Sunteți pe pagina 1din 3

FLORI

DE MUCIGAI

TEMA

SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Modernismul este un curent literar constitut la inceputul secolului al


XX-lea si promovat in literatura romana de Eugen Lovinescu prin revista
Sburatorul. Prin intermediul acestei reviste se promoveaza o orientare bazata
pe ideea sincronizatirii cu literatura si cultura Occidetnului, prin imitatie dar si
prin adaptare. Modernismul presupune, astfel, atitudini anticlasice,
antitraditionale si se bazeaza pe o ruprutra fata de trecut si pe negarea
valorilor din perioada anterioara.
Tudor Arghezi este unul dintre reprezentantii modernismului romanesc,
creand o opera originala ce a influentata literaturii vremii. Caracterizat printr-o
accentuata diversitate, universul poetic al lui Arghezi ocupa un loc aparte in
literatura vremii, criticii afirmand faptul ca acesta a deschis principalele
drumuri ale poeziei romanesti interbelice.
Printre constanteele liricii argheziene se numara pormovoarea esteitcii
uratului si credinta in puterea de materializare a cuvinelor. Principiile estetiicii
uratului sunt sustinute cu claritate in poezia Flori de mucegai, ce deschide
volumul cu acelasi nume.
Modernismul este ilustrat, in primul rand, de ambiguitatea sensurilor.
Trasatura este specifica incipitului ex-abrupto, absenta determinantului sintactic
pentru verbul am scris putand fi interpretata in mai multe moduri.
Completmentul poate di precizat anterior, in titlu florile de mucigai, sau
ulterior stihuri de groapa, ambele metafore definind arta, poezia. Sunt, in
acest sens, revelatoare opiniile lui G. Calinescu ca poezia este o opera de
rafinament, de subtilitate artistica.
Poezia respecta trasaturile modernsimului si la nivel prozodic, masaura
fiind neregulata, ritmul, interior, dicatat de scrugerea ideilor, iar organizarea
strofica inegala(o polimorfa si un catren). Optiunea pentru acest tip de
versificatie se explica prin dorinta poetului de inovare. Singurul element ce nu
iese din canoanele traditionaliste este rima immperecheata. Cursivitatea este
asigurata de folosirea consecventa a ingambamentului, procedeu artistic prin
care se continua ideea inceputa intr-un vers in versul urmator.
Tema poeziei o reprezinta creatia, insa, in viziunea poetului, actul
creator este o dimensiune a suferintei. O prima idee poetica semnificativa
pentru tema si viziunea despre lume o reprezinta instrumentele creatiei. Acestea
nu sunt cele conventionale, ci unele neobisnuite precum unghia ingereasca,
mana stanga, ghiara, elemente se sustin estetica uratului Scrisului devine
astfel calvarul, chinul sisific, ce consum i epuizeaz fiina poetului.
Totodata, o secventa relevanta este reprezentata de versul Cu puterile
neajutate. Desi Creatorul poarta amprenta inspiratiei divine unghia
ingereasca, actul creator se desfasoara fara ajutor divin, procesul de creatie
necesitand un efort semnificativ m-a durut. Scrisul nu mai este produsul unei
revelatii, ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare. Intr-o lume lipsita de
divinitate (Nicolae Balota), vocea poetului este aceea a antispalmistului, de
aici si senzatia de spatiu inchis ce nu mai permite deschiderea catre

