Sunteți pe pagina 1din 3

ENIGMA OTILIEI TEMA

SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Cuvantul realism isi are etimologia in termenul frantuzesc le realisme


si resprezita o conceptie literara conform careia artistul infatiseaza realul asa
cum este, obiectiv, aspirand catre veridicitate. In lucrarea Realismul, studiul
introductiv este realizat de Marian Popa si descrie realismul ca fiind un curent
ce se pronunta pentru reproducerea exacta, completa, a mediului social, a
epocii in care se traieste, pentru ca (...) exlude orice minciuna, orice
mistificare.
Publicat in anul 1938, romanul Enigma Otiliei este menit sa ilustreze
convingerile lui George Calinescu, intr-o perioada in care polemicile vizant
structura narativa sustineau doua puncte de vedere, aparent divergente. Primul
viza necesitatea renuntatii la perspectiva de tip obiectiv, iar al doilea, dorinta
perpetuarii modelului clasic-realist. Geroge Calinescu respinge proustianismul,
optand pentru romanul obiectiv si pentru modelul balzacian.
Caracterul realist al romanului se evidentiaza, in primul rand, la nivelul
perspectivei narative. Naratorul adopta o viziune dindarat, fiind divinitatea
centrala ce plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, conform unui destin
prestabilit. Asa cum sustine Camil petrescu, casele par pentru el fara
acoperisuri, caracteristica fiind relatarea la eprsoana a treia. Obiectivitatea este,
insa, una paradoxala, existand permanent un comentator savant si expert.
Naratorul omniscient nu participa la evenimente, insa prefera, in ansamblul
textului, focalizarea interna fixa, centrata pe Felix. Cel mai des, lumea
prezentata este vazuta prin ochii protagonistului, viziunea cititorului fiind,
evident, limitata.
Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian si prin constructia
personajelor, ce pot fi incadreate in tipologii. Prezentarea in bloc a eroilor,la
inceputul textului este modalitatea folosita pentru a alcatui fiecarui personaj un
portret demonstrativ. Portretul porneste de la caracterle clasice (avarul,
gelosul), carora realismul la confera dimensiune sociala si psihologica,
adaugand un alt tip uman: arivistul. Romanul devine o veritabila comedie
umana, pasand in contextul citadin o serie de personaje tipice. In acest sens,
Mos Costache este avarul, Aglae baba absoluta, Aurica fata batrana, Simion
demenul senil, Stanica Ratiu arivistul si Pascalopol, aristocratul rafinat.
Prin tema, romanul este unul balzacian si citadin. Textul prezinta
existenta societatii bucureste la inceput de secol XX, dezvoltata in patru arii
distincte: tema mosternirii, a paternitatii, a formarii si a iubirii. Viiunea despre
lume, realista, pragmatica si moralizatoare, este aceea ca banii perversc si
distrug etica unei societati. Acestia determina eroii sa ia decizii nefiresti in
raport cu propria structura morala, Otilia alegandu-l pe Pascalopol in favoarea
lui Felix, deoarece aceste ii putea oferi o anumita stabilitate finaicara.
Un prim episod semnificativ pentru tema si viziunea despre lume este
cel in care mos Costache, detinatorul averii, isi face planuri pentru protejarea
Otiliei, fiica lui vitrega. El considera ca a capata o casa este o metoda mult mai
stabila, deoarece casa nu ti-o poate cheltui ginerele, planuind sa construiasca

