al Societatii Enciclopedice-Cooperative Aurora Economica
Romana.
Situat in fruntea grupului tanar, inteligent si idnependent, Catavencu
se defineste intr-un dublu regim. In viata publica, el ilustreaza tipologia
politicianului demagog, iar in viata privata, tipul arivistului, ghidat de
principiul lui Machiavelli Scopul scuza mijloacele, principiu pe care
perosnajul il atribuie gresit nemuritoarului Gambetta.
Psihologia eroului dezvaluie o anumita inteligenta mecanica, bazata pe
instinctul parvenirii. El este capabil de a se adata la orice situatie,
depersonalizat, el sufera de mimetism organic, care suprima granita intre real
si simulat (Liviu Papadima). Aceasta diponsibilitate de a-si schimba masca
este reliefata prin scene-pereche (scenele IX din actele II si IV). Cat timp detine
scrisoarea, este orgolios, agresiv si inflexxibil, iar, dupa ce o pierde, devine
umil si lingusitor. Relatia dintre Catavencu si Zoe denota cel mai bine aceasta
ambivalenta a avocatului. Daca, la inceput, eroul afiseaza o atitudinea
superioara si o umileste pe Zoe prin santaj, la final, cade in genunchi, cerandusi iertare. In circustantele devenirii sale de-a lungul celor patru acte,
precizarile din lista de personaje se incarca de noi semnificatii: racnetul
carpatilor ar figura prima iposaza a lui Catavencu, iar Societatea Cooperativa
poate sugera disponibilitatea de cooperare din final.
Statuul moral al eroului se defineste prin tipologia pe care o reprezinta,
fiind tipul demagogului, al politcianului lipsit de etica. Catavencu fura bani din
fondurile asociatiei, il imbata pe Cetateanul turmentat pentru a-i lua scrisoarea,
vrea sa obtina o functie politica in urma unui santaj, minte fara scrupule si se
preface patriot.
Consider ca trasatura principala a lui Catavencu este demagogia,
semnificativa fiind conversatia cu Tipatescu din actul II, scena IX. Discutia nu
se desfasoara in termeni banali, pentru ca placerea de a se auzi vorbind si
dorinta de a forta admiratia asculatotilor sunt prea puternice. Catavencu isi

umfla cuvintele prin discursuri bombastice pe care Tipatescu le intrerupe,


resimtindu-le ca pe o ofensa la adresa luciditatii sale: Eu sunt omul pe care
dumneata sa-l imbeti cu apa rece?.
Actul al treilea este cel ce vine sa confirme si sa completeze demagogia
personajului. Revelatoare este scena V, cand Nae Catavencu pune in functiune
intregul arsenal de captare a bunavointei ascultatorilor, trecand de la emotie,
glas tremutar, plans in hohote, la un ton vioi. Posesor al tehnicii dimisularii,
Catavencu face risipa de gesutri si de expresii pentru a-si impresiona publicul.
Tehnica discrusului sau prevede pauze menite sa creasca tensiunea si sa dea
timpul asculatorilor sa aplaue. Acesta este cel mai important moment pentru
definirea perosnajului ca demagog, ce declara ca se gandeste ca orice roman
la tarisoara lui si la progresul ei, acest patriotism fiind insa doar de parada.
Consider ca cele patru elemente reprezentative pentru constructia
personajului sunt: titlul, actiunea, mijloacele e caracterizare si tipurile de
comic.
Titlul piesei dezvaluie obiectul in jurul caruia se dezvolta intampalrile,
o scrisoare, forma articulata nehotarat a substanticului sugerand caracterul
comun al documentului. Scrisoarea, aflata in mainile lui Catavencu, devine un
simbol al coruptiei, fiind vehiculul livresc ce ilustreaza faptul ca functiile
politice nu sunt obtinute pe baza meritocratiei, ci apelandu-se la diverse
mijloace imorale. Titlul scoate in evidenta contrastul comic dintre aparenta si
esentea, deoarece pretinsa lupta infocata pentru putere se realizeaza, de fapt,
printr-o simpla lupta avand ca element al santajului O scisoare pierduta.
In cele patru acte ale piesei, actiunea se dezvolta prin inlantuirea
secventelor, desi intriga, reprezentata de pierderea si gasirea unei scrisori
compromitatoare, este anterioara intamplarilor propriu-zise. Actul inait
(expozitiunea) prezinta modul in care biletul de dragoste trimis de Tipatescu
catre Zoe Trahanache ajunge in mainile adversaului politic, Nae Catavencu.
Acesta pune la cale un santaj, ameninand ca va publica scrisoarea daca nu
primeste sprijin din partea paritdului condus de Trahanache. Cel de-al doilea
act (desfasurarea actiunii) surprinde incercarile celor implicati de a rezolva
problema: Tipatescu ordona arestarea abuziva a lui Cataavencu, Zoe este
tentata sa accepte santajul, iar Trahanache gaseste o polita falsa prin care
Catavencu fura din banii asociatiei. Sedinta in cadrul caruia urma sa fie
desemnat candidatul este prezentata in actul al trilea, corespunzator pucntului
culminant. Dupa discrsul lui Farfuridi si al lui Catavencu, o telegrama de la
bucuresti anunta ca deputatul este Agamemnon dandanache. In urma agitatiei
iscate, Catavncu pierde paralira in captuseala careia ascundea scrisoare, pe care
o gaseste Cetateanul turmentat si i-o inapoiza lui Zoe. Actul al patrulea
(deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului, actiunea incheiandu-se cu
festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.
Constructia perosnajului se realizeaza printr-o serie de mijloace de
caracterizare directe si indirecte. Zoe il numeste misel cand este amenintata
de acesta si om cuminte, om practic cand scrisoarea este recuperata.
Tipatescu il dispretiueste, socotindu-l mizerabil, infam, canalie, toate
acestea reprezenand modalitati directe de caracterizare. Caracterizarea directa

