Sunteți pe pagina 1din 4

ION TEMA

SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Cuvantul realism isi are etimologia in termenul frantuzesc le realisme si


reprezinta o conceptie literara conform careuia artistul infatiseaza realul asa
cum este, obiectiv, aspirand la veridicitate. In lucarea Realismul, studiul
introductiv este realizat de Marian Popa, care descrie realismul ca fiind un
curent ce se pronunta pentru reproducerea exacta, completa, sincera, a
mediului social,a epocii in care se traieste, pentru ca(...) exlude orice minciuna,
orice mistificare.
Liviu Reberanu se desprinde insa se realismul clasic, ce copia sincer,
fidel si fotgrafic lumea si isi indreapta scrierile spre un realism al esentelor.
Aceasta formula capata cotur in romanul Ion aparut in perioada interbelic, in
anul 1920.
O prima trasatura realista prezenta in opera lui Rebreanu este abordarea
personajelor ca tipologii. Prin aceasta generalizare se urmareste o reprezentare
cat mai cuprinzatoare a vietii, pentru a crea iluaiza verosimiltatii. Ion al
Glaneteasului, protagonistul romanului, se situeaza la intersectia mai multor
tipologii realiste. Din punct de vedere social, el este tipul taranului sarac a carui
patima pentru pamant inzovraste di convingerea ca acesta ii custine valoare sa
in comunitate. Moral, Ion este considerat de critul E. Lovinescu tipul
arivistului, individ lipsit de scupue etice, ce foloseste femeia ca un mijloc de
parvenir. Acelsai critic il compara pe Ion chiar cu julien Sorel: Ion este
expresia violenta a uniei energii (...) e un erou stendhalian in care numai
obiectul dorintei este schimbat, dar incordarea, tenecitatea si lipsa oricarui
scrupul moral raman aceleasi.
Romanul apartine, de asemenea, realismlui
prin prezentarea
personajelor in stransa legatura cu mediul in care traiesc si al carui produs sunt.
Societatea in care personjul principal se afirma este, fara indoiala, un factor
modelator ce exercita presiune asupra lui. Din acest motiv, taranul repeta, intr-o
oarecare asura, metoda socrului sau si dobandeste averea prin casatorie cu o
femei mai bogata. Incercarea disperata a lui Ion de a capata pamant nu trebuie
privita doar ca expresie a lacomiei, ci ca exprsie a dorintei de a scapa de
eticheta de sarantoc inpusa de societate. Aceeasi stransa relatia intre individ
si mediu se intalneste si in cazul Anei. Ca orice femeie de la sat la inceputul
secolului al XX-lea, ea are un statut inferior in raport cu barabtii.
Construit din crampeie de viata transfigurate artistic, Ion are ca tema
lupa pentru pamant,dbulata de cea a iubirii si de tema destinului. Viziunea
despre lume, fatalista, este aceea ca omul nu se poate sustrage destinului, dar si
moralizatoare, eroul fiind pedepsit atunci cand se abate de a legea morala.
Un prim episod narativ menit sa suprinda tema si vizunea despre lume
este capitolul al doilea. Un fir l nepa n glezn, din sus de opinc Denumit
Zvarcolirea, acesta prezinta atitudinea lui Ion n faa pmntului, a crui for
i dimesiune l copleesc deoarece,,din atta hotar el nu stpnete dect doutrei crmpeie. Relevana scenei este amplificat de faptul c ea cuprinde
sintagma care denumete prima parte a romanului: Glasul pmntului

ptrunde nvalnic n sufletul flcului . Episodul surprinde un transfer de fore


care st la baza ntregii evoluii a personajului principal, intrucat pmntul
transfer n trupul i n sufletul taranului seva lui vital, prin firul de iarb care
i nepa glezna. Ipostaza umil este nlocuit de o mndrie de stpn i de
sentimentul c este capabil s domneasc peste tot cuprinsul.
A doua scena reprezentativa este cea a sarutarii pamantului. Pentru Ion,
iubirea pentru pamant este aproape patologica: il iubeste ca pe o pamana, ca pe
o iubita Personajul se apleca, lua in maini un bulgare si-l sfarma intre degete,
cu o placere infricoasa. Mainile ii ramasera unse cu lutul cleios ca niste manusi
de doiliu. Simbolul manusilor de doiliu anticipeaza sfarsitul tragic al
individului, manerat de setea de pamant.
In acest fel, viziunea poarta amrenta manifestului enuntata in articolul
Cred: Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia
vietii. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata ai
realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume.
Consider ca cele patru elemente reprezeentative pentru tema si viziunea despre
lume sunt: actiunea, structura, timpul si spatiul si perspeciva narativa.
Romanul incepe cu prezentarea drumului si a horei, o hora a soarteai
(N. Manolescu) la care sunt adunate si ierarhizate toate personajele textului.
Intriga este conturata de instalarea conflictului dintre protagonist si Vasile
Baciu, ce nu vrea sa isi dea fata unui sarantoc. Desfasurarea actiunii,
organizata in jurul ideii de lupa pentru pamant, urmreste zbaterea
personajului de a avansa de la marginea societii rurale spre centrul ei, Dup
de intr n posesia pmnturilor prin casatoria cu Ana, Ion descoper c altceva
trebuie s fie temelia i revine la pasiunea iniial pentru frumoasa fat a
Todosiei. Conviinsa ca nu mai are dpentru ce sa traiasca, Ana se spanzura,
moment ce marcheaza punctul culminant. Deznodamantul unei degradari
morale nu poate fi decat unul tragic, Geroge omorandu-l pe ricval, in mod
simbolic, cu sapa, personajul intorcandu-se in pamantul pe care il iubise atat de
mult.
Drama lui Ion se desfoar ntre doi poli evidenia i nc de la nivelul
structurii romanului. Titlurile celor dou pri ale romanului evideniaz
simetria compoziiei i , totodat, denumec cele dou patimi ale personajului
principal: Glasul pmntului i Glasul iubirii. Dorina de a avea pmnt intr n
contradicie cu iubirea, conflict enunat nc din scena horei, cnd joac cu
Ana, dar privete cu dor la Florica.
Romanul are o