o casa cu pravalii la parter si apartment la etaj. Desi amana acest plan, de


dragul banilor, institctul paternitatii il determina pe mos Costache sa se
gandeasca la viitorul si la fericirea fiicei lui, Otilia marculescu. In plus, acesta
avea si o datorie morala fata de mama ei, ce ii daduse bani, fara acte, pentru
afaceri.
O a doua scena semnificativa este chiar scena mortii lui Giurgiuveanu,
provocata indirect de Stanica Ratiu. Urmarind sa parvina, acesta ii fura
batranului banii de sub saltea, in momentul in care Giurgiueanu, bolnac fiind,
nu avea nicio putere. Din aceasta cauza, avarul moare, ultimele lui cuvinte fiind
banii, ba-banii, pu-pungasule. Familia il ingroapa pentru a satisface onoarea
familiei, care sedea toata in numarul de preoti si de trasuri.
Consider ca cele patru elemente reprezentative pentru tema si viziunea
despre lume sunt: titlul, spatiul si timpul, actiul si conflictul.
Initial, intentia scriitorului ra aceea ca romanul sau sa aib titlul Parintii
Otiliei, ilustrand, astfel, tema balzaciana a paternitatii. Toate perosnajele
operei pot fi considerate, in sens simbolic, parinti ai Otiliei, pentru ca, intr-un
fel sau altul, ii hotarasc destinul. De eemplu, Mos Costache isi exercita
lamentabil rolul de tala, desi nu este lipsit d sentimente fata de Otilia. La fel,
Pascolopul, mult mai varstnit decat Otilia, marturistste ca iubirea pentru ea
imbina pasiunea cu paternitatea. La presiunile editorului, Calinescu a schimbat
titlul intr-unul mai sonor, Enigma Otiliei. Acesta este, de asemenea,
semnificatic, deoarece anticipeaza aura de mister ce o inconjoara pe Otilia.
Totusi, autorul insusi precizeaza ...nu Otilia are vreo enigma, ciFelix crede ca
o are. Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica va fi in veci fata care il
respiinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune.
Incipitul romanului este blazacian, prin precizarea timpului si a spatiului
actiunii: luna iulie a anului 1909, pe strada Antim, in Bucurestiul secolului XX.
Strada, dar si casa lui mos Costache sunt deschide minutios prin prezentarea
amantunelor arhitecturale, apartinand unor stiluri diferite. Casa batranului,
veeche cu zidaria crapata si scorojita reprezinta un centrum mundi, fiind
locul princiapl unde se vor derlua destinele personajelor. Familiarizarea lui
Felix cu acest mediu se realizeaza prin procedeul restrangerii treptate a
cadrului, prin viziunea palnie,de la strada, la casa, la interioare, pana la
fizionomia si gesturile locatarilor.
Conflctu romanului este duvlu: primul este determinat de lupta pentru
averea batrnanului costache Giurciuveanu, iar cel de-al doilea, de rivalitatea
dintre Felix Sima si Leonida Pascalopol, pentru iubirea Otiliei. Goana dupa
avere antreneza doua nuclee familiale prezentate in antiteza: pe de o parte,
clanul Tulea, format din Aglae, Simion si cei trei copii: TITI, olimpia si aurica,
iar pe ceallata parte, familia lui Costache Giurgiuveanu, reunita pe baza
legaturilor conjuncturale. Pornind de la teza ca obiectul romanului este omul
ca fiinta morala, G. Calinescu distinge doua feluri de indivizi: cei ce se
adapteaza moral (Felix si Pascalopol) si cei care se adapteaza instinctual
(AGLAE, simion, aurica).
Actiunea romanului incepe cu evocaarea lui Felix, ce vine de la Iasi la
bucurti, in casa unchiului si a tutorielui sau legal, dorind sa urmeze Facultatea

de Medicina. Intriga se dezvolta pe doua planuri: cel al istoriei mosternirii si


cel al destinului lui felix sima. Lupta pentru mosteenirea batrnaului este daa de
aglae si de ginereles sau, Stanica ratiu. Acestia vor sa puna mana pe banii lui
Costache Giurgiuveanu si de aceea, desfasurarea ctiunii ii surprinde foarte des
venind in casa avarului pentru a fi siguri ca acesta nu o infiaza pe Otilia si nici
nu face vreun testament. In celalalt plan, se urmareste procesul de formare a
taranului Flix, ce se indragoseste de otilia, vazuta, prin ochii lui, ca o enigma.
In deznodamantul, banii sunt furati de arisvistul Stanica, chiar de sub salteaua
batrnaului. Din cauza ca a fost jefuit fara sa poata face nimic, Costache
Giurgiuveanu moare. Dupa dispartiei acestuia, otilia pleaca impreuna cu
Pascalopul, lasaundu-i lui felix libertarea de a-si realiza ambitiile profesionale.
In epilog, se evca intalnirea dintre Felix si Pascalpul, in tren, mosteriul
marturistind ca i-a redat oitliei liberatarea, aceasta devenind sotia unui bartba
exotic.
Sunt de acord cu afirmatia lui N. Manolescu ca Enigma Otilie apare ca
un balacianism fara balzac, mdoelul realismului clasic fiind depasit prin
influente variate: moderniste, romantice sau clasice.
uN PRIM ARGUMTN ESTE ACELA CA, DACA IN ROMANUl lui Balzac
afptele evolueaza spre tragic, la alinescu, totul este dirijat spre comic si
caricaturial, asa cum se intampla cu Agle, in al carei portret autorul exagereaza
anumita trasaturi, in directe grotesca.
Apoi, la nivelul perosnajelor, otilia nu este descrisa exclusiv in maniera
balzaciana, ci prin procedee moderne precum ambigutiatea sau reflectarea
poliedrica. Feicare dintre eroi percepe individualitatea Otiliei din propria
perspectiva. Felix o vede atragatoare si talentata, Pascalopol o mare
strengarita cu un temperament de artista, Stanica o elogiaza desteapta fata,
iar Aglae o onsider o stricata.
Asadar, Geroge Calinescu repscta medota romanului blazacian, dar nu si
spiritul acestuia.
Sintetizand, prin observaera atenta a vietii sociale bucureste si prin preferinta
pentru tipologia umana, bine individualizata din perspectiva naratorului
omniscient, romanul Enigma Otiliei este reprezentativ pentru viziunea despre
lume a lui Geroge Calinescu.