facuta de autor prin intermediul didascaliilor scoate in evidenta demagogia


personajului, care rosteste ultimul discurs foarte ametit, impleticindu-se-n
limba, dar tot ingrasandu-si silabele. Trasaturile personajului resis si din
cautocaractizare: Vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, fapt ce
ilutreaza ridicolul prin includerea intre gogomani.
Etapele contribuie la caracterizare indirecta a prsonajului. Lipsit de
morala, Nae Catavencu falsifica o polita pentru a primi imprumutul de la
banca, ii fura scrisoare Cetateanului turmentat, ii santajeaza pe lideii politici
locali, iar, in final, accepta umil sa conduca festivitatile de sarbatotiri a victoriei
adversaruli sau.
Ca o particularitate a operei dramatice a lui Caragiale, mai multe tipuri
de comic actioneaza simultan. Comicul de moravuri surprinde aspectele sociale
pe care dramaturgul le ingatiseaza cu scoul de la indrepta (demagogia,
adulterul, coruptia) iar Comicul de limbaj se manifesta prin prezenta
numeraoselor greseli de vocabular. In cazul lui Nae Catavencu, limbajul este,
mai mult decat al celorlalti, alcatuir din idei gata confectionate. Pretios in
aparenta, modul sau de a vorbi este, in realitate, reidicol. Incultura reise din
confuziile pe care le face, Catavencu numindu-i capitalisti pe cei ce locuiesc
in capitala si considerandu-se liber-schimbist, adica flexibil in conceptii.
Comicul de nume in cazul lui Catavencu dezvaluie demagogul de tip
homo latrans, trimitand la termenul cata inseamnand barfitoare, dar si la
termenul vestimentar cataeica, haina cu doua fete, la fel ca perosnalitatea sa.
Demagogia sa este anuntata inca inainte de aparitia personajului, avand un
nume cu silabele stridente si cu conturul ridicol (G. Ibraileanu)
In opinia mea, supunandu-se unor constrangeri tipologice, Catavencu
defineste nu doar o epoca ori o societate, ci un mod de gandire si de existenta.
Prin dialogul alert, ca forma de expresie dramatica si prin modalitatile
diverse de caracterizare, personajul devine exponentul unui orizont ce ascunde
ambiitii tipic umane, ce nu se schimba de la o epoca la alta Perosnajul nu
evolueaza moral, caracaterul sau penduland intre minciuna si iluzie, intre
impostura si naivitate. Dorinta de putere de are da dovada nu tine doar de
mentalitatea unei perioade, ci, asa cum sustine G. Calinescu situatiile sunt
eterne si se rezolva prin limbaj.
In concluzie, prin generalizarea faptelor lui catavencu, dramatugul
prezint o lumea actuala si trasaturi universal valabile.
Sintetizand, O scrisoare pierduta este o comedie realista prin care I.L
Caragiale a demonstrat un spirit de observatie necrutator, fiind un exceptional
creator de personaje.