structura simetrica, de corp sferoid prin motivul

drumului, Descrierea initiala, supusa conveniei veridicitatii prin detaliile


toponicime, introduce citiroul in viata satului ardelean de la inceputul secolului
al XX-lea Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul (..) se
despinde un drum alb. Drumul se constituie ca un liant, un intermediar intre

realiate si ficiune,fiind de asemenea, anticipator pentru destinul eprsonajelor.


lA FINAL, aceeasi descriere a drumului face posibila iesirea din patiul fictiunii,
El se pierde, de aceasta data, in soseaua mare, inscriind in acest fll destinul
indiividul al personajelor in marele destin universal.
Spaiul acestei lumi este satul Pripas (model real poate fi Prislopul care
este familiar scriitorului), construit ca un cronotop arhetipal, funcionnd ca un
spaiu nchis, cu un tipar de existen i de gndire statornicit prin tradi ii
arhaice. Imaginea satului pe valea Someului se contureaz printr-o tehnic
cinematografic, dintr-o dubl perspectiv: a naratorului i a protagonistului.
Satul din apropierea Armadiei este marcat simboluri care anticipeay destinul
tragic. crucea strmb, cu Hristocul care isi tremura jalnic trupul de tinichea
ruginita vegheaza o lume imorala, ce macina destine, cununita de flori
vestede sugerand faptul ca locuitorii sunt mai putin atenti la valorile spirituale
decat la cele materiale.
In ceea ce prievste timpul, acitunea se derlueaza pe parcursul a doi ani,
incepand si se sfarindu-see intr-o zi de duminic, amaiza de vara de la inceput
fiind inlocuita de adierea inserarii de toamna.
Fiind un roman realist de tip obiectiv, Naratorul omnicient este
divinitatea centrala ce plasmuieste traectoriile existentei personajelor,
conform unui destin prestabilit. De aceea, perspectiva narativa este de tip
auctorial, fiind asociata cu viziunea din darat, in care naratorul nu se implica
in faptele prezentate, insa stie mai mult decat personajele. Aasa cum sustine
Camil Petrescu casele par pentru el fara acoperisturi, caracteristica fiind
relatarea la eprsoana a treia. Pentru primad ata in literatura romana, Rebreanu
atinge cel mai inalt grad al obiectivitatii, fapt ce l-a determinat pe Eugen
lovinescu sa-l considere ctitor al romanului romanesc modern.
In opinia mea, Ion represinta o adevarata monografie rurala, in care
viata satului in toaate infatisarile sale alcatueste un amplu si magistral
caleidoscop (Dumistru Micu. Nicaieri in literatura romana viata rurala nu a
fost descrrisa cu atat de multa acuratete, cu obiceiurile si traditiile ei. Acestea
sunt legate, in principal, de momentele fundamantale ale vietii: nasterea, nunta
si moartea. De asemenea, nu itnamplator romanul iincepe cu descrierea horei,
scena prin care se prezinta atat un joc popular specific zonei, cat si ierarhizarea
sociala a perosnajelor din sat.

Tototdata, drama lui Ion, aduna in cuprinsul ei, intregul mod de viata al
taranilor din Transilvania. Conditia protagonistului rezuma tragedia istoria a
omului fara pamant, ambitia acestuia definind sufletul taranesc in general.
Astfel, romanul lui lIVIU rEBREANU, este o densa monigrafie, sau mai
precis, o epopee a satului romanesc de peste munti (D. MICU)
Sintetizand, Liviu Rebreanu reuseste, prin Ion, sa dea vietii o opera
si operei o viata (Tudor Vianu).