transcentent.
Consider ca cele patru elemente reprezentative pentru tema si viziunea
despre lume sunt: titlul, structura, imaginarul poetic si limbajul.
Titlul poeziei aminteste de volumul Les fleurs du mal al lui
Baudelaire, dar ideea sugereata este cea a frumosului care se ridica deasupra
uratului, asa cum florile cresc deasupra mucegaiului. Prin alaturarea
oximoronica a termenilor ce il compun, titlu anticipeaza mesajul textului.
Floarea, simbol al frumusetii si al delicatetii, este asociata cu mucegaiul, ce
trimite la descompunere, la raul existential. Florile de mucigai simbolizeaz
astfel frumuseea care poate fi descoperit chiar i ntr-un mediu ostil, al
damnrii i al ntunericului.
La nivel compozitional, discrsul liric ia forma unui monolog liric
alcatuir dintr-o polimorfa si un catren. Poezia poate fi strcturata in patru
secvente lirice inegale, marcate prin punct. Prima ilustreaza ipostaza eului liric
ca scriitor altfel, ce se indeparteaza de canoanele traditionale, iar a doua
dezvaluie produsul creatiei. Urmatoarea secventa sugereza absenta harului
divin, in timp ce ultima descrier spatiul exterior, ce aplifica deznadejdea.
Din punctul de vedere al imaginarului poetic, Enumeratia este figura de
stil esentiala a prmei secvente, prin care se indica spatiul scrierii pe tencuiala,
timpul pe intuneri, modalitatea in singurateate, respectiv instrumentul
creatiei, unghia. Ideea absentei harului este amplificata printr-un sir de repetitii
ale adverbului nici, insotit de seria enumerativa a evanghelistilor. Pe acestia
iconografia crestina ii infatiseaza impreuna cu respectivele simboluri,
semnificand: jertfa (taurul), domnia lui Iisus (leul) si imaginea sfantului Duh
(vulturul). Cvartetul evanghelistilor este insa incomplet, fat ce poate sugera
lipsa sperantei.
Enuntul al doilea, sunt stihuri de an,/ (...) Stihurile de acum defineste
viziunea asupra scrisului, vazut ca blestem. Poetul anuleaza curgerea normal a
timpului - stihuri fr an" i circumscrie arta unor nevoi primare, instinctuale,
ca nevoia de ap i de hran. Metafora foame de scrum accepta diverse
interpretari, putand fi inteleasa ca dorinta de purificare prin ardere pentru o
noua renastere din cenusa sa ca un gol existential.
In al treilea enunt, creaotul incearca recuperarea inspiratiei divine, insa
ostilitatea mediuluii face imposibil acest lucru cand mi s-a tocit unghia
ingereasca/ Am lasat-o sa creasca/ Si nu a mai crescut/ Sau nu o mai am
cunoscut. Metafora unghia ingereasca este o imagine a inspiratiei divine ca
sursa a creatiei poetice.
Ultima secventa a textului corespunzand unei strofe distincte, prezinta
planul realiatii exterioare. Verbul la imperfect era intuneric convfera caracter
durativ stariide deznadejde, putand fi inteles ca o perpetuare a lipsei de
lumina, de speranta. Mana, motivul cenral al acesti strofe, refuza sa se
stranga, insa atitudinea poetului nu este una de resemnare, ci de revolta
impotriva propriei conditii. Mana stanga, aosciata fortelor demonice in opozitie

totala cu puterea divina, este simbolul unui efort interior, dar si al unei dorinte
launtrice de revolta, de a scrie altfel, de a inova,
Limbajul este caracterizate de folosirea cuvintelor ce socheaza prin
expresivitatea fascinanta, cuvinte urate ale caror sensuri capata noi valori. De
exemplu, cuvantul mucigai este un regionalism foneic cu nota arhaica, dar
are aici sensul profund al degradarii morale, fiind paradoxal, sursa a
frumosului. De asemenea, perturbarea topica din versul sau nu o mai am
cunoscut este o constanta a poeziei moderne, ilustrand optiunea lui Tudor
Arghezi pentru inovarea limbajului si crearea de cuvinte potrivite. Tocmai
din acest motiv, Nicolae Balot l vede pe Arghezi un meter Manole al
cuvntului.
In opinia mea, Poemul ilustreaza concepia despre art a scriitorului
conform careia frumoul se naste din bube, mucegaiuri si noroi (Testament).
La adpostul ntunericului i al rului, n acest infern uitat de
Dumnezeu" (N. Balot) arta va crete ca o bizar floare rar. Oximoronul flori
de mucigai ilustreaz aceast curioas transformare i devine imaginea
emblematic a noii estetici. Conform acesteia, urtul nu este altceva dect un
nou tip de frumusee, mai complex care desi are origini intunecate, este
purificator n esen.
Din punctul de vedere al categoriei estetice, urtul nu vrea s nlocuiasc
frumosul, ci s-l completeze, oferind o viziune mai complex asupra lumii.
Poezia arghezian
Sintetizand, poezia Flori de mucigai este o artea poetica modernista
originala, ideea centrala transmisa si de Tudor Vianu lirica romanesca n-a mai
cunoscut o alta realizare mai de seama, marcata de o originalitate mai
puternica.